Subiectul I (40 de puncte)

Varianta 53 Limba română

Subiectul I (40 de puncte)
(Ion Pillat, “Toamnă”)

1. Sinonime: singur = solitar; odaie = cameră; vis = reverie, iluzie; dor = alean, aspiraţie, năzuinţă

2. Virgulele din versul. „Toamnă, iată-ne-mpreună, gospodină ce porţi cheia” marchează substantivul în cazul vocativ “toamnă”, separă propoziţia incidentă “iată-ne-mpreună” şi izolează apoziţia “gospodină ce porţi cheia” de substantivul pe care îl explică, “toamnă”.
3. Expresii/ locuţiuni cu substantivul “viaţă”: a da viaţă; a lua viaţa cuiva; plin de viaţă; pe viaţă şi pe moarte;
4. Adverbul „ce” în fragmentul „…ce străine, ce departe” are valoare afectivă şi sugerează emoţia excesivă a eului liric, nostalgia sfâşietoare după timpul ce s-a scurs ireversibil şi viaţa ce a trecut prea repede: “zile albe, zile negre”.
5. Imagini artistice ale toamnei: “Nucilor ce ancorează pentru iarnă-n al tău port”; “părul tău de frunze moarte”; “părul tău de aur roşu”, “frunzarele rărite”
6. Tema naturii; motivul toamnei
7. Figura de stil: comparaţia „cheia ruginită, ca o frunză” sugerează ideea că anotimpul toamna, în sens denotativ, capătă sens conotativ, sugerând amurgul vieţii, neputinţa eului liric de a scăpa din această ipostază, deoarece cheia trecutului este ruginită şi nu poate întoarce timpul înapoi.
8. Strofa a treia a poeziei “Toamnă” de Ion Pillat este construită printr-un şir de comparaţii sugestive pentru ilustrarea antitetică trecut-prezent, accentuând tristeţea eului liric faţă de trecerea ireversibilă şi implacabilă a timpului. Aşa cum sunetul vecerniei cheamă oamenii la slujbă, “amintirea cheamă viaţa”, dar timpul nu se mai poate întoarce. Prezenţa imaginilor vizuale -”Precum seara, pe câmpie când fâşii se prinde ceaţa”, “frunzarele rărite”- şi a imaginilor auditive -”auzi sunând vecernii”, “clopot în declin” accentuează contopirea simţirii poetice cu natura înconjurătoare, a planului interior, al simţirii cu cel exterior al naturii. Expresivitatea strofei este dată de prezentul etern şi gerunziul verbelor care exprimă continuitatea stărilor de tristeţe, de melancolie ale eului liric, faţă de trecerea ireversibilă a timpului. Rima este încrucişată, iar măsura versurilor este de 15 silabe.
9. Titlul „Toamnă” de Ion Pillat îmbină sensul denotativ cu cel conotativ al termenului. Similitudinea dintre anotimpul care dezgoleşte natura şi anotimpul vieţii eului liric, care-i întristează sufletul şi-l goleşte de bucurii este sugerată de amintirea casei părinteşti, de solitudinea şi neputinţa poetului de a întoarce timpul.
10. Trăsături ale tradiţionalismului:
- sugerarea credinţei religioase ortodoxe, axa fundamentală a spiritualităţii românului, prin metaforele “vecernii” şi “clopot”.
- întoarcerea nostalgică la vârsta copilăriei, prin câteva motive specifice tradiţionalismului: casa părintească, odaia copilăriei;
- peisajul rustic descris prin elemente proprii unei naturi feerice: păsările migratoare, vuietul vântului, nucii, frunzele rărite ale copacilor, frunzele moarte şi coloristica ruginie a toamnei

Subiectul al II- lea (20 de puncte)
Text argumentativ despre eroism: „Nu numai că eroismul nu se poate porunci, dar e cu neputinţă să-l răsplăteşti” (Nicolae Iorga)

În principiu, sunt de acord cu afirmaţia lui Nicolae Iorga şi anume că eroismul nu se poate poruncişi că nu poate fi răsplătit pe măsură, la fel ca pe orice alt gest sau atitudine care impresionează.

