Volumul II memoriu general
Yüklə 0,67 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- STUDII ŞI LUCRĂRI DE SPECIALITATE
SURSE STATISTICE
STUDII ŞI LUCRĂRI DE SPECIALITATE
ACTE LEGISLATIVE SPECIFICE SAU COMPLEMENTARE DOMENIULUI
2.1 CONTEXTUL DEZVOLTĂRII 2.1.1.EVOLUŢIE În structură teritorial - administrativă oraşul Băile Tuşnad cuprinde oraşul Băile Tuşnad şi trup Carpitus. Oraşul Băile Tuşnad este una dintre cele mai frumoase aşezări din Carpaţii Orientali ocupând un mic bazinet din defileul Oltului de la Tuşnad-Malnaş. Evoluţia localităţii este dependentă de existenţa numeroaselor izvoare de apă minerală de pe teritoriul ei şi din vecinătatea ei. Băile Tuşnad şi trupul Carpitus sunt situate în partea sudică a depresiunii Ciucului, la o altitudine de 650 m, între munţii Harghita şi Bodoc, într-un splendid defileu al Oltului. Poziţia în teritoriu îi conferă un cadru deosebit de pitoresc, cu aer puternic ozonat, bogat în aerosoli răşinoşi şi ioni negativi care fac ca staţiunea să dispună de un bioclimat montan tonic, favorabil reconfortării psihice. Localitatea este accesibilă pe drumul naţional DN 12 sau pe linia CF 400 Braşov - Deda şi se află la 32 km sud de Miercurea-Ciuc, 37 km nord de Sfântu Gheorghe, 67 km de Braşov şi 35 km de Baraolt. Oltul este cursul de apă principal al staţiunii, iar Lacul Ciucaş care este plasat în mijlocul staţiunii a fost creat în scop turistic. Masivul Ciomad este una dintre cele mai tinere formaţiuni vulcanice din Carpaţi, fenomenele vulcanice în zona Tuşnadului au avut un rol important în formarea şi dezvoltarea staţiunii, iar cele postvulcanice fiind foarte active, reprezintă un factor important în viaţa staţiunii Băile Tuşnad. Prezenţa emanaţiilor de CO2 şi a apelor minerale au permis practicarea tratamentelor terapeutice şi au creat condiţiile necesare pentru ca oraşul să devine o staţiune balneoclimaterică importantă. Repere istorice Despre apele minerale din zona Tuşnadului există dovezi scrise încă din a doua jumătate a sec. XVIII, în care se menţionează existenţa unor izvoare de ape minerale cu efecte curative, folosite de către localnicii satelor din apropiere. Denumită "Perla Ardealului", Tuşnadul este una dintre cele mai frumoase aşezări balneare din ţara noastră. Activitatea balneară în Băile Tuşnad se desfăşoară încă de la jumătatea secolului XIX. În anul 1968 staţiunea Băile Tuşnad a fost declarată oraş turistic. Apele minerale din România sunt cunoscute din cele mai îndepărtate timpuri. Din inscripţiile romane descoperite la Băile Herculane a reieşit că izvoarele de aici purtau numele de " Adaquas Herculis sacras" (apele sacre ale lui Hercule); de asemenea, izvoarele calde de la Geoagiu-Băi erau denumite "Thermae Dodone". Aşadar, încă de acum 2000 ani, pe teritoriul ţării noastre se înfiripează câteva aşezări balneare, situate în jurul unor izvoare termale. Apoi, secole de-a rândul nu s-au mai păstrat documente despre utilizarea apelor minerale. Abia spre sfârşitul sec. al XVII-lea şi mai ales în secolul al XVIII-lea se fac cunoscute câteva localităţi prin efectele curative care le aveau apele minerale (Băile Felix, Bazna, Băile Tuşnad, Vatra Dornei, Olăneşti etc). Astăzi, se cunosc peste 500 localităţi cu câteva mii de izvoare minerale care au o densitate cu distribuţie neuniforma. Băile Tuşnad a fost declarat oraş în anul 1968 prin legea nr. 2 fiind şi cel mai mic din România (1641 de locuitori conform recensământului din 2012). Prima bază de tratament de la Băile Tuşnad a fost realizat după proiectele lui Bela Kuklai şi s-a finalizat în anul 1890, sub denumirea “Ştefania” (mai târziu “Sfânta Ana”). Numele