Єi atunci ei au юinut sfat

LEANDR ŞI NICOLAIE

Într-o duminică, profitând că e zi de odihnă, am plecat în vizită la domnii Leandr şi Nicolaie. De cum m-a văzut moşneguţul intrând pe uşă, a radiat de bucurie, s-a ridicat de la măsuţa de lucru şi a exclamat voios:

– A-a-a, uite domnule Dragomir cine a venit la noi! Iubesc tineretul, el întotdeauna este visător! Dar nu m-am aşteptat să fie şi rebel! Domnul Nicolaie mi-a povestit câte ceva din isprăvile tale. Şezi! Fii binevenit!

– Dar nu vă supăraţi dacă îmi spun părerea mea?

– Doamne fereşte, chiar să ştii că nu-i iubesc pe cei tăcuţi. Este greu cu ei să înfiripezi o discuţie aprinsă.

– Cred că să fii doar visător, nu şi rebel, înseamnă a rămâne un romantic neîmplinit.

– Şi împotriva cui te-ai ridicat mărog de ai ajuns tocmai aici?

– M-am ridicat împotriva tuturor veneticilor, începând cu lichele din sat şi terminând cu Stalin.

– Dar pe cine îi socoţi tu venetici?

– Pe toţi acei care vin să cotropească o altă ţară şi vor să subjuge un alt popor.

– Bine, dar Armata Roşie va eliberat de cotropitorii germani şi români.

În discuţie a intervenit domnul Dragomir:

– Vedeţi Dumneavoastă domnule Leandr, pe firul discuţiei s-au inclus trei ţări, trei popoare, trei guverne. Şi nu ne va fi uşor să apreciem rolul fiecăruia în parte în acest măcel sângeros şi prostesc.

– De ce credeţi aşa?

– E posibil să avem diferite păreri. Avem puncte diferite de referinţă. ( Avem diferite viziuni).

– Dar adevărul întotdeauna deţine supremaţia.

– Bine, atunci să le luăm pe toate pe rând şi să vedem cum s-au derulat evenimentele, până vom ajunge aici, în Dubovca.

– Nu-i chiar atât de greu să apreciezi cine e agresor şi cine-i pătimit. S-au încăierat două sisteme. Nemţii au făcut agresie aupra URSS, asta e!

Bine, că nemţii sunt agresori sunt de acord. Dar este adevărat şi faptul că acest război ar fi început oricum, ori de unii , ori de alţii, el nu putea fi amânat. Însă cât priveşte că e vorba de două sisteme, nu sunt de acord cu acestă părere.

– Explicaţi-mi de ce? Guvernul Germaniei doar e fascist, iar în URSS este sistema sosialistă.

– Fascismul s-a născut şi s-a dezvoltat în Italia ca sistem politico-administrativ de dictatură bazat pe o econmie de tip capitalist. Adevărata sistemă în Germania a fost pornită de la socialism, este ieşită din acelaşi ou cu socialismul din Rusia. Însăşi Hitler la început a fost soldat al revoluţiei roşii şi când nu i-a reuşit aventura şi-a transformat partidul în Naţional Socialist. Însă şi în Germania şi în Rusia în cele din urmă s-a afirmat dictatura. În Rusia dictatura de partid mascată sub Dictatura proletariatului, iar în Germania dictatura rasială. Orice dicatatură are în fruntea sa un dictator, care prin anumite instrumente statale îşi realizează cruzimea sa. În Germania dictatura a mistuit milioane de vieţi din alte popoare, făcând “purificarea” naţiei. În Rusia dictatura lui Stalin a decimat propriul popor şi alte popoare de sus în jos şi invers.

– Să fi trăit mai mult Lenin, ar fi fost cu totul altfel.

