Studiu sociologic

V. ATITUDINI ALE POPULAŢIEI FAŢĂ DE CREAREA PARCULUI NAŢIONAL NISTRU DE JOS

O persoană evaluează un fapt, obiect, lucru, eveniment bazându-se pe cunoştinţele, percepţiile, reprezentările sau amintirile referitoare la cel fapt, obiect, lucru sau eveniment. Formarea atitudinii este un proces logic prin care persoana pune în legătură aspectele principale ale situaţiilor cu însuşirile lucrurilor, un rol important aici având latura afectivă.

Analizând rezultatele studiului realizat prin prisma celor enunţate s-a identificat câteva atitudini ale populaţiei din localităţile Nistrului de Jos vizavi de crearea Parcului Naţional în zona lor.

Atitudini rezervate faţă de Parcul Naţional. Formarea acestui tip de atitudine a fost determinată de variabile situaţionale care au înconjurat subiectul atitudinii la un moment. Adică, o situaţie neplăcută care a fost corelată sau a avut legătură cu noţiunea de „Zonă Ramsar”, „Parc Naţional” sau cu oricare instituţie cu profil ecologic, poate determina o schimbare sau modificare a viziunii referitor la acestea şi prin urmare generarea unor atitudini rezervate vizavi de tot ceea ce presupune aceşti termeni. Prin urmare, experienţele localnicilor din trecut au format în conştiinţa colectivă o reprezentarea despre ceea ce înseamnă un Parc Naţional şi proiectând şi motivând un anumit tip de reacţie socială. Spre exemplu, cazul de la Palanca. (vezi Anexa V.1)

Atitudini de defensivă. Acest tip de atitudine derivă din calitatea şi cantitatea cunoştinţelor populaţiei referitor la Parcul Naţional şi aici menţionăm: misiune, scop, obiective, perimetru, interdicţii, drepturi, obligaţii, responsabilităţi etc. Lipsa de cunoştinţe duce la formarea unei atitudini de defensivă. Populaţia resimte crearea unui Parc în zonă ca un atentat la propria existenţă şi securitate, fapt pentru care prima reacţie este cea de apărare şi rezistenţă la schimbare/inovare. Ceea ce s-a evidenţiat în cadrul studiului este că populaţia conştientizează că odată cu crearea Parcului Naţional Nistru de Jos i se va schimba forma habitatului – va trebui să renunţe la unele practici uzuale, care le-a creat şi le-a asigurat un anumit confort, măcar cel psihic.

Acest tip de atitudine se întâlneşte în cazul persoanelor pasive din punct de vedere social şi al activismului civic.

Atitudini anxioase. Acest tip de atitudine este specific localităţii Palanca şi se manifestă în contextul implementării noilor proiecte ce vizează localitate, exceptând cele de racordare a populaţiei la diverse facilităţi. Această atitudine s-a format pe fundalul consecinţelor negative asupra populaţiei pe care le-a produs proiectul cu şoşeau Chişinău-Reni-Odesa. Localnicii din Palanca s-au simţit atunci: minţiţi datorită credibilităţii neîntemeiate pe care au avut-o în autorităţi; deposedaţi de drepturile asupra pământului care revenise Ucrainei între timp; izolaţi datorită limitării căilor de comunicaţie şi transport; sărăciţi datorită pieţei de desfacere a produselor agricole care s-a limitat; fără libertate şi putere de a acţiona atunci când există un pericol social sau în faţa factorilor de risc (spre exemplu, în cazul mistreţilor). Situaţia creată de acest incident a generat atitudini de teamă, de îndoială, de suspiciune asupra oricăror propuneri şi acţiuni care au loc în satul lor.

Atitudini pesimiste. Acest tip de atitudine o manifestă persoanele care raportează orice aspect al vieţii sociale la situaţia politică din ţară, la nivelul corupţiei şi alte fenomene de devianţă socială. O altă cauză a atitudinilor pesimiste sunt experienţele neplăcute avute în cadrul altor proiecte. Aceste persoane văd implementarea proiectului Parcul Naţional ca nişte bani „vâriţi” şi „cineva iar o să fure”.

