Examinările tradiţionale sunt mai puţin folosite, chiar pe cale de dispariţie. Se preferă evaluarea formativă, cu ajutorul probelor de evaluare criterială (prin obiective)
Examinările tradiţionale sunt mai puţin folosite, chiar pe cale de dispariţie. Se preferă evaluarea formativă, cu ajutorul probelor de evaluare criterială (prin obiective).
Examinările tradiţionale sunt mai puţin folosite, chiar pe cale de dispariţie. Se preferă evaluarea formativă, cu ajutorul probelor de evaluare criterială (prin obiective).
Obiectul evaluărilor îl reprezintă, cu prioritate, procesele mentale (cogniţia) ale celui care învaţă, în defavoarea produselor învăţării. Se stimulează/ încurajează autoreflecţia, autoevaluarea, autoreglarea comportamentului de învăţare (metacogniţia)
Curricula (curriculum)= cursă, alergare, traseu
Curricula (curriculum)= cursă, alergare, traseu
Termenul de curriculum a apărut în vocabularul legat de educație la sfârșitul sec. al XVI-lea (documente ale universităților medievale din Olanda, Scoția) – începutul sec. al XVII-lea
1900 – H. Key - „Secolul copilului” - deplasarea accentului de la conţinutul învăţării spre cel care se află în câmpul influenţelor educative
1900 – H. Key - „Secolul copilului” - deplasarea accentului de la conţinutul învăţării spre cel care se află în câmpul influenţelor educative
1902 – J. Dewey - ”The Child and Curriculum” – pericolul de a interpreta ca fiind două realităţi independente, autonome, disciplinele studiate în şcoală (ce învaţă) şi, respectiv, experienţa de învăţare a copilului, organizată în şcoală (cum învaţă).
1918 – F. Bobitt – Curriculum – se pun bazele Teoria curriculum-ului (știința despre C)
1918 – F. Bobitt – Curriculum – se pun bazele Teoria curriculum-ului (știința despre C)
1950 – R.W. Tyler – Basic Principles of Curriculum and Instruction - sistematizează componentele curriculum-ului: obiectivele educaţionale, experienţele de învăţare sau conţinuturile învăţăturii, metodologia organizării acestor experienţe de către şcoală, evaluarea rezultatelor învăţării
Anii 60 – curriculum-ul își lărgește aria (deși în lumea francofonă este folosit în continuare cu sensul de program de studii)
activităţile utilizate pentru realizarea finalităţilor,
metode şi instrumente de evaluare.
Se referă la conţinuturile şcolare incluse în programele şcolare, la experienţele de învăţare ale elevilor trăite atât în şcoală (educaţia formală) cât şi în afara ei (educaţia informală şi nonformală).
pentru unii actori educaţionali înseamnă totalitatea documentelor în care se consemnează experienţa de învăţare (curriculum vitae, programa şcolară, planul de învăţământ, manualele şcolare, caietele de lucru etc.),
pentru unii actori educaţionali înseamnă totalitatea documentelor în care se consemnează experienţa de învăţare (curriculum vitae, programa şcolară, planul de învăţământ, manualele şcolare, caietele de lucru etc.),
iar pentru alţii desemnează doar elementele de conţinut ce sunt predate-învăţate-evaluate.
Curriculum desemnează conţinuturile de predat şi timpul care le este consacrat într-un ciclu de studii al unei instituţii de învăţământ (Eudiset - Thesaurus multilinque pour le traitement de l'information en education, 1973).
Curriculum desemnează conţinuturile de predat şi timpul care le este consacrat într-un ciclu de studii al unei instituţii de învăţământ (Eudiset - Thesaurus multilinque pour le traitement de l'information en education, 1973).
Curriculum desemnează disciplinele care sunt studiate sau prescrise pentru studiu într-o şcoală; orice program de activitate (The Oxford English Reference Dictionary, 1995).
Curriculum semnificăîntreaga activitate de învăţarecare este planificată şi îndrumată de şcoală, indiferent dacă se realizează în grup sau individual, în interiorul sau în afara şcolii (Kerr, 1967).