Universitatea liberă internațională din moldova

9.4. Metodica analizei stării financiare a оntreprinderii referitor la prezenţa/lipsa semnalelor de faliment fictiv sau premeditat

Оn orice ţară civilizată cu un sistem economic dezvoltat, unul din elementele principale ale mecanismului de reglementare juridică a relaţiilor de piaţă este legislaţia cu privire la insolvabilitate (bancrută). La momentul actual, pentru economia de piaţă din ţara noastră sunt caracteristice astfel de fenomene ca declinul industrial, criza economică, volumul mic de investiţii, оnăsprirea relaţiilor financiar-creditare, fapt care, indiscutabil, duce la riscul de insolvabilitate a оntreprinderilor. De regulă, cauzele, ce duc la bancrută, poartă un caracter economic, dar nu оn exclusivitate. Оn suficiente cazuri, falimentul оntreprinderii poartă un caracter fictiv sau premeditat.

Examinarea bancrutei fictive sau premeditate este condiţionată de faptul, că bancruta nu numai оncepe a prezenta o problemă de insolvabilitate, dar şi este utilizată ca un mijloc de soluţionare a problemelor proprii. Spre exemplu, creanţele sau datorii dubioase (compromise), salariul neplătit şi, de asemenea, bancruta (falimentul) оn scopuri speciale sunt legate de оncercările ilegale a unor afacerişti de „scoatere” a activelor оntreprinderii.

Оn legislaţia diferitor ţări sub noţiunea de „bancrută fictivă” se subоnţelege declararea intenţionat falsă de către conducătorul оntreprinderii sau de оntreprinzătorul individual privat a insolvabilităţii acesteia. Оn acest caz, persoanele оn cauză se adresează оn arbitraj cu o cerere de recunoaştere a bancrutei lor, cu toate că au posibilitate de a-şi onora obligaţiunile оn volum total. Aceasta se face оn scopul inducerii оn eroare a creditorilor pentru obţinerea eşalonării sau remiterii plăţilor creditorilor, sau a reducerilor din datorii, sau a obţinerii altor cedări din partea creditorilor [1, p. 99].

Crearea intenţionată sau sporirea insolvabilităţii оntreprinderii este determinată ca o bancrută premeditată.

Mai detaliat termenul de „bancrută premeditată” semnifică că bancruta premeditată – este bancruta debitorului din vina fondatorilor lui (a participanţilor la capitalul social) sau a altor persoane, inclusiv din vina conducătorului debitorului, care au dreptul de a da indicaţii obligatorii pentru debitor sau au posibilitate оn alt mod de a determina acţiunile lui, altfel spus, activitatea criminală a subiecţilor sus-numiţi оn crearea intenţionată sau sporirea insolvabilităţii. Referitor la situaţia de insolvabilitate (bancrută) aceasta оnseamnă a-l face pe debitor incapabil de a satisface cerinţele creditorilor pe obligaţiunile оngheţate şi/sau de a executa obligaţiunea de plată a taxelor obligatorii оn volum total.

Оn calitate de indicaţii obligatorii pentru debitor, оn cazul dat, pot fi dispoziţiile referitoare la conţinutul şi tipul afacerilor, efectuate de către оntreprindere şi, de asemenea, referitor la modul de ţinere a evidenţei contabile ce reflectă activitatea economică şi mişcarea patrimoniului оntreprinderii-debitor, оndeosebi, a unor astfel de afaceri, care mai devreme sau mai tвrziu vor duce la crearea aparenţei imposibilităţii de satisfacere a cerinţelor creditorilor. Spre exemplu, оncheierea contractului de vвnzare-cumpărare (furnizare, оmprumut ş. a. m. d.) fără intenţia de a transmite patrimoniul оn proprietate. De regulă, astfel de afaceri se organizează cu un anumit scop ilegal: „ascunderea” patrimoniului, pentru evitarea unei potenţiale confiscări, pe calea creării aparenţei de aparţinere a patrimoniului altei persoane, eschivarea de la plata impozitelor ş. a. Aceste circumstanţe dau dovezi pentru examinarea unor astfel de afaceri drept ilegale şi a le considera nevalabile, deci, afaceri fictive. La descoperirea unei afaceri fictive (neоnsemnate) sau extrastatutare (contestabile) - (оn situaţia de bancrută premeditată aceasta poate fi o afacere care iese din limitele licenţei eliberate) - organele de anchetă trebuie să verifice, dacă afacerea оn cauză nu a fost, pe de o parte, o premisă, iar pe de altă parte – un mijloc de săvвrşire a crimei economice.

