Secţiunea îNTÎI

V. „Şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri”
2838 Această cerere este uimitoare. Dacă ea n-ar cuprinde decât prima parte a frazei ─ „şi ne iartă nouă greşelile noastre” ─, ar putea fi inclusă, implicit, în primele trei cereri din Rugăciunea Domnului, de vreme ce Jertfa lui Cristos este „spre iertarea păcatelor”. Dar, conform celeilalte părţi a frazei, cererea nu ne va fi ascultată decât dacă vom fi îndeplinit mai înainte o exigenţă. Cererea noastră este îndreptată către viitor, în vreme ce răspunsul nostru trebuie să o fi precedat; ele sunt legate printr-un cuvânt: „precum”.
„Şi ne iartă nouă greşelile noastre…”
2839 Cu o cutezătoare încredere, noi am început să ne rugăm Tatălui nostru. Implorându-l ca Numele lui să fie sfinţit, i-am cerut ca şi noi să fim tot mai mult sfinţiţi. Dar, deşi suntem înveşmântaţi cu haina Botezului, nu încetăm să păcătuim, să ne îndepărtăm de Dumnezeu. Acum, în această nouă cerere, ne întoarcem la El, ca fiul risipitor³³⁸⁵, şi ne recunoaştem păcătoşi în faţa lui, ca vameşul³³⁸⁶. Cererea noastră începe printr-o „mărturisire”, în care mărturisim în acelaşi timp mizeria noastră şi Milostivirea lui. Speranţa noastră este neclintită, pentru că în Fiul lui „avem răscumpărarea, iertarea păcatelor” (Col 1, 14; Ef 1, 7). Semnul eficient şi neîndoielnic al iertării lui îl aflăm în sacramentele Bisericii lui³³⁸⁷.

2840 Or, şi e cutremurător, acest şuvoi al milostivirii nu poate pătrunde în inima noastră atâta vreme cât noi nu i-am iertat pe cei care ne-au greşit. Iubirea, ca şi Trupul lui Cristos, e indivizibilă: nu putem să-l iubim pe Dumnezeu, pe care nu-l vedem, dacă nu ne iubim fratele şi sora pe care-i vedem³³⁸⁸. În refuzul de a-i ierta pe fraţii şi pe surorile noastre, inima ni se închide, iar împietrirea ei o face impermeabilă la iubirea îndurătoare a Tatălui; în mărturisirea păcatului nostru, inima ne este deschisă către harul Lui.

2841 Această cerere este atât de importantă, încât ea este singura asupra căreia Domnul revine şi pe care o dezvoltă în Cuvântarea de pe Munte³³⁸⁹. O asemenea cerinţă crucială a tainei Legământului nu e în puterile omului. Dar „la Dumnezeu toate sunt cu putinţă”.
„... precum şi noi iertăm greşiţilor noştri”
2842 Acest „precum” nu este unic în învăţătura lui Isus: „Fiţi desăvârşiţi «precum» Tatăl vostru din ceruri este desăvârşit” (Mt 5, 48); „Fiţi milostivi «precum» Tatăl vostru este milostiv” (Lc 6, 36); „Poruncă nouă vă dau: să vă iubiţi unii pe alţii «precum» v-am iubit Eu pe voi” (In 13, 34). A păzi porunca Domnului este cu neputinţă dacă ar fi vorba să imiţi din exterior modelul divin. E vorba despre o participare vitală şi venind „din adâncul inimii” la Sfinţenia, la Îndurarea, la Iubirea Dumnezeului nostru. Numai Duhul, care este „Viaţa noastră”³³⁹⁰, poate face „ale noastre” aceleaşi simţiri care au fost în Cristos Isus³³⁹¹. Atunci, unitatea iertării devine posibilă, „iertându-ne unii pe alţii «precum» Dumnezeu ne-a iertat în Cristos” (Ef 4, 32).

2843 Astfel prind viaţă cuvintele Domnului despre iertare, această iubire care iubeşte până la capătul iubirii³³⁹². Parabola servitorului nemilos, ce încoronează învăţătura Domnului asupra comuniunii bisericeşti³³⁹³, se încheie cu această expresie: „Aşa va face şi Tatăl meu cu voi dacă fiecare nu-i iartă din inimă fratelui său”. Într-adevăr, acolo se leagă şi se dezleagă totul: „în adâncul inimii”. Nu stă în puterea noastră să nu mai simţim şi să uităm ofensa; dar inima care se oferă Duhului Sfânt transformă rana în compătimire şi purifică memoria, transformând ofensa în mijlocire.

