Curtea de Apel Ploieşti
Yüklə 0,67 Mb.
|
|
Curtea de Apel Ploieşti Decizii Relevante Trimestrul II 2010 
Întocmit Grefier, Mihaela Cîrstocea Cuprins Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie
gravă cu consecinţa punerii în primejdie a vieţii persoanei de tentativa de omor. 5. Omisiune de a se pronunţa asupra cererii de apel. Casarea deciziei astfel pronunţată. Secţia Civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie
2. Respectarea principiilor care guvernează desfăşurarea procesului civil cu ocazia soluţionării pricinii. Consecinţele încălcării acestor principii. 3. Servitutea de vedere.Dobândirea dreptului de servitute de vedere, pe calea uzucapiunii de 30 de ani, este o excepţie de fond, care poate fi invocată întotdeauna, direct, în orice etapă procesuală.
Respingerea capătului principal de cerere ca rămas fără obiect. Consecinţe.
echitabil.
administrative teritoriale şi titularii dreptului de administrare asupra acestor bunuri. Modalitatea de rezolvare a nemulţumirilor privind trecerea unui teren în domeniul public.
regim de urgenţă cu măsura plasamentului, decăderea totală sau parţială din exerciţiul drepturilor părinteşti, precum şi cu privire la exercitarea drepturilor părinteşti.
atac. Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ şi Fiscal COMERCIAL 1.Procedura arbitrală.Suspendarea judecăţii litigiului arbitral.Ordonanţă preşedinţială. 2. Înlocuirea administratorului judiciar se dispune pentru motive temeinice. 3. Deschiderea procedurii insolvenţei şi efectele pe care le produce hotărârea de deschidere a procedurii. Imposibilitatea trecerii la procedura falimentului în cazul casării sentinţei de deschidere a procedurii. 4. Caracter cert, lichid şi exigibil al creanţei, în vederea înscrierii în tabelul creditorilor. CONTENCIOS 1. Contencios administrativ. Comunicare informaţii de interes public. Daune morale. 2. Daune morale. Cuantificare prejudiciu moral. 3. Dispoziţiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ prevăd că este obligatorie procedura prealabilă în cazul în care se solicită revocarea în tot sau în parte a actului administrativ, de o persoană ce se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim. 4. Aviz prealabil autorizării modificării unor lucrări pentru care fusese emisă autorizaţie de construire. Refuzul acordării acestuia în cazul lucrărilor deja executate. 5. Competenţa teritorială în materia plângerii contravenţionale. 6. Data depunerii cererii de acordare a drepturilor prevăzute de O.U.G. nr. 148/2005. 7. Procesual civil. Declinare succesivă de competenţă. Constatarea de către curtea de apel a inexistenţei conflictului negativ de competenţă. Scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea acesteia la ultima instanţă investită, pentru continuarea judecăţii. 8. Dispoziţie de sancţionare. Posibilitatea instanţei de a înlocui sancţiunea disciplinară aplicată cu o sancţiune mai uşoară. 9. Actul administrativ fiscal, în sensul dispoziţiilor art. 41 din codul de procedură fiscală, este un act emis de organul fiscal competent în aplicarea legislaţiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor fiscale. 10. Poliţist detaşat în cadrul serviciului public comunitar de evidenţă a persoanelor din cadrul primăriei. Comisia competentă să efectueze cercetarea disciplinară. 11. Procesual civil. Invocarea autorităţii de lucru judecat a considerentelor unei hotărâri irevocabile pronunţată într-un alt proces. 12. Contencios administrativ. Tardivitatea plângerii prealabile. 13. În cadrul procedurii de atribuire a unei lucrări de construcţie, ce intră sub incidenţa dispoziţiilor O.U.G. nr. 34/2006 ofertantul ce prezintă o ofertă cuprinzând valoarea propunerii financiare situate sub cuantumul de 85%, din valoarea estimată a contractului, trebuie să detalieze modul de formare a preţului ofertei. 14. Noţiunea de act administrativ, care poate fi atacat în temeiul Legii nr. 554/2004. 15. Efectul compensatoriu al daunelor morale. Daune morale acordate în baza Legii nr.544/2001 privind accesul liber la informaţiile de interes public. 16. Excepţia inadmisibilităţii acţiunii. Eliberare de certificat de luptător pentru victoria revoluţiei române din decembrie 1989 – remarcat prin fapte deosebite, după abrogarea Legii nr.42/1990. Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale 1. Competenţa după materie în cazul ordonanţei preşedinţiale. 2. Sancţiune disciplinară. Controlul instanţei de judecată asupra legalităţii şi temeiniciei sancţiunii aplicate. Înlocuirea sancţiunii. 3. Revizuire întemeiată pe dispoziţiile art.322 pct.2 cod pr.civ.Limitele exercitării acestei căi extraordinare de atac. 4. Pensie de urmaş solicitată de pe urma soţului care a avut calitatea de magistrat şi a beneficiat de pensie de serviciu. Aplicarea dispoziţiilor speciale din Legea nr.303/2004 privind statutul magistraţilor în virtutea principiului de drept specialia generalibus derogant şi nu a dispoziţiilor generale din Legea pensiilor nr.9/2000. 5. Omisiunea instanţei de recurs de a cerceta unul dintre motivele de modificare sau de casare. Revizuire. 6. Curs de formare profesională. Convenţie accesorie la contractul individual de muncă. 7. Cumulul pensiei anticipate parţiale cu indemnizaţia de consilier local. 8. Trecerea de la pensia anticipată parţială la pensia pentru limită de vârstă. Decizii Relevante Trimestrul II 2010 Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie 1. Infracţiuni contra patrimoniului. Tâlhăria. Latură obiectivă. Furtul săvârşit prin întrebuinţarea de violenţe sau ameninţări. Complicitate. Codul penal, art. 211 alin.1, alin. 2 litera b) şi c), alin. 21 lit. a cu aplic. art. 75 lit. c) şi art. 26 Actele materiale constând în prezenţa la grupul infracţional încă din momentul premergător luării rezoluţiei delictuoase, unite cu însoţirea coautorilor pe tot parcursul succesiunii naturale a desfăşurării activităţii infracţionale şi poziţionarea cu spatele în uşa unui lift, obstrucţionând tehnic posibilitatea victimelor să părăsească vehiculul sau a vreunei persoane să întrerupă ori să împiedice consumarea acesteia, consolidând moral şi material agresiunea corporală – mijloc folosită de coautori pentru deposedarea de bunurile deţinute, constituie complicitate la infracţiunea de tâlhărie, săvârşită într-un mijloc de transport de două sau mai multe persoane împreună. Decizia penală nr. 334, din 02 aprilie 2010 Prin sentinţa penală nr. 221 din 5 martie 2009 pronunţată de Judecătoria Buzău s-a dispus condamnarea inculpaţilor pentru autorat şi respectiv complicitate la două infracţiuni de tâlhărie prev. şi ped. de art.211 alin.1, alin.2 lit.b) şi c), alin.21 lit.a) cu aplic. art.74 alin.1 lit.a), alin.2 şi art.76 alin.1 lit.b) Cod penal, art.99 şi urm. Cod penal (primul) şi art.26 Cod penal, art.75 lit.c) şi art.80 Cod penal (secundul), la două pedepse de câte 3 (trei) ani închisoare, aplicându-se în final conform art.33 lit.a) şi art.34 lit.b) Cod penal pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare. Admiţându-se apelurile declarate de coinculpaţi şi parchet, prin decizia penală nr. 244 din 05 noiembrie 2009, Tribunalul Buzău a procedat la reindividualizarea întinderii şi modalităţii de executare a pedepselor, stabilite la primul grad de jurisdicţie în sensul reducerii cuantumului acestora la un an şi şase luni închisoare şi înlăturării dispoziţiilor art. 861 – 863 şi art. 71 alin. 5 Cod penal, privind suspendarea executării acestora. Soluţia este legală. Este de necontestat că în seara zilei de 29 august 2008, în jurul orelor 22,00 atât părţile vătămate cât şi cei trei coinculpaţi s-au aflat într-un cazinou amplasat la ultimul etaj al unui complex comercial, ocupând mese alăturate şi logic percepând direct acţiunile desfăşurate în local, inclusiv participarea primilor la jocurile de noroc (ruletă), unde au pierdut şi câştigat diferite sume de bani. S-a dovedit fără dubiu şi faptul că atât la părăsirea localului cât şi la revenirea în imobil coinculpaţii au însoţit părţile vătămate iar în a doua parte în timp ce se deplasau cu liftul între etajele 2 şi 4, succesiv, secundele au fost lovite mai întâi de inculpatul faţă de care s-a disjuns urmărirea penală, apoi de recurent, după care profitându-se de ascendentul fizic şi căderea acestora pe podea, le-au deposedat, le-au sustras din buzunar portofelul şi sumele de 1.800 lei şi respectiv 600 lei. Actele de violenţă concretizate în grave leziuni traumatice produse în zona frontală ce au necesitat pentru vindecare între 7 şi 8 zile şi 35 şi 40 zile de îngrijiri medicale, în ultimul caz şi intervenţie chirurgicală în secţie de specialitate BMF s-au realizat în prezenţa recurentului inculpat. S-a probat de asemenea că recurentul - complice a acceptat să participe la derularea activităţii infracţionale, însoţind coautorii şi poziţionându-se cu spatele în uşa liftului pe durata parcurgerii a două etaje, cei trei părăsind locul faptei împreună şi împărţindu-şi beneficiile în imediata apropiere. Atari acţiuni recunoscute iniţial şi în condiţii de asistenţă juridică se coroborează cu declaraţiile celor două părţi vătămate privind succesiunea naturală a desfăşurării activităţii infracţionale constând în urmărirea, agresarea corporală, deposedarea şi imposedarea de bunurile deţinute, toate confirmate prin actele medico-legale întocmite de unităţile de specialitate dar şi procesele verbale de constatare a faptei de către organele de poliţie. Astfel, recurentul s-a aflat în grup cu ceilalţi doi autori încă din momentul premergător luării rezoluţiei infracţionale, a perceput atitudinea celor două victime la jocul de ruletă organizat în localul din incinta complexului comercial, deşi iniţial a ezitat, a fost de acord să se reîntoarcă şi să-i însoţească pentru realizarea scopului declarat manifest prin expresia „hai să-i turnăm”. Mai mult, ajuns în lift, după punerea în mişcare a acestuia şi pe tot parcursul agresiunii, între etajele 2 şi 4 el s-a poziţionat cu spatele în uşa acestuia, obstrucţionând aşadar tehnic posibilitatea victimelor să părăsească vehiculul sau a vreunei persoane să întrerupă ori să împiedice consumarea rezoluţiei infracţionale, la etajul 3 intermediar. Actele comise, situate la limita dintre complicitatea materială şi morală, specifice comiterii sustragerilor în spaţii închise, prin violenţe şi conjugarea acţiunilor mai multor făptuitori se completează cu confirmarea faptului că recurentul a părăsit liftul numai după anihilarea rezistenţei fizice a celor două victime, doborâte pe podea în stare de inconştienţă şi perceperea deposedării de bunuri a primei părţi vătămate, revenind la locul de întâlnire din apropierea imobilului şi acceptând participarea la împărţirea beneficiilor de către coinculpatul major. Prin urmare, la data de 29 august 2008, în jurul orelor 22,45, în circumstanţele de fapt detaliate s-a dovedit cu certitudine că victimele au fost deposedate de bani şi bunuri, în timp ce se deplasau cu liftul între etajele 2 şi 4 din incinta unui complex comercial, prin exercitarea de violenţe fizice în prealabil, concomitent şi ulterior de către cei doi autori, acţiuni consolidate moral şi material de recurent atât prin prezenţa cât şi atitudinea manifestă de participant la grupul agresor. Aşadar, condamnarea celor doi inculpaţi pentru autorat şi respectiv complicitate la infracţiunea de tâlhărie comisă de două sau mai multe persoane împreună, în timpul nopţii şi într-un loc public, şi respectiv împreună cu un minor prev. de art.211 alin.1, alin.2 lit. b) şi c), alin.21 lit. a) cu aplic. art.75 lit. c) Cod penal, este legală şi în deplin acord cu jurisprudenţa internă. 2. Arestarea preventivă. Menţinere. Aplicare practică CEDO. C.pr.pen., art. 300/2, art. 160/b alin. 3 art. 385/15, pct. 1 , lit. b C.E.DO, art. 5. Orice restricţie de drepturi trebuie să fie justificată şi să se bazeze pe considerente de securitate, în special, prevenirea crimei organizate şi apărarea ordinii, aceste restricţii decurgând invariabil din circumstanţele detenţiei. Decizia penală nr. 338, din 06 aprilie 2010 Prin încheierea de şedinţă din 02 aprilie 2010 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, în baza disp. art. 300/2 rap. la art. 160/b alin. 3 C.pr.pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului S.D., recidivist, deoarece nu s-au schimbat temeiurile care au fost avute în vedere la data luării măsurii arestării preventive. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul S.D., criticând-o ca fiind netemeinică şi a solicitat în esenţă, admiterea recursului, casarea încheierii şi pe fond, judecarea în stare de libertate. În subsidiar, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii şi pe fond, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate. Curtea, examinând încheierea recurată în raport de situaţia de fapt reţinută, de probele administrate până la această dată, de criticile formulate, dar şi din oficiu, conform art. 385/6 alin. 2 C.pr.pen., a constatat că recursul este nefondat. Situaţia de fapt a fost corect reţinută, în sensul că prin rechizitoriul DIICOT – Biroul Teritorial Dâmboviţa, nr. 65/D/P/2007 din 24 decembrie 2009, inculpatul S.D. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în modalitatea prev. de art. 13 alin.1 din Legea nr. 678/2001. S-a reţinut în esenţă, că în perioada noiembrie – decembrie 2007, inculpatul a recrutat şi găzduit pe partea vătămată P.B.E. – despre care cunoştea că este minoră în vârstă de 15 ani – pe care a exploatat-o prin determinarea acesteia la practicarea prostituţiei. Prin încheierea de şedinţă din Camera de Consiliu nr. 38 din 03 decembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa s-a dispus în baza art.148 alin.1 lit. a şi f C.pr.pen., arestarea preventivă a inculpatului S.D. pe o perioadă de 29 de zile, măsură rămasă definitivă prin respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpat. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa la data de 28 decembrie 2009, fiind menţinută succesiv măsura arestării preventive a inculpatului. S-a apreciat astfel, că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se menţin şi în prezent şi impun judecarea inculpatului în stare de arest preventiv, având în vedere natura şi gravitatea faptei, vârsta persoanei vătămate cât şi circumstanţele personale ale inculpatului, condamnat anterior pentru comiterea unei infracţiuni cu violenţă. Mai mult decât atât, probele administrate până în acest stadiu procesual de instanţa de fond, confirmă susţinerile din actul de acuzare, ceea ce impune menţinerea măsurii arestării preventive. În altă ordine de idei, potrivit practicii constante a Curţii Europene a Drepturilor Omului, deţinuţii continuă să se bucure de toate drepturile şi libertăţile fundamentale garantate de CEDO, cu excepţia dreptului la libertate atunci când o detenţie regulată intră în mod expres în câmpul de aplicare a art. 5 din Convenţie. Potrivit aceleiaşi practici, orice restricţie de alte drepturi trebuie să fie justificate şi să se bazeze pe considerente de securitate, în special, prevenirea crimei organizate şi apărarea ordinii, aceste restricţii decurgând inevitabil din circumstanţele detenţiei. În aceste condiţii, se poate afirma cu certitudine că nu se observă nici-un motiv pentru ca inculpatul să fie judecat în stare de libertate atâta vreme cât - aşa cum de altfel s-a arătat mai sus - nu s-au schimbat temeiurile ce au fost avute în vedere la data luării măsurii arestării preventive a inculpatului. Drept urmare, recursul a fost respins ca nefondat.
Cod procedură penală, art. 14, art. 20, art. 317, art. 335 alin. 1 rap. la art. 334;
Prin sentinţa penală nr. 1026 din 10 decembrie 2009 pronunţată de Judecătoria Buzău s-a dispus condamnarea inculpatului, pentru săvârşirea unui concurs de infracţiuni, compus între altele şi din infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, parte civilă DGFP Buzău, la o pedeapsă rezultantă de 5 luni închisoare şi a cărei executare a fost suspendată condiţionat, conform art. 81-84 Cod penal. În latură civilă, acesta a fost obligat la plata sumei de 2.180 lei despăgubiri civile către partea civilă Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău. Sentinţa primei instanţe s-a menţinut prin decizia penală nr. 44 din 09 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Buzău, respingându-se ca nefondate apelurile declarate de inculpat şi partea civilă Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău. Împotriva ambelor hotărâri, în termenul legal a declarat recurs partea civilă, criticându-le ca fiind netemeinice în ce priveşte rezolvarea acţiunii civile exercitate în procesul penal. În esenţă, s-a solicitat majorarea cuantumului despăgubirilor civile rezultate din infracţiunea de evaziune fiscală reţinută în sarcina inculpatului. Faptele, împrejurările săvârşirii acestora şi vinovăţia inculpatului s-au stabilit corect în gradele de jurisdicţie anterioare, iar întinderea răspunderii civile delictuale pentru prejudiciile produse bugetului consolidat al statului, inclusiv prin infracţiunea de evaziune fiscală, sunt în deplină concordanţă cu probele administrate ce au fost complet analizate şi just apreciate. Din coroborarea raportului de inspecţie fiscală cu documentaţia financiar-contabilă deţinută de societăţile comerciale implicate în relaţiile contractuale derulate şi declaraţia martorei audiate în cauză, rezultă că deşi nu deţinea licenţă pentru transport public de mărfuri conform OUG nr. 109/2005, în perioada noiembrie 2007 - martie 2008 şi în calitate de administrator al persoanei juridice cu răspundere limitată, inculpatul a efectuat atari transporturi rutiere, folosind un autovehicul, primit în comodat de la soţia sa. S-a dovedit de asemenea că raporturile comerciale având ca obiect prestarea de servicii au condus la realizarea de venituri, ce nu au fost înregistrate în contabilitatea societăţii comerciale administrate şi fără a se emite vreo factură fiscală în acest sens. Instanţele anterioare au reţinut corect că activitatea infracţională detaliată în precedente, obiect al infracţiunii de evaziune fiscală încriminată în art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 a avut drept consecinţă prejudicierea bugetului de stat în limita sumei de 2.180 lei, reprezentând impozit pe profit şi TVA, neachitate pe perioada noiembrie 2007-martie 2008. Obligaţiile legale s-au calculat conform art. 14 din Legea nr. 241/2005 şi Codului de procedură fiscală iar veniturile realizate s-au estimat la suma de 21.741 lei, luându-se în considerare cheltuielile efectuate şi înregistrate în balanţele de verificare lunară. Diferenţa de 12.588 lei solicitată de partea civilă DGFP Buzău cu titlu de despăgubiri civile, stabilită de organele Gărzii financiare prin procesul verbal încheiat la 03 septembrie 2008 (4.332 lei impozit pe profit şi 10.400 lei TVA), nu poate fi reţinută ca reală şi nici în directă legătură de cauzalitate cu fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în prezenta cauză. Este de observat că în determinarea prejudiciului în sumă de 14.738 lei, partea civilă recurentă nu a procedat la deducerea cheltuielilor normale impuse de prestarea serviciilor fără autorizaţie şi neînregistrate în contabilitatea societăţii comerciale administrate de către inculpat. Separat de aceasta, chiar folosindu-se aceeaşi tehnică de calcul privind estimarea bazei de impunere, întinderea răspunderii civile vizează obligaţii financiare pretins a nu fi achitate statului în condiţiile arătate, începând cu luna septembrie 2007 şi până la 31 decembrie 2008. Atari acte materiale nu s-au reţinut în considerentele şi dispozitivul rechizitoriului prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, excedând conţinutului infracţiunii de evaziune fiscală stabilită în sarcina acestuia şi deci procesului penal pendinte. Or, instanţa penală este obligată să rezolve acţiunea civilă în limitele obiectului acţiunii penale, astfel cum a fost sesizată conform art. 317 rap. la art. 14 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală, extinderea cadrului procesual fiind permisă numai în condiţiile art. 335 din acelaşi cod şi mai înaintea pronunţării unei hotărâri la primul grad de jurisdicţie. Ca urmare, rezultând că sumele acordate cu titlu de despăgubiri civile au fost determinate ca reprezentând prejudiciu cert, lichid şi exigibil, pe perioada noiembrie 2007 - martie 2008, primindu-se drept concludentă o expertiză contabilă de specialitate şi se regăsesc în acelaşi cuantum şi titlu (impozit pe profit, TVA de plată cu majorările aferente) în raportul de inspecţie fiscală, temei al începerii urmăririi penale în cauză, în lipsa extinderii procesului penal pentru alte acte materiale, recursul exercitat de partea civilă se va respinge ca nefondat.
Yüklə 0,67 Mb. Dostları ilə paylaş:
|