Tratat din 25/04/2005 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 465 din 01/06/2005 Intrare in vigoare

PARTEA I

ARTICOLUL 1

    Danemarca nu participă la adoptarea de Consiliu a măsurilor propuse în conformitate cu partea III titlul III capitolul IV din Constituţie. În cazul actelor pe care Consiliul este invitat să le adopte în unanimitate, este necesară unanimitatea membrilor Consiliului, cu excepţia reprezentantului guvernului danez.

    În înţelesul prezentului articol, majoritatea calificată se defineşte ca fiind egală cu cel puţin 55% din membrii Consiliului care reprezintă statele membre participante şi reunind cel puţin 65% din populaţia respectivelor state.

    Minoritatea de blocare trebuie să includă cel puţin numărul minim de membrii din Consiliu care reprezintă mai mult de 35% din populaţia statelor membre participante, plus un membru, în caz contrar majoritatea calificată se consideră a fi întrunită.

    Prin derogare de la al doilea şi al treilea paragraf, în cazul în care Consiliul nu hotărăşte la propunerea Comisiei sau a ministrului Afacerilor Externe al Uniunii, majoritatea calificată necesară trebuie să fie egală cu cel puţin 72% din membrii Consiliului reprezentând statele membre participante şi să reunească cel puţin 65% din populaţia respectivelor state.
ARTICOLUL 2

    Nici una dintre dispoziţiile prevăzute de partea III titlul III capitolul IV din Constituţie, nici o măsură adoptată în conformitate cu capitolul menţionat, nici o dispoziţie dintr-un acord internaţional încheiat de Uniune în conformitate cu capitolul menţionat şi nici o decizie a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene care interpretează respectivele dispoziţii sau măsuri nu obligă Danemarca sau nu se aplică în ceea ce o priveşte. Respectivele dispoziţii, măsuri sau decizii nu aduc prin nimic atingere competenţelor, drepturilor şi obligaţiilor Danemarcei. Respectivele dispoziţii, măsuri sau decizii nu modifică întru nimic nici acquis-ul comunitar şi nici pe cel al Uniunii şi nu fac parte din dreptul Uniunii în forma în care se aplică în cazul Danemarcei.

ARTICOLUL 3

    Danemarca nu suportă alte consecinţe financiare ale măsurilor prevăzute la articolul 1 în afara costurilor administrative ocazionate pentru instituţii.

ARTICOLUL 4

   1. Danemarca decide, în termen de şase luni de la adoptarea unei măsuri a Consiliului privind dezvoltarea acquis-ului Schengen şi care intră sub incidenţa părţii I, dacă transpune această măsură în dreptul său intern. În cazul în care decide să o transpună, măsura în cauză va crea o obligaţie de drept internaţional între Danemarca şi celelalte state membre obligate să adopte respectiva măsură.

    În cazul în care Danemarca decide să nu aplice o astfel de măsură, statele membre care o aplică examinează, împreună cu Danemarca, măsurile corespunzătoare care trebuie luate.

   2. Danemarca păstrează, în ceea ce priveşte acquis-ul Schengen, drepturile şi obligaţiile existente înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de instituire a unei Constituţii pentru Europa.

PARTEA II

ARTICOLUL 5

    În ceea ce priveşte măsurile adoptate de Consiliu în conformitate cu articolul I-41, articolul III-295 alineatul (1) şi articolele III-309 - III-313 din Constituţie, Danemarca nu participă la elaborarea şi punerea în aplicare a deciziilor şi acţiunilor Uniunii care au implicaţii în domeniul apărării. Prin urmare, Danemarca nu participă la adoptarea lor. Danemarca nu se opune ca celelalte state membre să continue dezvoltarea cooperării lor în acest domeniu. Danemarca nu este obligată să contribuie la finanţarea cheltuielilor operaţionale care decurg din respectivele măsuri şi nici să pună la dispoziţia Uniunii capacităţi militare.

    În cazul actelor pe care Consiliul este invitat să le adopte în unanimitate, este necesară unanimitatea membrilor Consiliului, cu excepţia reprezentantului guvernului danez.

    În înţelesul prezentului articol, majoritatea calificată se defineşte ca fiind egală cu cel puţin 55% din membrii Consiliului care reprezintă statele membre participante şi reunind cel puţin 65% din populaţia respectivelor state.

    Minoritatea de blocare trebuie să includă cel puţin numărul minim de membrii din Consiliu care reprezintă mai mult de 35% din populaţia statelor membre participante, plus un membru, în caz contrar majoritatea calificată se consideră a fi întrunită.

    Prin derogare de la al doilea şi al treilea paragraf, în cazul în care Consiliul nu hotărăşte la propunerea Comisiei sau a ministrului Afacerilor Externe al Uniunii, majoritatea calificată necesară trebuie să fie egală cu cel puţin 72% din membrii Consiliului reprezentând statele membre participante şi să reunească cel puţin 65% din populaţia respectivelor state.

PARTEA III

ARTICOLUL 6

    Prezentul protocol se aplică şi în cazul măsurilor care rămân în vigoare în conformitate cu articolul IV-438 din Constituţie şi care, înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de instituire a unei Constituţii pentru Europa, intrau sub incidenţa protocolului privind poziţia Danemarcei anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană şi la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene.

ARTICOLUL 7

    Articolele 1, 2 şi 3 nu se aplică măsurilor care stabilesc ţările terţe ai căror resortisanţi trebuie să deţină o viză la trecerea frontierelor externe ale statelor membre şi nici măsurilor privind introducerea unui model tip de viză.

PARTEA IV

ARTICOLUL 8

    Danemarca poate, în orice moment, în conformitate cu cerinţele sale constituţionale, să informeze celelalte state membre că nu mai doreşte să se prevaleze, total sau parţial, de prezentul protocol. În acest caz, Danemarca aplică integral toate măsurile incidente în vigoare în momentul respectiv, adoptate în cadrul Uniunii.

ARTICOLUL 9

   1. Danemarca poate, în orice moment şi fără să aducă atingere articolului 8, în conformitate cu cerinţele sale constituţionale, să notifice celorlalte state membre că partea I cuprinde dispoziţiile din anexă, cu efect din prima zi a lunii următoare notificării. În acest caz, articolele 5-9 se renumerotează în consecinţă.

   2. În termen de şase luni de la data la care notificarea prevăzută la alineatul (1) produce efecte, întregul acquis Schengen, precum şi măsurile adoptate pentru dezvoltarea acquis-ului menţionat anterior şi care, până în momentul respectiv, se aplicau Danemarcei cu titlu de obligaţii de drept internaţional, se aplică Danemarcei cu titlu de drept al Uniunii.

   ANEXĂ
 

ARTICOLUL 1

    Sub rezerva articolului 3, Danemarca nu participă la adoptarea de Consiliu a măsurilor propuse în conformitate cu partea III titlul III capitolul IV din Constituţie. În cazul actelor pe care Consiliul este invitat să le adopte în unanimitate, este necesară unanimitatea membrilor Consiliului, cu excepţia reprezentantului guvernului danez.

    În înţelesul prezentului articol, majoritatea calificată se defineşte ca fiind egală cu cel puţin 55% din membrii Consiliului care reprezintă statele membre participante şi reunind cel puţin 65% din populaţia respectivelor state.

    Minoritatea de blocare trebuie să includă cel puţin numărul minim de membrii din Consiliu care reprezintă mai mult de 35% din populaţia statelor membre participante, plus un membru, în caz contrar majoritatea calificată se consideră a fi întrunită.

    Prin derogare de la al doilea şi al treilea paragraf, în cazul în care Consiliul nu hotărăşte la propunerea Comisiei sau a ministrului Afacerilor Externe al Uniunii, majoritatea calificată necesară trebuie să fie egală cu cel puţin 72% din membrii Consiliului reprezentând statele membre participante şi să reunească cel puţin 65% din populaţia respectivelor state.

ARTICOLUL 2

    În conformitate cu articolul 1 şi sub rezerva articolelor 3, 4 şi 6, nici una dintre dispoziţiile prevăzute de partea III titlul III capitolul IV din Constituţie, nici o măsură adoptată în conformitate cu capitolul menţionat, nici o dispoziţie dintr-un acord internaţional încheiat de Uniune în conformitate cu capitolul menţionat şi nici o decizie a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene care interpretează respectivele dispoziţii sau măsuri nu obligă Danemarca sau nu se aplică în ceea ce o priveşte. Respectivele dispoziţii, măsuri sau decizii nu aduc prin nimic atingere competenţelor, drepturilor şi obligaţiilor Danemarcei. Respectivele dispoziţii, măsuri sau decizii nu modifică întru nimic nici acquis-ul comunitar şi nici pe cel al Uniunii şi nu fac parte din dreptul Uniunii în forma în care se aplică în cazul Danemarcei.

ARTICOLUL 3

   1. Danemarca poate notifica în scris preşedintelui Consiliului, în termen de trei luni de la prezentarea către Consiliu a unei propuneri sau iniţiative în conformitate cu partea III titlul III capitolul IV din Constituţie, dorinţa sa de a participa la adoptarea şi la aplicarea măsurii propuse, în urma căreia Danemarca este abilitată să facă acest lucru.

   2. În cazul în care, după un termen rezonabil, nu se poate adopta o măsură prevăzută la alineatul 1 cu participarea Danemarcei, Consiliul poate adopta măsura prevăzută la alineatul 1, în conformitate cu articolul 1, fără participarea Danemarcei. În acest caz se aplică articolul 2.
ARTICOLUL 4

    Danemarca poate, în orice moment după adoptarea unei măsuri în conformitate cu partea III titlul III capitolul IV din Constituţie, să notifice Consiliului şi Comisiei intenţia sa de a accepta respectiva măsură. În acest caz, procedura prevăzută la articolul III-420 alineatul 1 din Constituţie se aplică mutatis mutandis.

ARTICOLUL 5

   1. Notificarea prevăzută la articolul 4 se prezintă în termen de cel mult şase luni de la adoptarea definitivă a unei măsuri care dezvoltă acquis-ul Schengen.

    În cazul în care Danemarca nu prezintă o notificare în conformitate cu articolul 3 sau 4 în ceea ce priveşte o măsură de dezvoltare a acquis-ului Schengen, statele membre obligate să aplice respectiva măsură examinează, împreună cu Danemarca, dispoziţiile corespunzătoare care trebuie prevăzute.

   2. O notificare efectuată în conformitate cu articolul 3 în ceea ce priveşte o măsură de dezvoltare a acquis-ului Schengen constituie în mod irevocabil o notificare efectuată în conformitate cu articolul 3 în ceea ce priveşte orice altă propunere sau iniţiativă destinată să dezvolte respectiva măsură, în măsura în care propunerea sau iniţiativa în cauză dezvoltă acquis-ul Schengen.

ARTICOLUL 6

    Dacă, în cazurile prevăzute de prezenta parte, Danemarca trebuie să aplice o măsură adoptată de Consiliu în conformitate cu partea III titlul III capitolul IV din Constituţie, dispoziţiile incidente din Constituţie se aplică Danemarcei în ceea ce priveşte măsura în cauză.

ARTICOLUL 7

    În cazul în care Danemarca nu este obligată să respecte o măsură adoptată în conformitate cu partea III titlul III capitolul IV din Constituţie, nu suportă alte consecinţe financiare ale respectivei măsuri în afara costurilor administrative ocazionate pentru instituţii, cu excepţia cazului în care Consiliul, hotărând în unanimitate şi după consultarea Parlamentului European, nu decide altfel.