Băile Tuşnad apare prima dată în 1861.Cea mai probabilă dată pentru fondarea staţiunii este anul 1842, în 1850 deja apare ca o staţiune de sine stătătoare. În anul 1845 Jankó Béla publică în revista Erdélyi Híradó descrierea izvoarelor staţiunii. Tot în 1845 Tuşnad, Vrabia, Cozmeni şi Lăzăreşti pun bazele unei societăţi pe acţiuni condusă de către 6 persoane de încredere în vederea exploatării staţiunii. Din acest moment începe extinderea şi dezvoltarea metodică, organizată a micii staţiuni de interes local la aceea dată. În scurt timp este ridicată Casa Episcopului, apoi în 1846 se termină şi cele 40 vile construite din iniţiativa societăţii pe acţiuni. În acelaşi an se termină şi Casa Recepţiei. În cadrul luptelor din revoluţia paşoptistă în 1849 colonelul Gál Sándor opreşte trupele ruso-austriece cu o baterie de trei tunuri amplasată pe stânca Alvégi szikla. Staţiunea este parţial distrusă în luptele grele din aceste zile. Reconstrucţia începe abia în 1852. La începutul anului 1864 staţiunea trece în administrarea lui Nagy Dániel din Târgu Secuiesc. În 1866 chimistul din Zürich Dietrich H. Gustaw analizează apele celor 8 izvoare principale. În acelaşi an începe îmbutelierea apei izvorului principal, un produs cunoscut al staţiunii până în anii 1900. Se construieşte ştrandul mezotermal pe apa izvorului de 23 grade celsius. În anul 1868 se construieşte primul pavilion balnear. În 1872 se construieşte pavilionul Ludmilla. În 1883 se construieşte Turnul Apor. Un eveniment cu implicaţii deosebite privind dezvoltarea staţiunii a fost prezentarea istoricului şi valorile baleno-climaterice ale staţiunii de către specialistul balneolog dr. Lengyel Gyula la conferinţa naţională din 1875 al medicilor. În anul 1880 începe prima epoca de aur a staţiunii. În 1890 este dată în folosinţă institutul balnear Ştefania, o instituţie balneară de nivel mondial al vremii, dotat cu patru piscine acoperite, patru băi reci, 14 vane de porţelan, cu personal specializat în medicina balneară. Aceasta a funcţionat până în anul 1975. În anul 1893 se încep lucrările de captare ale izvorului mezotermal Rezso şi construirea băilor mezotermale Rezso sau Ilona. Între anii 1896-1897 s-a construit prima policlinică balneară , care în anul 1913 a fost devastat de un incendiu. Lacul artificial Ciucaş a fost amenajat între anii 1882-1893, completat ulterior, în anul 1920 cu ştrandul liber. La începutul secolului al XX-lea în 33 vile 700 de locuri de cazare aşteptau turiştii din întreaga Europă, numărul cărora depăşea frecvent 2000 de turişti plătitori pe an. Cu predarea liniei ferate Sfântu Gheorghe - Miercurea-Ciuc în anii 1896-1897 Băile Tuşnad cunoaşte o dezvoltare şi mai spectaculoasa. În 1912 pe malul lacului Ciucaş se construieşte complexul turistic ce cuprindea restaurant, teatru, sală de festivităţi şi cazinou. În 1891 staţiunea Băile Tuşnad avea 103 locuitori permanenţi. Primul război mondial înseamnă sfârşitul primei perioade de aur a staţiunii, cunoscută deja ca Perla Transilvaniei. După schimbările după primul război mondial staţiunea îşi revine încet. Staţiunea Băile Tuşnad dobândeşte statut de localitate de sine stătătoare din punct de vedere administrativ, separându-se de comuna Tuşnad în 1935. În 1941 Băile Tuşnad are deja 724 locuitori. După declinul din 1939-1940 între 1941-1943 staţiunea din nou devine foarte populară. În 1970 este înfiinţat campingul, se construiesc restaurante, hoteluri noi intre anii 1970 - 1980. La sfârşitul anilor 1970 în urma unui foraj de prospecţiuni geologice lângă lacul Ciucaş la adâncimea de 1100 m s-a găsit apă termală de 63 grade celsius, urmată