Tratat din 25/04/2005 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 465 din 01/06/2005 Intrare in vigoare


PARTEA III   DISPOZIŢII PRIVIND ANEXELE LA ACTUL DE ADERARE DIN 16 APRILIE 2003 ARTICOLUL 73



Yüklə 4,52 Mb.
səhifə51/59
tarix02.03.2018
ölçüsü4,52 Mb.
#43734
1   ...   47   48   49   50   51   52   53   54   ...   59
PARTEA III
  DISPOZIŢII PRIVIND ANEXELE LA ACTUL DE ADERARE DIN 16 APRILIE 2003
ARTICOLUL 73

    Anexele I şi III-XVII din Actul de aderare din 16 aprilie 2003, apendicele la acestea, precum şi anexele la protocoalele 2, 3 şi 8 la Actul de aderare din 16 aprilie 20031) fac parte integrantă din prezentul protocol.

    ___________

   1) JO L 236, 23.9.2003, p. 33.


ARTICOLUL 74

   1. Trimiterile la 'Tratatul de aderare' cuprinse în anexele menţionate la art. 73 din prezentul protocol trebuie înţelese ca trimiteri la tratatul menţionat la articolul IV-437 alineatul (2) litera (e) din Constituţie, trimiterile la data sau momentul semnării tratatului în cauză trebuie înţelese ca trimiteri la data de 16 aprilie 2003, iar trimiterile la data aderării trebuie înţelese ca trimiteri la data de 1 mai 2004.

   2. Fără să aducă atingere celui de-al doilea paragraf, trimiterile la 'prezentul act' cuprinse în anexele menţionate la articolul 73 din prezentul protocol trebuie înţelese ca trimiteri la Actul de aderare din 16 aprilie 2003.

    Trimiterile la dispoziţii din Actul de aderare din 16 aprilie 2003 cuprinse în anexele menţionate la articolul 73 din prezentul protocol trebuie înţelese ca trimiteri la prezentul protocol, în conformitate cu tabelul de echivalenţă de mai jos:


────────────────────────────────────┬────────────────────
Actul de aderare din 16 aprilie 2003│ Protocol
────────────────────────────────────┼────────────────────
Articolul 21 │ Articolul 12
────────────────────────────────────┼────────────────────
Articolul 22 │ Articolul 13
────────────────────────────────────┼────────────────────
Articolul 24 │ Articolul 15
────────────────────────────────────┼────────────────────
Articolul 32 │ Articolul 21
────────────────────────────────────┼────────────────────
Articolul 37 │ Articolul 26
────────────────────────────────────┼────────────────────
Articolul 52 │ Articolul 32
────────────────────────────────────┴────────────────────

   3. Termenii de mai jos, utilizaţi în anexele menţionate la articolul 73, trebuie interpretaţi ca având semnificaţia prevăzută de tabelul de echivalenţă de mai jos, cu excepţia cazului în care aceşti termeni de referă exclusiv la situaţii juridice care precedă intrarea în vigoare a Tratatului de instituire a unei Constituţii pentru Europa.


 ───────────────────────────────────────────────────────┬────────────────────────
Expresii folosite în anexele menţionate la articolul 73│ Semnificaţie
───────────────────────────────────────────────────────┼────────────────────────
Tratatul de instituire a Comunităţii Europene │Constituţie
───────────────────────────────────────────────────────┼────────────────────────
Tratatul privind Uniunea Europeană │Constituţie
───────────────────────────────────────────────────────┼────────────────────────
Tratatele care stau la baza Uniunii Europene │Constituţie
───────────────────────────────────────────────────────┼────────────────────────
Comunitatea (europeană) │Uniune
───────────────────────────────────────────────────────┼────────────────────────
Comunitatea extinsă │Uniune
───────────────────────────────────────────────────────┼────────────────────────
Comunitar/Comunitară/Comunitari/Comunitare │al/a/ai/ale Uniunii
───────────────────────────────────────────────────────┼────────────────────────
UE │Uniune
───────────────────────────────────────────────────────┼────────────────────────
Uniunea extinsă sau UE extinsă │Uniune
───────────────────────────────────────────────────────┴────────────────────────
    Prin derogare de la primul paragraf, semnificaţia termenului 'comunitar', atunci când este legat de termenii 'preferinţă' şi 'pescuit', nu se modifică.

   4. Trimiterile la părţi sau dispoziţii din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene cuprinse în anexele menţionate la articolul 73 din prezentul protocol trebuie interpretate ca trimiteri la părţi sau dispoziţii din constituţie, în conformitate cu tabelul de echivalenţă de mai jos:


──────────────────────────────────────┬──────────────────────────────────────────────────────
Tratatul CE │ Constituţie
──────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────
Partea a treia, titlul I │Partea III, titlul III, capitolul I, secţiunea 3
──────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────
Partea a treia, titlul I, capitolul 1 │Partea III, titlul III, capitolul I, secţiunea 3
│subsecţiunea 1
──────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────
Partea a treia, titlul II │Partea III, titlul III, capitolul III, secţiunea 4
──────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────
Partea a treia, titlul III │Partea III, titlul III, capitolul I, secţiunile 2 şi 4
──────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────
Partea a treia, titlul VI, capitolul 1│Partea III, titlul III, capitolul I, secţiunea 5
──────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────
Articolul 31 │Articolul III-155
──────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────
Articolul 39 │Articolul III-133
──────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────
Articolul 49 │Articolul III-144
──────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────
Articolul 58 │Articolul III-158
──────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────
Articolul 87 │Articolul III-167
──────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────
Articolul 88 │Articolul III-168
──────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────
Articolul 226 │Articolul III-360
──────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────
Anexa I │Anexa I
──────────────────────────────────────┴──────────────────────────────────────────────────────

   


   5. În cazul în care, în anexele menţionate la articolul 73 din prezentul protocol, se prevede adoptarea unor acte juridice de Comisie sau Consiliu, actele în cauză iau forma de regulamente sau decizii europene.

