Subiectul I (40 de puncte)

Varianta 70 Limba română

Subiectul I (40 de puncte)
(Liviu Rebreanu, “Ciuleandra”)

1. Sinonime: nădejde = speranţă; voievod = domnitor; pildă = învăţătură, exemplu; escapadă = aventură

2. Ghilimelele folosite în sintagma “omul justiţiei” marchează un citat, cuvintele aparţinând altui personaj
3. Câmpul semantic al “familiei”: “frate”, “soţie”, “copil”, “neam”, “vlăstar”
4. Expresii/locuţiuni cu substantivul “viaţă”: a-şi vedea de viaţă; cu preţul vieţii; fără pic de viaţă; pe viaţă; a căpăta viaţă; a da viaţă; pe viaţă şi pe moarte;
5. Caracteristici ale descrierii portretistice în conturarea personajului Policarp Faranga:
- descriere directă de către narator prin epitete caracterizatoare: “omul serios şi grav”;
- descriere a trăsăturilor fizice, prin imagine vizuală: “o barbă superbă […] cea mai frumoasă şi mai îngrijită barbă din România”, trăsătură care-i adusese notorietate şi prestigiu
6. Figuri de stil prezente în enunţul: “Olga Dobrescu, fiinţă gingaşă, a fost o soţie ideală, bună, frumoasă, indulgentă, cu avere”:
- “fiinţă gingaşă” – epitet caracterizator
- “ soţie ideală, bună, frumoasă, indulgentă, cu avere” – enumeraţie de epitete caracterizatoare
7. Caracterizarea lui Policarp Faranga:
- prin naraţiune, reiese direct mândria despre obârşia sa străveche boierească: “Cu nimica nu se mândrea mai mult bătrânul decât cu neamul său. Îşi urmărea ascendenţa până la Vlad Ţepeş.”
- din faptele şi relaţia sa cu alt personaj, se distinge, indirect, infidelitatea şi comportarea fluşturatică faţă de soţie, aşa cum sugerează naratorul omniscient: “Olga Dobrescu […] a fost o soţie ideală. Închidea ochii la numeroasele escapade pe care Poly le-a continuat şi după căsătorie”.
8. Expresia ”a pune cruce” înseamnă a sfârşi, a termina şi este folosită pentru a exprima ideea că Policarp a încetat să mai aibă o viaţă uşoară după moartea soţiei, deoarece a intrat în politică: “Tot atunci a pus cruce vieţii uşoare, intrând în politică, spre a avea o meserie”.
9. Relaţia dintre Policarp Faranga şi Olga Dobrescu este construită de narator prin viziunea personajului masculin. După ce gustase din toate plăcerile vieţii uşoare, el se căsătorise cu o femeie frumoasă, bună şi cu avere. Indulgentă şi înţelegătoare, Olga îi trece cu vederea soţului escapadele amoroase la care el nu renunţase nici după căsătorie. După patru ani, se naşte Puiu, însă după alţi patru ani femeia moare. Pierderea soţiei îl trezeşte brusc la realitate, devine responsabil pentru copil şi face carieră în politică şi ca jurist, ajungând să ocupe portofoliul ministerial.
10. Naratorul omniscient povesteşte la persoana a III-a despre viaţa personajelor, ştie tot ceea ce gândesc, ce simt şi ce intenţionează să facă ele: Olga “închidea ochii la numeroasele escapade pe care Poly le-a continuat şi după căsătorie”, “Cu nimic nu se mândrea mai mult bătrânul decât cu neamul său”.

Subiectul al II-lea (20 de puncte):
Redactează un curriculum vitae (CV) valorificând datele dintr-o cerere:

CURRICULUM VITAE

Obiectivul interviului: angajarea pentru postul de corespondent de presă al ziarului
“Bună Dimineaţa, Tomis!” din Constanţa

Numele şi prenumele: Petrescu Mihai

Domiciliul: Constanţa, strada Nicolae Milescu, nr.48
Studii absolvite: * Colegiul Naţional “Mihai Viteazul, profilul Jurnalism, Constanţa, promoţia 2002
* Cursurile de Jurnalism organizate de Asociaţia “Jurnalişti fără frontiere”
* Cursurile organizate de ECDL România
Abilităţi: - Cunoaştere a limbilor engleză, franceză, spaniolă - nivel avansat
- Operator PC
Experienţă: - participarea la acţiuni de voluntariat ale Asociaţiei “Jurnalişti fără frontiere”
- participarea la concursul “Micii jurnalişti”, organizat la Palatul Copiilor din Constanţa, la care am obţinut premii în toţi anii în care am luat parte, 1998-2000
Anexez, în copie, următoarele documente doveditoare:
* Diploma de bacalaureat;
*Diplomele obţinute la concursul “Micii jurnalişti”;
*Atestatul de cunoaştere a limbilor străine: engleză, franceză, spaniolă;
*Permisul European de Conducere a Computerului, eliberat de ECDL România

25 iunie 2007, Constanţa

Mihai Petrescu

Subiectul al III- lea (30 de puncte)

Prezentarea, comparativ, a modalităţilor de realizare a temei iubirii în două poezii eminesciene studiate:

* “Dorinţă” de Mihai Eminescu
* “Floare albastră” de Mihai Eminescu
* “Sara pe deal” de Mihai Eminescu

Varianta 71 Limba română

Subiectul I (40 de puncte)
(Camil Petrescu, “Contesa bolnavă”)

1. Sinonime: gazetă = ziar, jurnal; cafenea = bar, local; înţesat = împânzit, aglomerat, emoţie = înduioşare, fior

2. Parantezele evidenţiază explicaţia suplimentară pe care naratorul simte nevoia să o ofere cititorului, căruia i se adresează prin sintagma “dacă vreţi”: “N-aş putea spune ce vorbeam cu Baroana […], (sau dacă aş spune ar părea neverosimil, dacă vreţi comic, căci nu făceam decât să-i repet cele ce scriau gazetele)”.
3. Câmpul semantic al “arhitecturii”: “palat”, “bloc”, “case”, “faţadă”, “apartament”, “cubistă”
4. Cuvintele “faianţă” şi “cuminte” să aibă alt sens decât în text: *Faianţa are culoarea cerului senin. *Copilul este cuminte numai dacă i se promite o jucărie.
5. Repetarea cuvântului “împreună” accentuează preocupările comune ale celor cinci-şase prieteni, care formează un grup omogen, cu acelaşi tip de preferinţe, fiind nedespărţiţi la masă, la cafenea, la plimbare sau la teatrul de varietăţi.
6. Sentimentele contradictorii ale naratorului faţă de Baroneasă: „nici nu cred că eram îndrăgostit de ea…”/ „Dar eram totdeauna cuprins de o cuminte fericire …”
7. Caracteristicile naratorului subiectiv sunt evidenţiate prin folosirea verbelor şi pronumelor la persoana I, prin naraţiunea subiectivă şi prin implicarea acestuia în evenimente până la substituirea lui de către personaj: “mi-”, “eram”, “petreceam”, “mă”, “vorbeam”, “să repet” etc.
8. O trăsătură generală/particulară a stilului este fineţea, care se realizează prin întrebuinţarea acelor cuvinte ce exprimă în mod subtil ideea, sensul, apelându-se la aluzie, urmând ca cititorul sau interlocutorul să descopere esenţa comunicării, de unde reiese statutul de intelectual al personajului-narator.
9. Naratorul-personaj oferă câteva detalii biografice despre Baroneasa R., care era originară din „Temişoara”, se refugiase la Arad, de unde, nemaiavând pe nimeni, se întorsese în oraşul natal, la o mătuşă. Prin caracterizare directă, se compune un succint portret fizic prin epitete: Baroneasa era o “brună ca o creolă” şi “cea mai frumoasă femeie din oraş”. În mod indirect, prin confesiunea trăirilor naratorului, reies farmecul şi atracţia pe care eroina o exercită asupra bărbatului: “prietenia ei mă flata, îmi vindeca oboseala prin bucuria de a privi ca o filtrare a sângelui obosit de munca otrăvită a tipografiei. Erau aceste două ore ca o muzică diafană de lumină, care stimulează toate funcţiile vieţii vegetative.”
10. În al doilea alineat, descrierea arhitecturii oraşului este realizată prin imagini vizuale: partea cealaltă a bulevardului era “ocupată jumătate de un imens palat, casă de raport armonioasă, cum puţine erau pe vremea aceea în Europa întreagă.”; “zeci de apartamente, toate bronz auriu, mozaic şi lemn tare vopsit în alb”. O altă trăsătură a descrierii este tehnica detaliului utilizată cu măiestrie de Camil Petrescu: blocul avea faţada “pe trei străzi, dacă nu patru, căci în spate erau grădini, împărţit în câteva zeci de apartamente, toate bronz auriu, mozaic şi lemn tare vopsit în alb”.

Subiectul al II-lea (20 de puncte):
Rezumatul textului de la Subiectul I, din opera “Contesa bolnavă” de Camil Petrescu:

Naratorul-personaj, în ipostaza unui gazetar, îşi petrece timpul liber cu un cerc de prieteni, mergând împreună la masă, la cafenea, la plimbare şi la teatru, într-un oraş cu o arhitectură deosebită, măreţia palatului fiind unică în Europa. El o vizitează frecvent pe Baroneasa R., o unguroaică refugiată la Timişoara, care îl fascinează pe narator cu frumuseţea şi cu franceza ei senzuală. Conversaţiile cu Baroneasa aveau un farmec aparte şi-l relaxau după munca nocivă de la tipografie, deşi subiectele discutate se rezumau doar la ceea ce scriau gazetele. De asemenea, prietenia cu frumoasa femeie era flatantă pentru narator, iar cele două ore, cât dura vizita, îl revigorau în totalitate, reconfortându-l prin atenţia şi prin întrebările ei serioase.

Subiectul al III- lea (30 de puncte)

Particularităţi de structură, de limbaj şi expresivitate ale textului poetic, într-o poezie neomodernistă studiată:

* “Leoaică tânără, iubirea” de Nichita Stănescu
* “Către Galateea” de Nichita Stănescu