Subiectul I (40 de puncte)

Varianta 74 Limba română

Subiectul I (40 de puncte)
(George Călinescu, “Enigma Otiliei”)

1. Cuvinte derivate: “repezeală”, “înconjurată”, “îngrijorat”, “ţărănească”, “vechime”, “grosime”

2. Semnele de punctuaţie din structura “- Dar voi ce faceţi?”:
- linia de dialog introduce vorbirea directă, replica unui personaj;
- semnul întrebării marchează sensul interogativ al propoziţiei
3. Expresii/ locuţiuni cu verbul “a pierde”: a pierde vremea; a pierde ocazia; a-şi pierde şirul (gândurilor); a se pierde în faţa cuiva (a se emoţiona); a pierde concursul; a-şi pierde controlul
4. Câmpul semantic al “vestimentaţiei”: “ciorapi de lână”, “cămaşa de noapte”, “nădragi”, “pantaloni”, “surtuc”, “iminei”,
5. Perspectiva narativă se defineşte prin naratorul obiectiv şi omniscient şi prin naraţiunea la persoana a III-a
6. Interpretarea textului: “fizionomia aspră […] a unui căpitan de vapor care comandă în timp de naufragiu”. Comparaţia sugerează, indirect, trăsătura de caracter a Aglaei, care, cu o privirea autoritară asemănătoare cu aceea a unui căpitan de vapor în timp de naufragiu, se agită şi dă comenzi ca “să salveze” pentru sine averea lui Moş Costache de eventuali atentatori.
7. Calităţi generale/ particulare ale stilului: Corectitudinea utilizării limbii literare şi cursivitatea ideilor (înşiruirea clară a ideilor/ aspectelor/ întâmplărilor)
8. Registrul cult al limbii, prin două citate:
- “fizionomia aspră a unui căpitan de vapor care comandă în timp de naufragiu”;
- “ca şi când n-ar fi fost niciodată vreun conflict între ea şi ei”
9. Moş Costache ilustrează, ca tip de personaj, avarul, trăsătură ce reiese indirect din vestimentaţia lui veche şi neîngrijită: ciorapii rupţi de unghiile de la picioare, nădragii de stambă, şireturile rupte şi înlocuite cu bucăţi de sfoară. Calicia personajului este relevată indirect şi de efortul imprudent de a căuta şi cere cheile (”Che…. che-i-le!”), deşi suferise un accident cerebral şi trebuia să stea nemişcat.
10. Caracteristici ale prozei realiste:
- utilizarea detaliului în descrierea îmbrăcămintei personajului, care are rol caracterizator
- naratorul obiectiv şi omniscient şi focalizarea zero (”dindărăt”)

Subiectul al II-lea (20 de puncte)

Rezumatul textului reprodus la Subiectul I, din romanul “Enigma Otiliei” de George Călinescu:

Accidentul cerebral al lui Moş Costache declanşează o adevărată strategie de ocupaţie a casei bolnavului de către Aglae care, ca un adevărat căpitan în timp de naufragiu, repartizează membrii familiei cu scopul de a păzi cu străşnicie averea bătrânului. Iritată de prezenţa lui Felix şi a Otiliei, ea-şi îndreaptă toată energia asupra fratelui său, căruia îi reproşează că se oboseşte prea mult ca să construiască încă o casă. Aglae hotărăşte că bolnavul trebuie imediat dezbrăcat şi trece la fapte fără să mai aştepte consimţământul cuiva. Îmbrăcămintea sărăcăcioasă, neîngrijită şi veche îi stârneşte Aglaei alte reproşuri aluzive la adresa Otiliei. Avariţia bătrânului este sugerată destul de transparent în tot textul, în finalul căruia Moş Costache, deşi bolnav, cere cu insistenţă şi efort cheile.

Subiectul al III-lea (30 de puncte)

Structura, limbajul şi expresivitatea textului poetic, pe baza unei poezii studiate aparţinând lui Nichita Stănescu:

* “Leoaică tânără, iubirea” de Nichita Stănescu
* “Către Galateea” de Nichita Stănescu

Varianta 75 Limba română

Subiectul I (40 de puncte)
(Marin Preda, “Moromeţii” II)

1. Polisemia cuvântului “a curge”: *Pe măsură ce imaginile curgeau pe ecranul televizorului, copilul părea din ce în ce mai uimit de multitudinea culorilor mişcătoare. *Ploaia curgea pe streşini cu un zgomot ciudat. *Părul bălai îi curgea pe spate, până la brâu.

