Universitatea de stat de medicină Şi farmacie

continue.

Sursa 4

862. 
     C.S.Care forţe ortodontice favorizează rezorbţia osului la adult:
     

1. 
   continue;
   
2. 
   intermitente;
   
3. 
   mari;
   
4. 
   mixte;
   

5. paraaxale.

Sursa 4

862. 
     C.S.Care factori fac ca deplasările ortodontice la adult să fie mai întîrziate:
     

1. 
   spaţieri medulare mari;
   
2. 
   spaţieri medulare mici;
   
3. 
   afecţiuni ale articulaţiei temporo-mandibulare;
   
4. 
   fibre calogenice subţiri a parodonţiului;
   

5. forţe ortodontice uşoare.

Sursa 4

862. 
     C.S.Care modificări sunt posibile la deplasările dentare la adult:
     

1. 
   rezorbţii radiculare;
   
2. 
   mineralizare secundară rapidă;
   
3. 
   amplitudine mare a deplasărilor;
   
4. 
   deplasări rapide;
   

5. perioadă iniţială scurtă.

Sursa 4

862. 
     C.S.Care sunt cauzele prognaţiilor dento-alveolare:
     

1. 
   deplasare posterioară a mandibulei;
   
2. 
   supraacoperirea frontală;
   
3. 
   abrazie patologică compensată;
   
4. 
   contacte dento-dentare premature;
   

5. migrări dentare pe verticală.

Sursa 1

862. 
     C.S.În ce limite este posibilă repoziţionarea anterioară a mandibulei la tratamentul unor prognaţii false la adulţi:
     

1. 
   1,0-2,0 mm
   
2. 
   2,0-3,0 mm
   
3. 
   3,0-4,0 mm
   
4. 
   4,0-4,5 mm
   

5. 2,0-4,0 mm

Sursa 1

862. 
     C.S.Recondiţionarea neuro-musculară la tratamentul anomaliilor de ocluzie la adulţi se
     

realizează cu ajutorul dispozitivelor:

1. placa palatinală cu plan înclinat;

2. 
   aparate fixe;
   
3. 
   aparate mobile;
   
4. 
   aparate funcţionale cu şurup;
   

5. tracţiune extraorală.

Sursa 1

862. 
     C.S.La tratamentul protetic a edentaţiei parţiale la mandibulă asociate cu ocluzia adâncă,
     

migrarea verticală a incisivilor inferiori poate fi preîntâmpinată prin mijloace:

1. 
   şlefuirea selectivă a dinţilor;
   
2. 
   şlefuirea selectivă a dinţilor şi protezarea ulterioară;
   
3. 
   şlefuire selectivă a dinţilor şi aplicarea croşetului continuu;
   
4. 
   extracţia dinţilor;
   

5. repoziţionarea mandibulei.

Sursa 1

862. 
     C.S.Care metode de tratament sunt indicate pacienţilor cu forme scheletate de gravitate medie a anomaliilor de ocluzie la adult:
     

1. rtodontice;

2. 
   chirurgicale;
   
3. 
   protetice;
   
4. 
   funcţionale;
   
5. 
   biomecanice.
   

Sursa 1

862. 
     C.S.La tratamentul anomaliilor dento-maxilare la adult nu sunt recomendate folosirea metodelor:
     

1. 
   chirurgicale;
   
2. 
   şlefuirea selectivă a dinţilor;
   

3. protetice;

4. 
   funcţionale;
   
5. 
   mixte.
   

Sursa 1

862. 
     C.C. Indicaţi particularităţile tabloului clinic la pacienţii adulţi cu anomalii dento-maxilare:
     

1. frecvent sunt prezente breşe ale arcadelor dentare

2. 
   formarea şi stabilirea ocluziei individuale a luat sfârşit
   
3. 
   spaţiul de inocluzie fiziologică este absent
   
4. 
   spaţiul de inocluzie fiziologică este majorat
   
5. 
   particularităţi ale tabloului clinic nu sunt
   

Sursa 1

862. 
     C.C. Indicaţi metodele de examinare clinică a pacienţilor adulţi cu anomalii dento-maxilare:
     

1. inspecţia

2. 
   radiografia panoramică
   
3. 
   palparea articulaţiei temporo-mandibulare
   
4. 
   tomografia articulaţiei temporo-mandibulare
   
5. 
   biometria modelelor de diagnostic
   

Sursa 1

862. 
     C.C. Din metodele de tratament a anomaliilor dento-maxilare la adulţi fac parte:
     

1. ortodontice

2. 
   chirurgicale
   
3. 
   fizioterapeutice
   
4. 
   protetice
   
5. 
   hipnoza
   

Sursa 1

862. 
     C.C. Angle sistematizează anomaliile de ocluzie în plan sagital:
     

1. forma dento-alveolară

2. 
   anomalii în stadia incipientă
   
3. 
   anomalii combinate
   
4. 
   ocluzia distală
   

5. ocluzia mezială

Sursa 1

862. 
     C.C. Deosebim următoarele forme de prognaţie.
     

1. secundară

2. gnatică

3. 
   mixtă
   
4. 
   incipientă
   

5. dento-alveolară

Sursa 1

862. 
     C.C. Tratamentul protetic al prognaţiei este indicat în caz de:
     

1. forme gnatice imposibil de tratat ortodontic

2. 
   prezenţa breşelor arcadelor dentare întinse
   
3. 
   insuccesul tratamentului ortodontic aplicat
   
4. 
   nu este indicat
   

5. nici un răspuns nu este corect

Sursa 1

862. 
     C.C. Tratamentul ortodontic în caz de prognaţie este indicat:
     

1. forma dento-alveolară

2. 
   forma scheletată
   
3. 
   ocluzia distalizată falsă
   
4. 
   ocluzia distalizată primară
   
5. 
   la insistenţa pacientului
   

Sursa 4

862. 
     C.C. Ocluzia adâncă poate fi:
     

1. decompensată

2. secundară

3. 
   primară
   
4. 
   combinată cu prognaţia
   
5. 
   compensată
   

Sursa 4

862. 
     C.C. Particularităţile tabloului clinic a anomaliilor dento-maxilare la adulţi sunt determinate de:
     

1. 
   tipul de alimentaţie
   
2. 
   particularităţile organizmului adult
   
3. 
   starea psihică
   
4. 
   combinarea cu alte leziuni şi deformaţii ale sistemului stomatognat
   

5. factorul social

Sursa 4

862. 
     C.C. Particularităţile tratamentului anomaliilor dento-maxilare la adulţi sunt determinate de:
     

1. particularităţile de structură a sistemului osos la maturi

2. 
   asocierea cu alte deformaţii şi leziuni a sistemului stomatognat
   
3. 
   condiţiile sociale
   
4. 
   tipul de masticaţie
   

5. tipul şi forma anomaliei sau deformaţiei

Sursa 4

862. 
     C.S.Care materiale sunt utilizate mai frecvent pentru confecţionarea implantelor:
     

1. aliajele nobile;

2. 
   hidroxilapatita;
   
3. 
   titanul;
   
4. 
   stecloceramica;
   
5. 
   carbonul.
   

Sursa 1

862. 
     C.S.După operaţie, la nivelul interferenţei os – implant, se realizează un ligament
     

periimplantar asemănător celui parodontal în timp de:

1. 
   o lună;
   
2. 
   3 luni;
   
3. 
   6 luni;
   

4. 12 luni;

5. 
   nici când.
   

Sursa 1

862. 
     C.S.La nivelul interferenţei os-implant pot fi observate următoarele situaţii fiziologice:
     

1. 
   nici una;
   
2. 
   ligamente orizontale şi oblice;
   
3. 
   spaţiu omogen celui periodontal;
   
4. 
   vase sangvine;
   
5. 
   ţesut fibros diferenţiat.
   

Sursa 1

862. 
     C.S.Un implant poate declanşa următoarele tipuri de reacţii patologice:
     

1. 
   osteointegrare cu contact intim;
   
2. 
   apariţia ţesutului fibros diferenţiat;
   
3. 
   creşterea osului în implant;
   
4. 
   mobilitate temporară de gr.I;
   

5. inflamatorie;

Sursa 1

862. 
     C.S.Factorii care favorizează fenomenul de osteointegrare sunt:
     

1. 
   forţe paraaxale mici;
   
2. 
   forţe ce depăşesc rezistenţa osului;
   

3. manteriale neacceptate de os;

4. 
   supraîncălzirea neesenţailă a osului;
   
5. 
   includerea tardivă în funcţie a implantului
   

Sursa 1

862. 
     C.S.Tratamentul protetic pe implante este mai favorabil în situaţiile când:
     

1. 
   reconstrucţia se efectuează doar pe dinţi naturali;
   
2. 
   reconstrucţia protetică se execută doar pe implante;
   
3. 
   reconstrucţia protetică se execută pe dinţi naturali şi pe implante însă numărul implantelor depăşeşte numărul dinţilor naturali;
   
4. 
   numărul dinţilor naturali depăşesc numărul implantelor;
   

5. numărul dinţilor stâlpi naturali şi a implantelor se prezintă în număr egal.

Sursa 1

862. 
     C.S.Cînd lucrarea protetică pe implante poate fi rigidă
     

1. 
   pe implante majoritare;
   
2. 
   pe dinţi naturali şi implante în număr egal;
   
3. 
   pe dinţi naturali majoritari;
   
4. 
   pe implante subperiostale;
   
5. 
   pe implante endodonto-endoosoase
   

Sursa 1

888. C.C. Şlefuirea selectivă a dinţilor stâlpi la protezarea pe implante este indicată:

1. 
   după o operaţie;
   
2. 
   în timpul operaţiei;
   
3. 
   pînă la operaţie;
   
4. 
   după osteointegrarea implantului;
   

5. nu importă.

Sursa 1
889. C.C. Valoarea necesară pentru dezocluzie între implant şi dinţii naturali este de:

1. 
   0,0 microni;
   
2. 
   100 microni;
   
3. 
   300 microni;
   
4. 
   500 microni;
   
5. 
   1,0-1,5 mm.
   

Sursa 1
890. C.C. Pronosticul protezării pe implante depinde de:

1. 
   factorii congenitali;
   
2. 
   factorii dobândiţi;
   

3. calificarea tehnicianului dentar;

4. 
   calificarea medicului protetician;
   
5. 
   calitatea îngrijirii igienice a cavităţii bucale
   

Sursa 1

891. 
     C.C. În protetica dentară sunt utilizate următoarele tipuri de implante:
     

1. endoosoase

2. subperiostale

3. extratisulare

4. endodontoendoosale

5. supradentalesubmucosale;

Sursa 1
892. C.C. Implantele endoosoase pot fi în formă de:

1. ace

2. 
   piramidă
   
3. 
   şurub
   
4. 
   cilindru
   
5. 
   triunghi
   

Sursa 1

893. 
     C.C. Implantele endoosoase sunt indicate:
     

1. 
   atrofia apofizei alveolare de gradul I-II
   
2. 
   atrofia apofizei alveolare de gradul IV
   
3. 
   cînd grosimea apofizei alveolare este nu mai mică de 6mm pentru implantul şurub
   
4. 
   cînd grosimea apofizei alveolare este nu mai mică de 3 mm pentru implantul lamă
   
5. 
   grosimea apofizei alveolare nu are importanţă
   

Sursa 1
894. C.C. Implanturile subperiostale sunt indicate:

1. 
   la absenţa atrofiei procesului alveolar
   
2. 
   la atrofia procesului alveolar de gr. I-II
   
3. 
   la atrofia procesului alveolar de gr. II-III
   
4. 
   la prezenţa unei grosimi a procesului alveolar nu mai mică de 3 mm pe tot traseul
   
5. 
   la prezenţa marginilor ascuţite a procesului alveolar
   

Sursa 1
895. C.C. Indicaţi particularităţile punţilor dentare pe implante în zonele laterale ale arcadelor

dentare:

1. 
   au un relief ocluzal bine exprimat
   
2. 
   au un relief ocluzal slab exprimat
   
3. 
   relieful ocluzal este plat
   
4. 
   partea ocluzală a corpului de punte nu trebuie să depăşească suprafaţa premolarului
   
5.