Curtea de Apel Cluj Decizii relevante



Yüklə 1,47 Mb.
səhifə1/25
tarix31.10.2017
ölçüsü1,47 Mb.
  1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   25

Curtea de Apel Cluj

Decizii relevante

Anul 2015, trimestrul II


  • Secţia penală şi de minori –

Cuprins:


1. Parte responsabilă civilmente. Răspundere pentru prejudiciile cauzate de prepus în exercitarea funcţiei încredinţate. Accident produs la trecerea la nivel cu calea ferată. Ansamblu de vehicule surprins şi lovit de locomotiva unui tren de călători 2

Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, decizia penală nr. 575 din 22 aprilie 2015 2

2. Camera preliminară. Imposibilitatea schimbării încadrării juridice în această procedură. Inexistenţa reglementărilor procesual penale care să permită admiterea cererii 14

Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, încheiere nr. 217 din 22 aprilie 2015 14

3. Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Apel inadmisibil declarat de partea vătămată. Proxenetism 28

Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, decizia penală nr. 523 din 8 aprilie 2015 28

4. Contestaţie în anulare. Imposibilitatea întemeiarii acesteia pe art. 6 C.p., pe alicarea LPF . Imposibilitatea aplicării art. 741 c.pen. pe calea contestaţiei în anulare câtă vreme acest text legal nu a fost în vigoare nici la momentul soluţionării cauzei în fond, şi nici pe perioada parcurgerii căilor de atac de către inculpat. 35

Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, decizia penală nr. 524 din 8 aprilie 2015 35

5. Nelegala citare a părţii vătămate afectează dreptul la apărare şi caracterul echitabil al procesului penal. Consecinţe 45

Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, decizia nr. 719 din 20 mai 2015 45

6. Constatarea încetării de drept a controlului judiciar, raportat la împrejurarea că tribunalul a dispus condamnarea inculpatului pentru tentativă la omor la o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere a executării. Incidenţa art. 241 alin.(1) C.proc.pen. 53

Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, încheiere din 9 mai 2015 53

7. Cerere de constatare a încetării de drept a arestului preventiv. Solicitare neîntemeiată a apărării 58

Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, încheierea nr. 11 din 6 mai 2015 58

8. Încălcarea dreptului la un proces echitabil. Neaudierea nemijlocită a părţii vătămate în cazul infracţiunii de trafic de minori. Trimitere spre rejudecare. Art. 2 par. 1 din Protocolul nr. 7 adiţional la CEDO – garantarea dreptului oricărui acuzat la dublu grad de jurisdicţie în materie penală 64

Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, decizia nr. 625/A din 29 aprilie 2015 64

9. Nemotivarea încheierii pronunţate de instanţa de fond. Imposibilitatea controlului judiciar şi încălcarea art. 6 paragraful 1 CEDO 101

Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, încheierea nr. 38 din 3 iunie 2015 101

10. Tentativă la omor calificat. Cerere de schimbare a încadrării juridice în vătămare corporală sau lovire. Netemeinicie 148

Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, decizia nr. 891 din 17 iunie 2015 148

11. Renunţare la aplicarea pedepsei. Condiţii de aplicare. Conducerea fără permis a unui ATV, pe o distanţă de 500 metri, justifică aplicarea instituţiei 161

Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, decizia nr. 896 din 17 iunie 2015 161

12. Dare de mită. Elemente constitutive. 165

Curtea de Apel Cluj, Decizia nr. 753/A din 27 mai 2015 165

13. Luare de mită. Elemente constitutive 183

Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, Decizia penală nr. 753/A din 27 mai 2015 183

14. Abuz în serviciu. Achitare. Lipsa prejudiciului 216

Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, Decizia penală nr. 753/A din 27 mai 2015 216

15. Fals intelectual. Complicitate la luare de mită. Elemente constitutive 237

Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, Decizia penală nr. 753/A din 27 mai 2015 237




1.Parte responsabilă civilmente. Răspundere pentru prejudiciile cauzate de prepus în exercitarea funcţiei încredinţate. Accident produs la trecerea la nivel cu calea ferată. Ansamblu de vehicule surprins şi lovit de locomotiva unui tren de călători

Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, decizia penală nr. 575 din 22 aprilie 2015


Prin sentinţa penală nr. 7 din 7 ianuarie 2015 pronunţată în dosarul nr. .../211/2014 a Judecătoriei Cluj-Napoca în baza art. 276 al. 1, 3 şi 4 din C.pen. în vigoare până la data de 1 februarie 2014 cu aplicarea art. 396 al. 10 din N.C.p.p. a condamnat pe inculpatul C.I., … la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere.

În baza art. 71 al. 2 din C.pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 al. 1 lit a teza a II-a din C.pen. pe perioada prevăzută de art. 71 al. 2 din C.pen.

În baza art. 81 şi 82 din C.pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului C.I. şi s-a stabilit termenul de încercare de 4 ani.

În baza art. 71 al. 5 din C.pen.s-a dispus suspendare executării pedepselor accesorii.

În baza 359 din C.p.p.s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.

S-a constatat că pentru autovehiculul cu marca VOLVO cu nr. de înmatriculare ... condus de către inculpatul C.I. la data de 10 octombrie 2013 a fost încheiată asigurare de răspundere civilă obligatorie cu S.C. C. S.A. cu sediul în … în temeiul poliţei de asigurare seria RO/17/G17/HR nr. 006574338 emisă la data de 4 martie 2013 pentru o perioadă de valabilitate 10 mai 2013 – 9 mai 2014, iar asigurătorul va răspunde în calitate de persoană responsabilă civilmente în limita plafonului stabilit de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor şi a art. 20 al. 3 şi 49 din Legea 136/1995, în prezent 2208 şi 2223 din C.civ. pentru daunele produse ca urmare a evenimentului rutier din data de 10 octombrie 2013 în patrimoniul părţilor civile.

S-a constatat că pentru autovehiculul semiremorcă cu nr. de înmatriculare ... condus de către inculpatul C.I. la data de 10 octombrie 2013 a fost încheiată asigurare de răspundere civilă obligatorie cu S.C. E. S.A. cu sediul în … în temeiul poliţei de asigurare seria RO/16/H16/DV nr. 2002073317 emisă la data de 14 decembrie 2012 pentru o perioadă de valabilitate 31 decembrie 2012 – 30 decembrie 2013, iar asigurătorul va răspunde în calitate de persoană responsabilă civilmente în limita plafonului stabilit de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor şi a art. 20 al. 3 şi 49 din Legea 136/1995, în prezent 2208 şi 2223 din C.civ. pentru daunele produse ca urmare a evenimentului rutier din data de 10 octombrie 2013 în patrimoniul părţilor civile.

