Spiritualitatea în psihologie

CALE SPRE ILUMINARE

Iată câteva citate care întăresc cele scrise mai sus despre ILUMINARE, din cartea „Moartea morţii şi desăvârşirea”. Este un scurt pasaj autobiografic scris la persoana a treia de către iluminatul român Ilie Cioară, combinat cu alte citate la persoana întâi:

«Concomitent cu numărul tot mai mare de informaţii în legătură cu desfăşurarea existenţei dincolo de mormânt, creşte şi setea de autoperfecţionare. În acest sens, urmărind vieţile sfinţilor, renunţă la viaţa omului obişnuit şi devine monah (n.n. - Ilie Cioară). Timpul şi-l petrece între munca legată de serviciu şi singurătatea locuinţei, unde studiază numai literatura ce tratează căile şi metodele care promit ameliorarea psihologică a fiinţei umane. Îşi însuşeşte Rugăciunea inimii, pe care o rosteşte neîncetat zi şi noapte.

După alţi opt ani de privaţiuni şi luptă înverşunată cu pornirile ancestrale ale propriului ego, rămâne totuşi nemulţumit. Întreaga strădanie nu i-a adus decât mici schimbări de suprafaţă, cu totul neînsemnate. În faţa unui asemenea bilanţ, ia hotărârea de a părăsi ţara, pentru a îmbrăţişa viaţa de sihastru pe muntele Athos. Securitatea însă, în ultimul moment, se opune.

Obligat să trăiască în continuare în acelaşi climat, începe să mediteze mai mult asupra credinţei, practicilor religioase, diferitelor metode de luptă cu sine. În final ajunge la concluzia că toate acestea nu conduc pe practicant la integrarea lui în „Marele Tot”, din care toate purced.

„Am folosit, şi asta multă vreme, Rugăciunea Inimii. Şi iată ce constat. Rostirea neîncetată a formulei blochează eliminarea energiilor care hrănesc şi întreţin omul vechi. Or, în acest caz, cum ar putea să apară omul nou, cu totul diferit, în măsură să întâlnească Sacrul? Mai constat că, prin rostirea ei, întreaga minte s-a transformat într-un robot închis în propria lui găoace egocentrică, iluzorie însă.”

Într-un moment de revelaţie, află că puritatea minţii şi Absolutul nu pot fi atinse prin credinţă, voinţă, efort, imaginaţie, analize etc., şi că orice activitate este şi rămâne în orice împrejurare un obstacol permanent la întâlnirea omului cu Dumnezeu.

„Deci, nu eu merg spre Dumnezeu prin vreo activitate a minţii, ci El vine înspre mine, când a încetat orice căutare a gândirii mele.”

În urma acestei fericite descoperiri, adoptă o nouă modalitate de întâmpinare a frământărilor ego-ului gânditor. Ascultă şi priveşte cu întreaga atenţie orice reacţie a psihicului propriu care survine automat la mişcarea permanentă a vieţii. Altfel zis - o stare de conştientizare spontană, realizată pe parcursul unei clipe, în care gândirea tace cu desăvârşire.

„Orice imagine, gând, dorinţă, dacă sunt bine întâlnite prin lumina atenţiei, ele dispar. Cu timpul, vin din ce în ce mai rar, iar unele din ele dispar complet. Acest mod de-a mă întâlni cu mine, simplu, dar greu de pus în practică, l-aş caracteriza drept o golire a minţii de propriile ei acumulări care o definesc şi o ţin încătuşată.”

Această simplă cunoaştere de sine o practică timp de circa doi ani şi jumătate, când întâlneşte o nouă şi mare surpriză. Gândirea, fără nici un efort, îşi încetase zburdălnicia, ego-ul îşi pierduse însemnătatea în actul de decizie.

În structura lui se operase, pe căi nevăzute şi neurmărite, o incizie, ca o fereastră spre Infinit. Această deschidere îi permitea practicantului să părăsească fără nici un efort mărginirea egocentristă, spre a întâlni Absolutul. Cărarea îngustă se descoperise singură!»

 

ILUMINARE ŞI MAGIE

Puterile şi stările paranormale sunt altceva decât „iluminarea spirituală”.

Iluminarea este o stare de extaz divin în care ne simţim uniţi cu restul creaţiei. După această experienţă de neimaginat, mintea omului suferă o modificare calitativă, în sensul percepţiei realităţii cu mai multă acuitate şi înţelegere intuitivă. Acum omul aplică şi înţelege preceptele cristice ale Iubirii universale în mod spontan, amplificându-şi calităţile divine.

În schimb, tehnicile magice caută să extindă capacitatea mentală dincolo de limitele lumii fizice, pe teritoriul lumilor paralele. Oricât de vaste şi deosebite ar fi acele lumi, oricât de atrăgătoare ar fi noile posibilităţi ale minţii, totuşi ele rămân limitate, iar omul se simte în continuare separat de restul creaţiei. În plus, există marele risc ca omul să îşi manifeste defectele ego-ului cu şi mai mare forţă...

Dorinţa de a te extinde prin tehnici magice vine de la ego. Puterile paranormale îl fac pe acesta mai puternic (ego spiritual), ba chiar pot împiedica serios apariţia iluminării spirituale. Aceasta din urmă înseamnă tocmai reducerea la tăcere temporară a vocii zgomotoase a ego-ului.
Aspiraţia spirituală vine de la Spiritul propriu, îndemnându-ne să ne purificăm de imboldurile egoiste. Iluminarea nu este rodul unor anumite tehnologii mentale, ci acestea doar caută să liniştească mintea agitată. Practicăm liniştirea minţii, dar nu în scopul unei experienţe extatice! Dacă ne declarăm acest scop, mintea şi-l va imagina şi ni-l va înfăţişa ca şi cum l-am fi obţinut, ceea ce ne va amăgi. Iluminarea nu poate fi imaginată, deci ceea ce ne închipuim în prealabil este doar o himeră mintală.

Iluminarea este dată prin Graţie divină. Ambiţioşii care exagerează cu tehnicile spirituale, crezând că ele sunt sieşi suficiente pentru a atinge „starea fără de dorinţe”, se înşală. Dezvoltarea şi rafinarea ego-ului nu duce la iluminare... Aceasta este capcana iluminării ³

Prin neidentificarea cu activitatea minţii, automat ne situăm pe o poziţie superioară, în rând cu Spiritul, începem să percepem lumea ca El. Antrenându-ne această abilitate, la un moment dat, printr-un declic sacrosanct, ni se deschide un nou palier, de unde putem supraveghea mintea relaxaţi, calmi, cu puteri stăpânitoare depline asupra ei. Aceasta este iluminarea, străpungerea spirituală. Abia de acum înainte se pot realiza tehnici magice de extindere a puterilor minţii fără pericolul ca acestea să ne domine...

Pentru pregătirea psihică pentru iluminare vă propun următoarea tehnică, aparent simplă şi binecunoscută, dar eficientă: observarea atentă şi detaşată a fluctuaţiilor mentale (gânduri, dorinţe, sentimente, imagini etc.). Se poate executa oricând, neavând contraindicaţii. Această autoobservare va diminua influenţa vagabondajului mental asupra comportamentului nostru cotidian.

Vă recomand şi un manual eficient de meditaţie, scurt şi la obiect: “Atenţia conştientă, calea spre nemurire” de Ajahn Sumedho ⁴.