Uniunea europeană

1.8. Parteneriatul social în EFP

1.8.1. Dialogul social cu privire la ÎPT între parteneri sociali este eficient la diferite nivele: nivel inter-sectorial naţional, la nivel de filială, întreprindere.

1.8.2. Forma principală a dialogului social, cooperare tripartită, implică următoarele părţi:

• 
  Guvernul – reprezentanţi ai Consiliului de Miniştri: ministere individuale, şefi de departamente şi, pentru anumite nivele de cooperare tripartită, autorităţi guvernamentale locale;
  
• 
  Angajatori - reprezentanţi ai patronatelor;
  
• 
  Muncitori – reprezentanţi din federaţii sindicale
  

1.8.3. Dialogul social prin cooperare tripartită se bazează pe cadrul legislativ existent.

1.9. Cadrul instituţional – Autorităţile Naţionale pentru Calificări

1.9.1. Conducerea procesului este de obicei asigurată conform acordului dintre ministerul educaţiei şi ministerul muncii. În majoritatea ţările europene, s-au înfiinţat o instituţie specială care lucrează în domeniul implementării CNC, al stabilirii şi întreţinerii cadrului de calificări pentru dezvoltarea, recunoaşterea şi acordarea calificărilor în baza standardelor de cunoştinţe, aptitudini sau competenţe ce vor fi dobândite de cursanţi, numită Autoritatea Naţională pentru Calificări. Rolul acesteia este mai mult sau mai puţin complex, în funcţie de cadrul instituţional naţional.

2. SCENARIU ROMÂNESC

2.1. Context

2.1.1. Formarea tehnică şi profesională şi învăţământul superior au un rol cheie în procesul dezvoltării sociale şi economice din România prin modul în care reacţionează la provocările unei societăţi bazate pe cunoştinţe, precum şi la procesul de globalizare. Pentru a sistemul ÎPT şi ÎS românesc să poată juca acest rol esenţial, sistemul în sine trebuie să sufere schimbări fundamentale.⁴

2.1.2. România a recunoscut importanţa ÎPT şi a depus eforturi semnificative pentru a crea un sistem ÎPT actualizat pentru a urma priorităţile centrale de la nivel european.
2.1.3. Modernizarea şi dezvoltarea EFP secundare se bazează pe aplicarea principiilor parteneriatului, descentralizării, echităţii, deschiderii şi flexibilităţii, varietăţii de programe, varietăţii instituţionale a corpului didactic /formatorilor de la nivel superior, cu accentul pus pe rezultate şi pe dezvoltare durabilă.
2.1.4. În România, sistemul ÎPT oferă formarea profesională iniţială şi continuă. În contextul european al filozofiei de învăţare pe tot parcursul vieţii, căile iniţiale şi de continuare de EFP în sistemul ÎPT românesc respectă nivelele CEC. Încă nu există rute progresive clar definite de la sistemul ÎPT la ÎS.
2.1.5. Spectrul educaţiei iniţiale este domeniul MECT, respectiv al Centrului Naţional pentru Dezvoltarea Învăţământului Profesional şi Tehnic care se ocupă cu formarea profesională iniţială şi cu continuarea reformei formării profesionale iniţiale în Programul Phare TVET pentru România. Sistemul IVET (formarea şi educaţia profesională iniţială) este un sistem educaţionale cu două căi principale de urmat - „ruta tehnologică” ce oferă calificări de nivel 3 şi „ruta profesională”, pregătind studenţii pentru piaţa muncii sau pentru a studia în continuarea în Şcolile de Arte şi Meserii oferind calificări pentru nivelul 1 şi 2. Planificarea pentru sistemul IVET se va baza pe Planurile Regionale de Acţiune în Învăţământ (PRAI), pe care le vor dezvolta Consorţiile Regionale.⁵
2.1.6. Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei (MMSSF) este responsabil de aspectele politice cu privire la Formarea Profesională Continuă (CVT).
2.1.7. CNFPA coordonează dezvoltarea sistemului de calificări al EFP şi este autoritatea naţională pentru dezvoltarea Cadrului Naţional al Calificărilor în EFP. De asemenea, este responsabilă de crearea, implementarea şi păstrarea Registrului Naţional al Calificărilor ca instrument de identificare, înregistrare şi consultare permanentă şi actualizare a calificărilor.
2.1.8. Autoritatea Naţională pentru Calificări a fost înfiinţată în cadrul structurii CNFPA. Autoritatea Naţională pentru Calificări trebuie să acţioneze ca instituţie specializată, asigurând performanţa calităţii în domeniul său de funcţionare - dezvoltarea şi validarea standardelor ocupaţionale pentru dobândirea calificării profesionale. Funcţiile CNC trebuie să întâmpine şi să influenţeze direcţiile Guvernului şi cele europene pentru dezvoltarea ÎPT. În contextul românesc, aceasta înseamnă asigurarea transparenţei şi recunoaşterii ocupaţiilor/calificărilor din România la nivelul Uniunii Europene.
2.1.9. Calificările EFP iniţiale şi EFP continue fie oferite prin educaţie formală şi formare, fie prin cursuri non-formale, ar trebui să fie bine exprimate pentru a ajuta indivizii să îşi promoveze aptitudinile. Un Cadru bun al Calificărilor ar asigura existenţa acestei exprimări şi ar defini clar regulile pentru toţi furnizorii şi utilizatorii. Pe de altă parte, nu sunt încă prea multe alternative cu privire la furnizarea de servicii de EFP.
2.1.10. Există o lipsă de cercetare sistematică referitor la nevoile pieţei muncii, precum şi la prognozele cu privire la cerinţele viitoare, ce duc la o necompatibilitate între înscrierea tinerilor absolvenţi în diferite ocupaţii şi nevoile economice actuale. Statistica PM nu este actualizată. Din 2003, nu a mai existat o nevoie de cercetare la nivel naţional şi, în acest context, autorităţile şi instituţiile naţionale responsabile de strângerea acestor informaţii şi-au concentrat eforturile pe strângerea şi prezentarea acestor informaţii factorilor interesaţi din sistemul ÎPT.

2.2. Contextul caracteristicilor principale

2.2.1. Cadrul Naţional al Calificărilor

2.2.1.1. Pentru a dezvolta o forţă de lucru competentă şi flexibilă prin asigurarea unui sistem naţionale coerent şi prin creşterea cunoştinţelor profesionale, aptitudinilor şi competenţelor, recomandările pentru îmbunătăţirea şi dezvoltarea continuă a ÎPT românesc se pot concentra pe:

• 
  Dezvoltarea şi întreţinerea structurii calificărilor pentru educaţia şi formarea profesională naţională în conformitate cu nevoile pieţei muncii.
  
• 
  Asigurarea că educaţia şi formarea profesională este oferită conform standardelor naţionale pentru calificările profesionale şi că certificatele naţionale sunt acordate conform standardelor ocupaţionale definite.
  
• 
  Dezvoltarea sistemului de rute progresive alternative de la nivel la nivel pentru a asigura durabilitatea posibilităţilor personale pentru ÎTPV.
  
• 
  Susţinerea progresului sistemului de formare şi educaţie profesională şi promovarea recunoaşterii naţionale şi internaţionale a certificatelor pentru formarea şi educaţia profesională.
  
• 
  Dezvoltarea şi menţinerea bazei de date naţionale necesară pentru nevoile operaţionale.
  

2.2.1.2. Cadrul Naţional al Calificărilor este un sistem ce include toate calificările obţinute în cadrul educaţiei şi formării formale şi non-formale. Astfel, cadrul naţional acoperă toate nivelele educaţionale (de la învăţământul gimnazial la cel superior), atât educaţia şi formarea iniţială cât şi cea continuă.

2.2.1.3. Cadrul Naţional al Calificărilor este, în esenţă, un sistem de asigurarea calităţii prin dezvoltarea şi înregistrarea standardelor şi calificărilor ca primul pas important în implementarea sistemului de educaţie şi formare de calitate în România.
2.2.1.4. Pentru aceasta, România trebuie să asigure continuitatea procesului pentru adaptarea sistemului naţional al calificărilor şi definirea nivelelor de calificări compatibile cu Cadrul European al Calificărilor.
2.2.1.5. Procesul de armonizare trebuie să continue şi să se concentreze pe întărirea legăturii dintre cadrul naţional şi sectorul naţional al calificărilor. Nivelul certificat de calificare prin sistemul ÎPT trebuie să ofere suficientă flexibilitate în alegerea personală din cadrul sistemului pieţei muncii.
2.2.1.6. Procesul de recunoaştere a sistemelor internaţionale ale calificărilor de la nivelul românesc trebuie să întărească dialogul social din sectorul internaţional şi să asigure formarea capacităţilor pentru autorităţile naţionale în funcţie de aprecierea şi recunoaşterea formală a cadrelor sectoriale internaţionale.

2.2.2. Clasificarea ocupaţiilor, registrele naţionale ale calificărilor

2.2.2.1.. Orice clasificare a ocupaţiilor este un instrument de organizare a tuturor slujbelor dintr-o instituţie, dintr-o industrie sau dintr-o ţară în set de grupuri clar definit în funcţie de sarcinile şi datoriile asumate prin slujba respectivă. În mod normal, constă în două componente: o componentă descriptivă, ce poate fi doar un set de titluri ocupaţionale şi grupe ocupaţionale, dar de obicei constă în descrieri ale sarcinilor şi datoriilor precum şi a altor aspecte ale slujbelor ce aparţine fiecăreia din grupele definite. Aceste descrieri pot constitui un dicţionar al ocupaţiilor.⁶ OMM oferă o clasificare internaţională standard a ocupaţiilor (ISCO) şi implementarea ISCO – 88 contribuie la îmbunătăţirea calităţii, încrederii şi caracterului comparabil al forţei de muncă pe care o deţin.

2.2.2.2. Crearea clasificării ocupaţiilor în scopul sistemului ÎPT este una din condiţiile prealabile principale pentru relaţia dintre cererile pieţei muncii şi ofertele sistemului ÎPT. Autoritatea Naţională pentru Calificări din România, în forma sa reprezentativă în diferite sectoare educaţionale şi oficiul sau instituţia naţională de statistică trebuie să realizeze o astfel de clasificare, având ca bază metodologică ISCO-88, ISCED (1997), manualul EUROSTAT pentru domeniile educaţiei şi formării şi Decizia Legislativă a Parlamentului European privind propunerea de reglementare a producţiei şi dezvoltării statisticilor referitor la educaţie şi învăţarea pe tot parcursul vieţii.
2.2.2.3. Prezentarea clasificării ocupaţiilor pentru sistemul ÎPT este o caracteristică iminentă a sistemului calităţii din ÎPT ca şi componentă de contribuţie. Acest document este un punct de plecare şi baza lansării procesului de standardizare, în special în învăţământul profesional. Prezentul document estimează metodologia şi procedura de revizuire şi adăugirile, în special în prezent când ocupaţiile apar şi dispar mai repede ca niciodată ca rezultat al progresului tehnologic şi ştiinţific, crearea şi înfiinţarea standardelor ocupaţionale fiind în funcţie de una sau mai multe ocupaţii din Nomenclatorul Standard al Ocupaţiilor.
2.2.2.4. Registrul Naţional al Calificărilor este văzut, de obicei, ca un produs comercial, deţinut şi pus în aplicare de autoritatea pentru calificări şi stabilit în cadrul unui efort continuu de a optimiza acurateţea şi în special rapiditatea de verificare a calificărilor.
2.2.2.5. Dezvoltarea şi menţinerea unui astfel de registru de către ANC în România va garanta transparenţa cerinţei de calificare. Prezentarea registrului naţional al calificărilor pentru sistemul ÎPT este o caracteristică iminentă a sistemului calităţii din ÎPT ca şi componentă a rezultatului.
2.2.2.6. Trebuie să se facă următorul pas pentru a corela aceste două componente - clasificarea ocupaţiilor va oferi suficient sprijin pentru a dezvolta noi programe, iar reţeaua de furnizori de ÎPT şi registrului naţional al calificărilor va ajuta atât organizaţiile publice cât şi private să asigure integritatea forţelor lor de muncă.
2.2.2.7. aceste două documente reprezintă baza înfiinţării sistemului de managementul informaţiei în educaţie şi formare şi, în special, pentru introducerea sistemului informativ integrat al ÎPT şi a sistemului Pieţei Muncii. Importanţa acestuia în învăţământul profesional şi tehnic constă în relaţia strânsă de lucru dintre instituţiile din învăţământul profesional şi tehnic (ÎPT), angajaţii şi sindicatele de a identifica ocupaţii noi şi cerinţe de aptitudini corespunzătoare prin comitete de specialişti tehnici.

2.2.3. Standarde ocupaţionale, standarde (educaţionale) de formare

2.2.3.1. Metodologia pentru analiza ocupaţională dezvoltată şi implementată de CNFPA (ANC) este un instrument credibil, dar implementarea acesteia trebuie să fie asemenea unei fişe de post pentru o anumită ocupaţie. Abordarea de a realiza această analiză pentru seturi de slujbe nu este tocmai aplicabilă sistemului şcolar. De obicei, fişa postului în scopul sistemului şcolar este mai vastă, dar adesea mai puţin complexă.

2.2.3.2. Pentru sistemul şcolar, recomandările noastre sunt de a aplica o abordare mai degrabă DACUM decât o analiză funcţională sau o abordare mixtă descrisă în principiile metodologice M1. Există suficiente versiuni adaptate ale principiilor pentru implementarea abordării DACUM. Această abordare va susţine dezvoltarea standardelor de formare educaţionale, ce ţine mai mult de cerinţele de conţinut ale unui curriculum.
2.2.3.3. Crearea capacităţilor pe abordări mai aplicabile şi întâlnite în Uniunea Europeană şi metodel pentru determinarea şi descrierea cerinţelor de lucru trebuie să se asigure pentru grupele tehnice care se vor confrunta cu aceste aspecte.
2.2.3.4. ANC a dezvoltat mecanismul pentru a transfera cerinţele de lucru în standarde ocupaţionale pentru a implementa acelaşi standard ocupaţional pentru elevi şi adulţi. În alte cuvinte, un standard unitar care va sta la baza dezvoltării diferitelor standarde de formare/educaţionale.
2.2.3.5. Standardele ocupaţionale trebuie să asigure cerinţele pentru competenţele cheie, după cum urmează:

• 
  Cunoaşterea, observarea şi aplicarea regulilor pentru lucrul în condiţii de sănătate şi sigure. Folosirea echipamentelor de protecţie individuală pentru a limita accidentele; protejarea mediului de poluare;
  
• 
  Cunoaşterea normelor muncii legale şi ale asigurării sociale, contractul colectiv şi individual de muncă; respectarea drepturilor şi obligaţiilor ca participant la procesul de muncă;
  
• 
  Conştientizarea nevoii de creştere a calificării şi implementării acesteia prin formare profesională continuă corelată cu aplicarea noilor tehnologii create;
  
• 
  Deţinerea aptitudinilor principale pentru a folosi un calculator şi software-ul specializat;
  
• 
  Capacitatea de a folosi terminologie de construcţie standardizată în comunicarea într-o limbă oficială (din limbile oficiale ale UE).
  
• 
  Cunoaşterea managementului economic şi a relaţiilor de piaţă, locul şi rolul în cadrul acestora al indivizilor, companiilor, instituţiilor şi statului, corelate cu construirea de clădiri noi şi facilităţi de proiectare;
  
• 
  Participarea activă la realizarea sarcinilor, cooperarea cu membrii echipei în timpul realizării sarcinilor şi solicitarea sprijinului pentru a face aceasta; realizarea responsabilă a sarcinilor ce i-au fost desemnate.
  
• 
  Comunicarea cu colegii, clienţii şi managerul direct pe aspecte de muncă;
  

Astfel de competenţe cheie sunt unitare pentru toate domeniile profesionale. Aceste competenţe cheie vor trimite ulterior la cunoştinţele generale/de bază şi aptitudinile din cadrul standardelor de formare/educaţionale.

2.2.3.6. Trebuie să se facă o declaraţie clară pentru a stabili că respectivele criterii de performanţă din structura standardelor ocupaţionale nu se pot folosi decât în standardele de formare, deoarece aceste criterii sunt corelate cu performanţa funcţiilor, sarcinilor şi datoriilor. Criteriile de performanţă pentru evaluarea reuşitelor elevilor au o altă specificitate şi trebuie să fie prezentate în cadrul standardelor de evaluare.
2.2.3.7. Recomandarea echipei de AT este de a implementa pe viitor termenul de „standard de calificare” în loc de standard ocupaţional şi termenul de standard educaţional în loc de standard de formare în scopul unei terminologii europene comune.
2.2.3.8. Pentru a asigura transparenţa şi pentru a susţine recunoaşterea calificărilor româneşti la nivelul UE şi pentru a facilita transferurile de credite, criteriile de recunoaştere a nivelului de calificare şi a nivelului de educaţie trebuie să apară în conţinutul standardului de calificare.
2.2.3.9. În procesul de formalizare CNC în cadrul contextului european, CNFPA/ANC trebuie să acorde o afirmaţie clară cu privire la ce putem înţelege în contextul românesc prin folosirea termenului de calificare „completă” şi „parţială”.
2.2.3.10. Echipa de AT a recomandat îmbunătăţirea continuă a standardelor de formare referitor la dezvoltarea programelor cadru. Implementarea acestor programe care vor deservi ca standarde educaţionale şi vor fi dezvoltate de CNÎPT din cadrul MECT va oferi flexibilitatea şi va răspunde mai îndeaproape cerinţelor pieţelor muncii regionale şi locale.
2.2.3.11. Noi propunem prezentarea următoarelor tipuri de programe cadru:

• 
  pentru formarea profesională iniţială cu dobândirea calificărilor de gradul unu, doi şi trei
  
• 
  pentru formarea profesională iniţială cu dobândirea calificărilor parţiale
  
• 
  pentru formarea profesională continuă în vederea îmbunătăţirii nivelului de calificare şi pentru dobândirea calificărilor de gradul unu, doi şi trei
  

2.2.3.12. Aceste programe cadru pot fi recunoscute ca standarde de formare/educaţionale pentru sistemul ÎPT românesc. Am recomandat evitarea confuziei cu termenii europeni prin folosirea termenului de „standard educaţional”.

2.2.3.13. În baza programelor cadru, fiecare furnizor de servicii de formare poate prezenta curriculumul care să răspundă nevoilor locale regionale şi de proces organizat de formare-învăţare care să răspundă facilităţilor disponibile.
2.2.3.14. MECT trebuie să asigure cerinţele organizării şi managementului procesului de formare-învăţare şi trebuie să aprove curriculumul aspectului organizaţional al problemelor.
2.2.3.15. Pentru a ignora toate aspectele de suprapunere ale standardelor ocupaţionale şi ale standardelor de formare, trebuie să se ia în considerare câţiva descriptori pentru disciplină/modul: Ulterior, aceste indicaţii pot face legătura cu sistemul de credite ECVET:

• 
  Titlul ce descrie conţinutul modulului. Modulele trebuie să fie descrise în funcţie de nivelul de referinţă şi trebuie să existe o diferenţă clară între titluri.
  
• 
  Scopul, care este o declaraţie generală ce subliniază fundamentul pentru module/materie. Ar trebui să indice şi grupul ţintă pentru module/subiect şi certificatele/diplomele/calificările pentru care s-au creat disciplina sau materia.
  
• 
  Cerinţele speciale pot fi descrise drept condiţiile preliminare de a fi finalizat studiile uni alt modul înainte de a-l începe pe cel nou.
  
• 
  Scopurile generale sau obiectivele de învăţare subliniind elementele cheie ale competenţei ce va fi dezvoltată de către cursant.
  
• 
  Descrierea rezultatelor învăţării atinsă prin disciplina studiată. Va descrie ce va putea cursantul să demonstreze la finalizarea studiilor.
  
• 
  Principiile de predare în vederea organizării procesului pedagogic, didactic (metodele ce trebuie folosite) pentru a creşte rezultatele învăţării.
  
• 
  Descrierea legăturilor interdisciplinare astfel încât profesorii unui curs să ştie cum pot sau cum trebui să coopereze cu colegii pentru a facilita procesul de învăţare. Informaţiile interdisciplinare ar trebui să întărească coerenţa întregului curs.
  
• 
  Resursele vor descrie orice material util profesorilor implicaţi în predarea disciplinei sau modulului. Sunt necesare descrieri scurte ale resurselor.
  
• 
  Descrierea evaluării rezultatelor învăţării. Aceasta va lua în considerare principiile generale atunci când se stabileşte evaluarea la nivelul legislaţiei. Strategia de evaluare ar trebui să includă tehnici adecvate ale rezultatelor învăţării. Tehnicile de evaluare ar trebui să asocieze tipurile de competenţă enumerate în rezultatele învăţării. Acestea ar trebui să evalueze o gamă largă de rezultate ale învăţării. Ar trebui să aibă o pondere care să reflecte importanţa relativă a gamei de aptitudini în rândul rezultatelor specifice ale învăţării. Tehnicile de evaluare ar trebui să aibă un echilibru bun între munca depusă în timpul cursului şi în cadrul evaluării finale.
  

2.2.3.16.. Posibilităţile de combinare a diferitelor module pentru formarea adulţilor în baza standardului ocupaţional şi cererilor venind din partea diferiţilor factori interesaţi sunt disponibile în prezent în baza grilei metodologice.

2.2.3.17. Există o nevoie de a implica partenerii sociali ca participanţi activi în toate dezvoltările viitoare de competenţe şi calificări de la nivelul sectorului pentru a asigura un nivel ridicat de versatilitate interdisciplinară, durabilitatea şi credibilitatea rezultatelor.
2.2.3.18. Trebuie să se recunoască diferitele interese ale diverşilor factori interesaţi, însă nu trebuie să se respecte doar un interes în detrimentul scopurilor strategice finale.

2.2.4. Model de parteneriat instituţional

2.2.4.1. Este foarte important ca jucătorii cheie să înţeleagă nevoia de îmbunătăţire continuă a modelului de parteneriat instituţional - extinderea şi îmbunătăţirea activităţilor de determinare a politicilor comune în domeniul educaţiei profesionale, formării şi orientării şi în special în vederea asigurării dezvoltării şi implementării unui Cadru Naţional al Calificărilor care să contribuie la dezvoltarea completă a fiecărui cursant şi la dezvoltarea socială şi economică a naţiunii în ansamblu.

2.2.4.2. Asigurarea serviciilor de EFP iniţială şi continuă se bazează pe standardele ocupaţionale ce erau asigurate de Autoritatea Naţională pentru Calificări şi de Comitetele sale Sectoriale.
2.2.4.3. Funcţiile CNC trebuie să întâmpine şi să influenţeze direcţiile Guvernului şi cele europene pentru dezvoltarea ÎPT. În contextul românesc, asta înseamnă asigurarea transparenţei şi recunoaşterea ocupaţiei şi a respectivelor nivele de calificare în cadrul contextului european.
2.2.4.4. Discuţia cu beneficiarii arată că înfiinţarea unui astfel de organism este deosebit de importantă în prezent şi de utilă pentru asigurarea coerenţei în cadrul sistemului.
2.2.4.5. Pentru contextul românesc, ar fi mai bine dacă această instituţie ar funcţiona la nivel naţional. Este mai bine să fii independent şi chiar la începutul funcţionării în cadrul structurii CNFPA, decât să te desprinzi ulterior din acesta.
2.2.4.6. Instituţia naţională precum ANC poate realiza acest lucru prin asigurarea şi gestionarea calităţii ÎPT, prin modificarea procesului de dezvoltare şi introducere a principalelor documente, prin reglementarea sistemului ÎPT precum şi prin introducerea sistemului de control extern al calităţii în baza unor criterii de calitate comparabile şi a unor indicatori de cantitate, adoptaţi în unanimitate de partenerii sociali.
2.2.4.7. Autoritatea Naţională pentru Calificări trebuie să acţioneze ca instituţie specializată, asigurând performanţa calităţii în domeniul său de funcţionare - dezvoltarea şi validarea standardelor ocupaţionale pentru dobândirea calificării profesionale.
2.2.4.8. În prezent, contextul românesc al înfiinţării şi funcţionării ANC trebuie să fie în relaţie cu promovarea obiectivelor CNC şi comunicării dintre partenerii sociali.
2.2.4.9. Condiţia obligatorie pentru funcţionare de succes a ANC este înfiinţarea şi funcţionarea Comitetelor Sectoriale. Formatul propus pentru acordul tripartit în Cadrul Naţional pentru Calificări a inclus atribuţiile principale ale comitetelor sectoriale.
2.2.4.10. În contextul românesc, trebuie să se ia deciziile importante cu privire la clarificarea funcţiilor acestor organisme. Astfel de Comitete Sectoriale trebuie să acopere toate domeniile ocupaţionale sau sectoarele economice.
2.2.4.11. Este foarte important când principalele funcţii şi activităţi ale acestor comitete sunt specificate pentru a conştientiza recomandarea, pentru a vedea că dacă aceste organisme se ocupă de dezvoltarea activităţilor nu pot respecta responsabilităţile cu privire la aprobarea sau recunoaşterea standardelor ocupaţionale.
2.2.4.12. Vă propunem două modele:

• 
  Înfiinţarea comitetelor tehnice/grupelor de lucru pentru fiecare domeniu ocupaţional, ocupându-se de dezvoltarea analizei ocupaţionale şi a standardelor ocupaţionale. Comitetele sectoriale vor revizui şi vor aproba versiunea finală a standardului ocupaţional.
  
• 
  Al doilea model sugerat în cadrul ANC ce se va înfiinţa include Consiliul de Administrare a Standardelor în abordarea tripartită, acest consiliu va aproba versiunea finală a standardelor ocupaţionale, după ce aceste standarde vor fi dezvoltate de către comitetele sectoriale.
  

2.2.4.13. Însă, Consiliul de Administrare a Standardelor este un instrument foarte important pentru gestiunea generală a calităţii sistemului, iar practicile europene arată că este o parte iminentă a autorităţii pentru calificări. Factorii de decizie români sunt cei ce trebuie să desemneze comitetele tehnice/grupele de lucru pe principiul programului de lucru redus şi participării deschise – recrutarea membrilor se va asigura doar prin îndeplinirea sarcinilor specifice în timp util. Această abordare dă posibilitatea îmbunătăţirii nivelului de expertiză a grupelor de lucru în orice moment prin integrarea ca membri a persoanelor familiarizate cu ultimele dezvoltări şi inovaţii din domeniile ocupaţionale.

2.2.4.14. Putem recomanda ca rolul comitetelor sectoriale să se concentreze pe identificarea cerinţelor pieţei muncii; putem defini şi recomanda ANC limitele domeniilor ocupaţionale şi putem defini şi recomanda un cadru al sub-domeniilor ce se vor folosi ca ghid pentru dezvoltarea registrului naţional al ocupaţiilor/calificărilor şi a profilurilor ocupaţionale şi standardelor ocupaţionale, identificarea nevoilor de formare, definirea registrului naţional al ocupaţiilor/calificărilor, definirea profilurilor ocupaţionale, stabilirea standardelor ocupaţionale şi recomandarea înregistrării acestora, supravegherea actualizării şi revizuirii calificărilor şi standardelor, definirea cerinţelor şi mecanismelor pentru moderarea calificărilor şi standardelor.
2.2.4.15. În urma discuţiei cu reprezentanţii din comitetele sectoriale, în prezent acestea nu sunt încă suficient de active în procesul de identificare a cererilor actuale de pe piaţa muncii. Aceştia se confruntă cu situaţia de recunoaştere a standardelor dezvoltate, dar nu cu identificarea nevoilor de formare de către factorii interesaţi.
2.2.4.16. Pentru a susţine durabilitatea din cadrul sistemului şi, dacă acceptăm că sistemul ÎPT oferă alternative utile pentru dezvoltarea profesională, deosebit de importantă este dezvoltarea sistemului informaţional integrat pentru schimbul de informaţii la nivel naţional între cererea naţională a pieţei muncii şi furnizarea naţională a sistemului ÎPT.
2.2.4.17. Lipsa acestor informaţii reprezintă în prezent motivul pentru care regiunile funcţionează în continuare ca unităţi separate şi pentru care nu este posibil schimbul de informaţii din cadrul diferitelor regiuni.
2.2.4.18. Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării va implementa politica statului în sfera formării şi educaţiei profesionale prin adoptarea standardelor educaţionale/de formare la sistemul şcolar, aprobând clasificarea ocupaţiilor pentru ÎPT, oferind condiţiile pentru îndeplinirea cerinţelor educaţionale ale statului pentru sistemul ÎPT, aprobând programele de formare pentru calificarea în sistemul educaţiei şi formării profesionale, organizând consiliere profesională, desemnându-şi reprezentanţii în cadrul comisiilor de experţi ale Autorităţii Naţionale pentru Calificări.
2.2.4.19. Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei va participa la implementarea politicii de stat în sfera educaţiei şi formării profesionale prin stabilirea nevoilor de educaţie şi formare profesională în urma analizei tendinţelor din dezvoltarea pieţei muncii, participând la dezvoltarea, coordonarea şi actualizarea calificărilor, desemnându-şi reprezentanţii în cadrul comisiilor de experţi ale Autorităţii Naţionale pentru Calificări.
2.2.4.20. Ministerele de resort vor participa la dezvoltarea, coordonarea şi actualizarea calificărilor, la alocarea resurselor financiare pentru educaţia şi formarea profesională aprobate prin buget şi va controla cheltuielile, îşi va desemna reprezentanţii în cadrul comisiilor de experţi din diviziile profesionale ale Autorităţii Naţionale pentru Calificări.