Teza de doctorat

Concluzii

(Capitolul 7)

Strategia UE pentru o societate și economie digitală este formulată prin piața unică digitală. Acest program reprezintă un set de politici publice europene care permit dezvoltarea comprehensivă pe nouă paliere de acțiune, care se întrepătrund: formarea pieței unice digitale, digitalizarea industriei europene, dezvoltarea științei și tehnologiilor digitale, crearea unei societăți digitale, construirea economiei europene pe bază de date, îmbunătățirea conectivității și accesului, investiții în rețele tehnologice, mass media și cultură digitale, creșterea încrederii și securității în mediul online.

Analiza impactului politicilor publice (naționale și ale UE) asupra performanței digitale a țărilor membre în perioada 2014-2017, pe cele cinci dimensiuni de monitorizare, arată că țările cele mai performante sunt Danemarca, Finlanda, Suedia și Olanda.

În perioada 2014-2017, implementarea politicilor publice ale UE a determinat creșterea continuă a competitivității digitale, pe toate cele cinci dimensiuni monitorizate, în toate țările UE. Există, însă, diferențe notabile ale ritmului de dezvoltare. La sfârșitul anului 2017, țările cele mai competitive din punct de vedere digital (indicatori combinați) sunt cele din vestul Europei, cu valori ale indicelui compozit de peste 60%. Țările cel mai puțin avansate digital, după patru ani de implementare (2014-2017) a politicilor publice specifice sunt România, Bulgaria și Grecia (valori ale indicelui compozit sub 40%).

Implementarea politicilor publice digitale în UE în perioada 2014-2017 a determinat creșterea numărului de persoane cu competențe digitale de bază și avansate. Cu toate acestea, numărul țărilor aflate sub media UE-28 în 2017 din punctul de vedere al pregătirii capitalului uman pentru o societate și economie digitale este mare (18 țări, adică aproape două treimi din UE, se află sub media UE-28 în 2017 pentru capital uman). Putem conchide că politicile publice digitale din UE trebuie să intensifice acțiunile la nivel național și să conducă mai rapid la o creștere semnificativă a numărului de persoane cu competențe digitale de bază și avansate.

Rezultatele diverselor cercetări anterioare m-au ajutat să identific competențele digitale de bază și avansate solicitate în momentul ocupării unui loc de muncă. În acest fel, următoarele competențe digitale de bază sunt folosite cel mai frecvent atât în viața personală, cât și la locul de muncă: managementul informației (găsirea, coordonarea și stocarea conținutului și informației digitale); comunicarea (comunicare, interacțiune, colaborare, distribuție de date și conexiune cu alții); tranzacționarea (cumpărare și vânzare de bunuri și servicii, înscriere și utilizare servicii digitale); rezolvarea problemelor (rezolvarea problemelor și găsirea de soluții folosind instrumente digitale); capacitatea de creație (creare de conținut digital de bază pentru a interacționa digital cu comunități și organizații).

Cât despre competențele digitale avansate care sunt necesare la ocuparea și/sau păstrarea locului de muncă, am obținut următorul inventar: programarea și dezvoltarea web; dezvoltarea de aplicații; dezvoltarea de prototip; designul digital (interfața pentru utilizator); managementul de proiect; managementul de produs; marketingul digital; relațiile publice și campaniile în social media; analiza volumelor mari de date (”big data”); capacitate de lucru în echipe internaționale și în rețele.

Țările din UE-28 cu cel mai mare număr de persoane cu abilități digitale de bază în perioada 2015-2017 (peste 30% din populație în fiecare țară) sunt Republica Cehă, Cipru, Olanda, Austria, Germania, Suedia. Țările din UE-28 cu cel mai mare număr de persoane cu abilități digitale avansate / specializate în 2015 (peste 45% dintre persoane în fiecare țară) sunt Luxemburg, Olanda, Danemarca, Suedia, Marea Britanie și Finlanda.