2844 Rugăciunea creştină ajunge până la iertarea duşmanilor³³⁹⁴. Ea îl transfigurează pe ucenic, configurându-l Învăţătorului. Iertarea este o culme a rugăciunii creştine; darul rugăciunii nu poate fi primit decât într-o inimă aflată în armonie cu compătimirea divină. Iertarea dă mărturie şi că, în lumea noastră, iubirea e mai tare ca păcatul. Martirii de ieri şi de azi dau mereu această mărturie lui Isus. Iertarea este condiţia fundamentală a Reconcilierii³³⁹⁵ fiilor lui Dumnezeu cu Tatăl lor şi a oamenilor între ei³³⁹⁶.

2845 Această iertare esenţialmente divină nu are nici limite, nici măsură³³⁹⁷. Dacă e vorba de ofense (de „păcate”, după Lc 11, 4, sau de „datorii”, după Mt 6, 12), în realitate, suntem mereu datornici: „Să nu aveţi datorii faţă de nimeni, decât cea a iubirii unii către alţii” (Rom 13, 8). Comuniunea Preasfintei Treimi este izvorul şi criteriul adevărului oricărei relaţii³³⁹⁸. Ea se trăieşte în rugăciune, mai ales în Euharistie³³⁹⁹:

Dumnezeu nu primeşte jertfa făcătorilor de vrajbă, El le spune să plece de la altar şi să se împace mai întâi cu fraţii lor: Dumnezeu vrea să fie împăcat prin rugăciuni ce se înalţă din inimi împăcate. Ceea ce-l obligă cel mai puternic pe Dumnezeu este pacea noastră, buna înţelegere, unitatea întregului popor credincios în Tatăl, în Fiul şi în Duhul Sfânt³⁴⁰⁰.
VI. „Nu ne duce pe noi în ispită”
2846 Această cerere atinge rădăcina celei precedente, căci păcatele noastre sunt roadele consimţirii la ispită. Îi cerem Tatălui nostru să nu ne „ducă” în ea. E greu de tradus cu un singur cuvânt termenul grecesc: el înseamnă „nu îngădui să intrăm”³⁴⁰¹, „nu ne lăsa să cădem în ispită”.

„Dumnezeu nu poate fi ispitit de rău şi nu ispiteşte pe nimeni” (Iac 1, 13), ci, dimpotrivă, vrea să ne elibereze de rău. Îi cerem să nu ne lase să o luăm pe calea care duce la păcat. Suntem încleştaţi în lupta „dintre carne şi Duh”. Această cerere imploră Duhul discernământului şi al tăriei.

2847 Duhul Sfânt ne face să discernem între încercare, necesară pentru creşterea omului lăuntric³⁴⁰² spre o „virtute încercată” (Rom 5, 3-5), şi ispită, care duce la păcat şi la moarte³⁴⁰³. Trebuie şi să discernem între „a fi ispitit” şi „a consimţi” la ispită. În sfârşit, discernământul demască minciuna ispitei: în aparenţă, obiectul ei este „bun, plăcut la vedere, vrednic de dorit” (Gen 3, 6), pe când, în realitate, rodul ei este moartea.

Dumnezeu nu vrea să impună binele: vrea fiinţe libere. (...) Ispita îşi are rostul ei. Nimeni, în afară de Dumnezeu, nu ştie ce a primit sufletul nostru de la Dumnezeu, nici măcar noi înşine. Dar ispita dezvăluie aceasta, pentru a ne învăţa să ne cunoaştem, şi astfel, să ne descoperim mizeria şi pentru a ne obliga să aducem mulţumire pentru bunurile pe care ispita ne-a dat ocazia să le descoperim³⁴⁰⁴.

