Traumatismele traumatismul


Hematomul pulsatil apare în imediata vecinătate a pediculului vascular arterial care îl şi alimentează şi care transmite în întreaga masă a hematomului pulsaţii sincrone cu pulsul



Yüklə 451 b.
səhifə3/14
tarix04.09.2018
ölçüsü451 b.
#76530
1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   14

Hematomul pulsatil apare în imediata vecinătate a pediculului vascular arterial care îl şi alimentează şi care transmite în întreaga masă a hematomului pulsaţii sincrone cu pulsul;

  • acesta este un element clinic cheie care precizează forma anatomo-clinică a hmatomului

  • Seromul (colecţia seroasă Morel - Lavallée)

  • Definiţie: acumulare de lichid sero-limfatic între faţa profundă a hipodermului şi aponevroza de înveliş a regiunii, consecutiv unui traumatism tangenţial faţă de planul tegumentului care determină apariţia unei mişcări de forfecare care produce ruperea vaselor limfatice la nivelul orificiilor care străbat fascia.



  • TRAUMATISMELE

    • Violenţa forfecării tegumentului explică lipsa hemoragiei, ca urmare a hemostazei spontane ce urmează ruperii prin smulgere a vaselor de calibru mic. În acest mod se adună o serozitate formată din limfa şi lichid interstiţial, niciodată hemoragică.

    • Clinic

      • Colecţia se constituie lent;
      • Determină o deformare modestă,
      • Lichidul nu se află în tensiune.
      • La palpare se percepe:
        • Fluctuenţa
        • Semnul valului.
    • Evoluţie

    • Revărsatul evoluează lent spre resorbţie

    • Puncţia evacuatoare poate favoriza infecţia,

    • După evacuare lichidul se reface rapid.



    TRAUMATISMELE

    • Edemul dur post-traumatic (celulodermita contuzivă)

    • Definiţie: complicaţie care apare în urma traumatismelor mâinii, piciorului sau a degetelor. (Regiunea cea mai afectată este faţa dorsală a mâinii). Fenomenul are la bază o tulburare vaso-motorie de tip simpatico-motor care se instalează ca urmare a unei contuzii sau a unor traumatisme repetate.

    • Clinic

      • Edemul este dur, dureros, elastic şi cald, ceea ce îl deosebeş-te de edemul inflamator,
      • Edemul lasă de obicei degetele libere şi urcă spre antebraţ unde se termină printr-o brăţară circulară.
      • Pielea este palida sau cianotica, cu hiperhidroza si hiperkera-toza.
      • Este afectată mai ales flexia mâinii şi a degetelor
    • Evoluţia este imprevizibilă.. însoţită de prezenţa leziunilor vascu-lare şi trofice care duc la limitarea mişcărilor, atrofii musculare, anchiloze



    TRAUMATISMELE

    • TRATAMENTUL CONTUZIILOR SUPERFICIALE

    • Escoriaţia şi echimoza

      • Nu necesită ca tratament, manevre speciale,
      • Resorbţia revărsatului sangvin având loc spontan în 25 de zile.
      • Pansamentele umede sau pomezi heparinate pot grăbi vindecarea.
    • Hematoamele

    • Terapeutica în hematoamele necomplicate este conservatoare,

      • Hematoamele mici şi superficiale au o evoluţie spontană benignă.
      • Un pansament compresiv şi imobilizarea provizorie sunt suficiente
      • Hematomul difuz care continuă să evolueze este necesară intervenţia chirurgicală pentru efectuarea hemostazei în focar, mai ales în caz de fenomene de compresiune evidente.
      • Intervenţia chirurgicală se va efectua de urgenţă (hemostază, evacuarea hematomului şi tratarea leziunilor asociate).
      • Hematomul infectat se tratează ca orice abces: incizie şi drenaj.
    • Seroamele au tendinţa la resorbţie lentă.

    • În colecţiile mari se poate practica puncţia evacuatorie, respectând condiţiile stricte de asepsie.

    • Dacă Seromul se reface se va efectua incizia şi toaleta focarului contuziv.



    TRAUMATISMELE

    • CONTUZII PROFUNDE

    • Definiţie: Contuziile profunde sunt produse de traumatisme violente, când agentul vulnerant acţionează perpendicular pe organism şi determină leziuni multiple: musculare, vasculare, nervoase şi a organelor profunde. Aspectele clinice sunt polimorfe şi în funcţie de importanţa distrucţiilor locale se însoţesc sau nu de modificări fiziopatologice generale.

    • O formă clinică particulară a contuziilor profunde cea mai gravă contuzie profundă a fost descrisă de Bywaters în 1941 sub denumirea de Crush Syndrom . sindrom de strivire.

    • Gravitatea deosebită a acestei entităţi patologice este datorată dezechilibrelor sistemice multiple generate de traumatism:

      • Compresiunea prelungită a maselor musculare ale extremităţilor
      • Zdrobirea sau atriţia musculară
      • Anoxia prelungită care se produce la indivizii răniţi prinşi sub dărâmături, surpări şi alunecări de teren
    • Astfel se „amorsează" o întregă cascadă de tulburări metabolice care culminează cu instalarea unei insuficienţe renale acute ireversibile, cauzatoare a decesului la aceşti politraumatizaţi.

    • Sindromul este identificat la un număr din ce în ce mai mare de politraumatizaţi.



    TRAUMATISMELE

    • în evoluţia sindromului de strivire se recunosc TREI PERIOADE:

    • PERIOADA DE STRIVIRE, în care traumatizatul suferă pe parcursul a mai mult de 10-12 ore efectul de contuzie compresi-vă forte pe arii largi de suprafaţă corporeală.


    • Yüklə 451 b.

      Dostları ilə paylaş:
    1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   14




    Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
    rəhbərliyinə müraciət

    gir | qeydiyyatdan keç
        Ana səhifə


    yükləyin