Vintilă MiHĂescu biblioteca pentru toţi copiii apare sub îngrijirea lui Tiberiu Utan Cuprins

Gelozia îşi arată colţii

Zeiţa, după nunta sa, spunea celorlalţi zei că are o căsnicie fericită. Ea trebuia să spună astfel, fiindcă era ocrotitoarea familiei, copiilor, fetelor ce se logodeau şi a femeilor măritate. Trebuia, deci, să fie pildă. Dar oricît s-ar fi lăudat Hera că peste căsnicia ei nu se abate nici o umbră, lumea ştia, aflase totul... Ştia de purtările lui

Zeus. Cine nu auzise, oare, că Zeus. o-nşela mereu, fugind întruna după nimfe şi după fete pămîntene, cînd n-alerga după zeiţe ?...

Hera le urmărea, dealtminteri, cu ura ei neîmpăcată, pe toate fetele acestea. Ba încă se mai povesteşte că, înfuriată rău pe Zeus şi necredinţa lui, Zeiţa şi-a părăsit cîndva căminul şi a fugit pe-un nor de aur tocmai în insula Eubeea.

Ca să o poată-ntoarce-acasă pe soţia sa, fugara Hera, Zeus a poruncit îndată fiului său, Hefaistos, să-i dăltuiască-n lemn o fată. A pus această statuă, acoperită toată-n văluri, într-un car măiestrit din aur şi, stînd alăturea de ea, se preumbla-n toată Elada.

— Mă-nsor cu fata ce se află alăturea de mine-n car ! spunea Zeus tuturor.

Hera, aflînd această veste, roasă în inimă de ciudă, a pîndit carul cînd trecea. S-a repezit în car, cu furie, smulgînd veşmintele de văluri, ce-mpodobeau trupul de lemn.

Zeus rîdea cu hohote, şi Hera a-nţeles, desigur, că a fost numai păcălită. Aşa s-au împăcat din nou.

Alteori însă, gelozia ducea la certuri zgomotoase, care durau timp îndelung. Zeus îi repeta zeiţei că nu i-a dat feciori pe plac, şi de-asta-i necredincios, fiindcă mai vrea şi alţi copii. Numai că Hera-i amintea că mai avea şi două fete. Una din ele, Ilitia, se îngrijea de toţi copiii, atunci cînd se iveau pe lume. Cealaltă, Hebe ⁷⁸ , graţioasă, era paharnică în cer, fiind şi zeiţa tinereţii.

— Degeaba spui că-i graţioasă Hebe a ta, răspundea Zeus. Uiţi că-ntr-o zi s-a-mpiedicat, tocmai cînd ne servea la masă, şi zeii au pufnit în rîs ? Chiar pentru asta am s-o schimb din slujba de paharnică, şi-am s-o-nlocuiesc c-un tînăr, un fiu de rege : Ganimede ⁷⁹. Precum a spus, a şi făcut. Zeus a-nlocuit pe Hebe cu fiul regelui din Troia, spre marele necaz al Herei.

Hera pune la cale sâ-l răstoarne pe Zeus, însă nici Hera n-a rămas datoare.

La rîndul său, înverşunată pentru atîtea umilinţe, s-a înţeles cu zeii Poseidon, Apolo şi Atena, şi toţi au pus la cale să-l doboare pe Zeus. Ba chiar să-l şi închidă în Tartarul lui Hades..

Doar o zeiţă, Tetis, care aflase taina, a chemat un gigant cu o sută de braţe, pe nume Briareu, să vină-n ajutorul lui Zeus în Olimp. Iar Briareu, gigantul, cu forţa lui uriaşă, s-a repezit în cer, mişcîndu-şi dintr-o dată toate cele o sută de braţe ale sale, răcnind şi-ameninţînd.

Zeii înspăimîntaţi au şi părăsit lupta. Răzvrătirea pusă la cale a fost zădărnicită.