Atitudini de indiferenţă. Este vorba aici de atitudinile unui segment de populaţie ce se caracterizează printr-un dezinteres profund faţă de implicarea socială şi sentiment civic redus. Din rezultatele studiului s-a constatat că acest segment de populaţie nu corespunde unei categorii de vârstă anume sau unui gen sau unei etnii. Mai curând, putem menţiona că se datorează unei ideologii religioase, fapt constat în satul Popeasca. Adepţii unor „secte” religioase au un grad activism social ridicat comparativ cu majoritatea populaţiei care este ortodoxă şi manifestă o implicare socială foarte scăzută. În localitatea Plop Ştiubei, persoanele care manifestă o atitudine de indiferenţă sunt majoritatea din populaţia tânără a satului. La Cioburciu, persoanele care exprimă indiferenţă socială sunt din rândul persoanelor de vârsta a treia, care se conduc după dictonul „ţi-ai trăit traiul, ţi-ai mâncat mălaiul” sau cei care nu văd beneficii personale în activităţile sociale demarate în satul lor.

Atitudini de indiferenţă au fost identificate şi în rândul tinerilor participanţi la studiu, mai ales în rândul celor a căror perspective de viitor sunt departe de locurile natale sau obiectivele lor nu sunt compatibile cu condiţiile unei vieţi din mediul rural. Totuşi, tinerii care au fost peste hotare şi au vizitat un Parc Naţional, văd o oportunitate de a se dezvolta prin intermediul acestui parc şi de a reveni acasă, cu toate că obiectivele lor de viitor la moment ţintesc spre alte state.

Atitudini pozitive. Acest tip de atitudine a fost manifestat, cu mici excepţii, de majoritatea populaţiei participantă la studiu. Atitudinea respectivă s-a format în urma estimării populaţiei a beneficiilor determinate de implementarea acestui proiect, atât la nivel personal cât şi colectiv. Însă aici există unele nuanţe teoretizate sub formula atitudini pozitive condiţionate şi atitudini pozitive necondiţionate.

Atitudinile pozitive necondiţionate sunt manifestate de persoanele care sunt de acord cu crearea Parcului Naţional Nistru de Jos şi acceptă „codul” de funcţionare al acestuia.

Atitudinile pozitive condiţionate sunt manifestate de persoanele care înaintează nişte condiţii celor care vor crea parcul. Aceste condiţii se referă la transparenţă; corectitudine; informare corectă. (vezi Anexa V.2)

Atitudini negative. Acestea atitudini au fost expuse doar de câteva persoane şi derivă, nu atât din spiritul de patriotism faţă de localitate şi natura de aici, cât din frica sentimentului de nostalgie şi doliu după vremurile care trec. O explicaţie plauzibilă în acest caz este şi rezistenţa la schimbare, la tot ce-i nou şi necunoscut, ce se manifestă prin comportament categoric şi ostil faţă de schimbare. (vezi Anexa V.3)

Din punct de vedere gender nu s-a remarcat vreo tendinţă spre anumite tipuri de atitudini specifice unui gen. Ceea ce s-a observat însă, este faptul că majoritatea femeilor aderă la atitudinile manifestate de alte persoane care, în concepţia lor, deţin mai multe cunoştinţe despre subiectul sau problema în cauză, indiferent dacă aceste persoane sunt alte femei sau bărbaţi; motivul - aceştia aduc argumente atunci când îşi exprimă atitudinea, chiar dacă nu întotdeauna sunt plauzibile. De aici rezultă că slaba informare în rândul populaţiei feminine conduce spre adoptarea poziţiilor şi atitudinilor manifestate de alte persoane „informate” cu consecinţa aferentă.

Toată paleta de atitudini referitoare la crearea Parcului Naţional Nistru de Jos manifestată de populaţia investigată reprezintă efectele calității şi cantității informaţiilor deţinute şi diverselor situaţii din trecut.