În baza art. 25, art. 23 al. 3 şi art. 86 din C.proc.pen. rap. la art. 1357, art. 1357 şi art. 1382 C.civ. s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă COMPANIA NAŢIONALĂ DE CĂI FERATE “CFR” S.A. – SUCURSALA CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE, ÎNTREŢINERE ŞI REPARAŢII CF CLUJ cu sediul în Cluj-Napoca, P-ţa Avram Iancu, nr. 17, jud. Cluj şi a fost obligat inculpatul C.I. în solidar cu părţile responsabile civilmente S.C. F. S.R.L. cu sediul în …, S.C. C. S.A. şi S.C. E. S.A. să plătească părţii civilă suma de 33.201,71 lei, reprezentând daune materiale.

În baza art. 25, art. 23 al. 3 şi art. 86 din C.proc.pen. rap. la art. 1357, art. 1357 şi art. 1382 C.civ. s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă S.N.T.F.C. C.F.R. CĂLĂTORI S.A. BUCUREŞTI – SUCURSALA DE TRASPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI IAŞI cu sediul în … şi a fost obligat inculpatul C.I. în solidar cu părţile responsabile civilmente S.C. F. S.R.L. cu sediul în …, S.C. C. S.A. şi S.C. E. S.A. să plătească părţii civilă suma de 71.983,12 lei, reprezentând daune materiale.

În baza art. 25, art. 23 al. 3 şi art. 86 din C.proc.pen. rap. la art. 1357, art. 1357 şi art. 1382 C.civ. s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă S.N.T.F.C. C.F.R. CĂLĂTORI S.A. BUCUREŞTI – SUCURSALA DE TRASPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI CLUJ şi a fost obligat inculpatul C.I. în solidar cu părţile responsabile civilmente S.C. F. S.R.L. cu sediul în …, S.C. C. S.A. şi S.C. E. S.A. să plătească părţii civilă suma de 1.118 lei, reprezentând daune materiale.

În baza art. 191 al. 1 din C.p.p. au fost obligate inculpatele, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC F. S.R.L., la plata sumei de 400 de lei reprezentând cheltuieli de judecată avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul nr. 17/P/2014 din data de 17.07.2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C.I. pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere sau semnalizare falsă, prev. şi ped. de art. 332 alin. (1) şi (4) C.pen., cu aplic. art. 5 C.pen.

Potrivit actului de sesizare s-a reţinut, în fapt, că în data de 10.10.2013, în jurul orelor 13,00, în timp ce se afla la volanul capului tractor Volvo cu nr. ... care tracta semiremorca înmatriculată cu nr. ..., fără a se asigura corespunzător şi ignorând semnalele acustice şi luminoase aflate în funcţiune la trecerea la nivel cu calea ferată din localitatea Sânnicoara, inculpatul C.I. a încercat să traverseze calea ferată, dar ansamblul de vehicule a fost surprins şi lovit de locomotiva unui tren de călători, iar în urma accidentului a fost dărâmat un stâlp de înaltă tensiune şi au fost distruse mai multe instalaţii de cale ferată, punându-se în pericol siguranţa circulaţiei.

La termenul de judecată din data de 07.01.2015, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii actului de sesizare, instanţa a adus la cunoştinţa inculpatului C.I. dispoziţiile art. 374 alin. (4) şi art. 375 rap. la art. 396 alin. (10) C.pr.pen., privind judecarea în procedură simplificată, precum şi soluţiile posibile ca urmare a acestei proceduri.

Inculpatul a arătat că solicită ca judecata să aibă loc conform procedurii simplificate, prevăzută de art. 374 alin. (4) C.pr.pen. Ca urmare a admiterii cererii formulate de inculpat, cauza va fi soluţionată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Analizând actele şi lucrările dosarului, probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, instanţa a reţinut următoarele:

În fapt, în data de 10.10.2013, în jurul orelor 13:00, în timp ce se afla la volanul capului tractor Volvo cu nr. ... care tracta semiremorca înmatriculată cu nr. ..., fără a se asigura corespunzător şi ignorând semnalele acustice şi luminoase aflate în funcţiune la trecerea la nivel cu calea ferată din localitatea Sânnicoara, inculpatul C.I. a încercat să traverseze calea ferată, dar ansamblul de vehicule a fost surprins şi lovit de locomotiva unui tren de călători, iar în urma accidentului a fost dărâmat un stâlp de înaltă tensiune şi au fost distruse mai multe instalaţii de cale ferată, punându-se în pericol siguranţa circulaţiei.

Pentru a reţine această situaţie de fapt, coroborând declaraţiile inculpatului C.I. (f. 74-85 d.u.p.) cu declaraţia martorului V.A.T. (f. 73 d.u.p.) instanţa a constatat că în data de 10.10.2013, aflat în timpul unei curse de transport internaţional marfă cu un ansamblu de vehicule format din cap tractor marca Volvo cu nr. ... şi semiremorca cu nr. ..., inculpatul, angajat ca şofer în cadrul societăţii S.C. F. S.R.L., a staţionat decurs de o oră în incinta sediului societăţii SC R. SA din localitatea Sînnicoara, jud. Cluj, unde a rearanjat marfa din interiorul tirului. În jurul orei 13:00, conducând ansamblul de vehicule cap tractor şi semiremorcă, după ce a ieşit din curtea societăţii indicate, a ajuns la trecerea la nivel cu calea ferată dublă aferentă str. Aviatorilor din loc. Sînnicoara, unde nu a respectat semnificaţia semnalelor acustice şi luminoase, pe întreaga durată a funcţionării acestora, care avertizau apropierea trenului. Deşi potrivit relatărilor martorului V. care coincid cu cele declarate de către inculpat, într-o primă fază, conducătorul auto a oprit regulamentar la sonorul semnalelor acustice şi luminoase, după trecerea primului tren, a pus în mişcare vehiculul pentru a traversa calea ferată, moment în care a observat că dinspre partea stângă se apropie un alt tren (Interregio nr. 1834). Deşi a încercat să accelereze, din cauza cantităţii mari de marfă, nu a reuşit să treacă peste calea ferată cu vehiculul în integralitatea sa, astfel că partea din spate a semiremorcii a fost lovită de locomotiva trenului.

Conform procesului verbal de cercetare la faţa locului (f. 5-6 d.u.p.), precum şi a planşelor foto (f. 7-12 d.u.p.) se constată faptul că semiremorca a fost proiectată până în apropierea unui gard, pereţii metalici ai acesteia fiind dislocaţi astfel că o parte din rolele de hârtie aflate în interior au fost proiectate într-un stâlp electric. Urmările evenimentului rutier au constat în ruperea stâlpului de susţinere a reţelei electrice CFR şi avarierea unor instalaţii de comandă şi semnalizare automată prin lovirea dulapurilor metalice care le adăposteau, astfel cum rezultă şi din declaraţiile martorilor O.R.N. (f. 60-62 d.u.p.), P.E. (f. 65-67 d.u.p.), respectiv C.L. (70-72 d.u.p.). Costurile suportate pentru prejudiciul cauzat s-au ridicat la suma totală de 33.201,71 lei calculată potrivit devizelor de pagubă şi de lucrări (f. 23-26 d.u.p.), Compania Naţională de Căi Ferate – Revizoratul Regional de Siguranţa Circulaţiei Cluj calificând evenimentul produs ca fiind un accident feroviar prin care s-a pus în pericol siguranţa circulaţiei (adresa nr. 41/A3/795/2013 – f. 22 d.u.p.)

Întrucât trenul circula cu o viteză de aprox. 110-115 km/h, iar o oprire a acestuia aflat la o distanţă de 500-600 m de vehiculul condus de către inculpat, nu s-a putut efectua (declaraţie martor mecanic C. – f. 70-72 d.u.p.), locomotiva electrică cu seria CD nr. 8212.2/2012 aparţinând depoului de locomotive Suceava (carte de identitate şi certificat de înmatriculare – f. 36-38 d.u.p.) a fost avariată, potrivit procesului verbal de constatare tehnică (f. 34) şi a devizului de prestări servicii (f. 35 d.u.p.) valoarea totală a reparaţiilor ridicându-se la suma de 7.1983,12 lei.

De asemenea, regularitatea traficului feroviar a fost afectată întrucât un număr de 17 trenuri au înregistrat întârzieri cu 404 minute, aspect dovedit prin devizul STFC Cluj – Serviciul Dispecerat (f. 48 d.u.p.), prejudiciul fiind evaluat la valoarea de 1.118 lei.

Instanţa a constatat că atât pentru autovehiculul cap tractor cu marca Volvo, nr. înmatriculare ..., cât şi pentru semiremorca cu numărul de înmatriculare ... au fost încheiate contracte de asigurare de răspundere civilă obligatorie cu SC C. SA, respectiv SC E. SA, aspect dovedit prin poliţele de asigurare aferente (f. 56-57 d.u.p.).

În drept, raportat la faptul că de la data săvârşirii faptei (10.10.2013), când în vigoare era Codul penal de la 1969, a intervenit Legea nr. 286/2009 privind Codul penal (în continuare C.pen.), în temeiul art. 5 C.pen. instanţa va proceda la analiza legii penale mai favorabile.

Având în vedere conţinutul deciziei Curţii Constituţionale nr. 265/2014, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014, prin care s-a stabilit că dispoziţiile art. 5 C.pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive, precum şi hotărârea nr. 5/2014 pronunţată de completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 470 din 26 iunie 2014, prin care s-a stabilit că legea penală mai favorabilă trebuie aplicată global şi nu pe instituţii autonome, în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile în prezenta cauză, instanţa urmează să analizeze comparativ dispoziţiile relevante din cele două coduri penale succesive.

În acest sens, conţinutul infracţiunii şi pedeapsa prevăzută (natura şi limitele acesteia), precum şi modalitatea de individualizare a executării pedepsei, concret stabilită, reprezintă criterii în raport de care instanţa va determina legea penală mai favorabilă situaţiei juridice a inculpatului C.I..

Analizând fapta care formează obiectul judecăţii de faţă, prin prisma situaţiei de fapt reţinute, conform prevederilor din vechea reglementare s-a constatat că aceasta poate fi încadrată în prevederile art. 276 alin. (1), (3) şi (4) C.pen. 1969 ca fiind o infracţiune de distrugere sau semnalizare falsă, care se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 7 ani, în timp ce potrivit încadrării în drept din noua lege, fapta ar fi prev. şi ped. de art. 332 alin. (1) şi (4) C.pen., de asemenea ca o infracţiune de distrugere sau semnalizare falsă, a cărei pedeapsă constă în închisoare de la 1 la 3 ani şi 6 luni şi interzicerea unor drepturi.

Deşi din perspectiva limitelor de pedeapsă Codul penal din 2009 ar fi mai favorabil, instanţa a considerat oportun a se stabili legea aplicabilă care, in concreto, se dovedeşte a fi mai avantajoasă pentru inculpat, iar în acest sens se are în vedere concepţia legiuitorului din vechea reglementare cu privire la posibilitatea reţinerilor circumstanţelor atenutante judiciare privind persoana făptuitorului potrivit art. 74 C.pen. 1969, ale căror efecte constau în facultatea instanţei de a stabili o pedeapsă sub minimul special prevăzut, conform art. 76 C.pen. 1969. În viziunea noului cod penal, circumstanţele atenuante judiciare pot fi reţinute strict cu privire la faptă astfel cum se prevede în art. 75 alin. (2) C.pen. ori luând în considerare conduita morală a inculpatului anterior săvârşirii infracţiunii, prin lipsa antecedentelor morale, instanţa apreciază că plaja mai largă a circumstanţelor atenuante judiciare şi efectele acestora reglementate de vechiul cod penal, îi atribuie legii un caracter favorabil mai puternic decât limitele speciale scăzute din codul penal actual.

În plus, modalitatea de individualizare a executării pedepsei reprezintă un alt criteriu potrivit căruia legea în vigoare la data faptei este cea mai favorabilă întrucât potrivit art. 81 C.pen. 1969 instanţa poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei, instituţie juridică care nu a mai fost menţinută în noua lege. De asemenea, tot printr-o analiză comparativă, se constată că sub aspectul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei cerinţa acordului la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii impusă de Codul penal din 2009 conferă un caracter mai aspru acestei legi, spre deosebire de instituţia suspendării sub supraveghere din codul de la 1969.

Prin urmare, analizând global dispoziţiile din cele două legi succesive, dar in concreto pentru inculpatul C.I., instanţa a constatat că din perspectiva individualizării judiciare se impune a fi determinată legea penală din 1969 ca având un caracter mai favorabil.

Astfel, fapta inculpatului C.I. care, în data de 10.10.2013, în jurul orelor 13:00, în timp ce se afla la volanul capului tractor Volvo cu nr. ... care tracta semiremorca înmatriculată cu nr. ..., fără a se asigura corespunzător şi ignorând semnalele acustice şi luminoase aflate în funcţiune la trecerea la nivel cu calea ferată din localitatea Sînnicoara, inculpatul C.I. a încercat să traverseze calea ferată, dar ansamblul de vehicule a fost surprins şi lovit de locomotiva unui tren de călători, iar în urma accidentului a fost dărâmat un stâlp de înaltă tensiune şi au fost distruse mai multe instalaţii de cale ferată, punându-se în pericol siguranţa circulaţiei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de distrugere şi semnalizare falsă prev. şi ped. de art. 276 alin. (1), (3) şi (4) C.pen. din 1969.

Sub aspectul laturii obiective, potrivit alin. (1) al art. 276 C.pen. 1969, instanţa a reţinut că elementul material constând în distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare a liniei ferate sau a instalaţiilor de cale ferată, posibilă fiind punerea în pericol a siguranţei mijloacelor de transport ale căilor ferate, s-a realizat prin acţiunea inculpatului de a încerca să traverseze calea ferată din localitatea Sînnicoara, ignorând semnalele acustice şi luminoase aflate în funcţiune la acel moment, semiremorca omologată capului tractor Volvo fiind lovită de către trenul interregio nr. 1834 punând astfel în pericol siguranţa circulaţiei feroviare, precum şi distrugând mai multe instalaţii electrice de cale ferată, rupând totodată din terasament un stâlp de susţinere a reţelei electrice CFR.

Varianta agravată a infracţiunii de distrugere reglementată de alin. (3) presupune producerea unei tulburări în activitatea de transport pe calea ferată sau a unui accident de cale ferată fiind incidentă prezentei situaţii de fapt întrucât s-a constatat că evenimentul produs se încadrează în categoria ”accident feroviar” fiind afectată, totodată, regularitatea traficului feroviar prin întârzierea unui număr de 17 trenuri cu 404 minute.

Urmarea imediată constă în atingerea adusă siguranţei circulaţiei pe căile ferate, precum şi crearea unui prejudiciu prin distrugerea instalaţiilor electrice, legătura de cauzalitate dintre acţiunea culpabilă de a traversa calea ferată necorespunzător şi urmarea produsă rezultând din materialitatea faptei.

În ceea ce priveşte latura subiectivă, inculpatul a acţionat cu vinovăţie în modalitatea culpei cu prevedere potrivit art. 19 alin. (1) pct. 2 lit. a) C.pen. 1969, deoarece inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, dar nu a acceptat producerea acestuia, apreciind, fără temei, că rezultatul nu se va produce.

Constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 396 alin.(2) C.proc.pen., fiind probată dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, instanţa a dispus condamnarea inculpatului C.I. pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere prev. şi ped. de art. 276 alin. (1), (3) şi (4) C.pen.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, instanţa a analizat criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de articolul 72 Codul penal 1969, respectiv dispoziţiile părţii generale a Codului penal 1969, limitele de pedeapsă fixate în cadrul art. 276 alin. (1), (3) şi (4) din C.pen. 1969 (de la 3 la 7 ani închisoare), gradul de pericol social concret al infracţiunii săvârşite, modul şi împrejurările concrete ale comiterii acesteia, precum şi persoana inculpatului. Totodată, instanţa a dat eficienţă art. 396 alin. (10) C.pr.pen., inculpatul recunoscând săvârşirea faptei şi solicitând judecarea acesteia potrivit procedurii simplificate, astfel că reducând cu o treime limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul închisorii pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 276 alin. (1), (3) şi (4) din C.pen. 1969, urmând a fi stabilită o pedeapsă cu închisoarea cuprinsă între 2 şi 4 ani şi 8 luni închisoare.

Sub aspectul gravităţii infracţiunii, instanţa a apreciat că pericolul social concret al faptei este unul ridicat în raport de importanţa valorilor sociale încălcate, mai exact a normelor vizând circulaţia pe drumurile publice constând în respectarea semnalelor acustice şi luminoase de la nivelul căilor ferate prin care se avertizează trecerea mijloacelor de transport feroviare şi se conferă siguranţă circulaţiei publice pe căile ferate. Raportat la urmările produse, se apreciază, din nou a exista un nivel ridicat de gravitate al impactului petrecut luând în considerare că partea de instalaţie electrică a căii ferate a fost serios afectată. De asemenea, siguranţa circulaţiei feroviare a fost pusă în pericol întrucât ţine de dinamica evenimentelor produse faptul că accidentul feroviar nu s-a soldat cu vătămarea călătorilor din respectiv tren, fapta în sine având aptitudinea de a produce un asemenea rezultat.

În ceea ce priveşte modul şi împrejurările concrete de producere a accidentului feroviar instanţa a reţinut că inculpatul, deşi iniţial a oprit la nivelul trecerii căii ferate, după trecerea primului tren a desconsiderat semnalele de avertizare încă funcţionale, deşi nu fără temei, astfel că s-a angajat în traversarea pasajului CFR fiindu-i imposibil să evite contactul locomotivei trenului interregio cu partea din spate a semiremorcii omologate.

Cu referire la persoana inculpatului instanţa a reţinut că C.I. în vârstă de 23 ani, este necăsătorit, are studii medii efectuate şi pregătire pentru a desfăşura activitatea de conducere a vehiculelor ca şofer profesionist, lucrând în prezent în cadrul societăţii SC L. SA Bistriţa în calitate de magazioner. Sub aspectul conduitei sale atât anterior săvârşirii faptei cât şi ulterior acesteia, s-a dovedit a fi una corespunzătoare normelor legale, potrivit fişei de cazier judiciar relevându-se că inculpatul nu a mai fost cercetat sau condamnat pentru faptele prevăzute de legea penală. Totodată, caracterizările persoanelor cu care inculpatul relaţionează în mod obişnuit îl recomandă ca fiind o persoană responsabilă, sociabilă şi care s-a preocupat să aibă o ocupaţie prin care să îşi asigure un venit lunar constant.

În raport de cele analizate cu privire la gravitatea faptei, precum şi aspectele legate de persoana inculpatului, instanţa a apreciat oportună stabilirea unei pedepse orientate înspre minimul special prevăzut de lege şi, în consecinţă, în baza art. 276 alin. (1), (3) şi (4) C.pen. 1969 cu aplicarea art. 396 alin. (10) C.pr.pen. şi reţinerea art. 5 C.pen. l-a condamnat pe inculpatul C.I. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere.

Instanţa, determinând anterior legea veche drept lege penală mai favorabilă aplicabilă, a analizat aplicarea pedepselor complementare şi accesorii conform Codului penal din 1969, în temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012.

Natura şi gravitatea faptelor inculpatului conduc la concluzia incompatibilităţii sale morale cu calitatea de ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, prin urmare, instanţa a dat eficienţă art. 71 alin. (2) C.pen. 1969 rap. la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, şi va interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, dreptul prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a b) C.pen. 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, pe durata executării pedepsei.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, instanţa a apreciat că scopul sancţiunii poate fi atins şi fără privarea de libertate, întrucât simpla condamnare a inculpatului implică pentru acesta o constrângere şi poate conduce prin ea însăşi la reeducarea sa. Pe de altă parte, instanţa a apreciat că lipsa altor condamnări anterioare, respectiv ulterioare datei comiterii faptei, impune această soluţie având în vedere însuşirea şi conştientizarea respectării normelor penale de care inculpatul a dat dovadă prin comportamentul său obişnuit.

Pe cale de consecinţă, în baza art. 81 alin. (1) şi art. 82 alin. (1) C.pen. 1969 rap. la art. 15 din Legea nr. 187/2012 instanţa a suspendat condiţionat executarea pedepsei de 2 ani închisoare, pe durata termenului de încercarea de 4 ani, calculat de la data rămânerii definitive a suspendării condiţionate.

Având în vedere faptul că instanţa a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, în baza art. 71 alin. (5) C.pen. 1969 s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II - a C.pen. 1969 pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate.

Totodată, în baza art. 359 C.pr.pen raportat la art. 15 din Legea nr. 187/2012 s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor articolului 83 C.pen. 1969 privind revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei în ipoteza săvârşirii unei noi infracţiuni în interiorul termenului de încercare.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanţa a reţinut că în cursul urmăririi penale, s-au constituit părţi civile următoarele: COMPANIA NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE ”CFR” S.A.- SUCURSALA CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE, ÎNTREȚINERE ŞI REPARAŢII CFR CLUJ pentru suma de 33.201,71 lei, reprezentând daune materiale (f. 21 d.u.p.), S.N.T.F.C. C.F.R. CĂLĂTORI S.A. BUCUREȘTI – SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI IAŞI pentru suma de 71.983,12 lei, reprezentând daune materiale (f. 28-29 d.u.p.), precum şi S.N.T.F.C. C.F.R. CĂLĂTORI S.A. BUCUREŞTI – SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI CLUJ pentru suma de 1.118 lei, reprezentând daune materiale.

Pentru angajarea răspunderii civile delictuale, din interpretarea dispoziţiilor art. 1349 raportat la art. 1357 C.civ., rezultă că pentru fapta proprie se cer a fi întrunite, în mod cumulativ, condiţiile existenţei unei fapte ilicite, săvârşită cu vinovăţie şi cauzatoare de prejudiciu, elemente între care trebuie să fie stabilită o legătură de cauzalitate.

În ceea ce priveşte analiza condiţiilor mai sus enunţate, raportat la situaţia de fapt ce face obiectul prezentei cauze, instanţa a constatat că cerinţele răspunderii civile delictuale sunt îndeplinite. Astfel, prin acţiunea de distrugere a instalaţiilor electrice de cale ferată şi ruperea stâlpului de sprijin a reţelei electrice, produse în timpul desfăşurării activităţii de conducere a vehiculului compus din cap tractor şi semiremorcă, s-a realizat conţinutul infracţiunii de distrugere, urmările accidentului feroviar cauzând prejudicii unor părţii civile distincte.

Mai întâi, astfel cum s-a învederat de către partea civilă COMPANIA NAŢIONALĂ DE CĂI FERATE ”CFR” S.A.- SUCURSALA CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE, ÎNTREŢINERE ŞI REPARAŢII CF CLUJ pentru repararea instalaţiilor electrice avariate, de la nivelul pasajului de cale ferată, respectiv pentru stâlpul rupt din terasamentul apropiat impactului feroviar, costurile s-au ridicat la suma de 33.201,71 lei, valoare justificată atât prin devizul de instalaţii (f. 25-26 d.u.p.), cât şi prin devizul de pagubă (f. 23-24).

Totodată, în urma faptei ilicite a inculpatului C.I. care a provocat accidentul, locomotiva trenului interregio implicat în impactul produs, a fost avariată (planşe foto – f. 39-42 d.u.p.). Pentru repararea daunei, potrivit devizului de prestări servicii (f. 35 d.u.p.) s-au efectuat cheltuieli în cuantum de 71.983,12 lei, iar pentru că vehiculul feroviar aparţinea depoului de locomotive Suceava, S.N.T.F.C. C.F.R. CĂLĂTORI S.A. BUCUREȘTI – SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI IAŞI s-a constituit parte civilă în prezentul proces penal pentru suma dovedită a fi suportată de către aceasta.

Nu în ultimul rând, S.N.T.F.C. C.F.R. CĂLĂTORI S.A. BUCUREȘTI – SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI CLUJ a suferit un prejudiciu urmare a tulburării activităţii de transport pe calea ferată întrucât 17 trenuri au înregistrat întârzieri, iar potrivit calculului efectuat prin Serviciul Dispecerat Cluj (f. 48 d.u.p.) s-a constatat că echivalentul celor 404 minute de întârziere se cuantifică în suma de 1.118 lei, cu titlu de despăgubiri, pentru care s-a constituit parte civilă.

Legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciile cauzate constând în contravaloarea reparaţiilor efectuate asupra bunurilor aduse în stare de neîntrebuinţare, rezultă, în mod evident, din modalitatea de săvârşire a infracţiunii de distrugere. De asemenea, vinovăţia necesară pentru angajarea răspunderii civile delictuale, astfel cum se prevede în art. 1357 alin. (2) C.civ. preia forma culpei celei mai uşoare or, atâta timp cât s-a stabilit a exista o culpă în concordanţă cu dispoziţiile impuse de sfera dreptului penal, în sarcina inculpatului se arată a fi îndeplinită şi această condiţie cerută de răspunderea civilă, fiind autor al prejudiciilor produse.

Odată constatate a fi întrunite toate cerinţele răspunderii civile delictuale, instanţa urmează să stabilească persoanele responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul C.I. instanţa constată a fi inerentă antrenarea răspunderii civile delictuale în sarcina sa, acesta urmând să răspundă pentru fapta ilicită proprie de a distruge instalaţiile electrice ale căii ferate, ruperea stâlpului de susţinere a firelor electrice, avarierea locomotivei, precum şi afectarea regularităţii traficului feroviar.

Cu toate acestea, s-a reţinut că între inculpatul C.I. şi societatea S.C. F. S.R.L., proprietar al ansamblului de vehicule condus de către inculpat şi implicat în accidentul feroviar, exista la data faptei ilicite un raport contractual specific dreptului muncii. Potrivit art. 1373 alin. (1) C.civ. ”comitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepuşii săi ori de câte ori fapta săvârşită de aceştia are legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate”, iar potrivit alin. (2) ”este comitent cel care, în virtutea unui contract sau în temeiul legii, exercită direcţia, supravegherea şi controlul asupra celui care îndeplineşte anumite funcţii sau însărcinări în interesul său ori al altuia”.

În conformitate cu textele legale redate, instanţa a constatat că inculpatul a comis fapta în timp ce se afla în desfăşurarea activităţii de transport marfă, având calitatea de conducător auto profesionist care îndeplinea însărcinarea societăţii angajatoare de a efectua distribuţia încărcăturii mărfii la diferite puncte de destinaţie. În acest context, instanţa a apreciat că S.C. F. S.A. avea calitatea de comitent, iar inculpatul pe cea de prepus, care a săvârşit fapta ilicită având legătură cu atribuţia încredinţată de a transporta marfă. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 1373 C.civ. răspunderea civilă a S.C. F. S.A. va fi antrenată sub forma răspunderii comitenţilor pentru fapta prepuşilor.

În continuare, instanţa constată că S.C. F. S.A. a încheiat pentru autovehiculul cu marca Volvo, având nr. de înmatriculare …, asigurare de răspundere civilă obligatorie cu S.C. C.. S.A, astfel cum reiese din poliţa de asigurare seria RO/17/G17/HR nr. 006574338 emisă la data de 04.03.2013 pentru o perioadă de valabilitate cuprinsă între 10.05.2013-09.05.2014 (f. 57 d.u.p.). De asemenea, asigurare similară a fost încheiată cu S.C. E. S.A. pentru autovehiculul semiremorcă cu nr. de înmatriculare …, astfel cum reiese din poliţa de asigurare seria RO/16/H16/DV nr. 2002073317 emisă la data de 14.12.2012 pentru o perioadă de valabilitate cuprinsă între 31.12.2012-30.12.2013 (f. 57 d.u.p.).

Dovedită fiind încheierea contractelor de asigurare pentru răspunderea civilă auto, instanţa a constatat a fi incident art. 2199 alin. (1) C.civ. ”Prin contractul de asigurare, contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta din urmă se obligă ca, în cazul producerii riscului asigurat, să plătească o indemnizaţie, după caz, asiguratului, beneficiarului asigurării sau terţului păgubit”.

Pentru evenimente rutiere, potrivit condiţiilor contractuale dintre societăţile asiguratoare şi asiguratul S.C. F. S.A., limita despăgubirilor prejudiciilor materiale, pentru fiecare autovehicul asigurat, s-a stabilit a fi aceea de 1.000.000 Euro, aspect cuprins în poliţele de asigurare indicate. În cauză, asiguratul S.C. F. S.A. urmează a fi răspunzător pentru prejudiciul cauzat de către prepusul său, astfel că în temeiul art. 2223 alin. (1) C.civ. rap. la art. 2208 C.civ. asigurătorul este obligat să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde potrivit legii faţă de terţele persoane prejudiciate, în cauză, părţile civile menţionate, în limita plafonului stabilit de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

Concluzionând prin menţionarea că în raport de considerentele expuse, inculpatul C.I., societatea angajatoare S.C. F. S.A., precum şi societăţile de asigurare S.C. C. S.A., S.C. E. S.A. răspund pentru aceeaşi faptă ilicită prejudiciabilă, în temeiul art. 1382 C.civ. sunt ţinuţi în solidar la reparaţie faţă de cel prejudiciat.

Întrucât s-au stabilit persoanele responsabile de repararea pagubei produse, potrivit legii civile, instanţa a constatat că potrivit art. 86 C.pr.pen. S.C. F. S.A., S.C. C. S.A., şi S.C. E. S.A. dobândesc, în procesul penal, calitatea de părţi responsabile civilmente întrucât au obligaţia convenţională de a repara în întregime prejudiciul cauzat prin infracţiune.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 25, 23 alin. (3) şi art. 86 C.pr.pen. rap. la art. 1357 şi art. 1382 C.civ., instanţa a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă COMPANIA NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE ”CFR” S.A.- SUCURSALA CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE, ÎNTREȚINERE ŞI REPARAŢII CFR CLUJ şi a fost obligat inculpatul C.I. în solidar cu părţile responsabile civilmente S.C. F. S.A., S.C. C. S.A., şi S.C. E. S.A. să plătească părţii civile suma de 33.201,71 lei, reprezentând daune materiale.

De asemenea, în temeiul art. 25, 23 alin. (3) şi art. 86 C.pr.pen. rap. la art. 1357 şi art. 1382 C.civ., instanţa a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă S.N.T.F.C. C.F.R. CĂLĂTORI S.A. BUCUREŞTI – SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI IAŞI şi a fost obligat inculpatul C.I. în solidar cu părţile responsabile civilmente S.C. F. S.A., S.C. C. S.A., şi S.C. E. S.A. să plătească părţii civile suma de 71.983,12 lei, reprezentând daune materiale.

În temeiul art. 25, 23 alin. (3) şi art. 86 C.pr.pen. rap. la art. 1357 şi art. 1382 C.civ., instanţa a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă S.N.T.F.C. C.F.R. CĂLĂTORI S.A. BUCUREŞTI – SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI CLUJ şi a fost obligat inculpatul C.I. în solidar cu părţile responsabile civilmente S.C. F. S.A., S.C. C. S.A., şi S.C. E. S.A. să plătească părţii civile suma de 1.118 lei, reprezentând daune materiale.

În baza art. 274 al. 1 şi 3 din NC.p.p., a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor de judecată avansate de stat.



Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul C.I. şi partea responsabilă civilmente S.C. F. S.R.L. Bistriţa.

Inculpatul C.I. a solicitat admiterea căii de atac promovate şi reducerea pedepsei, critica sa vizând netemeinicia sancţiunii dispuse de prima instanţă pentru a fi executată. Arată că a fost sincer şi a regretat comiterea faptei, învederând că legea penală mai favorabilă este noul Cod penal, sens în care solicită aplicarea acestuia.

Partea responsabilă civilmente S.C. F. S.R.L. Bistriţa a solicitat admiterea apelului, înlăturarea răspunderii sale solidare cu inculpatul la repararea pagubei întrucât are doar calitatea de asigurat în această speţă.
Curtea examinând apelurile promovate prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Cu privire la apelul inculpatului C.I.:
Curtea examinând modul în care instanţa de fond a realizat individualizarea pedepsei principale aplicată apelantului C.I., constată că a respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce priveşte cuantumul, cât şi modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispoziţiile art.74 din Codul penal, evidenţiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanţelor reale efective, dar şi a circumstanţelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât şi a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea, fiind făcută fără o preeminenţă a vreunuia din criteriile arătate, precum şi consecinţele pedepsei şi a modalităţii de executare neprivative de libertate, prin prisma funcţiilor unei asemenea sancţiuni.

Curtea, în baza propriei analize, faţă de critica formulată în sensul reducerii cuantumului pedepsei consideră că nu se impune a se da curs celor susţinute, deoarece nu s-ar putea da eficienţă într-un mod prioritar circumstanţelor personale, în raport cu celelalte, faţă de regula examinării plurale a criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor.

