Subiectul I (40 de puncte)

Varianta 58 Limba română

Subiectul I (40 de puncte)
(George Topîrceanu, “Armonii vesperale”)

1. Omonime cu “cer” şi “note”. *La grădina botanică au adus o nouă specie de cer. (arbore înalt, înrudit cu stejarul) *Cer numai să i se facă dreptate. *Pe cer stelele străluceau misterios. *La examen a obţinut note mari. *Acest instrument de percuţie scoate note acute. Eugen Simion a făcut nişte note critice privind opera politică a lui Mihai Eminescu. *Despre evenimentul de la Ateneu a apărut doar o singură notă într-un ziar.

2. Abateri de la normele actuale: crisanteme-crizanteme; (se) desinau-(se) desenau
3. Folosirea a două semne de punctuaţie din strofa a treia. Virgula din primul vers al strofei a treia desparte interjecţia „O” de restul propoziţiei, marcând o pauză de rostire şi având nuanţă emoţională. Semnul exclamării din versul al doilea evidenţiază o exclamaţie retorică şi este semn de punctuaţie pentru propoziţia exclamativă. Semnul întrebării din ultimul vers marchează o interogaţie retorică „ Ce rugi […] se desinau în atmosferă pe cerul dur de ametist?” şi este semn de punctuaţie pentru propoziţia interogativă.
4. Rolului stilistic al gerunziului în versul: “Orisontând în ritmul mistic albumul stinselor poeme…”. Verbul la gerunziu, „orisontând”, exprimă o acţiune în desfăşurare şi de durată, ilustrând continuitatea stării de contemplare a orizontului, a depărtărilor.
5. Tema naturii, motivul parcului, motivul înserării
6.Cromatica poeziei este variată, de la nuanţele luminoase la cele întunecate. Culorile aşezate în antiteză - de la speranţa cu “rozele senzaţii”, la deprimarea “cu-ndoliate crisanteme” - transmit o stare de confuzie, de bulversare. Alte sugestii cromatice sunt conţinute în referirile la pietre preţioase: violetul ametistului şi albastrul safirului, ca simboluri ale stării de nevroză şi halucinaţie. Asocierea culorilor pastelate cu cele tari creează un impact vizual puternic asupra cititorului. Finalul poeziei este funebru, în nota tristeţii simboliste, deoarece simţămintele deprimante sunt sugerate de “pacea violetă”, iar negrul este reiterat în cele mai surprinzătoare asociaţii: “negre sfere siderale”, “o neagră siluetă”
7. Imagini artistice: „cerul dur de ametist”-imagine vizuală; „cântări funebre”-imagine auditivă
8. Trăsături simboliste.
- prezenţa parcului funebru, morbid, ca element citadin simbolist, cu efecte nocive pentru om: “parcul rozelor senzaţii cu-ndoliate crisanteme”
- muzicalitatea este exprimată direct sau sugerată prin enumerarea diferitelor sunete, note, compoziţii şi ansambluri muzicale: “vesperala simfonie”, “note vagi”, “tăcuta orchestrare”, “cântări funebre”, “calmul pur al simfoniei”, “la bemol”
- cromatica este exprimată direct sau sugerată, prin asocierea culorilor cu diferite pietre preţioase „cerul dur de ametist”; “safire”, “violetă”, “neagră”, “funerare”, “-ndoliate”
- stările de tristeţe, spleen, dezolare, moarte spirituală sugerate de simboluri cromatice, muzicale, stări dezolante: “-ndoliate”, “muribundă”, “funerare”, “nostalgii”; “ore funerare”; “amurgul trist” etc.
9. Titlul poeziei, “Armonii vesperale”, este reprezentativ pentru simbolism, fiind format prin asocierea a două figuri de stil, o imagine auditivă (armonii) şi o imagine vizuală (vesperale = de seară, serale). Cele două cuvinte sunt neologisme, caracteristice poeţilor simbolişti, cu predilecţie lui Topîrceanu.
10. Ultima strofă a poeziei schimbă registrul liric, de la agitaţia sumbră la o “linişte regală”. Atmosfera devine magică, epitetele cromatice compun o imagine şocantă a simţirii poetice, simbolizată de albastrul safirelor şi pacea violetă, culori reci, închise, depresive. Suava imagine auditivă a simfoniei pure linişteşte, calmează starea interioară a eului liric, fiind dublată de apariţia neaşteptată a unei negre siluete, imagine vizuală ce ar putea simboliza ivirea iubitei. Finalul poeziei emană o “linişte regală”, senzaţie care se prelungeşte la nesfârşit prin punctele de suspensie. Catrenul are rimă încrucişată, versuri lungi cu măsura de 18 silabe.

Subiectul al II- lea (20 de puncte)

Întocmirea unei cereri:

Domnule Director,

Subsemnata, Silvia Leonte, domiciliată în Sibiu, strada Nicolae Bălcescu, nr. 18, absolventă a Liceului Teoretic „Octavian Goga” din localitate, vă rog să aveţi bunăvoinţa de a mă primi în audienţă, în măsura timpului de care dispuneţi.

Solicit această audienţă, deoarece doresc să mă angajez pentru perioada vacanţei de vară la Compania de Asigurări „Viitorul”, pe care o conduceţi şi aş dori să-mi oferiţi prilejul de a vă convinge despre seriozitatea şi capacitatea mea pentru a face faţă cu succes într-un post de agent de asigurări.

29 iulie 2007

Vă mulţumesc,

Domnului Director al Companiei de Asigurări „Viitorul”, Sibiu

*** În lucrarea de examen, cererea se redactează pe o pagină separată.

Subiectul al III-lea (30 de puncte)

Prezentarea personajului tipic într-o creaţie realistă în proză, studiată:

*Ghiţă - nuvela “Moara cu noroc” de Ioan Slavici
*Mara - romanul “Mara” de Ioan Slavici
*Vitoria Lipan - romanul “Baltagul” de Mihail Sadoveanu
*Ion - romanul “Ion” de Liviu Rebreanu
*Felix Sima/ Otilia Mărculescu/ Costache Giurgiuveanu/ Stănică Raţiu/ - romanul “Enigma Otiliei de
George Călinescu
*Ilie Moromete - romanul “Moromeţii” de Liviu Rebreanu

Varianta 59 Limba română

Subiectul I (40 de puncte)
(Ion Vinea, “Insomnii”)

1. Sens conotativ “inima”, “stelele”: *Din cauza întunericului, i-a sărit inima din piept. La Premiile “Oscar” au fost prezente toate stelele cinematografiei americane.