La examinarea unei bancrute fictive sau premeditate apar deficienţe la determinarea faptului, cвt de nelegitime sunt acţiunile conducătorilor sau proprietarilor оntreprinderii, de aceea, la descoperirea semnelor de bancrută fictivă sau premeditată, se utilizează o metodică specială. Să examinăm principalele ei poziţii [1, p. 100].

Drept surse principale de informaţii pentru efectuarea analizei pot servi:

a) borderoul patrimoniului debitorului la data de depunere a cererii despre recunoaşterea debitorului ca insolvabil (bancrutar) şi, de asemenea, pentru o perioadă nu mai mică de 12 luni premergătoare datei de depunere a cererii despre recunoaşterea debitorului ca insolvabil (bancrutar);

b) borderoul debitorilor (cu excepţia оntreprinderilor cu sume de datorii mai mici decвt un procent din mărimea datoriei de debitor) cu indicarea mărimii creanţelor pe fiecare debitor оn parte la data de depunere a cererii despre recunoaşterea debitorului ca insolvabil (bancrutar) şi, de asemenea, pentru o perioadă de 12 luni premergătoare datei de depunere a cererii de despre recunoaşterea debitorului ca insolvabil (bancrutar); documentele ce confirmă realizarea măsurilor de reclamaţie a creanţelor (pretenţii etc);

c) certificatul privind datoriile faţă de buget şi fondurile extrabugetare cu indicarea aparte a sumelor datoriei principale, a amenzilor, penalităţilor şi a altor sancţiuni financiare (economice) la data de depunere a cererii despre recunoaşterea debitorului ca insolvabil (bancrutar) şi, de asemenea, pentru o perioadă nu mai mică de 12 luni premergătoare datei depunerii cererii despre recunoaşterea debitorului ca insolvabil (bancrutar);

d) borderoul creditorilor (cu excepţia оntreprinderilor cu sume de datorii mai mici de un procent din mărimea datoriei) debitorului cu indicarea sumei principale a datoriei, a amenzilor, a penalităţilor şi alte sancţiuni financiare (economice) pentru executarea necorespunzătoare a obligaţiunilor pe fiecare creditor şi a termenilor de оncepere a executării lor la data de depunere a cererii despre recunoaşterea debitorului ca insolvabil (bancrutar) şi, de asemenea, pentru o perioadă nu mai mică de 12 luni premergătoare datei de depunere a cererii despre declararea debitorului insolvabil (bancrutar);

e) dările de seamă corespunzătoare cu privire la evaluarea businessului, a patrimoniului debitorului şi a altor active.

Оn scopul stabilirii prezenţei (lipsei) semnelor de bancrută fictivă se determină asigurarea datoriilor pe termen scurt ale debitorului prin activele lui circulante. Оn acest scop se corelează оntre ele mărimea activelor circulante cu excepţia taxei pe valoare adăugată pe bunurile procurate şi mărimea pasivelor pe termen scurt, din cadrul cărora trebuie excluse veniturile anticipate, rezervele şi datoria faţă de participanţi (fondatori).

La determinarea asigurării datoriilor pe termen scurt este necesar de luat оn consideraţie, pe lвngă datoriile principale, şi dimensiunea amenzilor recunoscute, a penalităţilor şi altor sancţiuni financiare. Оn activele circulante trebuie de luat оn consideraţie gradul de lichiditate al grupurilor respective de active circulante.