de construirea unui ştrand termal. Se construiesc centre comerciale, centre de recreare, policlinica balneară. Este cea de a doua epoca de aur a staţiunii. Construirea bisericii catolice între anii 1982-1983 este considerată o realizare deosebită în anii comunismului. După evenimentele din 1989 economia de piaţă a început şi aici să-şi arate ambele feţe. Numeroase societăţi cu capital privat s-au format in anii trecuţi, s-au construit o serie de vile si pensiuni particulare, numărul turiştilor a început sa crească simţitor. Din anul 1995 staţiunea a redevenit un centru de conferinţe internaţionale, comunitatea locală, sprijinită de autorităţile judeţene face eforturi susţinute pentru a ridica din nou staţiunea Băile Tuşnad la rangul de odinioară, la nivelul posibilităţilor şi potenţialului natural excepţional de care dispune staţiunea. Din anul 1995 şi până în prezent oraşul Băile Tuşnad se poate mândrii cu numeroase realizări. Reabilitarea sistemului rutier,reabilitarea hotelurilor Ciucaş şi O3zone prin extinderea şi diversificarea serviciilor turistice, reabilitarea sistemului de alimentare cu apă în sistem centralizat, realizarea pârtiei de schi lângă hotelul Fortuna. O mare realizare este şi finalizarea centrului Wellness de lângă lacul Ciucaş în anul 2013. Din anul 1989 după revoluţie oraşul Băile Tuşnad şi-a lărgit în fiecare an găzduirea a diverse evenimente. Astfel de exemplu universitatea de vară şi a taberei studenţeşti denumită ”Tusványos” a ajuns la cea de-a 25-cea ediţie. Evenimentul se organizează la Băile Tuşnad din anul 1997 iar denumirea provine de la contopirea celor două locaţii Tuşnad şi Bálványos. Oraşul Băile Tuşnad se poate mândri deasemenea cu organizarea a numeroase evenimente sportive precum şi cu realizarea proiectului Drumul apelor minerale. Realizarea blocului ANL cu 32 apartamente precum şi a blocului social în anul 2013 pentru familii evacuate din clădirile retrocedate au fost de o importanţă benefică în viaţa oraşului. Cea mai importantă realizare din perioada de după revoluţie este ridicarea la rang de staţiune turistică de interes naţional în anul 2008 prin Hotărârea 852 din 13.08.2008. 
2.1.2.ELEMENTE ALE CADRULUI NATURAL RELIEFUL Localitatea este accesibilă pe drumul naţional DN 12 sau pe linia CF 400 Braşov - Deda şi se află la 32 km sud de Miercurea-Ciuc, 37 km nord de Sfântu Gheorghe, 67 km de Braşov şi 35 km de Baraolt. Teritoriul administrativ al oraşului se învecinează la nord,sud est şi vest cu comuna Tuşnad. Relieful zonei prezintă un caracter accidental cu vârfuri ce depăşesc 1200m şi văi adânci ale căror cote se situează în jurul a 600-650m. Înălţimi ceva mai mari prezintă partea de nord (900-1300m)corespunzătoare structurilor vulcanice în timp ce spre altitudinile mai mici sunt caracteristice formaţiunile sedimentare. Vârful Pilişca mare (1773m), Ciomatu Mic (1286m), Ciomatu Mare (1323m) reprezintă forme tipice a căror natură vulcanică este uşor de recunoscut. Punctele de interes pentru plimbări şi excursii sunt Stânca Şoimilor la 970m altitudine, Lacul Sfânta Ana şi Tinovul Mohoş la cca. 1100m altitudine, Vârful Cetăţii la 1087m altitudine respectiv vârful Piricske la 1480m altitudine . Formele de relief cu aspect de platou corespund depozitelor vulcanogen sedimentare şi se dezvoltă caracteristic în jurul centrelor de erupţie Ana şi Mohoş. Având în vedere versanţii uşor accesibili, zona de munte prezintă condiţii deosebit de favorabile practicării turismului, drumeţiei. Albia Oltului asigură scurgerea apei în condiţii optime datorită configuraţiei geografice a celor doi versanţi şi văi care le despart. În