– Ba şi Lenin, şi Troţki au fost tot atât de cruzi. Să nu uităm că anume ei au pus temeliile acestui sistem, acestei doctrine. Ţarul nu numai că le-a păstrat viaţa tuturor revoluţionarilor, dar şi le-a creat condiţii optimale în închisori şi în locurile unde au fost deportaţi, exilaţi. Dacă acum am avea aceleaşi condiţii în închisori, ca pe timpurile ţarului, vă asigur că 90% din toţi deţinuţii lagărului ăsta n-ar dori să plece la libertate. Defapt, ideia lagărelor de concentrare îi aparţine lui Lenin. Hitler doar a perfecţionat-o. Să nu uităm că bolşevicii au pus mâna pe putere prin violenţă, şi primul act de cruzime a fost executarea ţarului cu toată familia sa şi de atunci până acum tot curg râuri de sânge omenesc nevinovat.

– Îmi vine greu să vă aduc contraargumente, însă sunt convins că sistema socialismului va moşteni planeta.

– Socialismul se va ruina singur, pentru că doctrna sa este construită pe principii găunoase.

– Cum puteţi dumneavoastră să afirmaţi aşa ceva. Am impresia că sunteţi un om progresiv. Ce poate fi mai presus de “Fraternite, liberte şi egalite”?

– La baza doctrinei marxist-leneniste nu veţi găsi nici unul din aceste trei principii. Aceste-s visurile romanricilor din sec. 18-19.

– Bine domnule, atunci care-s după părerea dumitale principiile sistemului marxist-leninist?

– Primul pricipui este de ordin economic-Proprietatea de stat(obştească) asupra mijloacelor de producere. Acest principiu îi face pe toţi indivizii sclavi ai statuilui. Statul nu mai poate fi controlat de nimeni şi dispune de “plusvaloarea” lui Marx după cum găseşte de cuviinţă dictatorul. S-ar părea că distribuirea bunurilor materiale în mod echitabil ar trebui să împace pe toţi membrii societăţii, dar în mod miraculos apare indiferenţa faţă de proprietatea de stat, aoi apare contradicţia între individ şi proprietatea de stat. Această contradicţie tot mai mult şi mai mult anihilează forţa de creaţie a individului. La o anumită etapă apare fenomenul e stagnare a societăţii şi individul devine ostil faţă de proprietatea străină lui. Pe când proprietatea privată devine forţa motrice a individului, forţa creatoare. El nu numai că se străduie s-o ocrotească, dar şi îşi pune în mişcare toată forţa sa intelectuală şi fizică spre a o înmulţi.

– Minunat! – a exclamat Leandr. – Iată aici şi apare fenomenul eploatării omului de către om.

– Întradevăr, acest fenomen este nespus de nemilos şi crud. E ca un tigru în junlă.

– Vedeţi, aţi ajuns la concluzia că numai socialismul îl poate feri pe om de exploatare.

– Din contra, socialismul este teoria care oferă toată puterea unui dictator şi unui grup nemilos de lingăi, care îl cresc şi îl zeifică, până acesta ajunge la paroxism, care se manifestă în funcţie de temperamentul pe care îl are. Să zicem exploziv ca Hitler, ori liniştit şi lent ca paranoicul Stalin.

– După cum văd eu, noi am ajuns cu discuţia în starea de pat, din care ieşire nu avem şi trebuie să ne adresăm “stăpânilor”, să ne mai atribuie încă un termen, ca să ajungem la o concluzie optimală pentru societatea umană.

– Cei drept societatea umană încă n-a inventat acea sistemă, care ar face-o prosperă până la infinit. Şi ceva mai bun decât democraţia, pentru care le spunem mulţumesc vechilor greci, eu nu cunosc. Poate doar Creştinismul propăvăduit de Fiul lui Dumnezeu. Democraţia cred că ar putea servi drept cuşcă pentru capitalismul sălbatic. Tigrul lăsat în junglă sfâşie după bunul său plac, dar pus în cuşcă şi dresat după anumite reguli, face minuni. Deocamdată, aceasta mi-i convingerea domnule Leandr.

– Apoi dragul meu Nicolaie, m-ai dezarmat total şi nu regret că te am camarad de suferinţă. Ce zici Vania, face să avem un aşa prieten?

– Eu nu ştiu cum să-i mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a scos în cale doi profesori atât de minunaţi. O asemenea lecţie, eu cred că n-aş fi putut asculta în nici o Universitate din URSS.

– O aşa deschidere mai rar, dar ce ne facem noi dacă într-o bună zi vei fi obligat să devii turnător?

– Nu-ţi fă probleme Dragomire. Cică în unele lagăre o forţă nevăzută pur şi simplu îi înjunghie noaptea pe turnători şi le lasă în gură un bileţelcu un singur cuvânt scris e el – Iuda. Şi pot să vă destăinui, ca aseară a apărut primul caz şi la noi. L-au găsit înjunghiat pe “Amiralul” jucat în cărţi lângă KVC (kul’turno-vospitatel’naia ciast’– Regiment de Reeducare Culturală), cu acelaşi gen de bileţel în gură.

– Dar cum rămâne cu celelalte două principii pe care nu le-am atins?

Celelalte două principii sunt ateismul agresiv şi lupta de clasă, dar cu permisiunea dumneavoastră le amânăm pe altă dată.

– Dumnezeu ştie când va mai fi acea altă dată. Mâine e posibil să ne despărţim. Vedeţi cum ne vântură stăpânii– am remarcat eu, uitându-mă rugător la amândoi profesorii.

Auzind cuvintele mele, domnul Leandr a propus un lucru ieşit din comun în lagăr:

– Mi-a mai rămas ceva din ultimul colet. Vreau să împart cu voi puţinul pe care mi l-a hărăzit soarta. A scos dintr-o lădiţă trei felioare subţiri de pâine şi a pus pe ele trei bucăţele de peşte sărat, şi a turnat dintr-o gamelă ceai îndulcit, dar rece…

– Vă invit la o trapeză, unde nu se respectă nici o regulă din casele domneşti.

Acest ospăţ a fost primul din viaţa mea, pe care a putut să mi-l ofere un deţinut de la arestare şi până în acel moment. În lagăr rar cine mesteca hrana. Se mânca hulpav, aşa cum mănâncă fiarele, şi fiecare se uita prin părţi. Unii se uitau: poate le mai carde ceva, alţii aveau grijă ca nu cumva vre-un distrofic să se repadă să le rupă vreo bucăţică de hrană. Cu toate că eram anapoda de flămând, pentru prima dată am încercat din ruşine să nu mănânc lacom şi să nu înghit nemestecat. Atunci mi-am dat seama că gestul domnuli Leandr a readus în sinea mea omenescul, pe care aproape că-l pierdusem. După ultima înghiţitură de ceai minunata noastră gazdă ne-a spus că a născocit un proverb în anii aceştia lungi de detenţie:

– Mi-i drag să mă veselesc, dar mai ales să înfulec… Şi acum domnule Nicolaie aş fi curios să vă aud părerea referitor la celelalte două principii ale marxism-leninismului.

– Celelalte două principii ţin mai mult de suflet şi de filosofie, de marea politică dacă vreţi.

– Ateismul după mine, ţine de credinţă sau de lipsa acesteia, dar lupta de clasă cred că are o legătură directă cu aşa zisa marea politică. Cum credeţi, de ce Lenin, care era cununat, şi chiar purta şi verigeta de cununie era ateist?

– Părerea mea este că el, ca om de ştiinţă a studiat toate curentele filosofice şi în cazul ăsta nu putea să nu fie un materialist convins.

– În primul rând el nu este om al ştiinţei adevărate. Ştiinţele care ar putea să-l rătăcească pe om ar putea fi biologia, fizica, chimia. Or Lenin în domeniul acestor ştiinţe nu are nici o lucrare fundamentală şi în general în domeniul oricăror ştuiinţe.

Rusia ţaristă către începutul sec. XX era cel mai puternic imperiu. A cotropit câteva secole la rând zeci şi zeci de popoare. Mulţimea aceasta de popoare nu mai putea fi stăpânită de religia creştin-ortodoxă şi atunci a apărut necesitatea fondării unei noi religii. Dar ca să apară o nouă religie trebuia mai întâi să le distrugi pe cele vechi şi cea mai eficientă armă s-a dovedit a fi ateismul.

– Adică din cele afirmate de dumneavoastră reiese că religia ar fi acel instrument cu care poţi dirija masele ?

– Eu aş zice că religia este de fapt o cale pe care omul merge spre un ideal. Aproape toate popoarele lumii cred că Dumnezeu este forţa supremă care a creat Universul văzut şi cel nevăzut, şi că tot ce a creat a făcut din dragoste. În procesul de creaţie se manifestă virtutea supremă– dragostea. Anume dragostea generează toate virtuţile omeneşti. Dumneata ne-ai oferit în aceste condiţii vitrege câte o bucăţică de pâine, ai făcut-o din dragoste sau din altă pornire?

– Ce să mai vorbim. Nu cred că am făcut ceva deosebit.

– În condiţiile noastre este un gest neordinar. Aţi potolit foamea unor nenorociţi cu propriile rezerve. Dar faptul că mi-aţi adus un pământean care m-a mişcat până la lacrimi, cum ar putea fi calificat, afară decât bunăvoinţă, afecţiune faţă de noi doi? Undeva în adâncul sufletuleui dumneata îl ai ascuns pe Dumnezeu. Dar să revenim la problemă. Imperialismul rus visează să cucerească întreaga omenire şi ateismul îi va fi principala armă. Cu ea visează să demoleze religii, culturi, obiceiuri… “Noi lumea veche v-om distruge-o şi o lume nouă vom zidi”…

– Această chemare, acest imn răsună deasupra planetei tot mai insistent. Dumneavoastră aveţi dreptate, – am remarcat eu.

– Eu văd că ţi-am adus un ucenic, care îţi prinde ideile din zbor– a zis domnul Leandr, zâmbind uşor.

– Şi dumneavostră credeţi că internaţionala este mai puternică decât Tatăl Nostru?– am întrebat eu.

– Păi Tatăl Nostru este o rugăciune, pe când internaţionala este un imn, o chemare la luptă.

– Minunat, – zise domnul Dragomir, – O chemare la luptă, la distrugerea lumii vechi. Lupta de distrugere poate fi generată doar de ură. La acest lucru satanic ne împinge lupta de clasă. Ura caută vărsare de sânge, caută în permanenţă duşmani. Şi oricât de nobile n-ar fi intenţiile acelor care vor să făurească socialismul, prin ură se distruge, nu se creiază. Omul are o mulţime de metehne şi ele toate izvorăsc din ură. Aşa că marxism-leninismul care va triumfa pe o bună parte a planetei, va deveni Religia Urii. Cât va trăi acest sistem, va modela generaţii, care în cele din urmă o vor devora. Ateismul nu are sorţi de izbândă. Omul este născut cu Dumnezeu în suflet şi Religia Dragostei îl ajută pe om să-şi găsească creatorul.

– Argumentele dumneavoastră sunt atât de convingătoare încât mă văd nevoit să capitulez. Am să susţin cele spuse de dumneavoastră printr-un poem.

Şi moşneguţul nostru scoate din altă lădiţă o foaie îngălbenită de pe care ne citeşte un poem chipurile a poetului Mandelştam “Evanghelistului Damian”. Acest poem, ca şi multe altele devenise folclor de lagăr. Mulţi îl copiau, iar unii îl învăţau pe de rost. Sfârşitul acestui poem spunea în patru rânduri cam tot atâta cât am flecărit noi o oră şi mai bine. Poemul îl ataca caustic pe poetul ateist sovietic Demian Bednîi.

‘A russkii mujiciok citaia ‘bednotu”,

Gde etot stih peciatalsia kupletom

escio otciaennee protianetsia k Hristu

Poslav Demiana k certovoi materi pri etom.

(Dar mujicul rus citind această „sărăcie”, / Şi mai mult va tinde spre Hristos, / trimiţândul pe Demian la mama dracului.)