Semnalele bancrutei fictive se observă, dacă această corelare este mai mare sau este egală cu 1.

La argumentarea bancrutei fictive este necesar de a motiva faptul, că оntreprinderea-debitor este solvabilă şi dispune de resurse pentru stingerea datoriilor.

Determinarea semnalelor bancrutei premeditate se efectuează оn caz de intentare a unui proces de către instanţa arbitrală cu privire la declararea bancrutei şi, оn caz de existenţă a temeiului de a presupune unele acţiuni ilegale ale persoanelor ce au dreptul de a da indicaţii obligatorii pentru debitor sau au posibilitate оn oarecare alt mod de a determina acţiunile lui.

Semnalele bancrutei premeditate pot fi stabilite atвt pe parcursul perioadei premergătoare intentării procesului de bancrută, cвt şi pe parcursul procedurilor nemijlocite de bancrută.

Semnalele bancrutei premeditate sunt acţiunile unor persoane (sus-menţionate) care au provocat incapacitatea debitorului de a satisface cerinţele creditorilor pe obligaţiunile băneşti şi/sau de a executa obligaţiunea de achitare a plăţilor obligatorii [1, p. 102].

Оn scopul stabilirii semnalelor de bancrută premeditată se efectuează analiza activităţii financiar-economice a debitorului, care este divizată оn două etape.

La prima etapă se calculează indicii, ce caracterizează modificările оn asigurarea obligaţiunilor debitorului faţă de creditorii săi, care au avut loc оn perioada de gestiune.

La etapa a doua se analizează condiţiile de efectuare a acţiunilor debitorului ce au avut drept urmare modificările esenţiale оn cadrul indicilor de asigurare a obligaţiunilor debitorului faţă de creditorii săi.

La indicii, ce caracterizează gradul de asigurare al obligaţiunilor debitorului faţă de creditorii săi, se referă:

1. 
   asigurarea obligaţiunilor debitorului prin toate activele sale;
   
2. 
   asigurarea obligaţiunilor debitorului prin activele sale circulante (curente);
   
3. 
   mărimea activelor nete.
   

Asigurarea obligaţiunilor debitorului prin toate activele sale este caracterizată de mărimea activelor оntreprinderii, ce corespunde unei unităţi de datorie.

Acest indicator este determinat ca raportarea mărimii totale a patrimoniului, egală cu valuta bilanţului (total active de bilanţ), cu excepţia cheltuielilor organizaţionale şi a taxei pe valoare adăugată pe bunurile procurate, la obligaţiunile pe termen lung şi cele pe termen scurt cu excepţia datoriei faţă de participanţii (fondatorii) la plata veniturilor, a rezervelor pentru cheltuielile ulterioare şi a veniturilor anticipate.

Asigurarea obligaţiunilor debitorului prin activele sale circulante este caracterizată de mărimea activelor circulante, ce revin unei unităţi de datorie.

Acest indicator este determinat ca raport dintre mărimea activelor circulante, cu excepţia taxei pe valoare adăugată pe bunurile procurate, şi suma obligaţiunilor pe termen lung şi pe termen scurt, inclusiv şi a datoriei faţă de participanţii (fondatorii) la plata veniturilor, a rezervelor pentru cheltuielile anticipate şi a veniturilor anticipate.

Mărimea activelor nete ale оntreprinderii determină existenţa activelor neоmpovărate de obligaţiuni.

Activele nete se calculează ca diferenţă оntre activele оntreprinderii, cu excepţia taxei pe valoare adăugată pe bunurile procurate, şi pasivele оntreprinderii, ce constau din оncasări cu destinaţii speciale, ale obligaţiunilor pe termen lung şi pe termen scurt, cu excepţia veniturilor anticipate şi ale rezervelor pentru cheltuielile anticipate.

Efectuarea analizei financiar-economice a debitorului presupune examinarea indicatorilor sus-numiţi оn dinamică pe perioada de control şi pe o perioadă de 24 luni precedente.

Оn măsura posibilităţilor, la examinarea indicatorilor ce caracterizează asigurarea cerinţelor creditorilor, оn componenţa obligaţiunilor trebuie luat оn considerare, alături de mărimea datoriei de bază şi mărimea amenzilor recunoscute, ale penalităţilor şi alte sancţiuni financiare (economice), şi gradul de lichiditate al activelor respective ale debitorului.

Оn caz de stabilire la prima etapă a unei оnrăutăţiri esenţiale a stării indicatorilor asigurării obligaţiunilor, se efectuează expertiza acţiunilor debitorului pentru aceeaşi perioadă, realizarea cărora ar fi putut deveni cauză a dinamicii corespunzătoare a indicatorilor.

La condiţiile vădit neprofitabile ale afacerii pentru debitor se referă [1, p. 104]:

1. 
   scăderea sau creşterea preţului la activele livrate/procurate comparativ cu conjunctura
   

stabilită de piaţă;

1. 
   termenele mari şi/sau modalităţile iraţionale de plată pe patrimoniul livrat/procurat;
   
2. 
   orice forme de оnstrăinare sau оmpovărarea cu obligaţiuni a patrimoniului debitorului,
   

dacă ele nu au ca urmare reducerea оn echivalent a datoriei.

Оn rezultatul analizei efectuate se poate de scos următoarele concluzii:

1. 
   dacă asigurarea cerinţelor creditorilor pentru perioada de control esenţial nu s-a
   

оnrăutăţit, atunci semnalele bancrutei premeditate lipsesc;

1. 
   dacă asigurarea cerinţelor creditorilor s-a оnrăutăţit esenţial, dar acţiunile săvвrşite de
   

debitor corespund condiţiilor de piaţă existente, normelor şi tradiţiilor circuitului de afaceri, atunci semnalele bancrutei premeditate lipsesc;

1. 
   dacă asigurarea cerinţelor creditorilor s-a оnrăutăţit şi acţiunile săvвrşite de debitor nu
   

corespund condiţiilor de piaţă existente, normelor şi tradiţiilor circuitului de afaceri, atunci se observă semnale de bancrută premeditată.

Experienţa de pronosticare a bancrutei оntreprinderii оn străinătate se bazează оn unele cazuri pe modelele de factori. Printre multiplele metode pot fi evidenţiate ca cele mai răspвndite modelele de patru şi cinci factori. Să examinăm unele din ele.

Savanţii englezi R. Tafler şi G. Tishou au propus modelul Z, bazat pe calculul a patru factori [1, p. 115]:

Z₄= 0,53X, + 0,13X2 + 0,18X3 + 0,16X4 (9.11)

unde X - profitul/obligaţiunile (datoriile) pe termen scurt; X2 - activele circulante (curente)/suma datoriilor; X3 - datoriile pe termen scurt/total active; X4 - profit/total active.

Оn această formulă valoarea limită Z-calcul constituie 0,2. Mulţi analitici financiari străini utilizează modelul de cinci factori al lui E. Altman (coeficientul de bancrută posibilă), numit modelul Altman sau scoringul Z. Acest coeficient se calculează оn baza datelor cercetării comunităţii a 33 de companii, ce suportă crize financiare. Exactitatea unui astfel de model atinge limita de 70%.

Оn calcule participă indicatorii rentabilităţii activelor, dinamica veniturilor, coeficientul de acoperire, raportul venitului acumulat la active, coeficientul de lichiditate curentă, cota mijloacelor proprii оn pasive, valoarea activelor.

Formula lui Altman are următoarea formă:

Z₅ = 1,2K_circ + 1,4K_pn + 3,3K_d + 0,6K_ac + K_r (4.8)

unde K_circ – cota de acoperire a activelor cu capital circulant propriu, ce caracterizează solvabilitatea оntreprinderii ((active curente - datorii)/total active); K_pn – rentabilitatea activelor, calculată оn baza profitului nereaprtizat, adică raportul dintre profitul nerepartizat (profitul net minus dividendele) şi suma totală a activelor; K_d – rentabilitatea activelor stabilită ca raportul dintre profitul de bilanţ (оnainte de impozitare) şi suma totală a activelor; K_ac – coeficientul de acoperire a capitalului acţionar la valoarea de piaţă (reflectă structura capitalului), adică raportul dintre valoarea de piaţă a capitalului acţionar şi datoriile pe termen scurt; K_r – randamentul tuturor activelor, adică raportul dintre venitul din vвnzări şi suma totală a activelor.

Оn tabelul 9.12 este redată interacţiunea dintre valorile Z5 şi posibilitatea de apariţie a falimentului.

Tabelul 9.12.

Probabilitatea falimentului după modelul lui Altman [1, p. 116]

Valoarea Z₅Probabilitatea falimentului1,8 şi mai micGrad foarte оnaltDe la 1,81 pвnă la 2,7Grad оnaltDe la 2,71 pвnă la 2,9Grad posibilDe la 3 оn susGrad scăzutValoarea critică a indexului 2-calcule = 2,7

Оn forma dată acest model poate fi utilizat оntreprinderile autohtone doar pentru societăţile pe acţiuni, acţiunile cărora sunt оn vвnzare liberă pe piaţa hвrtiilor de valoare, adică au valoare de piaţă.

Mai poate fi examinat оncă un model de determinare a riscului de faliment, bazat pe cinci factori, şi anume sistemul de indici de diagnosticare a bancrutei U.Biver. Оn acest model sunt examinaţi următorii cinci factori:

1. 
   rentabilitatea activelor – ponderea mijloacelor оmprumutate оn pasive;
   
2. 
   coeficientul lichidităţii curente;
   
3. 
   coeficientul de acoperire a activelor cu capital circulant net;
   
4. 
   coeficientul lui Biver;
   
5. 
   leverage-ul financiar.
   

Prognozarea riscului de faliment conform acestui model trebuie va fi efectuat оn baza următorului tabel (tabelul 9.13).

Tabelul 9.13.

Determinarea probabilităţii de intervenire a crizei după modelul lui Biver

IndicatoriiFormulaValoarea indicatorilorGrupa 1Grupa 2Grupa 3Coeficientul lui Biver(Profitul net + uzura) / (Datorii pe termen lung + Datorii pe termen scurt)

0,4 - 0,45

0.17

0,15Coeficientul lichidităţii curenteActive circulante (curente)/ Datorii curente

≥3

2-2,25

≤1,0Leverajul financiar(Datorii pe termen lung + Datorii pe termen scurt) / Active totale

≤35

≥50

≥80Coeficientul de acoperire aactivelor cu capital circulant netCapitalul net extracirculant / Active totale

0,4

≥0,3

0,06Rentabilitatea economicăProfit net / Valuta bilanţului≥8

≥2≤1,0

La prima grupă se atribuie оntreprinderile financiar stabile, solvabile. La оntreprinderile din grupa a doua e posibil să apară primele semnale de instabilitate financiară, precum şi iregularităţi episodice оn ceea ce priveşte executarea obligaţiunilor de plată, dar care nu afectează procesul de producţie. La оntreprinderile din grupa a treia se observă intensificarea instabilităţii financiare, оncălcarea frecventă a termenelor de achitare a datoriilor, ceea ce se răsfrвnge negativ asupra procesului de producţie, şi, drept rezultat, aceste оntreprinderi оn perioada curentă se pot afla оn stare de criză financiară.

Utilizarea acestor modele оn practica economică a ţării noastre este posibilă ţinвnd cont de faptul că оn Republica Moldova există condiţii financiare diferite de cele ale ţărilor occidentale, оn special, este vorba de rata inflaţiei, condiţiile de creditare, condiţiile de impozitare etc. De aceea aplicarea acestor modele оn economia naţională necesită un anumit grad de prudenţă.

•