21. PROTOCOL
PRIVIND RELAŢIILE EXTERNE ALE STATELOR MEMBRE ÎN CEEA
CE PRIVEŞTE TRECEREA FRONTIERELOR EXTERNE
ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,
    LUÂND ÎN CONSIDERARE necesitatea statelor membre de a asigura controale eficiente la frontierele lor externe, în cooperare cu ţări terţe, dacă este cazul

    AU CONVENIT asupra următoarelor dispoziţii, anexate la Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa:

ARTICOL UNIC
    Dispoziţiile privind măsurile referitoare la trecerea frontierelor externe prevăzute la articolul III-265 alineatul (2) litera (b) din Constituţie nu aduce atingere competenţei statelor membre de a negocia sau de a încheia acorduri cu ţări terţe, în măsura în care acordurile respective respectă dreptul Uniunii şi celelalte acorduri internaţionale incidente.
22. PROTOCOL
PRIVIND DREPTUL DE AZIL PENTRU RESORTISANŢII STATELOR MEMBRE
ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,
    AVÂND ÎN VEDERE faptul că, în conformitate cu articolul I-9 alineatul (1) din Constituţie, Uniunea recunoaşte drepturile, libertăţile şi principiile enunţate în Carta drepturilor fundamentale;

    AVÂND ÎN VEDERE că, în conformitate cu articolul I-9 alineatul (3) din Constituţie, drepturile fundamentale, aşa cum sunt ele garantate de Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, fac parte din legislaţia Uniunii drept principii generale;

    AVÂND ÎN VEDERE competenţa Curţii de Justiţie a Uniunii europene de a asigura respectarea legislaţiei de către Uniune în domeniul interpretării şi punerii în aplicare a articolului I-9 alineatele (1) şi (3) din Constituţie;

    AVÂND ÎN VEDERE că, în conformitate cu articolul I-58 din Constituţie, orice stat european care doreşte să devină membru al Uniunii trebuie să respecte valorile enunţate în articolul I-2 din Constituţie;

    ŢINÂND SEAMA DE faptul că articolul I-59 din Constituţie creează un mecanism de suspendare a anumitor drepturi în caz de violare gravă şi persistentă a acestor valori de către un stat membru;

    REAMINTIND faptul că orice resortisant al unui stat membru beneficiază, în calitatea sa de cetăţean al Uniunii, de un statut special şi de o protecţie specială, garantate de statele membre în conformitate cu dispoziţiile din partea I titlul II şi din partea III titlul II din Constituţie;

    ŢINÂND SEAMA DE faptul că prin Constituţie se stabileşte un spaţiu fără frontiere interne şi se acordă fiecărui cetăţean al Uniunii dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre;

    DORIND să împiedice folosirea azilului ca instituţie în alte scopuri decât cele pentru care a fost creat;

    AVÂND ÎN VEDERE că prezentul protocol respectă finalitatea şi obiectivele stabilite în Convenţia de la Geneva din 28 iulie 1951 cu privire la statutul de refugiat,

    AU CONVENIT asupra următoarelor dispoziţii, anexate la Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa:

ARTICOL UNIC
    Având în vedere nivelul de protecţie a drepturilor şi libertăţilor fundamentale în statele membre ale Uniunii europene, acestea sunt considerate ţări de origine sigure unele faţă de celelalte pentru toate chestiunile juridice şi practice legate de cazurile de azil. În consecinţă, orice solicitare de azil prezentată de un resortisant al unui stat membru se ia în considerare sau se declară admisibilă pentru judecarea de către un alt stat membru numai în cazurile următoare:

   (a) în cazul în care statul membru al cărui resortisant este solicitantul, invocând articolul 15 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ia măsuri derogatorii, pe teritoriul său, de la obligaţiile sale în înţelesul convenţiei;

   (b) în cazul în care a fost iniţiată procedura prevăzută la articolul I-59 alineatul (1) sau (2) din Constituţie şi până în momentul în care Consiliul sau, dacă este cazul, Consiliul European, adoptă o decizie europeană în această chestiune faţă de statul membru al cărui resortisant este solicitantul;

   (c) în cazul în care Consiliul a adoptat o decizie europeană în conformitate cu articolul I-59 alineatul (1) din Constituţie faţă de un stat membru al cărui resortisant este solicitantul sau în care Consiliul European a adoptat o decizie europeană în conformitate cu articolul I-59 alineatul (2) din Constituţie faţă de statul membru al cărui resortisant este solicitantul;

   (d) în cazul în care un stat membru ar trebui să hotărască unilateral în ceea ce priveşte cererea unui resortisant al unui alt stat membru; în acest caz, Consiliul este informat imediat; solicitarea este analizată pe baza prezumţiei că este evident nefondată, fără să aducă atingere, indiferent de situaţie, puterii de decizie a statului membru.
23. PROTOCOL
PRIVIND COOPERAREA STRUCTURATĂ PERMANENTĂ STABILITĂ ÎN ARTICOLUL I-41
ALINEATUL (6) ŞI ÎN ARTICOLUL III-312 DIN CONSTITUŢIE
ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,
    LUÂND ÎN CONSIDERARE articolul I-41 alineatul (6) şi articolul III-312 din Constituţie,

    REAMINTIND că Uniunea pune în aplicare o politică externă şi de securitate comună bazată pe realizarea uni grad tot mai ridicat de convergenţă a acţiunilor statelor membre;

    REAMINTIND că politica de securitate şi de apărare comună face parte integrantă din politica externă şi de securitate comună; reamintind că aceasta asigură Uniunii o capacitate operaţională bazată pe mijloace civile şi militare; reamintind că Uniunea poate recurge, pentru misiunile menţionate la articolul III-309 din Constituţie, desfăşurate în afara graniţelor Uniunii pentru menţinerea păcii, prevenirea conflictelor şi consolidarea securităţii internaţionale în conformitate cu principiile Cartei Naţiunilor Unite; reamintind că realizarea acestor obiective se bazează pe capacităţile militare furnizate de statele membre, în conformitate cu principiul 'rezervorului unic de forţe';

    REAMINTIND că politica de securitate şi de apărare comună a Uniunii nu aduce atingere caracterului specific al politicii de securitate şi de apărare a anumitor state membre;

    REAMINTIND că politica de securitate şi apărare comună a Uniunii respectă obligaţiile ce decurg din Tratatul Atlanticului de Nord pentru anumite state membre care consideră că apărarea lor comună se realizează în cadrul Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord, care rămâne în continuare baza apărării comune a membrilor săi, şi că este compatibilă cu politica comună de securitate şi de apărare adoptată în acest cadru;

    CONVINSE că o implicare din ce în ce mai hotărâtă a Uniunii în domeniul securităţii şi apărării va da un nou suflu unei alianţe atlantice reînnoite, în conformitate cu acordurile numite 'Berlin plus';

    HOTĂRÂTE să confere Uniunii capacitatea de a-şi asuma plenar responsabilităţile care îi revin în cadrul comunităţii internaţionale;

    RECUNOSCÂND că Organizaţia Naţiunilor Unite poate solicita asistenţă din partea Uniunii pentru punerea în aplicare de urgenţă a misiunilor întreprinse în înţelesul capitolelor VI şi VII din Carta Naţiunilor Unite;

    RECUNOSCÂND că întărirea politicii de securitate şi de apărare va presupune eforturi din partea statelor membre în domeniul capacităţilor;

    CONŞTIENTE că depăşirea unei noi etape în dezvoltarea politicii europene de securitate şi de apărare presupune ca statele membre care o acceptă să depună eforturi hotărâte;

    REAMINTIND importanţa asocierii ministrului de externe al Uniunii la lucrările din domeniul cooperării structurate permanente;

    AU CONVENIT asupra următoarelor dispoziţii, anexate la Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa:

ARTICOLUL 1

    Cooperarea structurată permanentă menţionată la articolul I-41 alineatul (6) din Constituţie este deschisă tuturor statelor membre care se angajează, de la data intrării în vigoare a Tratatului de instituire a unei Constituţii pentru Europa:

   (a) să-şi dezvolte mai intensiv capacităţile de apărare, prin dezvoltarea contribuţiilor naţionale şi prin participarea, dacă este cazul, la forţa multinaţională, la principalele programe europene de echipare şi la activitatea Agenţiei din domeniul dezvoltării capacităţilor de apărare, de cercetare, de achiziţii şi de armament (Agenţia Europeană pentru Apărare), şi

   (b) să dispună de capacitatea de a furniza, până în 2007 cel târziu, fie cu titlu naţional, fie ca o componentă a grupurilor multinaţionale de forţe, unităţi de luptă pentru misiunile preconizate, configurate pe plan tactic ca o grupare tactică, cu elemente de susţinere, inclusiv în ceea ce priveşte transportul şi logistica, capabile să efectueze, în termen de 5 până la 30 de zile, misiunile menţionate la articolul III-309, în special pentru a răspunde la solicitările Organizaţiei Naţiunilor Unite, pentru o perioadă iniţială de 30 de zile, cu posibilitatea prelungirii până la cel puţin 120 de zile.

ARTICOLUL 2

    Statele membre care participă la cooperarea structurată permanentă se angajează, în vederea atingerii obiectivelor stabilite în articolul 1:

   (a) să coopereze, încă de la intrarea în vigoare a Tratatului de instituire a unei Constituţii pentru Europa, în vederea atingerii obiectivelor stabilite privind nivelul investiţiilor în domeniul echipamentelor de apărare şi să reexamineze cu regularitate aceste obiective în lumina mediului de securitate şi a responsabilităţilor internaţionale ale Uniunii;

   (b) să-şi uniformizeze, în măsura posibilului, mijloacele de apărare, în special prin armonizarea identificării necesităţilor militare, prin punerea în comun şi, dacă este cazul, prin specializarea mijloacelor şi capacităţilor de apărare, precum şi prin încurajarea cooperării în domeniul formării şi al logisticii;

   (c) să ia măsuri concrete pentru întărirea disponibilităţii, a interoperabilităţii, a flexibilităţii şi a capacităţii de desfăşurare a forţelor, în special prin identificarea obiectivelor comune în materie de proiectare a forţelor, inclusiv prin reexaminarea eventuală a procedurilor de decizie la nivel naţional;

   (d) să coopereze în vederea luării măsurilor necesare pentru acoperirea, inclusiv la nivel de abordări multinaţionale şi fără să aducă atingere angajamentelor luate în cadrul Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord, a lacunelor constatate în cadrul 'Mecanismului de dezvoltare a capacităţilor';

   (e) să participe, dacă este necesar, la dezvoltarea de programe comune sau europene privind echipamentele majore în cadrul Agenţiei Europene pentru Apărare.
ARTICOLUL 3

    Agenţia Europeană pentru Apărare contribuie la evaluarea regulată a contribuţiilor statelor membre participante în materie de capacităţi, în special contribuţiile furnizate în funcţie de criteriile stabilite, între altele, în temeiul articolului 2 şi redactează, în legătură cu aceasta, cel puţin un raport anual.

    Evaluarea poate constitui baza recomandărilor şi a deciziilor europene ale Consiliului, adoptate în conformitate cu articolul III-312 din Constituţie.
24. PROTOCOL
PRIVIND ARTICOLUL I-41 ALINEATUL (2) DIN CONSTITUŢIE
ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,
    ŢINÂND SEAMA DE necesitatea aplicării integrale a dispoziţiilor articolului I-41 alineatul (2) din Constituţie;

    ŢINÂND SEAMA DE faptul că politica Uniunii în înţelesul articolului I-41 alineatul (2) din Constituţie nu aduce atingere caracterului specific al politicii de securitate şi de apărare a anumitor state membre, respectă obligaţiile care decurg din Tratatul Atlanticului de Nord pentru anumite state membre care consideră că apărarea lor comună se realizează în cadrul Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord şi că este compatibilă cu politica comună de securitate şi de apărare adoptată în acest cadru;

    AU CONVENIT asupra următoarelor dispoziţii, anexate la Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa:
ARTICOL UNIC
    Uniunea, în colaborare cu Uniunea Europei occidentale, elaborează acorduri în vederea ameliorării cooperării dintre ele.

25. PROTOCOL

PRIVIND IMPORTURILE ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ DE PRODUSE PETROLIERE
RAFINATE ÎN ANTILELE OLANDEZE
ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,
    DORIND să facă precizări în ceea ce priveşte regimul schimburilor aplicabil produselor petroliere rafinate în Antilele Olandeze şi importate în Uniune,

    AU CONVENIT asupra următoarelor dispoziţii, anexate la Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa: