Subiectul I (40 de puncte)

Varianta 66 Limba română

Subiectul I (40 de puncte)
(Ioan Slavici, “Budulea Taichii”)
1. Sinonime: prefacere = evoluţie, schimbare, transformare; arhivar = funcţionar; exemplar = volum; cuvioasă = credincioasă, evlavioasă
2. În enunţul “Iar Huţu a primit scrisoarea, a cetit-o şi s-a întors, apoi s-a dus să sărute mâna episcopului…”, virgula are rolul de a coordona prin juxtapunere propoziţiile de acelaşi fel.
3. Polisemia cuvântului “a face”: *Şi-a făcut o vilă la Snagov. *Are talentul de a face bani din orice. *Pentru examen, am făcut abia cinci variante la română şi mai am de făcut nouăzeci. *La Şcoala de Artă Populară face muzică, pentru că vrea să intre în show-biz. *Vlad face Facultatea de Limbi străine pentru că vrea să lucreze în diplomaţie.
4. Câmpul semantic al “teologiei”: “cuvioasă”, “episcop”, “clerical”, “episcopie”, “consistorial”
5. Modul de expunere utilizat în fragmentul dat este naraţiunea.
6. Particularităţi ale stilului:
- oralitatea este definită prin cuvinte şi expresii populare: “şerpar”, “să fi umblat prin ţări străine”, prin numeroasele intercalări
- verbe “dicendi”, specifice stilului indirect: “a râs”, “a zis”, “zicea”
7. Vorbire directă: “― E bine!”
8. Calităţi ale lui Huţu: este respectuos cu oficialităţile bisericeşti, prietenos, ascultător şi recunoscător faţă de dascălul său. De asemenea, Huţu are şi simţul umorului “nimeni nu râdea mai din toată inima decât dânsul”.
9. O calitate particulară a stilului este oralitatea reprezentată de numeroase locuţiuni, intercalări, expresii populare şi regionalisme.
10. Dascălul Clăiţă se mândrea cu Huţu, care-i fusese elev în Cocorăşti, că ajunsese să cunoască lumea, să umble prin ţări străine, să stea o vreme la Viena şi să ajungă funcţionar la episcopie. Atitudinea dascălului sugerează faptul că şi dintr-o şcoală de ţară se poate ridica un învăţat, o personalitate demnă de respect, care să facă cinste tuturor sătenilor.

Subiectul al II lea (20 de puncte)

Întocmirea unei scrisori cu început dat:

Predeal, 29.06.2007

Salut amice,

Tare m-aş bucura să-ţi văd faţa când citeşti rândurile acestei scrisori. Parcă te aud spunând: “ Eşti iar la munte norocosule!” Ei, da! Sigur că m-am gândit la tine când am trecut prin localitatea natală, pentru că am dat nas în nas cu bunicii tăi. Tocmai se duceau la primărie. Le-am spus că o să-i vizitezi cât de curând.
Chiar dacă mă simt foarte bine în excursie alături de ceilalţi colegi, eu tot iţi simt lipsa. Dar, oricum, tu trebuie să te pregăteşti foarte bine pentru olimpiada de săptămâna viitoare. Ce să-ţi fac dacă tu eşti tocilarul clasei? Hai, nu te supăra aşa de repede, ştii doar că am glumit, pentru că eu mă bucur să am un amic cum eşti tu. Ştii că tu eşti mândria clasei şi a şcolii noastre! Datorită ţie, liceul nostru este cel mai cunoscut din Ploieşti, doar unul este Mihai Florian!…
Gata! Te laud prea mult şi nu e bine! Deja am vorbit cu doamna dirigintă şi ne-a promis că o să mai facem o excursie în care să poţi şi tu să vii cu noi, pentru că îţi ducem dorul. Nu mai are nimeni simţul umorului, aşa cum îl ai tu. Am trecut pe lângă râul în care ai căzut în excursia trecută. Nu am putut să mă abţin şi am râs cu lacrimi. Ai fost tare caraghios atunci şi, totuşi, mai aveai simţul umorului, chiar dacă luaseşi o căzătură groaznică.
Ce să-ţi mai spun, decât baftă la învăţat şi ne vedem luni la şcoală, să-ţi povestesc în amănunt tot ce am făcut în excursie.