2848 „A nu intra în ispită” implică o hotărâre a inimii: „Acolo unde e comoara ta, acolo e şi inima ta. (...) Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni” (Mt 6, 21. 24). „Dacă trăim prin Duh, în Duhul să şi umblăm” (Gal 5, 25). În această „consimţire” la Duhul Sfânt, Tatăl ne dă tăria. „Nici o ispită nu v-a cuprins, care să nu fie pe măsura omului. Dar credincios e Dumnezeu şi nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre, ci o dată cu ispita vă va da şi cale de scăpare ca s-o puteţi răbda” (1 Cor 10, 13).

2849 Or, o astfel de luptă şi o astfel de victorie nu sunt posibile decât în rugăciune. Prin rugăciunea sa, Isus e învingător asupra Ispititorului încă de la început³⁴⁰⁵ şi în ultima bătălie a agoniei sale³⁴⁰⁶. În această cerere către Tatăl nostru, Cristos ne uneşte cu lupta şi cu agonia sa. Vegherea inimii în unire cu a sa este reamintită cu insistenţă³⁴⁰⁷. Vegherea este „paza inimii” şi Isus îi cere Tatălui să „ne păzească în numele său”³⁴⁰⁸. Duhul Sfânt caută să ne trezească neîncetat la această veghere³⁴⁰⁹. Această cerere îşi capătă tot sensul dramatic în raport cu ispitirea finală în lupta noastră pe pământ; ea cere perseverenţa finală. „Iată, Eu vin ca un hoţ: fericit cel care stă de veghe!” (Ap 16, 15)

VII. „Ci ne mântuieşte de cel Rău”
2850 Şi ultima cerere către Tatăl nostru e cuprinsă în rugăciunea lui Isus: „Nu te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel Rău” (In 17, 15). Ea ne priveşte pe fiecare personal, dar întotdeauna „noi” suntem cei care ne rugăm, în comuniune cu întreaga Biserică şi pentru eliberarea întregii familii omeneşti. Rugăciunea Domnului nu încetează să ne deschidă la dimensiunile economiei mântuirii. Interdependenţa noastră în drama păcatului şi a morţii devine solidaritate în Trupul lui Cristos, în „împărtăşirea sfinţilor”³⁴¹⁰.

2851 În această cerere, Răul nu este o abstracţiune, ci desemnează o persoană, pe Satana, cel Viclean, îngerul care se opune lui Dumnezeu. „Diavolul” (dia-bolos) este cel care „se aruncă de-a curmezişul” planului lui Dumnezeu şi „lucrării lui de mântuire” săvârşite în Cristos.

2852 „Ucigaş de oameni de la început, mincinos şi tatăl minciunii” (In 8, 44), „Satana, amăgitorul lumii întregi” (Ap 12, 9), este cel prin care au intrat în lume păcatul şi moartea, iar prin înfrângerea lui definitivă, creaţia întreagă va fi „eliberată din stricăciunea păcatului şi a morţii”³⁴¹¹. „Ştim că oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte, ci Unul-născut din Dumnezeu îl păzeşte şi cel Rău nu pune stăpânire pe el. Noi ştim că suntem de la Dumnezeu şi lumea întreagă stă sub cel Viclean” (1 In 5, 18-19):

Domnul, care v-a ridicat păcatul şi v-a iertat greşelile, vă poate păzi şi apăra împotriva vicleniilor Diavolului, care vă e duşman, pentru ca vrăjmaşul care obişnuieşte să urzească greşeala să nu vă ia pe neaşteptate. Cine se încrede în Dumnezeu nu se teme de Diavol. „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine ne va sta împotrivă?” (Rom 8, 31)³⁴¹²

2853 Biruinţa asupra „stăpânitorului lumii acesteia” (In 14, 30) este dobândită o dată pentru totdeauna în Ceasul în care Isus se dă de bunăvoie la moarte pentru a ne dărui Viaţa sa. Atunci este judecata lumii acesteia şi stăpânitorul lumii acesteia este „aruncat afară” (In 12, 31)³⁴¹³. „Se avântă în urmărirea Femeii”³⁴¹⁴, dar nu o poate lua în stăpânire: noua Evă, „plină de har” de la Duhul Sfânt, este eliberată de păcat şi de stricăciunea morţii (Neprihănita Zămislire şi Ridicarea la cer a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, Maria, Pururea Fecioară). „Atunci, plin de furie împotriva Femeii, merge să se războiască cu ceilalţi din seminţia ei” (Ap 12, 17). De aceea, Duhul şi Biserica se roagă: „Vino, Doamne Isuse!” (Ap 22, 17. 20), pentru că Venirea lui ne va elibera de cel Rău.
2854 Cerând să fim eliberaţi de cel Rău, ne rugăm şi să fim eliberaţi de toate relele prezente, trecute şi viitoare, al căror autor sau instigator este. În această ultimă cerere, Biserica aduce înaintea Tatălui toată mizeria lumii. Împreună cu eliberarea de relele care copleşesc omenirea, ea imploră darul preţios al păcii şi harul aşteptării statornice a întoarcerii lui Cristos. Rugându-se astfel, ea anticipă în smerenia credinţei aşezarea tuturor oamenilor şi a lucrurilor sub un singur Cap, Acela care „are cheile Morţii şi ale Iadului” (Ap 1, 18), „Cel care este, care era şi care vine, Atotputernicul!” (Ap 1, 8)³⁴¹⁵.

Mântuieşte-ne, te rugăm, Doamne, de toate relele şi binevoieşte a da pacea în zilele noastre, pentru ca, ajutaţi de milostivirea ta, să fim pururea liberi de păcat şi feriţi de orice tulburare, aşteptând speranţa fericită şi venirea Mântuitorului nostru Isus Cristos³⁴¹⁶.

Doxologia finală

2855 Doxologia finală – „Căci a ta este împărăţia, şi puterea, şi mărirea” - reia, prin includere, primele trei cereri către Tatăl nostru: preamărirea Numelui său, venirea Împărăţiei sale şi puterea Voinţei sale mântuitoare. Dar această reluare este acum sub formă de adoraţie şi de aducere de mulţumire, ca în liturgia cerească³⁴¹⁷. Stăpânitorul lumii acesteia îşi atribuise în chip mincinos aceste trei titluri de regalitate, de putere şi de slavă³⁴¹⁸; Cristos Domnul le restituie Tatălui său şi Tatălui nostru, până când va aşeza Împărăţia în mâinile lui, atunci când va fi definitiv împlinit misterul mântuirii şi Dumnezeu va fi totul în toţi³⁴¹⁹.

2856 „La capătul rugăciunii, spui: Amin, confirmând prin acest Amin, care înseamnă «Aşa să fie»³⁴²⁰, ceea ce cuprinde rugăciunea pe care ne-a învăţat-o Domnul”³⁴²¹.


PE SCURT

2857 În „Tatăl nostru”, primele trei cereri au drept obiect Gloria Tatălui: sfinţirea Numelui, venirea Împărăţiei şi împlinirea Voinţei divine. Celelalte patru îi înfăţişează dorinţele noastre: aceste cereri privesc viaţa noastră pentru a o hrăni sau pentru a o vindeca de păcat şi se referă la lupta noastră pentru biruinţa Binelui asupra Răului.

2858 Cerând: „Sfinţească-se Numele tău”, intrăm în planul lui Dumnezeu: sfinţirea Numelui său ─ revelat lui Moise, apoi în Isus ─ din partea noastră şi în noi, precum şi în orice popor şi în orice om.

2859 În a doua cerere, Biserica are în mod deosebit în vedere întoarcerea lui Cristos şi venirea finală a Împărăţiei lui Dumnezeu. Ea se roagă şi pentru creşterea Împărăţiei lui Dumnezeu „astăzi” în vieţile noastre.

2860 În a treia cerere îl rugăm pe Tatăl nostru să unească voinţa noastră cu voinţa Fiului său, pentru a împlini planul său de mântuire în viaţa lumii.

2861 În a patra cerere, spunând „dă-ne”, ne exprimăm, în comuniune cu fraţii noştri, încrederea filială faţă de Tatăl nostru din ceruri. „Pâinea noastră” desemnează hrana pământească necesară subzistenţei noastre a tuturor şi înseamnă şi Pâinea Vieţii: Cuvântul lui Dumnezeu şi Trupul lui Cristos. Este primită în veşnicul „Astăzi” al lui Dumnezeu, ca hrana indispensabilă (supra-)esenţială a Ospăţului Împărăţiei, pe care îl anticipă Euharistia.

2862 Cererea a cincea imploră pentru greşelile noastre îndurarea lui Dumnezeu, care nu poate pătrunde în inima noastră decât dacă am ştiut să iertăm duşmanilor noştri, după exemplul şi cu ajutorul lui Cristos.

2863 Spunând „Nu ne duce pe noi în ispită”, îi cerem lui Dumnezeu să nu ne lase să o luăm pe calea care duce la păcat. Această cerere imploră Duhul discernământului şi al tăriei; cere harul vegherii şi perseverenţa finală.

2864 În ultima cerere, „Ci ne mântuieşte de cel Rău”, creştinul îl roagă pe Dumnezeu, împreună cu Biserica, să manifeste biruinţa deja dobândită de Cristos asupra „Stăpânitorului lumii acesteia”, Satana, îngerul care se opune personal lui Dumnezeu şi planului lui de mântuire.

2865 Prin „Amin”-ul final, spunem şi noi „Facă-se” cu privire la cele şapte cereri: „Aşa să fie...”

INDEX

CON_INE TOATE TRIMITERILE DIN V.T _I N.T.

- CONTINUAREA SE AFL_ ÎN IND.2

(PAGINA 626 -ULTIMA A ACESTUI FISIER- NU TREBUIE B_GAT_ ÎN SEAM_. EA ESTE

RELUAT_ ÎN IND.2

Index al citatelor

Trimiterile se fac la numerele paragrafelor din Catehism.

Numerele paragrafelor urmate de un asterisc arată că textul de referinţă

nu face obiectul unui citat literal, ci al unui confer.



Sfânta Scriptură

Vechiul Testament

Geneză

1 1-2, 4 337

1 1 268^*, 279, 280, 290

1 2-3 292^*

1 2 243^*, 703^*, 1218^*

1 3 298^*

1 4 299

1 10 299

1 12 299

1 14 347^*

1 18 299

1 21 299

1 26-29 2402^*

1 26-28 307^*

1 26-27 1602^*

1 26 36^*, 225, 299^*, 343^*, 2501, 2809

1 27 355, 383, 1604^*, 2331

1 28-31 2415^*

1 28 372, 373, 1604, 1607^*, 1652, 2331, 2427^*

1 31 299, 1604^*

2 1-3 345

2 2 314^*, 2184

2 7 362, 369^*, 703^*

2 8 378^*

2 15 378

2 17 376^*, 396, 396, 400^*, 1006^*, 1008^*

2 18-25 1605^*

2 18 371, 1652

2 19-20 371, 2417^*

2 22 369^*, 1607^*

2 23 371

2 24 372, 1627^*, 1644^*, 2335

2 25 376^*

3 390^*, 2795^*

3 1-5 391^*

3 1-11 397^*

3 3 1008^*

3 5 392, 398^*, 399^*, 1850

3 6 2541, 2847

3 7 400^*

3 8-10 29^*

3 9-10 399^*

3 9 410^*, 2568

3 11-13 400^*

3 11 2515

3 12 1607^*

3 13 1736, 2568

3 14-19 2427^*

3 15 70^*, 410^*, 489^*

3 16-19 1607^*

3 16 376^*, 400^*, 1609

3 16b 1607^*

3 17-19 378^*

3 17 400^*

3 19 376^*, 400, 400^*, 1008^*, 1609

3 20 489^*

3 21 1608^*

3 24 332^*

4 1-2 2335^*

4 3-15 401^*

4 3-7 2538^*

4 4 2569^*

4 8-12 2259^*

4 10-11 2259

4 10 1736^*, 1867^*, 2268^*

4 26 2569^*

5 1-2 2331

5 1 2335^*

5 24 2569

6 3 990^*

6 5 401^*

6 9 2569

6 12 401^*

8 8-12 701^*

8 20-9, 17 2569^*

9 1-4 2417^*

9 5-6 2260

9 8-16 2569^*

9 9 56^*

9 16 71^*

10 5 56

10 20-31 56^*

11 4-6 57^*

12 1-4 145^*

12 1 59

12 2 762^*, 1669^*

12 3 706^*, 2676

12 3 LXX 59

12 4 2570

13 8 500^*

14 16 500^*

14 18 58^*, 1333, 1544

15 2-3 2570^*

15 2 2374

15 5-6 762^*

15 5 146^*, 288^*

15 6 146^*, 2571^*

17 1-2 2571^*

17 4-8 1819^*

17 5 59

18 1-15 706^*, 2571^*

18 10-14 489^*

18 14 148^*, 276

18 16-33 2571^*

18 20 1867^*

19 332^*

19 1-29 2357^*

19 13 1867^*

21 1-2 489^*

21 17 332^*

22 1-18 1819^*

22 8 2572

22 11 332^*

22 17-19 706^*

23 4 145^*

28 10-22 2573^*

29 15 500^*

30 1 2374

32 25-31 2573^*

38 18 1295^*

41 42 1295^*

45 8 312

49 24 269

50 20 312

Exod

3 1-10 2575^*

3 5-6 208^*

3 5 2777

3 6 205, 207

3 7-10 1867^*

3 13-15 205

3 14 446^*, 2666^*, 2810^*

4 22 238, 441^*

12 3-14 608

13 3 1363^*

13 12-13 529^*

13 22 659^*

15 1 2810

15 26 1502

16 19-21 2837^*

16 19 2836^*

17 1-6 694^*

17 2-7 2119^*

17 8-13 2577^*

19-20 708^*

19 751^*, 2060^*

19 5-6 709, 762^*, 2810^*

19 6 63^*, 1539

19 16-25 2085^*

20 1-17 2056^*

20 2-5 2083

20 2 2061

20 7 2141

20 8-10 2167

20 11 2169

20 12 2196, 2200, 2214^*

20 13 2257

20 14 2330

20 15 2400

20 16 2463, 2504

20 17 1456^*, 2513, 2533

22 20-22 1867^*

23 7 2261

23 12 2172

23 20-23 332^*

24 2060^*

24 7 2060

24 8 613^*

24 15-18 697^*, 2085^*

25 10-22 2130^*

25 16 2058, 2058

25 22 433^*

29 1-30 1539^*

29 7 436^*

30 22-32 695^*

31 15 2168, 2189

31 16 2171^*

31 17 2172

31 18 700, 2056, 2058

32 210^*

32 1-34, 9 2577^*

32 15 2058

33 9-10 697^*

33 11 2576

33 12-17 210^*

33 18-19 210

33 19-23 2583^*, 2666^*

34 5-6 210

34 6 214, 231, 2577^*

34 7 211

34 9 210^*

34 28 2056

34 29 2058

40 1-2 2058

40 36-38 697^*

Levitic

8 1539^*

8 12 436^*

16 2 433^*

16 15-16 433^*, 613^*

17 14 2260^*

18 7-20 2388^*

19 2 2811

19 13 2434^*

19 15 1807

19 18 2055^*

20 26 2813

26 12 2550

Numeri

1 48-53 1539^*

7 89 433^*

11 24-25 1541^*

12 3 2576

12 7-8 2576

12 13-14 2577^*

21 4-9 2130^*

24 17-19 528^*

24 17 528^*

28 9 582^*

Deuteronom

1-11 708^*

4 13 2056

4 15-16 2129

4 19 57^*

4 37 218^*

5 2 2060

5 4 2059

5 6-22 2056^*

5 6-9 2083^*

5 6 431, 2061, 2133

5 11 2141

5 12-15 2167^*

5 12 2189

5 15 2057, 2170

5 16 2196^*, 2200, 2247

5 17 2330

5 19 2400, 2450

5 21 2533

5 22 2056, 2058

6 4-5 201, 459^*, 2093^*

6 4 228, 2083

6 5 368^*, 2055^*, 2133

6 13-14 2084

6 13 2096, 2150

6 16 2119

7 6 762^*

7 8 218^*

7 9 215^*

8 3 1334^*, 2835

10 4 2056

10 15 218^*

11 14 1293^*

14 1 441^*

15 11 2449

18 10 2116^*

24 1 1610^*

24 14-15 1867^*, 2409^*, 2434^*

25 13-16 2409^*

28 10 63

29-30 708^*

29 3 368^*

30 15-20 1696^*

30 16 2057

31 9 2056^*

31 24 2056^*

32 6 238^*

32 8 57^*, 441^*

32 34 1295^*

32 39 304^*

Cartea lui Iosue

3 10 2112

13 33 1539^*

Cartea Judecătorilor

6 11-24 332^*

13 332^*

13 18 206^*

Cartea întâi a lui Samuel

1 489^*

1 9-18 2578^*

3 9-10 2578

9 16 436^*