funcţie de influenţa exercitată de factorii exogeni (precipitaţii, temperatura, morfologia reliefului) şi factorii endogeni (construcţia geologica, tectonică), frecvenţa cea mai mare a izvoarelor minerale se plasează în zona de geosinclinal (Carpaţii şi Subcarpaţii Orientali, Subcarpaţii Getici şi Podişul Getic, Munţii Apuseni, Podişul Transilvaniei, Câmpia de Vest), iar numărul cel mai redus, în zona de platforma (Câmpia Română, Podişul Moldovei şi Podişul Dobrogei). Carpaţii Orientali, prin construcţia lor geologică variată, prin numeroasele lor depresiuni intramontane şi mai ales prin prezenţa marelui lanţ vulcanic Oaş-Gutâi-Călimani-Harghita se caracterizează prin cele mai numeroase izvoare minerale din ţara noastră şi prin predominarea apelor carbogazoase. Aici se fac simţite manifestările postvulcanice, sub forma emanaţiilor de CO2 şi mai rar de H2S ce afectează o suprafaţă foarte mare (200 km lăţime), cunoscută sub numele de aureolă mofetică. REŢEAUA HIDROGRAFICĂ Reţeaua hidrografică a judeţului este destul de bogată şi variată. Apele curgătoare sunt dominate de Olt, Mureş şi Târnava. Oltul (85 Km pe teritoriul judeţului) şi Mureşul (72 Km pe teritoriul judeţului) au trasee deosebit de pitoreşti. De-asemenea pe teritoriul judeţului se regăsesc peste 2000 de izvoare de apă minerală care sunt legate de activitatea postvulcanică, acestea sunt ape carbogazoase, bicarbonat, feruginoase, sulfuroase, reci sau hipotermale. Oraşul este amplasată pe terasele râului Olt. Împreună cu afluenţii săi principali de pe cursul superior prezintă surse mixte de alimentare cu apă 68-69% din surse de suprafaţă iar restul din apele freatice şi cele subterane. Ca urmare răul Olt se încadrează în regimul de alimentare de tip carpatic-oriental. Din punct de vedere al caracteristicilor hidrochimice pe acest tronson Oltul se încadrează în categoria râurilor bicarbonatate, calcice. Apa are o mineralizare mai mare decât cea medie, datorită alimentării cu apele minerale din toate izvoarele existente în zonă. Apele de suprafaţă sunt prezente în zona oraşului Băile Tuşnad sub forma de izvoare naturale carbogazoase, în general cu debite mici şi foarte mici, cele mai importante fiind captate. Apele provenite din izvoarele de apă dulce, au un debit constant. Apele de suprafaţă sunt colectate de râul Olt. CLIMA Poziţia geografică a localităţii, altitudinea de 650m aparţine climatului sub alpin. Acest climat se caracterizează în general prin scăderea presiunii atmosferice şi a temperaturii medii anuale în raport cu creşterea altitudinii, prin scăderea umidităţii relative şi creşterea cantităţii de radiaţii luminoase şi ultraviolete. Înconjurată de brazi seculari, staţiunea beneficiază de aer curat, ozonizat, bogat în aerosoli şi ioni negativi şi de un climat subalpin. Temperatura medie anuală este de 8 °C (iulie 17,5 °C, ianuarie -7 °C) şi ierni reci, nebulozitate redusă. Zăpada se menţine la sol 60 -70 zile pe an, numărul mediu anual al zilelor cu îngheţ este de 160. Vânturile sunt puternic influenţate de relief, atât în privinţa direcţiei cât şi a vitezei. Frecvenţele medii anuale înregistrate la Băile Tuşnad indică predominanţa vânturilor NV şi SE, mai rar Sud-Est-Nord Vest, prezintă intensităţi reduse şi sunt în general reci şi uscate. Din punct de vedere biogeografic vegetaţia judeţului este variată şi bogată, dispusă etajat. Pădurile ocupă o suprafaţă importantă întinzându-se în vestul şi estul localităţii pe teritoriul comunei învecinate şi deţin un fond cinegetic bogat şi variat ca structură care sporeşte activitatea peisagistică a zonei. Yüklə 0,67 Mb. Dostları ilə paylaş:
|