Privind datele combinate analizate în lucrare, țările cele mai performante din UE-28 în ceea ce privește competitivitatea digitală din perspectiva capitalului uman în perioada 2014-2017 sunt Marea Britanie, Olanda și Germania. Deși au un număr mare de absolvenți ai învățământului terțiar în domeniul tehnologiei informației, țări precum Bulgaria și România nu reușesc să îi angajeze la nivel național în activități digitalizate avansate și specializate. În plus, în ciuda numărului mare de absolvenți în domeniul tehnologiei informației, aceste țări nu au performanțe în ceea ce privește competențele digitale de bază sau avansate ale populației, aflându-se în mod constant pe poziții inferioare în clasamentul de competitivitate digitală din perspectiva capitalului uman a țărilor UE-28 în perioada 2014-2017.

Cercetarea efectuată în lucrare a validat ipoteza mea de lucru conform căreia societatea și economia digitală presupun transformări majore în ceea ce privește șansele individului de a ocupa un (nou) loc de muncă.

Digitalizarea schimbă natura muncii și a locului de muncă în sensul că munca devine tot mai mult flexibilă și descentralizată; în plus, platformele online oferă posibilități de muncă la distanță, reducând astfel nevoia migrației/mobilității profesionale. Din studiul literaturii de specialitate au reieșit două consecințe principale ale impactului digitalizării asupra pieței muncii: automatizare - robotizare și munca delocalizată, pe platforme online în defavoarea migrației (mobilității) profesionale.

Competențele digitale de bază și avansate devin nu numai necesare, dar și obligatorii în ocuparea și păstrarea locului de muncă. Utilizarea într-o măsură tot mai mare a tehnologiilor digitale atât în sectorul economic, cât și în sfera socială determină apariția și dezvoltarea de noi competențe digitale de bază și avansate. Digitalizarea schimbă modul de desfășurare a activităților economice (de producție, comerciale) și financiare, iar în multe cazuri apar noi tipuri de joburi și activități (de exemplu, manufacturare 3-D, management de big data, ș.a). Prin urmare, competențele de bază digitale sunt o cerință obligatorie, iar cele avansate din ce în ce mai mult necesare la ocuparea sau păstrarea locului de muncă.

Locul de muncă ”tradițional” devine din ce în ce mai mult înlocuit de locul de muncă ”digital”. În era digitală în mijlocul căreia ne aflăm, tot ceea ce știm legat de procese de muncă strict definite, mediul de lucru de birou, structura și ierarhia organizațională se schimbă rapid. Caracteristicile principale ale locului de muncă digital sunt: structură și cultură organizaționale care se adaptează mereu; leadership deschis sau chiar incomplet; lipsa unei locații fizice fixe; loc de muncă inteligent și bazat pe date; forță de muncă flexibilă ca dimensiune și volum; loc de muncă competitiv, mai bine integrat cu clienții și partenerii externi; digitalul este integrat în structura produsului și serviciilor.

Ne aflăm în plin proces de schimbare a tipului de muncă, a structurii organizațiilor, a modului în care se lucrează, toate aceste schimbări fiind provocate de digitalizare. Asistăm, în prezent, la trecerea de la joburi strict definite la munca bazată pe proiecte; este trecerea de la locurile de muncă salariale la munca independentă (tip freelancer); trecerea de la certificarea instituționalizată (tip diplomă universitară) la la competențele dobândite pe toată durata vieții; este trecerea de la sistemul de muncă în cadrul companiilor structurate la ecosisteme tip platforme online de angajare. Toate aceste transformări au efecte benefice privind dinamismul afacerilor, dar creează și incertitudini privind asigurările sociale, asigurările de sănătate și motivația pentru aprofundarea studiilor.

Strategia Națională privind Agenda Digitală pentru România 2020 este documentul public de referință națională privind societatea și economia digitală lansat în 2015. După trei ani de implementare, în 2017, România s-a apropiat de multe dintre obiectivele digitale - țintă stabilite pe plan național, însă performanța digitală pe ansamblu rămâne foarte scăzută pentru ce mai mulți indicatori, România ocupând ultimele poziții în clasamentul țărilor UE.

Deși pe plan național, în conformitate cu obiectivele Strategiei digitale naționale 2020, România nu a a avut performanțe slabe în perioada 2015-2017, comparativ cu celelalte țări din UE-28 România mai are mult de lucru pentru a deveni competitivă digital și a realiza cu succes trecerea la o societate și economie digitală. În 2017, România ocupa primele 2 poziții din clasamentul celor 28 de țări membre ale UE la doar două obiective naționale, și anume conectările la broadband fix peste 100 Mbps (% abonări) și acoperirea cu broadband peste 30 Mbps (% abonări). În rest, pentru toți ceilalți indicatori, România se află pe ultima și penultima poziție în clasamentul țărilor UE. Putem conchide că implementarea Strategiei digitale naționale 2020 are un impact redus în ceea ce privește competitivitatea digitală a României la nivel european.

În conformitate cu datele colectate de Comisia Europeană privind monitorizarea comprehensivă a progresului societății și economiei digitale pe cele cinci dimensiuni de evaluare (conectivitate, capital uman, utilizarea internetului, integrarea tehnologiilor digitale și servicii publice digitale), în 2017 România se afla pe ultimul loc (28 din 28) în clasamentul țărilor UE.

Din analizele pe care le-am realizat în legătură cu competențele digitale de bază în rândul studenților și al organizațiilor din sistemul financiar-bancar, a rezultat că cele mai valoroase abilități digitale de bază sunt managementul informației (găsirea, coordonarea și stocarea conținutului și informației digitale) și comunicarea (comunicare, interacțiune, colaborare, distribuție de date și conexiune cu alții) (considerate foarte necesare de ambele categorii de respondenți), urmate de tranzacționare (cumpărare și vânzare de bunuri și servicii, înscriere și utilizare servicii digitale) și rezolvarea problemelor (rezolvarea problemelor și găsirea de soluții folosind instrumente digitale). Majoritatea competențelor digitale de bază sunt necesare și foarte necesare angajaților din organizațiile analizate, dar studenții din domeniile de licență și master corespunzătoare domeniului financiar – bancar, care au răspuns chestionarului, nu sunt în totalitate mulțumiți cu abilitățile de bază pe care le dobândesc în universitate.

Organizațiile financiar-bancare din România analizate în lucrare solicită în prezent angajaților să aibă competențe digitale de bază și avansate. Organizațiile angajatoare analizate în lucrare au răspuns că în prezent aceste competențe digitale de bază sunt necesare și foarte necesare angajaților la locul de muncă în proporții de 70% - 100%.

Jumătate dintre organizațiile respondente (50%) consideră că la momentul actual absolvenții pe care îi angajează nu au competențele digitale necesare pentru a-și desfășura activitatea fără training suplimentar după angajare. Pentru activitățile digitale desfășurate în prezent în cadrul organizației, 80% dintre respondenți consideră că trebuie să îi instruiască suplimentar pe angajați; pentru activitățile digitale care urmează să se desfășoare peste 3-5 ani în cadrul organizației, 100% dintre respondenți consideră că trebuie să își instruiască suplimentar angajații.

Cei mai mulți dintre studenții care au răspuns la chestionare consideră că, pe baza cunoștințelor digitale dobândite în universitate, se pot angaja în România mai ușor decât în UE. La întrebările ”Sunt sigur că universitatea îmi oferă cunoștințele și aptitudinile digitale necesare pentru a-mi găsi imediat un job în România, respectiv în UE”, 58% dintre respondenți (procent cumulat ”De acord” și ”Foarte de acord”) au apreciat că este mai ușor să se angajeze în România, față de 46% (procent cumulat) în alte țări ale UE.

Majoritatea studenților apreciază că, după absolvirea universității, se vor angaja în domeniul de formare în România, mai degrabă decât în UE; 77% vor să se angajeze în România față de 53% cei care vor să se angajeze mai degrabă în altă țară UE (procente cumulate ”de acord” și ”foarte de acord”).

Societatea și economia digitală se vor impune în toate sectoarele din România, într-o măsură și într-un ritm imposibil de anticipat cu precizie. Ceea ce putem afirma de pe acum, fără ezitare, este că societatea românească va avea nevoie pe scară largă de competențe digitale, la fel cu toate țările membre ale UE. Întreg sistemul de educație permanentă va fi solicitat în acest sens, într-o manieră sistematică și intensivă, pe care lucrarea de față nu a făcut decât să o prefigureze.