Te salută amicul tău,

Andrei

Subiectul al III- lea (30 de puncte)

Modernismul unei poezii studiate, aparţinând lui Lucian Blaga:

* “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” de Lucian Blaga

Varianta 67 Limba română

Subiectul I (40 de puncte)
(Mihail Sadoveanu, “Venea o moară pe Siret”)

1. Sinonime: năvalnic = furtunos, aprig, impetuos; domol = calm, domol, liniştit; se cumpăneau = se legănau, se clătinau; năruire = prăbuşire, dărâmare

2. Punctele de suspensie în fragmentul “Şi şerpele acesta de odgon iar îl legam de stâlp… Mare vuiet.” marchează o pauză mai lungă în vorbire prelungind starea afectivă provocată de forţa apei.
3. Figuri de stil:
- personificare: “Undele tulburi se frământau cu mânie”
- metaforă: “…săpau goluri care alergau rotitoare”
4. Câmpul lexical al apei: “pod” “mal” “râului” “bălţii”
5. Etape ale desprinderii podului: “Odgonul slăbea”; “stâlpul de dincolo se pleca încet-încet”; “Odgonul scăpătă din partea cealaltă”: “Urmă o năruire pripită de grinzi, de lemne, de scânduri”
6. Sensul afirmaţiei: “Nu-i cum vrem noi; îi cum vrea el”. Prin aceste vorbe, moş Pahomie îşi exprimă convingerea că forţele naturii nu pot fi controlate de oameni, aceştia fiind neputincioşi în faţa apelor dezlănţuite ale Siretului.
7. Perspectiva narativă este definită prin naratorul omniscient, omniprezent şi obiectiv, care relatează faptele prin naraţiunea la persoana a treia.
8. Caracterizarea lui moş Pahomie: Protagonistul fragmentului, podarul Moş Pahomie, trăieşte în aceste locuri de o viaţă şi le cunoaşte foarte bine, aşa cum îşi cunoaşte baba. El este caracterizat direct de către narator ca un bătrân înţelept, care-şi poate stăpâni reacţiile, privind calm la prăbuşirea podului şi fiind conştient că niciun om nu poate opune rezistenţă naturii: „Iaca, acolo-i slăbăciunea… zise el cu linişte”. Podarul este ironic şi batjocoritor cu Iordache Nastratin, trăsături indirecte reieşite din atitudinea podarului („De-acu ţi se rupe moşia în două! urmă bătrânul cu râsu-i răutăcios”), pe care nu-l înduioşează disperarea inutilă a tânărului. Protagonistul fragmentului este caracterizat indirect, prin propriile vorbe, drept un om cu frică de Dumnezeu, care ştie că puterile devastatoare ale naturii nu pot fi stăvilite de oameni: „Nu-i cum vrem noi; îi cum vrea el.”
9. O calitate generală/particulară a stilului: stilul este beletristic (artistic) şi se defineşte prin folosirea cuvintelor cu sens conotativ, prin polisemie, bogăţie sinonimică, prin imagini artistice, topică şi punctuaţie şi se adresează mai ales imaginaţiei şi sensibilităţii cititorului.
10. Oralitatea stilului se defineşte prin registrele stilistice care se manifestă în acest fragment. Expresiile populare “căzu pe gânduri”, “îşi caută de treabă”, regionalismele numeroase, “şăicile”, “cearcă”, “ş-o poruncit”, precum şi limbajul moldovenesc şi ţărănesc al personajelor dau textului expresia de spunere, de auditiv, prin care se transmite cititorului o puternică emoţie, adresându-se imaginaţiei şi sensibilităţii acestuia. În aceeaşi modalitate de expresie a oralităţii se înscrie topica şi punctuaţia textului beletristic, realizate prin interjecţia “Iaca”, prin propoziţii exclamative care sugerează teama, “Cum se poate!”, resemnarea “De-acu s-o sfârşit!” ori deprimarea neputinţei umane: “Mare huiet; cumplit lucru-i apa!”.

Subiectul al II lea (20 de puncte)

Rezumatul textului reprodus la Subiectul I, din “Venea o moară pe Siret”, de Mihail Sadoveanu:

Podarul, Moş Pahomie, este chemat de oamenii strânşi pe malul Siretului pentru a repara un pod aproape distrus de apele umflate ale râului Siret. Om al locului, el observă imediat slăbiciunea stâlpului de care era legat capătul odgonului şi-i anunţă pe ceilalţi că nu se poate face nimic. Moşierul îl trimisese pe Nastratin cu oameni ca să ajute la salvarea podului, dar Moş Pahomie îl ironizează, spunându-i că Siretul nu face cum vor oamenii, ci cum vrea el.
În cele din urmă, sub forţa învolburată a râului, podul se prăbuşeşte, iar dărâmăturile au pornit-o vijelios spre Galaţi, sub privirile neputincioase ale oamenilor care sunt convinşi acum că s-a sfârşit.

Subiectul al III- lea (30 de puncte)
Caracteristicile limbajului poetic într-o poezie romantică studiată:

* “Revedere” de Mihai Eminescu

* “Dorinţa” de Mihai Eminescu
* “Floare albastră” de Mihai Eminescu
* “Sara pe deal” de Mihai Eminescu
* “Scrisoarea I” de Mihai Eminescu
* “Luceafărul” de Mihai Eminescu