Universitatea “ babeş-bolyai” cluj napoca

Structura şi conţinutul planului de urmarire penala

O prima precizare este cea legata de faptul ca elaborarea planului de urmarire penala nu este obligatorie, ea fiind ceruta mai ales de complexitatea cauzei.

Intocmirea planului de urmarire penala este necesară în mod obisnuit în cauzele în care se contureazaîncă de la inceput mai multe versiuni, impunandu se verificarea acestora. Structura planului de urmarire penala este unitara, avand un caracter eficient şi organizat(metodic).

Principalele elemente ale planului de urmarire penala sunt:

1. Versiunile care urmeaza a fi verificate.

2. Problemele pe baza carora vor fi verificate versiunile.

3. Activitatile care urmeaza a fi desfasurate.

De asemenea, vor fi prevazute termenele de solutionare, precum şi persoanele cuprinse în activitatile de cercetare. de exemplu:medicii legisti, experti, organe de politie. Stabilirea unor termene concrete pentru diferite activitati sau probleme care urmeaza a fi rezolvate este de natura a asigura permaneta progresie a cercetarilor.

Momentul elaborarii planului trebuie astfel ales, încât sa nu fie nici prea tarziu pentru orientarea corecta a activitatilor, nici prea timpuriu. Planul de urmarire penala va fi intocnmit în scris. Desi exista cauze mai simple care nu necesita un plan de urmarire, este indicat sa se precizeze în scris toate activitatile ce urmeaza a fi desfasurate, conform Codului de procedura penala.

Conţinutul planului de urmarire penala este determinat în principal de sarcinile ce se ridica în cadrul anchetei, de datele aflate la dispozitia anchetatorului , fiind guvernat de principiul legalitatii şi al aflarii adevarului. El presupune descoperirea, verificarea şi clarificarea tuturor problemelor legate de solutionarea cauzei.

Pot fi utilizate diferite metode:

a)Metoda celor sapte intrebari este praxctic o enumerare a sarcinilor ce se cer a fi rezolvate de ancheta  ce(fapta s a comis)? unde? când ? cine? cum?|cu ajutorul cui? în ce scop?

b)Formula celor patru intrebari care se bazeaza pe elementele constitutive ale infractiuni şi privesc:

1. Obiectul infractiunii, valoarea social lezata;

2. Latura obiectiva a faptei care a fost comisa, respectiv actiunea / inactiunea prin care a fost comisa, locul, timpul, nexul cauzal dintre actiune şi valoarea sociala lezata prin aceasta.

3. Subiectul infractiunii atat activcâtşi pasiv;

4. Laturasubiectiva vinovatie, lipsa vinovatiei (culpa), scopul, mobilul. Planul de urmarire penala va putea fi elaborat sub forma unui tabel , dar şi sub alte forme, in functie de stilul adoptat de fiecare în parte.

Versiunile de urmarire penala

Apar ca supozitii logice ale organului judiciar care orienteaza intreaga activitate de stabilire a imprejurarilor în care a fost comisa o anumita fapta.

Din punctul de vedere al Criminalisticii versiunile apar ca situatii trecute a caror cunoastere şi stabilire precisa se realizeaza prin intermediul verificarii de ipoteze şi presupunerice rezulta din anumite indicii. Ele pot fi deci definite ca explicatii probabile intemeiate pe informatiile existente la un moment dat.

Clasificarea versiunilor se poate face in:

1. Versiuni principale(generale) privind fapta în ansamblu, dacă este sau nu de natura penala.

2. Versiuni secundare. Acestea vizeaza numai anumite aspecte izolate, imprejurari de plan secund, cum ar fi anumite actiuni ale victimei anteioae faptei, care însă pot servi mai apoi la stabilirea mobilului faptei.

în temeiul principiului dinamismului urmaririi penale, in orice moment o versiune secundara poate sa devina versiune principala. Versiunile trebuie fundamentate pe informatii exacte, clare, care pot proveni din diferite surse :probatoriu, constatari, deductii ale anchetatorului. In cazul datelor rezultate din declaratiile martorilor se va proceda cu

circumspectia necesară , evaluandu se capacitatea martorului de a accede la informatia respectiva ( cunostiinte, cultura, stare a sanatatii, pozitie, prezenta în locul repsectiv, etc. )

Elaborarea şi verificarea versiunilor

Tactica elaborarii versiunilor impune ca acestea sa fie formulate numai după ce s au obtinut date suficiente cu privire la fapta. Elaborarea versiunilor de urmarire penala este guvernata de trei conditii esentiale:

1. Detinerea de date şi informatii corespunzatoare cantitativ şi calitativ. Asa cum am mai precizat, acestea sunt conditionate de calitatea actelor de natura procedurala din care provin.

2. Pregatirea profesionala multilaterala şi experienta în ancheta a celui cre efectueaza urmarirea penala. In functie de complexitatea cauzei, de gravitatea faptei(omor, talharie, accident de munca, etc. ) Anchetatorul va avea nevoie de cunostiinte din cele mai diferite domenii, fundamentate însă pe temeinice cunostiinte de drept penal, procedura penala, criminalistica, medicina legala.

3. Folosirea unor forme logice de rationament deductiv, inductiv, analitic, şi ntetic. Rationamentele de tip analogic pot însă conduce la situatia putin recomandata de a face comparatii superficiale şi a trasa şi militudini cu alte cauze solutionate anterior. Aceasta conduce la incalcarea(ignorarea )

principiului individualitatii urmaririi penale.

Elaborarea versiunilor se supune urmatoarelor principii:

1. Versiunile se elaboreaza numai pentru ceea ce poate avea mai multe explicatii.

2. Versiunile se elaboreaza numai pe baza unor date concrete.

Versiunile se elaboreaza pe baza datelor de natura procesuala, putand fi completate şi cu date de natura extrajudiciara.

3. Versiunile trebuie sa fie elaborate în legatura cu toate explicatiile posibile.

4. Versiunile sa fie clare, precise, elaborate în baza unei temeinice fundamentari logice.

Pentru cauzele în care se elaboreza mai multe versiuni pentru aceeasi fapta, se vor verifica în paralel toate versiunile elaborate. Aceasta se face prin analiza comparativă a probatoriului, cu continuarea concomitenta a cercetarii cauzei, de oarece trecerea timpului poate duce la disparitia unor probe, la deformarea perceptiilor unora dinte martori sub influenta zvonurilor, etc.

În caz exceptional, vor putea fi verificate succesiv mai multe versiuni, in functie de ordinea evenimentelor, sau va fi verificata la inceput versiunea principala , fiind apoiverificate şi versiunile secundare. Este posibil ca, in urma verificarii tuturor versiunilor unele sa se confirme integral sau doar partial, iar altele sa fie infirmate de asemenea integral sau partial.

În cadrul fiecarei versiuni vor fi verificate mai intai acele aspecte, probleme care prezinta maxima urgenta. Clarificarea va fi dusa pana la elucidarea (confirmarea/infirmare)fiecarei versiuni în parte. In functie de gradul de confirmare/infirmare(totala/partiala)depinde de priceperea anchetatorului sa inteleaga raporturile dintre diferitele versiuni secundare sau principale, pe caresa le integreze imaginii globale asupra intregii fapte cercetate.

In cazul unui furt prin escaladare şi efractie a fost sustrasa o cantitate mare de bunuri voluminoase(TV color, aparat video, receiver satelit, aparate hi fi, doua valize cu haine)care au fost transportate la distanta în timp relativ scurt. Autorul, după identificare şi prindere a declarat în mod constant ca a actionat singur, transportand bunurile cu un rucsac şi o roaba şi ca ascunzând temporar o parte intr o gradina acestea au disparut când a revenit sa le caute. Din comoditate, cauza părând terminata, nu au mai fost elaborate alte versiuni, dar la scurt timp au fost depistati ceilalti doi participanti la furt, care incercau sa vânda unele bunuri. Cu ocazia reluării anchetei s a stabilit ca fapta a fost comisa de cei trei impreuna şi ca ei s au servit la transport de un autoturism a carei prezenta în zona o semnalase un martor chiar de la inceputul cercetarilor.

După epuizarea verificării lor, versiunile devin fie date concrete cu privire la fapta, conforme probatoriului administrat, fie(in cazul infirmarii lor) simple supozitii, neconfirmate, ramase fara interes pentru solutionarea cauzei.
Secţiunea 3 .TACTICA ASCULTARII INVINUITULUI,

INCULPATULUI şi ALTOR PARTI

Prin intermediul Criminalisticii şi nt elaborate metodele stiintifice şi tactice de investigare a infractiunilor, asigurindu se o buna şi eficienta organizare a etapelor de cercetare , a modurilor în care trebuie desfasurate cu cit mai multa eficienta diferitele activitati din cursul anchetei, după un plan stabilit.

Probele obtinute intr o anumita cauza vor putea fi verificate prin intermediul ascultarii partilor:invinuit, parti vatamate, martori. Tot cu aceasta ocazie şi pe aceasta cale vor putea fi completate elementele existente cu privire la cauza. Prin intermediul probelor se realizeaza principiul aflarii adevarului în cauza¹⁰³.

Notiunea de proba vizeaza toate faptele şi imprejurarile ce trebuie dovedite în rezolvarea cauzei.

Faptele şi imprejurarile din cuprinsul probatiunii sint de doua feluri:

 fapte principale

 fapte probatorii.

Faptele probatorii se refera la imprejurari de fapt care nu sunt cuprinse în faptul principal, dar a caror demonstrare permite sa se traga concluzii cu privire la faptul principal .

Un procedeu probator esential este cel al audierii persoanelor .
Ascultarea invinuitului sau inculpatului

Ascultarea inviunitului sau inculpatului este o activitate procesuala şi de tactica criminalistica , efectuata de către organul de urmarire penala, in scopul stabilirii unor date cu valoare probanta necesare aflarii adevarului în cauza. Cu aceasta ocazie invinuitul, inculpatul poate face marturîşi ri complete sau doar partiale, cu privire la infractiunea savirsita şi la circumstantele legate de comiterea ei. Exista însă şi posibilitatea ca acesta sa manifeste un comportament şi mulat, incercind sa se sustraga de la raspunderea penala, recunoscind alte roluri sau alte actiuni (de exemplu sa recunoasca doar ca ar fi stat de paza la comiterea furtului, sau sa recunoasca doar ca a scos bunul din unitate după ce acesta a fost sustras de un alt autor, etc. ).

Etapele ascultarii pot fi cuprinse in:

1 Pregatirea ascultarii

în aceasta etapa se vor stabili problemele care urmeaza a fi lamurite cu ocazia ascultarii , tactica de ascultare, precum şi materialul probator ce urmeaza a fi folosit în cursul ascultarii tinand cont de particularitatile fiecarei infractiuni în parte, de imprejurarile comiterii faptei, de personalitatea şi psihologia faptuitorului/faptuitorilor. Datele preliminare despre aceştia :antecedente penale, mediu socio familial de provenienta, pregatire scolara, comportament anterior etc. pot fi foarte importante pentru buna pregatire şi realizarea cu succes a ascultarii.

2 Studierea materialului cauzei

Pe aceasta baza vor fi stabilite persoanele care urmeaza a fi audiate în cauza în calitate de invinuiti sau inculpati, faptele care au fost retinute în sarcina acestora, participantii, calitatea şi contributia lor la comiterea faptei, problemele ce urmeaza a fi lamurite prin intermeiul audierii.

Studiul materialului trebuie făcut cu obiectivitate, atit cu observarea probelor în acuzare cit şi a celor în aparare, a circumstantelor atenuante sau agravante.

3. Cunoasterea invinuitului sau inculpatului

O buna stapinire a datelor cauzei presupune, pe linga cunoasterea faptelor concrete comise de către autorul faptei şi preocuparea pentru cunoasterea trasaturilor personalitatii şi a profilului psihic ale acestuia.

Date de acest gen se pot obţine pe mai multe cai , atit directe cit şi indirecte. In cadrul activitatilor de informare indirecta se inscriu:investigatii cu privire la persoana sa, date rezultate din cercetarea la faţa locului , verificari la cazierul judiciar şi în evidentele operative, audieri ale altor martori sau invinuiti, studierea unor inscrisuri ce emana de la inviunit sau inculpat. Pe cale directa, se pot obţine date prin intermediul unor perchezitii, aplicare de sechestru, retinere sau arestare, precum şi prin audiere.

4. Intocmirea planului de ascultare

Urmarea pregatirii audierii se poate intocmi un plan de ascultare. Acesta va avea în vedere urmatoarele aspecte:

 problemele ce urmeaza a fi lamurite cu ocazia ascultarii;

 materialul probator ce va fi utilizat în cursul ascultarii;

 forta probatorie a materialului existent(probe directe, indirecte, mijloace materiale de proba);

 momentul operativ oportun pentru utilizarea materialului probator în ancheta;

 datele cunoscute despre personalitatea şi psihologia celui ce

urmeaza a fi ascultat.

Intocmirea acestui plan este recomandabila anchetatorilor cu mai putina experienta . Interesul este ca , pe masura cresterii experientei sa creasca şi nivelul de pregatire în instrumentarea corecta a cauzelor.

5. Asigurarea prezentei aparatorului.

Prezenta aparatorului este obligatorie în situatiile prevazute de lege, după inceperea urmaririi penale în cauza, însă nu se va permite aparatorlui sa intervina în desfasurarea ascultarii, in scopul obstructionarii relatarilor.

Etapele ascultarii invinuitului sau

inculpatului
Conform prevederilor art. 7o din C. pr. Pen. , ascultarea invinuitului sau inculpatului parcurge trei etape:

1. verificarea identitatii , urmata de punerea în vedere a invinuirii şi garantarea dreptului la aparare.

2. ascultarea relatarii libere.

3. adresarea de intrebari şi ascultarea raspunsului(ascultarea dirijata).

Privitor la verificarea identitatii trebuie sa aratam ca ea este de natura sa duca la evitarea greselilor şi neintelegerilor privind datele de identitate ale persoanei ce va fi ascultata. după luarea datelor de identitate, invinuitului i se vor aduce la cunostiinta invinuirile(invinuirea)explicindu i , dacă e necesar esenta acesteia.

în aceasta etapa vor putea avea loc anumite discutii prealabile(in cazul unei ascultari primare)care sa permita o prima ''tatonare''ainvinuitului ca persoana, preocupari, mentalitati, pregatire profesionala, etc. Pe aceasta cale se poate realiza o apropiere psihica, de natura sa conduca adeseori la o atitudine şi ncera.

Etapa relatarilor libere

Odata cu trecerea ascultarii în aceasta faza se va cere celui ascultat sa relateze depsre fapta comisa cit mai pe larg, fara a omite nimic , cerindu i se sa invoce şi probele pe care le considera necesare în apararea sa.

în timpul relatarilor libere vor fi respectate cu strictete urmatoarele reguli tactice:

 Nu se va incerca obţinerea recunoasterii cu orice pret a savirsirii faptei; recunoasterea nu este ''regina probelor''si are aceeasi valoare probatorie cu celelalte probe cu care se coroboreaza.

 Nu se va intrerupe firul relatarilor prin formularea de noi intrebari, sau prin darea unor replici. schiar atunci cind se observa nesinceritate, invinuitul sau inculpatul trebuie lasat sa termine relatarea. Atunci cind se observa ca relatarea se indeparteaza de subiect şi include aspecte care nu au legatura cu cauza, discutiava fi reorientata spre aceasta, cerindu   se declaratii asupra fondului cauzei.

în cazul în care fapta pentru care este cercetat este susceptibila de incadrari diferite sau dacă este vorba de mai multe fapte, ascultarea trebuie sa priveasca fiecare imprejurare în parte. La terminarea relatarii libere cu privire la imprejurarea respectiva , sau cu privire la o anumita fapta ce este cercetata, urmeaza a fi adresate intrebari în legatura cu acele episoade. Numai după lamurirea completa a imprejurarilor unei anumite fapte se poate trece la ascultarea relatarilor libere cu privire la alte fapte.

Prin intermediul relatarii libere poate fi cunoscuta şi analizata pozitia faptuitorului prin compararea celor prezentate cu probatoriul existent la dosarul cauzei. Observatiile rezultate în acesta faza vor putea fi utilizate la stabilirea procedeelor tactice care urmeaza a fi utilizate în continuare. Chiar atunci când ne aflam în faţa unui invinuit / inculpat care neaga în totalitate fapta, denaturand adevarul, nu se va adopta o pozitie ostila, nici reactii rigide, de oarece printr o buna adoptare a tacticii în continuare va putea fi dovedita pozitia recalcitranta, obstructionista a celui ascultat.

Ascultarea dirijată ( adresarea de întrebări)
Moment deosebit de important al ascultarii, acesta etapa dă masura calitatilor anchetatorului, a modului în carea pregatit ascultarea, spiritul de observatie, initiativa şi perspicacitatea sa.

Intrebarile ce vor fi adresate vor viza obţinerea unor explicatii complete asupra tuturor faptelor ce au fost retinute, verificarea şi cunoasterea tutturor argumentelor invocate în aparare. Pentru obţinerea unor date noi, necunoscute anterior, în legatura cu faptele de importanta, esentiale pentru cauza, a lamuririi complete a explicatiilor invinuitului sau inculpatului, se vor adresa intrebari asftel incit sa nu mai ramina aspecte neclarificate în declaratie.

De asemenea, se va insista pentru obţinerea de date şi detalii cu privire la anumite fapte necesare pentru verificarea şi nceritatii declaratiilor. Se va urmari demascarea declaratiilor nesincere, cind acestea vin în contradictie cu probatoriul administrat, existent dosarul cauzei.

Intrebarile trebuie sa indeplineasca anumite conditii

 sa fie clare şi precise:

 sa fie formulate la nivelul de intelegere al celui ascultat,

 sa nu fie sugestive:

 sa oblige la un raspuns complet/relatare şi sa nu gemereze raspunsuri de genul ''DA'' , ''NU''.

 sa nu puna în dificultate pe cel ascultat atunci cind acesta este şi ncer , interesat în declararea adevarului.

în procesul ascultarii pot fi folosite mai multe multe categorii de intrebari, in raport cu scopul urmarit, cu natura şi aria de cuprindere a aspectelor ce urmeaza a fi clarificate.

In acest sens pot fi adresate :

1. Intrebari tema care vizeaza fapta în ansamblul ei, avand un caracter general.

2. Intrebari problema care urmaresc lamurirea unor aspecte ale activitatii ilicite, sau ale cauzei.

3. Intrebari detaliu care au un caracter strict limitat la anumite amanunte, prin care se urmareste obţinerea de explicatii ce pot fi verificate. Acete intrebari pot fi :de precizare, de completare, de control. Prin adresarea acestor intrebari se urmareste determinarea cu exactitate a imprejurarii în lamurirea unor aspecte omise cu ocazia relatarii libere, pentru verificarea şi nceritatii şi constantei în declaratii a celui ascultat.

Procedee tactice utilizate în ascultarea invinitului sau inculpatului. Aceste procedee tactice şi nt folosite pentru prezentarea probelor privind vinovatia.

Audierea progresiva Asa cum o arata şi denumirea, acesta modalitate se bazeaza pe prezentarea gradata a probatoriului. Mai intai vor fi prezentate probele de mai putina importanta(cele care privesc amanunte secundare ale infractiunii)apoi cele mai importante, cel care privesc faptul principal. Acesta gradare poate sa determine pe cel ascultat sa renunte la eventuale declaratii mincinoase făcute anterior.

Audierea frontala Se realizeaza prin prezentarea neasteptata a celor mai puternice probe. Acesta abordare directa, frontala, este menita sa sparga verigile fragile ale apararii invinuitului, urmarind determinarea acestuia la declaratii şi ncere.

Din punctul de vedere al relatiei psihologice anchetator  anchetat, aceasta trebuie sa evidentieze contactul cu o autoritate. Se va mentine o atitudine sobra , politicoasa , dar rezervata, profesionala prin tinuta şi vocabularul anchetatorului.

Acesta va solicita lamuriri, va pune intrebari, creind un climat de natura a atrage increderea şi respectul celui ascultat.

Cind invinuitul sau inculpatul va invoca un anumit alibi , i se vor cere lamuriri cu privire la unele amanunte din cursul

relatarilor libere. Daca apar unele inadvertente, neconcordante, se vor cere suplimentar explicatii, se vor solicita de exemplu prezentarea biletelor de calatorie atunci cind se sustine lipsa din localitate la data comiterii faptei, eventuale alte acte doveditoare ale acestui fapt bilete de cazare hotel, bilete de iesire din spital, delegatii, etc.

în general se vor realiza ascultari repetate menite sa asigure verificarea şi completarea declaratiilor date la prima ascultare. Prin intermediul ascultarilor se vor urmari a fi evidentiate momentele deosebit de importante ale aparitiei ideii infractionale, ''lupta motivelor''si deliberarea sau luarea hotaririi*. In aceste conditii faptul ilicit nu ramine o simpla achizitie aleatorie, periferica în constiinta autorului ci se contureaza ca o structura infractionala stabila, cu incarcatura denatura psiho afectiva specifica, şi cu un rol motivational bine definit.