2. Câmpul semantic al cuvântului “noapte”: “stelele”, “luna”
3. În structura “lanţurile-i”, cratima are rolul fonetic de a păstra măsura versurilor de la 11 la 10 silabe, prin rostirea fără pauză a substantivului “lanţurile” şi a pronumelui personal “i”.
4. Sinonime : orologiu = ceas; a (se) stinge = a (se) păli, a apune, a dispărea; veghe = pază; boltit = arcuit
5.Mărci lexico-gramaticale prin care se evidenţiază prezenţa eului liric:
- pronume la persoana I singular – “mea”, “mine”
- pronume la pers. a II a singular – “te”, “tăi”
- pronume la pers I plural. – “nostru”, “ne”
- adresarea directă: “Inima mea te cheamă din noapte”
6. Motivul visului (oniric), motivul lunii
7. Trecerea pronumelor de pers a II a sg., la pers I plural în ultima strofă: În incipitul poeziei, pronumele la persoana a II a singular exprimă nerăbdarea eului liric de a fi alături de iubita sa, “Inima mea te cheamă”, iar primul vers al strofei a doua sugerează comuniunea dintre sufletele celor doi îndrăgostiţi, “Ochii tăi se deschid în mine” (se spune că ochii sunt oglinda sufletului). În ultima strofă, pronumele apare la persoana I plural, “nostru”, “ne”, deoarece iubirea s-a împlinit, cuplul s-a desăvârşit erotic şi se visează deja împreună “sub umbrarul (iederei) de vecie”.
[Atenţie! În poezie nu există verbe la persoana a II-a, aşa cum se menţionează în cerinţa de la punctul 7!]
8. Repetarea comparaţiei în a doua strofă: Poetul Ion Vinea foloseşte această repetiţie de comparaţii pentru a accentua comuniunea erotică dintre cele două inimi, o legătură trainică asemănătoare cu aceea a doinei care alină veghea în stâne, cu puritatea nuferilor care plutesc pe luciul lacului şi cu lumina misterioasă a lunii, reflectată în apa fântânii. Forţa iubirii reuneşte într-o armonie desăvârşită emoţia spirituală a doinelor cu elementele telurice (nuferii, lacul, fântâna) şi cosmice (luna), sugerând împlinirea extatică a iubirii în sufletul eului liric.
9. Ultimele două strofe ale poeziei: În penultima strofă, eul liric foloseşte imaginea auditivă, prin care compară ochii iubitei cu doinele ce se aud în stâne, “ca doinele în veghile stâne”, şi imagini vizuale, asemănând sufletul iubitei cu cu nuferii şi luna: “ca nuferii în iezere line,/ ca luna pe fundul fântânii”, imagini artistice realizate printr-un şir de comparaţii. Ultima strofă evocă împlinirea sublimă a iubirii, cuplul de îndrăgostiţi este sudat, ei au devenit “nostru” şi au aceleaşi aspiraţii, ilustrate prin pronumele “ne”, fiind îmbiaţi de iedera boltită să-şi petreacă „visul nostru de viaţă şi moarte[…] sub umbrarul ei de vecie”. Ultimul vers sugerează ideea că cele două suflete erau predestinate să se întâlnească, deoarece soarta i-a legat unul de altul “cu lanţurile-i prinse de soartă”.
10. Titlul este sugestiv pentru starea emoţională puternică în care se află eul liric, care-i goneşte somnul şi liniştea, agitaţie sentimentală sugerată de substantivul „insomnii”, pus la numărul plural. El îşi cheamă cu gândul iubita în fiecare noapte, când natura doarme, stelele şoptesc, iar ochii ei, ca oglindă a sufletului, se cufundă în inima lui: “Ochii tăi se deschid în mine”. Cuplul se împlineşte, cele două inimi se contopesc într-un destin comun, al iubirii.

Subiectul al II- lea (20 de puncte)

Text argumentativ: „ Nu să fii bogat te face fericit, ci să devii bogat”(Stendhal).

În societatea contemporană, dacă ar fi să întrebi fiecare om ce îşi (mai) doreşte în viaţă, răspunsul cel mai frecvent ar fi „bani”. Pentru a putea trăi liniştiţi, lipsiţi de grija zilei de mâine, este într-adevăr nevoie de bani, numai că aceştia aduc mulţumire doar dacă sunt munciţi de noi, deoarece nu poţi fi cu adevărat fericit decât dacă tu eşti în stare “să devii bogat.”
Primul argument s-ar referi la satisfacţia simţită atunci când ai reuşit într-o afacere a cărei idee îţi aparţine, atunci când vezi înflorind câştigurile, ca urmare a inventivităţii, eforturilor şi propriei seriozităţi. Dacă afacerea este preluată de la părinţi, implicarea nu este totală, aportul pe care îl ai nu-ţi aduce satisfacţii prea mari şi de multe ori se întâmplă să nu te potriveşti cu cele gândite şi organizate de altcineva.
În al doilea rând, când munceşti pentru banii proprii, altfel îi iubeşti, în chibzuieşti, nu-i poţi risipi cu inconştienţă şi-ţi poţi face bucurii fără să ai sentimentul vinovăţiei că iroseşti banii altcuiva.
În ultimă instanţă, dacă ai fi bogat de mic copil, nu poţi cunoaşte viaţa în toate aspectele ei, nu-ţi poţi fixa şi conştientiza limitele, nu poţi fi fericit cu adevărat, pentru că totul îţi vine de la sine şi bogăţia nu-ţi poate aduce bucurii reale ori satisfacţii profunde.
Concluzia este, fără drept de tăgadă, că „Nu să fii bogat te face fericit, ci să devii bogat”, după cum spunea Stendhal, afirmaţie care şi-a dovedit valabilitatea în toate epocile.

Subiectul al III-lea (30 de puncte)

Particularităţi ale nuvelei psihologice, prin referire la o operă literară studiată, aparţinând unui autor canonic:

* “În vreme de război” de I.L.Caragiale
* “Moara cu noroc” de Ioan Slavici