Curtea consideră că pedeapsa principală rezultantă de 2 ani închisoare în privinţa căreia s-a dispus suspendarea condiţionată, conform art 81 Cod penal, reprezintă o pedeapsă proporţională, atât cu gravitatea efectivă a faptei comise de apelant, concretizată prin modul în care acesta a acţionat, în sensul că în data de 10.10.2013, în jurul orelor 13:00, în timp ce se afla la volanul capului tractor Volvo cu nr. ... care tracta semiremorca înmatriculată cu nr. ..., fără a se asigura corespunzător şi ignorând semnalele acustice şi luminoase aflate în funcţiune la trecerea la nivel cu calea ferată din localitatea Sînnicoara, inculpatul C.I. a încercat să traverseze calea ferată, dar ansamblul de vehicule a fost surprins şi lovit de locomotiva unui tren de călători, iar în urma accidentului a fost dărâmat un stâlp de înaltă tensiune şi au fost distruse mai multe instalaţii de cale ferată, punându-se în pericol siguranţa circulaţiei, şi ea reliefează periculozitatea excesivă a modului de operare al apelantului, cât şi profilul socio-moral şi de personalitate a inculpatului, a cărui atitudine în societate şi procesuală în cauză, este pozitivă.

Faţă de modul concret de săvârşire a faptei, cuantumul pedepsei 2 ani închisoare, asigură realizarea scopurilor pedepsei, iar neexecutarea sa, dispunându-se suspendarea condiţionată, va da posibilitate inculpatului să conştientizeze consecinţele faptei sale, în vederea unei reinserţii sociale reale a acestuia.

Cuantumul sancţiunii nu se impune a fi redus faţă de gravitatea faptei comise, consecinţele acesteia, rezonanţa în comunitate şi a reacţiei pe care societatea prin organele judiciare trebuie să o aibă, faţă de săvârşirea unor asemenea infracţiuni.

În legătură cu aplicarea legii penale mai favorabile, Curtea reţine următoarele:

Analizând fapta care formează obiectul judecăţii de faţă, prin prisma situaţiei de fapt reţinute, conform prevederilor din vechea reglementare s-a constatat că aceasta poate fi încadrată în prevederile art. 276 alin. (1), (3) şi (4) C.pen. 1969 ca fiind o infracţiune de distrugere sau semnalizare falsă, care se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 7 ani, în timp ce potrivit încadrării în drept din noua lege, fapta ar fi prev. şi ped. de art. 332 alin. (1) şi (4) C.pen., de asemenea ca o infracţiune de distrugere sau semnalizare falsă, a cărei pedeapsă constă în închisoare de la 1 la 3 ani şi 6 luni şi interzicerea unor drepturi.

Deşi din perspectiva limitelor de pedeapsă Codul penal din 2009 ar fi mai favorabil, instanţa a considerat oportun a se stabili legea aplicabilă care, in concreto, se dovedeşte a fi mai avantajoasă pentru inculpat, iar în acest sens se are în vedere concepţia legiuitorului din vechea reglementare cu privire la posibilitatea reţinerilor circumstanţelor atenuante judiciare privind persoana făptuitorului potrivit art. 74 C.pen. 1969, ale căror efecte constau în facultatea instanţei de a stabili o pedeapsă sub minimul special prevăzut, conform art. 76 C.pen. 1969. În viziunea noului cod penal, circumstanţele atenuante judiciare pot fi reţinute strict cu privire la faptă astfel cum se prevede în art. 75 alin. (2) C.pen. ori luând în considerare conduita morală a inculpatului anterior săvârşirii infracţiunii, prin lipsa antecedentelor morale, instanţa a apreciat că plaja mai largă a circumstanţelor atenuante judiciare şi efectele acestora reglementate de vechiul cod penal, îi atribuie legii un caracter favorabil mai puternic decât limitele speciale scăzute din codul penal actual.

În plus, modalitatea de individualizare a executării pedepsei reprezintă un alt criteriu potrivit căruia legea în vigoare la data faptei este cea mai favorabilă întrucât potrivit art. 81 C.pen. 1969 instanţa poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei, instituţie juridică care nu a mai fost menţinută în noua lege. De asemenea, tot printr-o analiză comparativă, se constată că sub aspectul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei cerinţa acordului la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii impusă de Codul penal din 2009 conferă un caracter mai aspru acestei legi, spre deosebire de instituţia suspendării sub supraveghere din codul de la 1969.

Prin urmare, analizând global dispoziţiile din cele două legi succesive, dar in concreto pentru inculpatul C.I., Curtea a constatat că din perspectiva individualizării judiciare se impune a fi determinată legea penală din 1969 ca având un caracter mai favorabil.

Pentru motivele ce preced, apelul inculpatului se va respinge ca nefondat, în baza art. 421 pct 1 lit.b CPP.
Cu privire la apelul părţii responsabile civilmente S.C. F. S.R.L. Bistriţa:
Pentru angajarea răspunderii comitentului în baza art.1373 alin.1 C.civ. se cer a fi întrunite două condiţii specifice: 1) existenţa raportului de prepuşenie şi 2) prepusul să fi săvârşit fapta în funcţiile ce i-au fost încredinţate.

Pentru ca răspunderea comitentului să fie angajată trebuie ca raportul de prepuşenie să existe la momentul săvârşirii faptei ilicite. Cu alte cuvinte, răspunderea prevăzută de art.1373 alin.1 C.civ., nu va acţiona dacă la data săvârşirii faptei ilicite, nu mai exista calitatea de comitent, fie datorită faptului că atributele specifice acestui raport – subordonare, conducere, îndrumare, supraveghere, control – trecuseră, chiar şi numai temporar, asupra altei persoane; în această din urmă ipoteză, evident că răspunderea va aparţine persoanei care exercita efectiv aceste atribute.

Comitentul va continua însă să răspundă, chiar dacă la data acţiunii în daune, celui care a săvârşit fapta ilicită îi încetase calitatea de prepus; important este ca această calitate să fi existat la data săvârşirii faptei.

Pentru angajarea răspunderii comitentului în art.1373 alin.1 C.civ., se prevede că prejudiciile trebuie să fi fost cauzate de către prepuşi „în funcţiile ce li s-au încredinţat”.

Răspunderea comitentului trebuie să funcţioneze în toate cazurile în care săvârşirea faptei ilicite „nu ar fi fost cu putinţă dacă nu s-ar fi încredinţat prepusului funcţia respectivă, fiind deci, fără însemnătate, împrejurarea că faptele păgubitoare nu corespund exerciţiului normal al funcţiei, ci constituie un exerciţiu abuziv al ei”. Trebuie să existe între exerciţiul funcţiei şi fapta păgubitoare o legătură de cauzalitate sau cel puţin de conexitate, astfel încât funcţia să fi procurat instrumentul faptei ilicite – maşina, vagonul – sau prilejul care a înlesnit săvârşirea faptei ilicite. Este necesar ca infracţiunea să se fi produs de către prepus în timpul serviciului.

Curtea reţine că pentru a stabili dacă răspunderea unităţilor poate fi angajată în calitate de comitent, esenţială este împrejurarea dacă există, de o parte autoritate şi, de cealaltă, subordonare, în temeiul unui acord între părţi, prin care prepusul primeşte să desfăşoare o activitate, supunându-se directivelor comitentului.

Probele dosarului atestă fără dubiu că inculpatul C.I. era angajatul SC F. SRL Bistriţa, la data producerii accidentului.

Aşa fiind, rezultă fără echivoc că inculpatul C.I. era prepus al comitentului SC F. SRL Bistriţa, la data evenimentului în care a fost implicat, astfel că în speţă în mod corect a fost antrenată răspunderea solidară a părţii responsabile civilmente de mai sus, cu apelantul, la repararea daunelor materiale pricinuite părţii civile COMPANIA NAŢIONALĂ DE CĂI FERATE- CFR SA- SUCURSALA- CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE ÎNTREŢINERE ŞI REPARAŢII CF CLUJ şi cheltuieli judiciare statului.

Răspunderea comitentului SC F. SRL Bistriţa, este angajată în primul rând pentru daunele cauzate de prepus, deoarece acesta şi-a realizat atribuţiile derivând din funcţia încredinţată, conform indicaţiilor date de comitent, în limitele funcţiei şi în interesul acestuia; de asemenea, răspunderea acestuia intervine deoarece prepusul, acţionând în cadrul funcţiei încredinţate, în interesul comitentului, ori într-un mod de natură a crea convingerea că acţionează în interesul acestuia, a săvârşit o faptă cauzatoare de prejudicii, prin realizarea în mod necorespunzător a indicaţiilor primite, ori prin depăşirea lor abuzivă. Sub acest aspect, hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, statuând corect calitatea de comitent, respectiv de parte responsabilă civilmente în favoarea acestei unităţi, dispunând obligarea solidară a acesteia cu inculpatul la repararea daunelor materiale către partea civilă COMPANIA NAŢIONALĂ DE CĂI FERATE- CFR SA- SUCURSALA- CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE ÎNTREŢINERE ŞI REPARAŢII CF CLUJ.

Referitor la inculpatul C.I. Curtea a constatat că este necesară antrenarea răspunderii civile delictuale în sarcina sa, acesta urmând să răspundă pentru fapta ilicită proprie de a distruge instalaţiile electrice ale căii ferate, ruperea stâlpului de susţinere a firelor electrice, avarierea locomotivei, precum şi afectarea regularităţii traficului feroviar.

Dar, cu toate acestea, s-a reţinut că între inculpatul C.I. şi societatea S.C. F. S.R.L., proprietar al ansamblului de vehicule condus de către inculpat şi implicat în accidentul feroviar, exista la data faptei ilicite un raport contractual specific dreptului muncii. Potrivit art. 1373 alin. (1) C.civ. ”comitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepuşii săi ori de câte ori fapta săvârşită de aceştia are legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate”, iar potrivit alin. (2) ”este comitent cel care, în virtutea unui contract sau în temeiul legii, exercită direcţia, supravegherea şi controlul asupra celui care îndeplineşte anumite funcţii sau însărcinări în interesul său ori al altuia”.

Curtea a constatat că inculpatul a comis fapta în timp ce se afla în desfăşurarea activităţii de transport marfă, având calitatea de conducător auto profesionist, care îndeplinea însărcinarea societăţii angajatoare de a efectua distribuţia încărcăturii mărfii la diferite puncte de destinaţie. În acest context, Curtea apreciază că S.C. F. S.A. are calitatea de comitent, iar inculpatul pe cea de prepus, care a săvârşit fapta ilicită având legătură cu atribuţia încredinţată de a transporta marfă. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 1373 C.civ. răspunderea civilă a S.C. F. S.A. va fi antrenată sub forma răspunderii comitenţilor pentru fapta prepuşilor.

Mai mult, Curtea constată că S.C. F. S.A. a încheiat pentru autovehiculul marca Volvo, având nr. de înmatriculare ..., asigurare de răspundere civilă obligatorie cu S.C. C.. S.A, astfel cum reiese din poliţa de asigurare seria RO/17/G17/HR nr. 006574338 emisă la data de 04.03.2013 pentru o perioadă de valabilitate cuprinsă între 10.05.2013-09.05.2014 (f. 57 d.u.p.). De asemenea, asigurare similară a fost încheiată cu S.C. E. S.A. pentru autovehiculul semiremorcă cu nr. de înmatriculare ..., astfel cum reiese din poliţa de asigurare seria RO/16/H16/DV nr. 2002073317 emisă la data de 14.12.2012 pentru o perioadă de valabilitate cuprinsă între 31.12.2012-30.12.2013 (f. 57 d.u.p.).

Prin urmare, fiind dovedită încheierea contractelor de asigurare pentru răspunderea civilă auto, Curtea a constatat a fi incident art. 2199 alin. (1) C.civ. ”Prin contractul de asigurare, contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta din urmă se obligă ca, în cazul producerii riscului asigurat, să plătească o indemnizaţie, după caz, asiguratului, beneficiarului asigurării sau terţului păgubit”.

Pentru evenimente rutiere, potrivit condiţiilor contractuale dintre societăţile asiguratoare şi asiguratul S.C. F. S.A., limita despăgubirilor prejudiciilor materiale, pentru fiecare autovehicul asigurat, s-a stabilit a fi aceea de 1.000.000 Euro, aspect cuprins în poliţele de asigurare indicate. În cauză, asiguratul S.C. F. S.A. urmează a fi răspunzător pentru prejudiciul cauzat de către prepusul său, astfel că în temeiul art. 2223 alin. (1) C.civ. rap. la art. 2208 C.civ. asigurătorul este obligat să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde potrivit legii faţă de terţele persoane prejudiciate, în cauză, părţile civile menţionate, în limita plafonului stabilit de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

Aşa fiind, inculpatul C.I., societatea angajatoare S.C. F. S.A., precum şi societăţile de asigurare S.C. C. S.A., S.C. E. S.A. răspund pentru aceeaşi faptă ilicită prejudiciabilă, în temeiul art. 1382 C.civ. şi vor fi ţinuţi în solidar la reparaţie faţă de cel prejudiciat.

Întrucât s-au stabilit persoanele responsabile de repararea pagubei produse, potrivit legii civile, Curtea va constata că potrivit art. 86 C.pr.pen. S.C. F. S.A., S.C. C. S.A., şi S.C. E. S.A. dobândesc, în procesul penal, calitatea de părţi responsabile civilmente, deoarece au obligaţia convenţională de a repara în întregime prejudiciul cauzat prin infracţiune.

Pentru motivele ce preced, se va respinge ca nefondat apelul promovat de partea responsabilă civilmente SC F. SA BISTRIŢA în baza art. 421 pct 1 lit. b CPP. (Judecător Delia Purice)



Yüklə 1,47 Mb.

Dostları ilə paylaş:
  1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   25




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2020
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə