sîmbătă, 7 aprilie O vorbă care mi-a plăcut şi care, deopotrivă, îmi face frică a Gabrielei A.: "Gabriel, un scriitor trebuie să scoată totul pe tarabă, toate sentimentele lui sînt de vînzare."
14 aprilie Aşa cum a făcut cu laptop-ul, botezîndu-l scurt şi denigrator "lefton", astă-seară, la telefon, Monica mă anunţă că "prietenul dumitale, Virjil, a început să ia «zuluf»". Iată ce a ajuns antidepresivul meu preferat, Zoloft-ull încerc să redresez pronunţia. "Ia lasă-mă în pace, Gabriel, «Zoloft», «Zuluf», tot aia e! Unde mai pui că de cînd prietenul dumitale ia «zulufi», eu îmi pierd echilibrul." Mă răzbun scurt: "Monica, îi spun pe un ton îngrijorat, am uitat să vă spun că «Zuluful» are uneori efectul ăsta secundar: persoanele din anturajul celui care îl ia au ameţeli în primele zile de administrare. Însă pe măsură ce Virgil o să se obişnuiască cu Zuluful, o să vă dispară şi dumneavoastră ameţelile. Rezistaţi cîteva zile!" Moment mai lung de tăcere: "Auzi, Virjil, ce spune prietenul dumitale? Că din cauza Zulufului tău eu am ameţeli." ― "Posibil", răspunde Virgil laconic. ―- "Gabriel, îţi baţi joc de mine?" ― "Nu, Monica, dar fiind un medicament psihic, pentru suflet, înţelegeţi?, acţionează simpatetic asupra celor care au o comunicare specială cu pacientuî. Cazul dumneavoastră cu Virgil." ― "Gabriel, ai înnebunit? Virjil, apără-mă, uite ce-mi face prietenul dumitale..." Virgil mormăie de pe fotoliu, Monica şi cu mine rîdem în hohote.