În primul rând, eroismul este o caracteristică a fiecărui om în parte. Nu poate fi impusă sau poruncită, fiecare persoană alege dacă să facă, sau nu, un act de eroism. Această disponibilitate nativă este caracteristică persoanelor morale, care tind spre binele absolut şi sunt gata să sacrifice totul pentru o cauză ori un ideal.
Aş exemplifica o atitudine de eroism cu totul aparte gestul lui Apostol Bologa din romanul lui Liviu Rebreanu, “Pădurea spânzuraţilor”. Decizia protagonistului de a se sacrifica pentru poporul său, refuzând să trădeze neamul căruia îi aparţine, este cu siguranţă un act de mare curaj, de înaltă ţinută morală.
De aceea, nu sunt întru totul de acord cu cea de a doua parte a citatului, răsplata eroismului fiind strict sufletească, o înălţare spirituală şi o purificare pe care puţini au şansa să o simtă. Actele de eroism sunt, de regulă, răsplătite prin monumente ridicate în memoria celor ce s-au sacrificat pentru o idee nobilă, pentru un ideal, pentru ţara sau poporul său. Dar acestea sunt recunoaşteri materiale, care nu folosesc în nici un fel eroilor şi cred că la acest fel de “recompensă” se referă Nicolae Iorga.
În concluzie, eroismul nu poate fi impus, iar răsplata nu poate fi decât în sufletul generos al eroului.

Subiectul al III-lea (30 de puncte)

Mijloacele de realizare a comicului de caracter şi de moravuri într-o comedie studiată:

* “O scrisoare pierdută” de I.L.Caragiale
* “O noapte furtunoasă” de I.L.Caragiale

Varianta 54 Limba română

Subiectul I (40 de puncte)
(Ion Pillat, “Elegie”)

1. Câmpul semantic al cuvântului “timp”: veac, vecie, trecutul, vremii, anii, nicicând,

2. În structura „aleea-naltă”, cratima marchează pronunţarea celor două cuvinte fără pauză, înlocuieşte vocala iniţială “î” şi are rol prozodic de a păstra măsura şi ritmul versurilor
3. Expresii/ locuţiuni cu verbul “a pierde”: a pierde vremea/timpul; a pierde din vedere; a-şi pierde minţile; a pierde şirul; a pierde postul; a-şi pierde capul; a-şi pierde gândurile
4. Gerunziul „foşnind” utilizat în cadrul celei de-a doua strofe a poeziei sugerează permanentizarea sunetului, a foşnetului pe care îl face trăsura, care rămâne peste timp în amintirea eului liric; gerunziul compune o imagine auditivă: “În berlina foşnind surd pe frunza moartă”.
5. Imagini artistice: “aleea-naltă de castani”; “Albă casă, neagră frunză, putred parc”;
6. Tema: timpul; motivul toamnei
7. Prezenţa eului liric se face simţită prin formele verbale la persoana I: „simt” şi pronominale: „mi-”, „m-”, “mă”, „a mea”, precum şi prin formulele de adresare directă, la persoana a II-a singular: „Vii de unde?”, „Unde ţi-e râsul?”.
8. Figură de stil: Structura „castanii de cărbune” reprezintă o metaforă pentru întreaga natură, ce pare a fi moartă, stare simbolizată de determinantul cu nuanţă cromatică „de cărbune”, întrucât nu mai e „nicio frunză” pe crengile acestora. Singura fiinţă ce mai „animă” castanii este o „cucuvaie într-un pom”, care amplifică procesul de stingere a vieţii, această pasăre fiind prevestitorul morţii.
9. Titlul poeziei „Elegie” scrisă de Ion Pillat, reprezintă specia lirică în care sunt exprimate sentimente de tristeţe, de melancolie, de jale. Prin urmare, poezia este o elegie pentru sentimentul de nostalgie pentru „vechii ani”, pentru conştientizarea trecerii ireversibile a timpului, pentru toamna ce se poate manifesta şi în sufletul poetului. Eului liric nu i-a mai rămas decât trecutul, „Numai toamna mi-a rămas şi amintirea”, singura ce îl poate mângâia în prezentul sumbru. De pildă, sentimentele elegiace sunt exprimate prin interogaţiile retorice, “Vii de unde? din ce veac? din ce mormânt?” // “Nimănuia ori a mea? pe vecie ori nicicând?”, prin metafora “doar trecutul: cucuvaie într-un pom”.

10. Ultima strofă a poeziei „Elegie” de Ion Pillat începe printr-o enumeraţie a unor elemente din cadrul natural, însoţite de epitete în inversiune: „Albă casă, neagră frunză, putred parc”, conturând astfel o imagine rece, în care natura încheie un ciclu din viaţa sa: „Roata timpului îşi pierde uruirea”. Venirea toamnei influenţează existenţa eului liric, creându-i o stare de melancolie, de deprimare totală, soluţia salvării spirituale fiind doar amintirea: „Numai toamna mi-a rămas şi amintirea”. Expresivitatea strofei este construită prin alternanţa prezent/ trecut a verbelor “pierde”, “mână”/ “a rămas”, care amplifică suferinţa eului liric pentru trecerea rapidă şi dureroasă a timpului. Prozodia se defineşte prin rima încrucişată, ritmul trohaic şi măsura versurilor de 11-12 silabe.

Subiectul al II- lea (20 de puncte)
Scrisoare despre impactul mass-media asupra vieţii tinerilor de vârsta ta:

Braşov, 29 iunie 2007***

Dragă Adrian,

Îmi cer scuze că nu ţi-am scris mai devreme, dar în ultimul timp am avut atâtea de făcut, încât abia am mai găsit câteva clipe să mă ocup şi de mine.

Iată de ce îţi scriu: acum două zile am participat la o dezbatere privind influenţa mass-media asupra tinerilor. În opinia mea, se difuzează prea multe ştiri despre crime, bătăi şi astfel de situaţii în care protagoniştii sunt oameni viciaţi, degradaţi, iar ziarele şi revistele aduc în prim-plan scandaluri între persoane publice, picanterii din viaţa lor privată, lucruri ce cred că sunt de prost gust şi nu fac altceva decât să creeze tinerilor o imagine negativă asupra României.
Au fost destule persoane care mi-au susţinut punctul de vedere, considerând şi ele că trebuie introduse mai multe ştiri şi articole despre evenimente culturale, evoluţia economică şi politică a ţării noastre, precum şi informaţii despre alte state. De altfel, acesta este şi argumentul posturilor de televiziune şi al revistelor de scandal, că publicul este interesat mai ales de acest fel de fapte vulgare, iar pentru ei contează ratingul, care aduce publicitate şi, deci, bani.
Pe de alta parte, la dezbatere au participat şi tineri dezinteresaţi de informaţii mai valoroase decât cearta dintre X şi Y, despre fata de la pagina 5 şi mai ştiu eu ce astfel de rubrici. Nu înţeleg cum ne vom descurca pe viitor, dacă noi ne „ridicăm” la nivelul unor astfel de ştiri superficiale, dacă le pot numi aşa…
Oricum, sper să-mi poţi spune şi tu punctul de vedere referitor la aceasta temă – poate reuşim să influenţăm mass-media.
Aştept veşti de la tine!

Cu drag,
Daniela

*** În lucrarea de examen, scrisoarea se redactează pe o pagină separată.

Subiectul al III-lea (30 de puncte)

Nuvela psihologică:

* “Moara cu noroc” de Ioan Slavici
* “În vreme de război” de I.L.Caragiale