Ca răzbunare, Zeus i-a gonit pe Poseidon, stăpînul mărilor, şi pe zeul Apolo, din muntele Oîimp. A iertat-o pe-Atena, faţă de care el avea o slăbiciune. în schimb, a pedepsit-o pe Hera cu asprime, înlănţuind-o zdravăn şi-agăţînd-o de boltă, cu două nicovale mari prinse de picioare. Au trebuit să vie toţi zeii şi să-l roage aproape în genunchi ca s-o ierte pe Hera. Dar numai dup-o vreme destul de-ndelungată şi după rugăminţi multe, stăruitoare, Zeus s-a-nduplecat, slobozind pe Hera din lanţuri, pocăită. I-a iertat şi pe ceilalţi.

Un dar amăgitor

Hefaistos, în timpul cînd se afla la Tetis, în adîncimea mării, îşi arătase totuşi talentul deosebit în multe meşteşuguri. Vreme de nouă ani, cît locuise-acolo, făcuse nimfelor podoabe minunate : brăţări încolăcite, agrafe pentru rochii, inele preţioase, cheutori la veşminte, salbe, centuri, mărgele şi cîte şi mai cîte.

Crescînd ceva mai mare, a îndrăznit să plece din apa verde-a mării. S-a întors în Olimp şi-a adus mamei sale un dar lucrat de dînsul.

Era un jilţ de aur, făcut cu măiestrie.

Hera, nespus de încîntată, l-a primit. S-a aşezat pe jilţ, ca si se odihnească.

Dar cînd a vrut zeiţa să se ridice iarăşi — pas să mai izbutească. Parcă era lipită, parcă bătută-n cuie.

Hefaistos, isteţul, se răzbunase straşnic pe mama sa, pe Hera, care îl aruncase în valurile mării şi care-l schilodise, fiindcă tot ea-l născuse atîta de urît.

Hera ameninţase, ţipase, se zbătuse. Fără folos, căci zeul Hefaistos plecase nepăsător acasă şi se-ncuiase bine în fierăria lui.

Atunci Hera-nfuriată, i-a poruncit lui Ares să se lupte cu şchiopul şi să dezlege vraja, care-o ţinea legată de acel jilţ de aur.

Şchiopul l-a primit însă în uşa fierăriei pe Ares preafălosul, aruncîndu-i în faţă tăciuni aprinşi şi spuză, şi-aşa l-a izgonit înapoi, în Olimp.

Hera sta ţintuită pe scaun şi se jelea. Ares privea la dînsa fără nici o putere. Şi ceilalţi zei, de-asemeni, se cam temeau să-ncerce o luptă cu fierarul, căci zeul dovedise destulă iscusinţă şi mult curaj în luptă, aşa şchiop cum era.

Noroc c-a venit tocmai la timp Dionisos, zeul viţei de vie, un alt fiu al lui Zeus...

Hefaistos cere o răsplată mare

Zeul Dionisos a încărcat cu vin o amforă de aur şi a bătut la uşa fierarului, în Lemnos. I-a rostit vorbe bune, şi astfel l-a-mblînzit. I-a dat după aceea să soarbă puţin vin. Puţin... încă puţin... O cupă... încă una... Pînă ce făurarul s-a ameţit de tot.

Dionisos, văzînd că zeul fierăriei s-a-nveselit deodată, căpătînd chef de glumă, l-a luat frumos de braţ, şi hai cu el, şontîc... şon-tîc, în cer.

Hera şi cu toţi zeii s-au bucurat nespus cînd i-au văzut venind. Şi care mai de care îl ruga pe fierar s-o scape pe zeiţă şi să dezlege vraja.

Dar el se ţinea tare.

— îi dau drumul, de-mi cereţi, le răspundea hazliu, făcîndu-le cu ochiul. Dar... ea m-a oropsit... M-a aruncat din cer... şi trebuie să plătească. Un preţ... care-l vreau eu...

— Legendele Olimpulul, voi.

— Ce preţ vrei ?... Ce pofteşti ?...

— Eu vreau să-mi daţi ca soaţă pe dalba Afrodita...

— Ce spui !... Glumeşti, pesemne...

— Ba nu glumesc deloc. Eu doar atîta cer...

Toţi zeii-au rămas muţi. Cum ? însăşi Afrodita, zeiţa frumuseţii şi-a dragostei, divina, pe care o iubeau mai toţi nemuritorii, să fie-acuma soaţa fierarului cel slut, ce-asudă şi trudeşte, murdar, în fierărie ?