10. PROTOCOL


PRIVIND PROCEDURA APLICABILĂ DEFICITELOR EXCESIVE

ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,

    DORIND să stabilească normele de procedură privind deficitele excesive prevăzute la art. III-184 din Constituţie,

    AU CONVENIT asupra următoarelor dispoziţii, anexate la Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa:



ARTICOLUL 1

    Valorile de referinţă prevăzute la articolul III-184 alineatul (2) din Constituţie sunt următoarele:

   (a) 3% pentru raportul dintre deficitul public prevăzut sau real şi produsul intern brut la preţurile pieţei;

   (b) 60% pentru raportul dintre datoria publică şi produsul intern brut la preţurile pieţei.


ARTICOLUL 2

    În înţelesul articolului III-184 din Constituţie şi al prezentului protocol:

   (a) 'public' înseamnă tot ceea ce se referă la guvernarea generală, şi anume la administraţiile centrale, autorităţile regionale sau locale şi fondurile de asigurări sociale, cu excepţia operaţiunilor comerciale prevăzute de Sistemul european de conturi economice integrate;

   (b) 'deficit' înseamnă nevoia netă de finanţare în conformitate cu prevederile din Sistemul european de conturi economice integrate;

   (c) 'investiţie' înseamnă formarea brută de capital fix în conformitate cu prevederile din Sistemul european de conturi economice integrate;

   (d) 'datorie' înseamnă totalul datoriilor brute, la valoare nominală, existente la sfârşitul anului şi consolidate în interiorul sectoarelor guvernării generale prevăzute la litera (a).


ARTICOLUL 3

    Pentru a se asigura eficienţa procedurii privind deficitele excesive, guvernele statelor membre sunt răspunzătoare, în termenii prezentei proceduri, pentru deficitele guvernării generale prevăzute la articolul 2 litera (a). Statele membre se asigură ca procedurile naţionale în materie bugetară să permită îndeplinirea obligaţiilor care le revin în acest domeniu în conformitate cu Constituţia.

    Statele membre notifică fără întârziere şi periodic Comisiei deficitele prevăzute şi reale, precum şi nivelul datoriei lor.
ARTICOLUL 4

    Comisia furnizează datele statistice utilizate pentru punerea în aplicare a prezentului protocol.


11. PROTOCOL
PRIVIND CRITERIILE DE CONVERGENŢĂ
ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,
    DORIND să stabilească normele privind criteriile de convergenţă care trebuie să ghideze Uniunea în deciziile sale de a abroga derogările statelor membre care fac obiectul unei derogări prevăzute la articolul III-198 din Constituţie,

    AU CONVENIT asupra următoarelor dispoziţii, anexate la Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa:



ARTICOLUL 1

    Criteriul de stabilitate a preţurilor, prevăzut la articolul III-198 alineatul (1) litera (a) din Constituţie, înseamnă că statul membru în cauză are un grad de stabilitate durabilă a preţurilor şi o rată medie a inflaţiei, înregistrată în cursul unei perioade de un an înainte de examinare, care nu depăşeşte cu mai mult de 1,5% rata inflaţiei a cel mult trei state membre cu cele mai bune rezultate în materie de stabilitate a preţurilor. Inflaţia se calculează folosind indicele preţurilor la consum pe o bază comparabilă, ţinând seama de diferenţele din definiţiile naţionale.


ARTICOLUL 2

    Criteriul de situaţie a finanţelor publice, prevăzut la articolul III-198 alineatul (1) litera (b) din Constituţie, înseamnă că statul membru în cauză, în momentul examinării, nu face obiectul unei decizii europene a Consiliului prevăzute la articolul III-184 alineatul (6) din Constituţie privind existenţa unui deficit excesiv.


ARTICOLUL 3

    Criteriul de participare la mecanismul ratei de schimb al Sistemului Monetar European, prevăzut la articolul III-198 alineatul (1) litera (c) din Constituţie, înseamnă că statul membru în cauză a respectat marjele normale de fluctuaţie prevăzute de mecanismul ratei de schimb al Sistemului Monetar European fără a înregistra tensiuni grave cel puţin în cursul ultimilor doi ani dinaintea examinării. În special, statul membru nu a depreciat, din proprie iniţiativă, cursul central bilateral al propriei monede în raport cu euro în decursul aceleiaşi perioade.


ARTICOLUL 4

    Criteriul de convergenţă a ratelor dobânzii, prevăzut la articolul III-198 alineatul (1) litera (d) din Constituţie, în cursul unei perioade de un an înainte de examinare, înseamnă că statul membru în cauză a avut o rată medie a dobânzii nominale pe termen lung care nu depăşeşte cu mai mult de 2% rata a cel mult trei state membre cu cele mai bune rezultate în materie de stabilitate a preţurilor. Ratele dobânzii se calculează pe baza obligaţiunilor de stat pe termen lung sau a unor titluri comparabile, ţinând seama de diferenţele din definiţiile naţionale.


ARTICOLUL 5

    Comisia furnizează datele statistice utilizate pentru punerea în aplicare a prezentului protocol.



ARTICOLUL 6

    Consiliul, hotărând în unanimitate, la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European, a Băncii Centrale Europene, precum şi a Comitetului economic şi financiar prevăzut la articolul III-192 din Constituţie, adoptă dispoziţiile corespunzătoare pentru a preciza în mod detaliat criteriile de convergenţă prevăzute la articolul III-198 din Constituţie, care înlocuiesc astfel prezentul protocol.

12. PROTOCOL
PRIVIND EUROGRUPUL
ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,
    DORIND să favorizeze condiţiile unei creşteri economice mai puternice în Uniunea Europeană şi, în acest scop, să realizeze o coordonare permanentă mai strânsă între politicile economice din zona euro;

    CONŞTIENTE de necesitatea prevederii unor dispoziţii specifice pentru un dialog consolidat între statele membre a căror monedă este euro, aşteptând ca euro să devină moneda tuturor statelor membre ale Uniunii,

    AU CONVENIT asupra următoarelor dispoziţii, anexate la Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa:
ARTICOLUL 1

    Miniştrii statelor membre a căror monedă este euro se întâlnesc în reuniuni neoficiale. Reuniunile au loc, în măsura necesară, pentru a se discuta probleme legate de responsabilităţile specifice pe care le împart în materie de monedă unică. Comisia participă la reuniuni. Banca Centrală Europeană este invitată să participe la reuniuni, care sunt pregătite de reprezentanţii miniştrilor însărcinaţi cu finanţele statelor membre a căror monedă este euro, precum şi de reprezentanţii Comisiei.

   ARTICOLUL 2
 

    Miniştrii statelor membre a căror monedă este euro aleg un preşedinte pentru doi ani şi jumătate, hotărând cu majoritatea statelor membre în cauză.


13. PROTOCOL
PRIVIND ANUMITE DISPOZIŢII APLICABILE REGATULUI UNIT AL MARII BRITANII
ŞI IRLANDEI DE NORD CU PRIVIRE LA UNIUNEA ECONOMICĂ ŞI MONETARĂ
ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,
    RECUNOSCÂND că Regatul Unit nu este obligat şi nu s-a angajat să adopte moneda euro fără o decizie distinctă în acest sens a guvernului şi parlamentului său;

    AVÂND ÎN VEDERE că, la 16 octombrie 1996 şi la 30 octombrie 1997, Regatul Unit a notificat Consiliului intenţia sa de a nu participa la a treia etapă a uniunii economice şi monetare, în temeiul punctului 1 din Protocolul privind anumite dispoziţii aplicabile Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, anexat la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene;

    LUÂND ACT de faptul că Guvernul Regatului Unit obişnuieşte să îşi finanţeze împrumuturile prin vânzarea de titluri de creanţă către sectorul privat,

    AU CONVENIT asupra următoarelor dispoziţii, anexate la Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa:



ARTICOLUL 1

    Regatul Unit nu este obligat să adopte moneda euro, decât în cazul în care adresează o notificare Consiliului despre intenţia sa în acest sens.


ARTICOLUL 2

    Articolele 3-8 şi 10 se aplică în cazul Regatului Unit, ţinând seama de notificarea efectuată de guvernul său Consiliului la 16 octombrie 1996 şi la 30 octombrie 1997.


ARTICOLUL 3

    Regatul Unit îşi păstrează puterile în domeniul politicii monetare în conformitate cu dreptul său intern.


ARTICOLUL 4

    Articolul I-30 alineatul (2), cu excepţia primei şi ultimei teze, articolul I-30 alineatul (5), articolul III-177 al doilea paragraf, articolul III-184 alineatele (1), (9) şi (10), articolul III-185 alineatele (1)-(5), articolul III-186, articolele III-188, III-189, III-190 şi III-191, articolul III-196, articolul III-198 alineatul (3), articolele III-326 şi III-382 din Constituţie nu se aplică în cazul Regatului Unit. De asemenea, nu se aplică articolul III-179 alineatul (2) din Constituţie în ceea ce priveşte adoptarea de către părţi a marilor orientări ale politicilor economice care privesc zona euro în general.

    În dispoziţiile menţionate la primul paragraf, trimiterile la Uniune şi la statele membre nu includ şi Regatul Unit, iar trimiterile la băncile centrale naţionale nu includ şi Banca Angliei.
ARTICOLUL 5

    Regatul Unit face eforturi să evite un deficit public excesiv.

    Articolul III-192 alineatul (4) şi articolul III-200 din Constituţie se aplică Regatului Unit ca şi cum ar face obiectul unei derogări. Articolele III-201 şi III-202 din Constituţie continuă să se aplice Regatului Unit.
ARTICOLUL 6

    Drepturile de vot ale Regatului Unit se suspendă de la adoptarea de Consiliu a măsurilor stabilite la articolele enumerate în articolul 4 şi în cazurile prevăzute la articolul III-197 alineatul (4) primul paragraf din Constituţie. În acest scop, se aplică articolul III-197 alineatul (4) al doilea şi al treilea paragraf din Constituţie.

    De asemenea, Regatul Unit nu are nici dreptul de a participa la numirea preşedintelui, a vicepreşedintelui şi a celorlalţi membri ai Consiliului Director al Băncii Centrale Europene prevăzută la articolul III-382 alineatul (2) al doilea, al treilea şi al patrulea paragraf din Constituţie.
ARTICOLUL 7

    Articolele 3, 4, 6 şi 7, articolul 9 alineatul (2), articolul 10 alineatele (1), (2) şi (3), articolul 11 alineatul (2), articolul 12 alineatul (1), articolele 14, 16, 18, 19, 20, 22, 23, 26, 27, 30, 31, 32, 33, 34 şi 50 din Protocolul de stabilire a Statutului Sistemului European al Băncilor Centrale şi al Băncii Centrale Europene ('statutul') nu se aplică în cazul Regatului Unit.

    În articolele menţionate anterior, trimiterile la Uniune sau la statele membre nu includ şi Regatul Unit, iar trimiterile la băncile centrale naţionale sau la acţionari nu includ şi Banca Angliei.

    Trimiterile din articolul 10 alineatul (3) şi din articolul 30 alineatul (2) din statut la 'capitalul subscris al Băncii Centrale Europene' nu includ capitalul subscris de Banca Angliei.


ARTICOLUL 8

    Articolul III-199 din Constituţie şi articolele 43-47 din statut sunt aplicabile, indiferent dacă un stat membru face sau nu obiectul unei derogări, sub rezerva următoarelor modificări:

   (a) la articolul 43 din statut, trimiterile la misiunile Băncii Centrale Europene şi ale Institutului Monetar European cuprind misiunile care trebuie încă întreprinse şi după introducerea euro ca urmare a deciziei Regatului Unit de a nu adopta moneda euro;

   (b) pe lângă misiunile prevăzute la articolul 46 din statut, Banca Centrală Europeană îndeplineşte şi o funcţie de consiliere şi asistenţă în pregătirea oricărui regulament european sau a oricărei decizii europene pe care Consiliul ar trebui să le adopte în ceea ce priveşte Regatul Unit în conformitate cu dispoziţiile articolului 9 literele (a) şi (c) din prezentul protocol;

   (c) Banca Angliei îşi varsă contribuţia către capitalul Băncii Centrale Europene cu titlu de participare la cheltuielile de funcţionare ale acesteia în acelaşi temei ca şi băncile centrale naţionale ale unor state membre fac obiectul unei derogări.
ARTICOLUL 9

    Regatul Unit poate notifica în orice moment Consiliului intenţia sa de a adopta moneda euro. În acest caz:

   (a) Regatul Unit are dreptul de a adopta moneda euro cu condiţia să respecte condiţiile care se impun. Consiliul, hotărând la cererea Regatului Unit, în condiţiile şi în conformitate cu procedura stabilită de articolul III-198 alineatele (1) şi (2) din Constituţie, decide dacă Regatul Unit îndeplineşte condiţiile necesare;

   (b) Banca Angliei varsă partea sa de capital subscris şi transferă Băncii Centrale Europene active din rezervele valutare şi contribuie la rezervele acesteia în acelaşi temei ca şi banca centrală naţională a unui stat membru a cărui derogare a fost abrogată;

   (c) Consiliul, hotărând în condiţiile şi în conformitate cu procedura prevăzută stabilită la articolul III-198 alineatul (3) din Constituţie, ia orice altă decizie necesară pentru a permite Regatului Unit să adopte moneda euro.

    În cazul în care Regatul Unit adoptă moneda euro în conformitate cu dispoziţiile prezentului articol, articolele 3-8 încetează să se mai aplice.


ARTICOLUL 10

    Prin derogare de la articolul III-181 din Constituţie şi de la articolul 21 alineatul (1) din statut, Guvernul Regatului Unit poate menţine linia de credit 'Ways and Means' de care dispune la Banca Angliei, în cazul în care şi cât timp Regatul Unit nu adoptă moneda euro.

14. PROTOCOL
PRIVIND ANUMITE DISPOZIŢII APLICABILE DANEMARCEI CU
PRIVIRE LA UNIUNEA ECONOMICĂ ŞI MONETARĂ
ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,
    AVÂND ÎN VEDERE faptul că în Constituţia Danemarcei există dispoziţii care pot face necesară organizarea în Danemarca a unui referendum, înainte ca acest stat să renunţe la derogarea sa;

    AVÂND ÎN VEDERE faptul că, la 3 noiembrie 1993, guvernul danez a notificat Consiliului intenţia sa de a nu participa la a treia etapă a uniunii economice şi monetare, în temeiul punctului 1 din protocolul privind anumite dispoziţii aplicabile Danemarcei, anexat la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene,

    AU CONVENIT asupra următoarelor dispoziţii, anexate la Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa:
ARTICOLUL 1

    Danemarca beneficiază de o derogare, ţinând seama de notificarea efectuată Consiliului de către guvernul danez la 3 noiembrie 1993. Efectul derogării este de a face aplicabile în Danemarca toate dispoziţiile din Constituţie şi din statutul Sistemului European de Bănci Centrale şi al Băncii Centrale Europene care fac trimitere la o derogare.


ARTICOLUL 2

    În ceea ce priveşte abrogarea derogării, procedura menţionată la articolul III-198 din Constituţie se aplică numai la cererea Danemarcei.


ARTICOLUL 3

    În cazul abrogării derogării, prezentul protocol încetează să se mai aplice.


15. PROTOCOL
PRIVIND ANUMITE SARCINI ALE BĂNCII NAŢIONALE A DANEMARCEI
ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,
    DORIND să clarifice anumite probleme specifice privind Danemarca,

    AU CONVENIT asupra următoarelor dispoziţii, anexate la Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa:



ARTICOL UNIC

    Articolul 14 din Protocolul de stabilire a Statutului Sistemului European de Bănci Centrale şi al Băncii Centrale Europene nu aduce atingere dreptului Băncii Naţionale a Danemarcei de a-şi exercita sarcinile pe care şi le asumă în prezent cu privire la teritoriile Danemarcei care nu fac parte din Uniune.

16. PROTOCOL
PRIVIND SISTEMUL FRANCULUI ÎN COMUNITATEA FINANCIARĂ A PACIFICULUI
ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,
    DORIND să ţină seama de un element specific privind Franţa,

    AU CONVENIT asupra următoarelor dispoziţii, anexate la Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa:


ARTICOL UNIC
    Franţa îşi poate menţine privilegiul de a emite monede în Noua Caledonie, în Polinezia Franceză şi în Insulele Wallis şi Futuna în conformitate cu normele stabilite în legislaţia internă şi este singura abilitată să stabilească paritatea francului în Comunitatea Financiară a Pacificului.
17. PROTOCOL
PRIVIND ACQUIS-UL SCHENGEN INTEGRAT ÎN CADRUL UNIUNII EUROPENE
ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,
    AMINTIND că dispoziţiile acquis-ului Schengen, care cuprinde acorduri privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune, semnate de anumite state membre ale Uniunii Europene la Schengen, la 14 iunie 1985 şi la 19 iunie 1990, precum şi acorduri conexe şi reglementări adoptate în temeiul acordurilor menţionate, au fost integrate în cadrul Uniunii Europene printr-un protocol anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană şi la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene;

    DORIND să păstreze acquis-ul Schengen în cadrul Constituţiei, cu toate modificările şi completările de la intrarea în vigoare a protocolului menţionat, şi să îl dezvolte astfel încât să contribuie la îndeplinirea obiectivului de a oferi cetăţenilor Uniunii un spaţiu de libertate, de securitate şi de justiţie fără frontiere interne;

    LUÂND ÎN CONSIDERARE poziţia specială a Danemarcei;

    LUÂND ÎN CONSIDERARE faptul că Irlanda şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord nu participă la toate dispoziţiile acquis-ului Schengen; întrucât ar trebui, cu toate acestea, să se prevadă posibilitatea statelor membre menţionate anterior de a accepta, parţial sau total, alte dispoziţii din respectivul acquis;

    RECUNOSCÂND că este necesar, în consecinţă, să se recurgă la dispoziţiile prevăzute de Constituţie privind cooperarea consolidată între anumite state membre;

    LUÂND ÎN CONSIDERARE necesitatea de a menţine relaţii privilegiate cu Republica Islanda şi cu Regatul Norvegiei, deoarece aceste două state, precum şi statele nordice membre ale Uniunii Europene sunt legate prin dispoziţiile Uniunii nordice a paşapoartelor,

    AU CONVENIT asupra următoarelor dispoziţii, anexate la Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa:

ARTICOLUL 1

    Regatul Belgiei, Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, Republica Ungară, Republica Malta, Regatul Ţărilor de Jos, Republica Austria, Republica Polonă, Republica Portugheză, Republica Slovenia, Republica Slovacă, Republica Finlanda şi Regatul Suediei sunt autorizate să pună bazele unei colaborări mai strânse în domeniile care intră sub incidenţa dispoziţiilor prevăzute de Consiliu, care alcătuiesc acquis-ul Shengen. Această cooperare se desfăşoară în cadrul juridic şi instituţional al Uniunii şi în conformitate cu dispoziţiile incidente din Constituţie.


ARTICOLUL 2

    Acquis-ul Schengen se aplică statelor membre menţionate la articolul 1, fără să aducă atingere articolului 3 din Protocolul privind Tratatul şi Actul de aderare a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace. Consiliul substituie Comitetul Executiv înfiinţat prin acordurile de la Schengen.


ARTICOLUL 3

    Participarea Danemarcei la adoptarea măsurilor care constituie o dezvoltare a acquis-ului Schengen, precum şi punerea în aplicare a măsurilor respective în Danemarca, sunt reglementate de dispoziţiile incidente prevăzute de Protocolul privind poziţia Danemarcei.


ARTICOLUL 4

    Irlanda şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord pot solicita, în orice moment, participarea parţială sau totală la dispoziţiile prevăzute de acquis-ul Schengen. Consiliul adoptă o decizie europeană cu privire la această cerere. Consiliul hotărăşte unanimitatea membrilor menţionaţi la articolul 1 şi a membrului reprezentând guvernul statului membru în cauză.


ARTICOLUL 5

    Propunerile şi iniţiativele bazate pe acquis-ul Schengen se încadrează în sfera dispoziţiilor incidente ale Constituţiei.

    În acest context, în cazul în care Irlanda, Regatul Unit sau ambele nu au notificat în scris preşedintelui Consiliului, într-un termen rezonabil, dorinţa de participare, se presupune că autorizarea menţionată la articolul III-419 alineatul 1 din Constituţie se acordă statelor membre menţionate la articolul 1, precum şi Irlandei sau Regatului Unit, în cazul în care una dintre acestea doreşte să participe la domeniile de cooperare în cauză.
ARTICOLUL 6

    Republica Islanda şi Regatul Norvegiei sunt asociate în aplicarea acquis-ului Schengen şi continuarea dezvoltării acestuia. În acest sens, se prevăd proceduri corespunzătoare în cadrul unui acord cu statele menţionate anterior încheiat de Consiliu, care hotărăşte în unanimitatea statelor membre menţionate la articolul 1. Respectivul acord trebuie să cuprindă dispoziţii privind contribuţia Islandei şi a Norvegiei la orice consecinţă financiară care rezultă din punerea în aplicare a prezentului protocol.

    Consiliul, hotărând în unanimitate, încheie cu Islanda şi cu Norvegia un acord separat de stabilire a drepturilor şi obligaţiilor între Irlanda şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, pe de o parte, şi Islanda şi Norvegia, pe de altă parte, în domeniile acquis-ului Schengen aplicabile statelor în cauză.
ARTICOLUL 7

    În sensul negocierilor purtate în vederea aderării noilor state membre la Uniunea Europeană, acquis-ul Schengen şi celelalte măsuri adoptate de instituţii în sfera de aplicare a acestuia sunt considerare ca un acquis care trebuie acceptat integral de către toate statele candidate la aderare.

18. PROTOCOL
PRIVIND APLICAREA ANUMITOR ASPECTE DIN ARTICOLUL III-130 DIN
CONSTITUŢIE ÎN CAZUL REGATULUI UNIT ŞI AL IRLANDEI
ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,
    DORIND să clarifice anumite chestiuni privind Regatul Unit şi Irlanda;

    LUÂND ÎN CONSIDERARE de existenţa, de mulţi ani, a unor acorduri speciale privind călătoriile între Regatul Unit şi Irlanda,

    AU CONVENIT asupra următoarelor dispoziţii, anexate la Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa:
ARTICOLUL 1

    Fără să aducă atingere articolelor III-130 şi III-265 din Constituţie, oricărei alte dispoziţii prevăzute de Constituţie, oricărei măsuri adoptate în temeiul Constituţiei sau oricărui acord internaţional încheiat de Uniune sau de Uniune şi de statele sale membre cu unul sau mai multe ţări terţe, Regatul Unit este autorizat să efectueze controalele pe care le consideră necesare asupra persoanelor care doresc să intre pe teritoriul său, la frontierele sale cu alte state membre:

   (a) pentru a verifica dacă cetăţenii statelor membre sau persoanele în întreţinerea lor care îşi exercită drepturi conferite de dreptul Uniunii, precum şi cetăţenii din alte state cărora le-au fost conferite astfel de drepturi printr-un acord care obligă Regatul Unit, au dreptul de a intra pe teritoriul Regatului Unit şi

   (b) pentru a hotărî dacă să acorde sau nu şi altor persoane permisiunea de a intra pe teritoriul Regatului Unit.

    Articolele III-130 şi III-265 din Constituţie, orice altă dispoziţie prevăzută de Constituţie sau orice măsură adoptată în temeiul Constituţiei nu aduc prin nimic atingere drepturilor Regatului Unit de a institui sau de a efectua astfel de controale. Trimiterile la Regatul Unit din prezentul articol includ teritoriile ale căror relaţii externe intră în responsabilitatea acestuia.
ARTICOLUL 2

    Regatul Unit şi Irlanda pot continua să încheie între ele acorduri privind circulaţia persoanelor între teritoriile lor ('zona comună de circulaţie'), respectând pe deplin drepturile persoanelor prevăzute la articolul 1 primul paragraf litera (a). Prin urmare, atâta timp cât respectivele acorduri sunt în vigoare, dispoziţiile articolului 1 se aplică şi în cazul Irlandei în aceleaşi condiţii ca şi în cazul Regatului Unit. Articolele II-130 şi III-265 din Constituţie, orice altă dispoziţie prevăzută de Constituţie sau orice măsură adoptată în temeiul Constituţiei nu aduc prin nimic atingere respectivelor acorduri.


ARTICOLUL 3

    Celelalte state membre sunt autorizate să efectueze, la frontierele lor sau la orice punct de intrare pe teritoriul lor, astfel de controale asupra persoanelor care încearcă să intre pe teritoriul lor din Regatul Unit, de pe orice alt teritoriu ale cărui relaţii externe intră în responsabilitatea sa în acelaşi scop ca cel prevăzut la articolul 1 sau din Irlanda, în măsura în care dispoziţiile din articolul 1 se aplică în carul Irlandei.

    Articolele III-130 şi III-265 din Constituţie, orice altă dispoziţie prevăzută de Constituţie sau orice măsură adoptată în temeiul Constituţiei nu aduc prin nimic atingere dreptului celorlalte state membre de a adopta sau de a efectua astfel de controale.
ARTICOLUL 4

    Prezentul protocol se aplică şi în cazul actelor care rămân în vigoare în conformitate cu articolul IV-438 din Constituţie.

19. PROTOCOL
PRIVIND POZIŢIA REGATULUI UNIT ŞI A IRLANDEI ÎN CEEA CE PRIVEŞTE
POLITICILE PRIVIND CONTROALELE LA FRONTIERE, AZILUL ŞI IMIGRAREA,
PRECUM ŞI ÎN CEEA CE PRIVEŞTE COOPERAREA JURIDICĂ ÎN DOMENIUL
DREPTULUI CIVIL ŞI COOPERAREA POLIŢIENEASCĂ

    ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,


    DORIND să clarifice anumite chestiuni privind Regatul Unit şi Irlanda;

    LUÂND ÎN CONSIDERARE protocolul privind aplicarea anumitor aspecte din articolul III-130 din Constituţie în Regatul Unit şi în Irlanda,

    AU CONVENIT asupra următoarelor dispoziţii, anexate la Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa:
ARTICOLUL 1

    Sub rezerva articolului 3, Regatul Unit şi Irlanda nu participă la adoptarea de Consiliu a măsurilor propuse care intră sub incidenţa părţii III titlul III capitolul IV secţiunea 2 sau 3 din Constituţie, a articolului III-260 din Constituţie, în măsura în care articolul menţionat priveşte domeniile reglementate de secţiunile menţionate, a articolului III-263 sau a articolului III-275 alineatul (2) litera (a) din Constituţie. În cazul actelor pe care Consiliul este invitat să le adopte în unanimitate, este necesară unanimitatea membrilor Consiliului, cu excepţia reprezentanţilor guvernelor Regatului Unit şi al Irlandei.

    În înţelesul prezentului articol, majoritatea calificată se defineşte ca fiind egală cu cel puţin 55% din membrii Consiliului care reprezintă statele membre participante şi reunind cel puţin 65% din populaţia respectivelor state.

    Minoritatea de blocare trebuie să includă cel puţin numărul minim de membrii din Consiliu care reprezintă mai mult de 35% din populaţia statelor membre participante, plus un membru, în caz contrar se consideră întrunită majoritatea calificată.

    Prin derogare de la al doilea şi al treilea paragraf, în cazul în care Consiliul nu hotărăşte la propunerea Comisiei sau a ministrului Afacerilor Externe al Uniunii, majoritatea calificată necesară trebuie să fie egală cu cel puţin 72% din membrii Consiliului reprezentând statele membre participante şi să reunească cel puţin 65% din populaţia respectivelor state.
ARTICOLUL 2

    Conform articolului 1 şi sub rezerva articolelor 3, 4 şi 6, nici una dintre dispoziţiile părţii III titlul III capitolul IV secţiunea 2 sau 3 din Constituţie, ale articolului III-260 din Constituţie, în măsura în care articolul menţionat priveşte domeniile reglementate de secţiunile menţionate, ale articolului III-263 sau ale articolului III-275 alineatul (2) litera (a) din Constituţie, nici o măsură adoptată în conformitate cu secţiunile sau articolele menţionate, nici o dispoziţie din orice acord internaţional încheiat de Uniune în conformitate cu secţiunile sau articolele menţionate şi nici o decizie a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene care interpretează respectivele dispoziţii sau măsuri nu obligă Regatul Unit sau Irlanda sau nu se aplică în ceea ce le priveşte. Respectivele dispoziţii, măsuri sau decizii nu aduc prin nimic atingere competenţelor, drepturilor şi obligaţiilor statelor menţionate.

    Respectivele dispoziţii, măsuri sau decizii nu modifică prin nimic acquis-ul comunitar şi pe cel al Uniunii şi nu fac parte din dreptul Uniunii în forma în care se aplică în cazul Regatului Unit sau a Irlandei.
ARTICOLUL 3

   1. Regatul Unit sau Irlanda pot notifica în scris Consiliului, în termen de trei luni de la prezentarea către Consiliu a unei propuneri în conformitate cu partea III titlul III capitolul IV secţiunea 2 sau 3 din Constituţie sau a unei propuneri sau iniţiative în conformitate cu articolul III-263 sau cu articolul III-275 alineatul (2) litera (a) din Constituţie, dorinţa lor de a participa la adoptarea şi la aplicarea măsurii propuse, în urma căreia statul în cauză este abilitat să facă acest lucru. În cazul actelor pe care Consiliul este invitat să le adopte în unanimitate, este necesară unanimitatea membrilor Consiliului, cu excepţia membrului care nu a întreprins o astfel de notificare. O măsură adoptată în conformitate cu prezentul alineat este obligatorie pentru toate statele membre care au participat la adoptarea ei. Regulamentele sau deciziile europene adoptate în conformitate cu articolul III-260 din Constituţie stabilesc condiţiile de participare a Regatului Unit şi a Irlandei la evaluările privind domeniile care intră sub incidenţa părţii III titlul III capitolul IV secţiunea 2 sau 3 din Constituţie.

    În înţelesul prezentului articol, majoritatea calificată se defineşte ca fiind egală cu cel puţin 55% din membrii Consiliului care reprezintă statele membre participante şi reunind cel puţin 65% din populaţia respectivelor state.

    Minoritatea de blocare trebuie să includă cel puţin numărul minim de membrii din Consiliu care reprezintă mai mult de 35% din populaţia statelor membre participante, plus un membru, în caz contrar majoritatea calificată se consideră a fi întrunită.

    Prin derogare de la al doilea şi al treilea paragraf, în cazul în care Consiliul nu hotărăşte la propunerea Comisiei sau a ministrului Afacerilor Externe al Uniunii, majoritatea calificată necesară trebuie să fie egală cu cel puţin 72% din membrii Consiliului reprezentând statele membre participante şi să reunească cel puţin 65% din populaţia respectivelor state.

   2. În cazul în care, după un termen rezonabil, nu se poate adopta o măsură prevăzută la alineatul 1 cu participarea Regatului Unit sau a Irlandei, Consiliul poate adopta respectiva măsură în conformitate cu articolul 1 fără participarea Regatului Unit sau a Irlandei. În acest caz se aplică articolul 2.


ARTICOLUL 4

    Regatul Unit sau Irlanda pot, în orice moment după adoptarea unei măsuri în conformitate cu dispoziţiile prevăzute de partea III titlul III capitolul IV secţiunea 2 sau 3 din Constituţie, la articolul III-263 sau la articolul III-275 alineatul (2) litera (a) din Constituţie, să notifice Consiliului şi Comisiei intenţia lor de a accepta respectiva măsură. În acest caz, procedura prevăzută la articolul III-420 alineatul 1 din Constituţie se aplică mutatis mutandis.


ARTICOLUL 5

    Un stat membru care nu este obligat să respecte o măsură adoptată în conformitate cu partea III titlul III capitolul IV secţiunea 2 sau 3 din Constituţie, în conformitate cu articolul III-263 sau cu articolul III-275 alineatul (2) litera (a) din Constituţie, nu suportă alte consecinţe financiare ale respectivei măsuri în afara costurilor administrative ocazionate pentru instituţii, cu excepţia cazului în care Consiliul, hotărând în unanimitatea tuturor statelor membre şi după consultarea Parlamentului European, nu decide altfel.


ARTICOLUL 6

    În cazul în care, în cazurile prevăzute de prezentul protocol, Regatul Unit sau Irlanda trebuie să respecte o măsură adoptată în conformitate cu partea III titlul III capitolul IV secţiunea 2 sau 3 din Constituţie, în conformitate cu articolul III-260 din Constituţie, în măsura în care articolul menţionat priveşte domeniile reglementate de secţiunile menţionate, în conformitate cu articolul III-263 sau cu articolul III-275 alineatul (2) litera (a) din Constituţie, dispoziţiile incidente din Constituţie se aplică statului respectiv în ceea ce priveşte măsura în cauză.


ARTICOLUL 7

    Fără să aducă atingere Protocolului privind acquis-ul Schengen, articolele 3 şi 4 se integrează în cadrul Uniunii Europene.


ARTICOLUL 8

    Irlanda poate notifica în scris Consiliului dorinţa sa de a ieşi de sub incidenţa dispoziţiilor prezentului protocol. În acest caz, dispoziţiile menţionate nu se mai aplică în cazul Irlandei.

20. PROTOCOL
PRIVIND POZIŢIA DANEMARCEI
ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,
    AMINTIND decizia şefilor de stat sau de guverne, reuniţi în cadrul Consiliului European de la Edinburgh din 12 decembrie 1992, cu privire la anumite probleme ridicate de Danemarca în ceea ce priveşte Tratatul privind Uniunea Europeană;

    LUÂND ACT de poziţia Danemarcei în ceea ce priveşte cetăţenia, Uniunea Economică şi Monetară, politica de apărare şi justiţia şi afacerile interne, enunţată în decizia de la Edinburgh;

    CONŞTIENTE de faptul că menţinerea în cadrul Constituţiei a unui regim juridic datând de la decizia de la Edinburgh va restrânge în mod considerabil participarea Danemarcei în domenii de cooperare importante ale Uniunii şi că ar fi în interesul Uniunii să se asigure integritatea acquis-ului în domeniul libertăţii, securităţii şi justiţiei;

    DORIND, aşadar, să instituie un cadru juridic care să ofere Danemarcei posibilitatea de a participa la adoptarea unor măsuri propuse în temeiul părţii III titlul III capitolul IV din Constituţie şi salutând intenţia Danemarcei de a se prevala de această posibilitate când acest lucru va fi posibil în conformitate cu cerinţele sale constituţionale;

    LUÂND NOTĂ de faptul că Danemarca nu se va opune ca celelalte state membre să continue dezvoltarea cooperării lor în ceea ce priveşte măsurile pe care aceasta nu este obligată să le respecte;

    LUÂND ÎN CONSIDERARE protocolul privind acquis-ul Schengen integrat în cadrul Uniunii Europene,

    AU CONVENIT asupra următoarelor dispoziţii, anexate la Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa:


Yüklə 4,52 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   47   48   49   50   51   52   53   54   ...   59




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin