1. Acâş, com. Acâş, jud. Satu Mare

184. Sibişel, com. Beriu, jud. Hunedoara

Punct: Bordu

Cod sit: 88341.01
Colectiv: Zeno Karl Pinter (ULB Sibiu), Mihai Căstăian, Costin Daniel Ţuţuianu (MCDR Deva)
În apropierea satului Sibişel, pe culmea “Bordu“, la 523 m altitudine se află ruinele unei cetăţi medievale din care se mai păstrează parţial turnul de poartă şi, pe o lungime de câţiva zeci de metri, zidul de incintă. Iniţiată în anul 1999, cercetarea arheologică urmăreşte lămurirea evoluţiei monumentului respectiv, considerat drept o cetate de refugiu ridicată cel mai probabil de locuitorii Orăştiei la sfârşit de veac XIII şi începutul celui de-al XIV-lea.

Investigarea arheologică a cetăţii medievale de la Sibişel, punctul “Bordu”, a vizat realizarea unei magistrale stratigrafice prin alinierea secţiunilor S. 4 şi S. 5 cu secţiunea S. 1, din campania precedentă, şi verificarea traiectului incintei de piatră.

S. 4 / 2000, cu dimensiunile de 12 x 1,5 m, având latura de SE în prelungirea axei porţii, la 1 m distanţă spre răsărit faţă de colţul nordic al secţiunii S. 1. Traversând limba de pământ care face legătura cu drumul de acces, S. 4 a pus în valoare nivelul de călcare al drumului şi maniera de săpare a şanţului estic de apărare al cărui capăt l-a secţionat.

S. 5, având dimensiunile de 9 x 1,5 m, a fost plasată pe axa porţii, în prelungire ideală a lui S. 4, la 12 m depărtare de latura de SV a S. 1. Importantă este descoperirea în acest punct a unui şanţ de apărare săpat în stâncă având lăţimea de 5 m şi adâncimea de cca. -2,5 m, faţă de platoul pe care se află cetatea. Prezenţa acestei modalităţi de fortificare permite presupunerea unei faze mai timpuri a cetăţii de la Sibişel anterioară ridicării incintei de piatră, urmând ca cercetările viitoare să lămurească acest aspect.

S. 6, având dimensiunile de 2 x 4 m, a fost trasata paralel cu S. 2 la 2 m distanţă, spre NV. Pe partea interioară a zidului de incintă a fost descoperită îmbinarea sub un unghi diedru a două segmente drepte de zid, punând în evidenţă această manieră constructivă pentru obţinerea unui traiect curbiliniu.

Pentru protejarea zidurilor cetăţii sunt necesare minime lucrări de curăţare a vegetaţiei şi stopare a distrugerii turnului de poartă, monumentul fiind în ultimii în atenţia persoanelor care întreprind acţiuni de braconaj arheologic în zona Munţilor Orăştiei.

Planşa 59

Bibliografie
1. Gh. Anghel, Fortificaţii medievale de piatră din secolele XIII - XVI, Cluj-Napoca, 1986, p. 166 - 168.

2. M. Căstăian, Cetatea medievală de la Cucuiş “Colnic”, în: Buletinul Cercurilor Ştiinţifice Studenţeşti (B.C.S.S.), I, Alba Iulia, 1995, p. 124.

3. Z. K. Pinter, M. Căstăian, D Ţuţuianu, în: Cronica Cercetărilor Arheologice din România. Campania 1999, Deva, 2000, p. 94.

185. Sibişeni (sat înglobat satului Vinţu de Sus), com. Vinţu de Sus, jud. Alba

Punct: Deasupra satului

Colectiv: Ioan Andriţoiu, Cristian Ioan Popa (Univ. Alba Iulia)

Obiectivul cercetării arheologice în campania din anul 2000 a fost acela de a investiga zona în care apăruseră în anii trecuţi complexele eneolitice târzii şi, în acelaşi timp, de a evalua densitatea de locuire pe marginea terasei, la S de S. IV B. Fondurile limitate nu au permis atingerea doar parţială a acestui obiectiv.

În acest sens, au fost trasate două casete (notate cu C. 9 şi C. 10) şi o secţiune (notată cu S. X / 2000).

Secţiunea S. XI / 2000. Secţiunea, cu dimensiunile de 20 x 2 m a fost orientată pe axul E - V, cu capătul vestic la o distanţă de cca. 7 m de buza vestică terasei.

Stratigrafia. Între 0 şi -0,15 / -0,18 m solul actual (arătură), de culoare cenuşiu-gălbuie; -0,15 / -0,18 m la -0,3 m strat de cultură, de culoare maroniu-gălbuie, conţinând foarte puţine materiale arheologice; sub acest nivel începe un solul virgin, de culoare galbenă.

Complexe. Locuinţa 1 / 2000. Între m. 11 - 13, la adâncimea de -0,25 m, a apărut o aglomerare de materiale ceramice, osteologice şi litice, precum şi urme de chirpici. Curând s-au conturat urmele unui complex adâncit, de formă circulară, cu diametrul de 2,2 m, pentru a cărui dezvelire a fost necesară deschiderea unei casete, cu dimensiunile de 1,5 x 2,2 m, pe latura de N a secţiunii. Complexul se adâncea până la -1,4 m, o treime din diametrul său de pe latura de E fiind surprinsă, la -0,85 m, având o treaptă de acces, cu lăţimea maximă de -0,6 m.