2. Semne de punctuaţie în fragmentul: “Ce ziseşi tu, Gheorghe? A, da, aşa e!” Prima virgulă marchează vocativul substantivului Gheorghe în propoziţia interogativă; a doua virgulă delimitează adverbul afirmativ “da”, separându-l de restul propoziţiei exclamative. Semnul întrebării indică propoziţia interogativă şi semnul exclamării finalizează propoziţia exclamativă.
3. Expresii/ locuţiuni cu verbul “a sta”: „ a sta de veghe”, „a sta să cadă”, „a sta degeaba”, „a sta de vorbă”.
4. Câmp semantic al “ploii”: apa, picături, nori, lichid.
5. Tema monologului interior al lui Moromete se referă la nesiguranţa vieţii asupra căreia cugetă, gândindu-se că vârsta n-ar fi o problemă, că ar putea trăi şi o sută de ani, dar este posibil să piardă pământul şi atunci n-ar mai avea cu ce să-şi hrănească familia.
6. Perspectiva narativă se defineşte prin naratorul obiectiv şi omniscient (heterodiegetic) şi naraţiunea la persoana a III-a
7. Registrul oral/colocvial: „Ce ziseşi tu, Gheorghe?”; “Ce, nu e bine de trăit?”
8. Moduri de expunere: naraţiunea, monolog interior.
9. Ilie Moromete, un bărbat de „peste şaizeci de ani” (autocaracterizare-monolog interior) este descris în mod direct din punct de vedere fizic: ”[…] chipul osos, cu fruntea lui bombată şi cu ochii feriţi sub arcade puternice şi drepte..[…] se trăseseră mult în orbite”. Privirea sa îndreptată „mereu în zarea câmpiei” evidenţiază detaşarea faţă de cei din jur, faptul că întotdeauna se lăsa purtat de gândurile sale, trebuindu-i „cel puţin o secundă în plus ca să vie aproape şi să înţeleagă ce-i spuneai”.
10. Oralitatea stilului este dată în acest text prin folosirea numeroaselor regionalisme, cuvinte populare sau îmbinări de cuvinte specifice adresării directe, orale: „amesticătură”, „ici”, „grumaz”, „aşa de bun”, „Uită-te la mine”, „Ce, nu e bine de trăit?”, „sâcâită”, „ A, da, aşa e!”.

Subiectul al II-lea (20 de puncte)
Text argumentativ despre politeţe: „Politeţea este o pudoare şi o necesitate de distanţă.” (Tudor Arghezi – Scrieri)

Afirmaţia lui Tudor Arghezi este, în opinia mea corectă, deoarece politeţea denotă atât o decenţă comportamentală izvorâtă din respectul pentru persoana cu care relaţionăm, dar şi dorinţa de a menţine o anumită distanţă sufletească faţă de respectiva persoană.

Mai întâi, politeţea înseamnă pudoare, pentru că presupune o anumită cuviinţă, o purtare manierată, care să exprime consideraţia şi preţuirea pe care o avem faţă de o persoană pe care nu o cunoaştem foarte bine, sau cu care nu avem o relaţie apropiată.
Politeţea este, de asemenea, o necesitate de distanţă, fiindcă poate fi percepută ca un comportament sobru, rece faţă de cei cu care intrăm în contact. Astfel, atitudinea politicoasă poate deveni un scut în relaţiile cu persoanele pe care nu le vrem foarte aproape de noi.
În concluzie, politeţea poate fi privită atât ca un comportament ales, respectuos, apanaj al oamenilor educaţi, dar şi ca un mijloc de a menţine distanţa faţă de cei care nu ne sunt agreabili.

Subiectul al III- lea (30 de puncte)

Structura, limbajul şi expresivitatea textului poetic, pe baza unei poezii studiate aparţinând direcţiei tradiţionaliste:

* “În grădina Ghetsemani” de Vasile Voiculescu
* “Aci sosi pe vremuri” de Ion Pillat