Tortura şi rele tratamente faţĂ de copii

5.2.Consecinţele fizice ale torturii și relelor tratamente identificate la grupul de persoane asistate la RCTV „Memoria”

Tabelul 27: Consecinţele fizice ale torturii suferite

Patologii somatice corelate cu traumele suferite	Nr	%
Consecinţele traumatismului cerebral	17	85
Discopatii, radiculopatii post-traumatice	6	30
Otite post-traumatice cu hipoacuzie	3	15
Fractură multiplă a oaselor gambei	1	5
Nefroptoze, pielonefrite si alte afecţiuni ale tractusului urinar	8	40
Patologii gastrice (ulcere)	2	10
Bronșită cronică	1	5

Cele mai grave patologii somatice, ca si consecinţe imediate ale traumelor suferite sînt: a) Consecinţele traumatismului cranio-cerebral (TCC) și b) Fractura oaselor gambei
Cele mai grave patologii, ca si evoluţie şi consecinţe tardive, sînt: a) Consecinţe ale TCC; b) Nefroptoze, pielonefrite cronice și alte afecţiuni ale rinichilor. Discopatii, radiculopatii post-traumatice și alte afecţiuni ale coloanei vertebrale. Otite post-traumatice cu hipoacuzie (pierderi de auz severe).

5.3.Aspecte psiho-sociale privind consecinţele torturii și a relelor tratamente, la grupul de persoane asistate la RCTV „Memoria”

Tabelul 28: Consecinţele psihologice

Consecinţe psihologice	Nr	%
Tulburare de Stres Post-Traumatică (PTSD), inclusiv	19	95
stări depresive	12	60
stări anxioase	7	35
modificări de personalitate (suspiciune și neîncredere în alte persoane)	1	5
sindrom convulsiv (crize convulsive cu pierderea cunoștinţei)	1	5
coșmaruri frecvente cu tematica arestului și maltratărilor	20	100
dereglări de somn (insomnie de adormire, treziri frecvente, etc.)	20	100
nervozitate sporită, irascibilitate, atacuri de furie	20	100
dereglări de concentrare si de memorie	11	50
amintiri ale evenimentelor traumatizante, comportament de evitare	18	90
automutilări	5	25
tendinţe suicidale	3	15

Din tabel se observă, că majoritatea victimelor (95 %) au prezentat simptome ale tulburării de stres post-traumatice (PTSD).Practic toate persoanele din grupul asistat la RCTV ”Memoria” au manifestat amintiri tulburătoare ale evenimentelor traumatizante, dereglări de somn (insomnie frecventă, coșmaruri cu tematica arestului), îndeosebi în perioada acută după maltratări. Nervozitatea sporită persistă timp îndelungat după traumă și deseori duce la deteriorarea relaţiilor cu alte persoane, inclusiv cu membrii familiei și la apariţia problemelor suplimentare pentru victimă și cei din anturajul său.

Rata stărilor anxioase este mai joasă decît in primele 2 grupuri de minori, ceea ce se poate explica prin faptul că persoanele se află deja la libertate. Cu toate acestea, stările depresive persistă şi rata lor este aproximativ la același nivel cu celelalte grupuri.
Consecinţele sociale, cu care se confruntă mai des minorii-victime din acest grup, sînt:

• 
  Deteriorarea relaţiilor sociale, inclusiv cu familia, înstrăinarea de prieteni, dezinteres în comunicarea cu alte persoane şi riscul sporit de excludere socială - 51,6%;
  
• 
  Etichetarea, care are un impact negativ asupra victimei și al familiei sale;
  
• 
  Abandonul şcolar, întreruperea studiilor şi alte dificultăţi legate de procesul educaţional; - 40,3%;
  
• 
  Diminuarea şanselor de integrare socială şi profesională după eliberare - 24,1%;
  
• 
  Diminuarea creativităţii manifestată prin lipsa de hobby şi alte interese - 37%;
  

În ansamblu, toate aceste consecinţe intensifică retragerea socială a respectivei categorii de minori și sporește riscul de comportament delincvent sau de aderare la grupuri criminale, din motiv că ei se simt respinși de restul societăţii. Este regretabil ca în unele cazuri procesul educaţional este întrerupt și afectat de arest și detenţie, ce marchează persoanele pentru tot restul vieţii. Este foarte necesară re-evaluarea programelor pentru minorii din detenţie, în sensul fortificării acestora și punerea accentelor pe activităţile educaţionale, instructive și creative.