Inventarul locuinţei consta în ceramică şi în alte categorii de materiale, (o fusaiolă plată fragmentară, un străpungător din os de mari dimensiuni şi din mici piese litice lucrate din obsidian). În rândul ceramicii se distinge ceramica fină, cu suprafaţa lustruită, prezentă în număr destul de ridicat, o noutate faţă de complexele eneolitice contemporane cercetate până în prezent la Sibişeni. În rândul acesteia e de remarcat prezenţa unei buze de castron (?), decorată pe interior cu caneluri fine dispuse vertical, similar descoperirilor de tip Cernavoda III - Boleraz. Formele şi decorul sunt specifice aspectului cultural identificat deja în campaniile trecute la Sibişeni, sincron manifestărilor reprezentate de orizontul "torţilor pastilate".

Groapa 1 / 2000. Între m. 16,5 - 17,7, pe latura de N a secţiunii XI / 2000, intrând în profil, a fost observat conturul unei gropi de formă circulară, cu diametrul de 1,3 m. Complexul a fost cercetat în proporţie de 2/3. Conţinutul gropii, de sărăcăcios, era format din depuneri succesive, surprinse în profil. În general materialele au apărut într-un pământ de culoare neagră, puternic pigmentat, cu bucăţi de chirpici de diferite dimensiuni. La baza gropii se găsea o depunere cu grosimea de 0,35 m, formată din cenuşă, în mijlocul căreia se putea distinge o lentilă subţire de o culoare mai deschisă. Puţinul material ceramic recuperat sugerează săparea gropii în epoca dacică târzie.

Caseta 9 / 2000. A fost deschisă pe latura de N a S. IV B / 1997, având dimensiunile de 3 x 3 m. Materialul arheologic recuperat este foarte sărac, reducându-se la câteva materiale ceramice de tip Wietenberg şi de epocă romană.

Caseta 10/2000, a fost deschisă la NE de caseta S. XI / 2000, având dimensiunile de 4 x 4 m.

Stratigrafia. Sugestiv pentru succesiunea depunerilor din această zonă a staţiunii de la Sibişeni este profilul de N al acestei casete. Sub solul recent (arabil), de culoare cenuşiu-gălbui, ce se adânceşte pe alocuri până la -0,3 m, urmează un nivel de cultură roman, de culoare neagră, cu grosimea cuprinsă între -0,1 / -0,25 m, ce suprapune la rându-i un strat de cultură preistoric (orizontul toartelor pastilate, Wietenberg), de culoare maroniu-gălbuie, cu o grosime ce variază între 0,4 - 0,5 m. Sub acest nivel începe solul virgin, de culoare galbenă.

Caseta a fost deschisă într-o zonă în care, pe teren, se observă o uşoară ridicătură sub forma unei fâşii orientate aproximativ N - S, corespunzând practic, în urma observaţiilor din timpul cercetărilor, unui nivel de depuneri din epoca romană. În stratul roman, din cadrul căruia provine ceramică provincială şi material de construcţie, la adâncimea de - 0,30 m, în colţul de NE al casetei, a fost găsită o monedă de bronz. Piesa, bine conservată, este un sestert, făcând parte din serie emisiunii comemorative emise de Marcus Aurelius pentru Antoninus Pius: (Av. DIVUS ANTONINUS; Rv. CONSECRATIO) (RIC, III, p. 315, nr. 1266, Roma, an 179 - 180).

Complexe. Locuinţa 2 / 2000. În colţul sud-estic al casetei 10 / 2000 au fost surprinse, la adâncimea de -0,7 m, urmele unei mici aglomerări de materiale arheologice. Pentru lămurirea naturii acesteia a fost deschisă, pe acest colţ, o casetă în formă de L, cu dimensiunile de 1,5 x 1,5 m pe ambele laturi. Mica aglomerare, cu dimensiunile de 1,1 x 2 m, formată din ceramică fragmentară, în rândul căreia amintim un fragment ceramic decorat pe interior cu haşuri, iar la exterior cu incizii marcate de impresiuni gen "dinţi de lup", oase animaliere şi un corn de cervideu, ne indică resturile, slab conservate, ale unei locuinţe de suprafaţă databilă în aceeaşi perioadă cu L. 1 / 2000 (orizontul torţilor pastilate).

În cadrul stratului preistoric din caseta 10 / 2000 constatăm prezenţa, la partea superioară a depunerilor, a unor materiale aparţinând culturii Wietenberg (ceramică, un capăt de băţ), restul materialelor descoperite, cu o relativă concentrare în apropierea L. 2 / 2000, fiind de factură eneolitică, la un orizont de «torţi pastilate».

Săpăturile de anul acesta confirmă cercetările efectuate în anii precedenţi, punând în evidenţă noi complexe din eneoliticul târziu, extrem de importante pentru cunoaşterea acestui orizont cultural în Transilvania.