1 iulie „De aceea mă deprind să am totdeauna o conştiinţă fără vină înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor. Fapt. Ap. 24: 16

16 IULIE

„Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători." Iacov 1:22

Iată un îndemn solemn pe care l-am citit de nenumărate ori, dar pe care

l-am nesocotit poate tot de atâtea ori. Ne place să auzim şi să citim cuvântul lui Dumnezeu, dar îl socotim noi ca pe autoritatea supremă pentru vieţile noastre ? Îl lăsăm noi să pătrundă în adâncul fiinţei noastre încât: „să despartă sufleul şi duhul, încheieturile şi măduva ?", adică să controleze fiinţa noastră până în cele mai mici amănunte judecând şi gândurile şi simţirile noastre ? Dacă nu am pornit pe drumul acesta îngust, dar care duce la viaţă, având drept autoritate şi călăuză, acest Sfânt Cuvânt al lui Dumnezeu, dacă îl nesocotim, permiţându-ne adeseori să trecem peste ce este scris, nesocotim de-a dreptul pe Dumnezeu care ni L-a dat. Textul de astăzi ne atrage atenţia asupra gravei situaţii de a nu pune în practică ce citim sau auzim din Cuvântul lui Dumnezeu. Ne lăsăm uşor emoţionaţi de Cuvântul pe care-l auzim sau citim, dar fără ca viaţa noastră să fie adusă în mod practic sub con­trolul şi autoritatea Lui. Acumulăm multe cunoştinţe sfânte şi bune, fără însă ca inima şi cugetul nostru să fie trezite şi puse în alertă, cercetându-ne în lumina acestor cunoştinţe şi ascultând imediat de ce ne spune Dum­nezeu.Să-l luăm şi în privinţa aceasta ca pildă pe Domnul Isus care a as­cultat şi a pus în practică Cuvântul lui Dumnezeu. „Este scris…" a fost pentru El mijlocul de a lupta şi a combate pe Cel Rău cu insinuările şi minciunile lui.Ce aşteptăm atunci ? Cultul de duminica viitoare când noi nu am trăit ce am auzit, citit şi învăţat din Sfânta Scriptură ?Ce aşteptăm atunci ? O trezire generală când noi personal nu ne supunem cerinţelor unei astfel de treziri ? Ea trebuie să înceapă cu trezirea personală a noastră.Ce aşteptăm apoi ? Împăcarea copiilor lui Dumnezeu, când noi nu am pus în ordine cu fratele nostru ceea ce numai noi putem aranja între noi ?Ce aşteptăm deci ? Binecuvântarea asupra vieţii noastre sau a familiei noastre când, prin neascultarea de Cuvânt noi n-am trăit cu recunoştiinţă pentru binecuvânţăriile primite ?

Ce aşteptăm în sfârşit ? Întoarcerea Domnului Isus ca să vină să ne ia cu El şi să ne pună în posesia slavei şi fericirilor din cer când noi am nesocotit de atâtea ori Cuvântul Lui ? Ne putem noi aştepta la cuvin­tele „Bine rob bun şi credincios, intră în bucuria Stăpânului tău."? Să ne mărturisim deschis înaintea lui Dumnezeu neascultarea, nerespectarea, nesocotirea autorităţii Cuvântului Lui şi să-L rugăm să ne izbăvească de această atitudine gravă. „Cine nesocoteşte Cuvântul Dom­nului, se pierde" - Proverbe 13:13

„Marele mijloc de a profita de Cuvânt este de a veghea mult asupra sufletelor voastre înaintea lui Dumnezeu." - J.N.D.

17 IULIE

„Sufla un vânt uşor de miazăzi, şi ca unii care se credeau stăpâni pe ţintă, au ridicat ancorele..." Fapt. Ap. 27:13

Un vânt uşor, plăcut, care te poate face să gândeşti că eşti stăpân pe soartă, este adesea primul semn al furtunei distrugătoare care vine peste cei care ascultă mai degrabă de ce spun „cârmacii" decât de ce spune Dumnezeu în Cuvântul Său. Să fim atenţi la acest vânt uşor, ori din ce direcţie ar veni! Dumnezeu v-a vorbit, dar voi n-aţi vrut să luaţi seama la înştiinţarea Lui şi se pare că totul merge liniştit în viaţa voastră. Dar diavolul este pe cale de a vă hrăni cu o închipuire din care vă veţi trezi, când va fi poate prea târziu. Este un lucru extrem de solemn să ascultăm de Dumnezeu, căci lucrul acesta nu va rămânea nepedepsit. În curând vântul furtunos va începe să sufle şi veţi vedea atunci ce înseamnă să vă sustrageţi de la ascultarea de voia şi Cuvântul Lui.

Sau poate aţi mers împreună cu Domnul Isus, aţi ascultat şi aţi avut experienţe binecuvântate cu El, dar ispita a venit, chemarea voastră a fost pusă la încercare şi cineva s-a interpus ca „cârmaci" între voi şi El. L-aţi ascultat şi v-aţi abătut de pe drumul corect. Cu acel cârmaci pe care l-aţi acceptat, aţi experimentat poate un fel de bucurie şi de ex­uberanţă (vioiciune), gândind că era o binecuvântare a lui Dumnezeu dar, neîntrebându-l pe El cu privire la acel „cârmaci", v-aţi aşezat singuri în faţa unui naufragiu.

Metoda lui Satan, este de a vă pune înainte nişte „cârmaci" care pretind că ştiu mai bine decât Dumnezeu. Oh, aceşti cârmaci care sunt cauza naufragiului atâtor credincioşi care au început bine, dar care la urmă va duce negreşit la pierderea cununilor! Să nu ne încredem în aceste vânturi uşoare care bat azi din toate părţile; vor fi fără-ndoială, urmate de furtună şi de dezastru. La început este plăcut, ne încântă şi ne transportă în irealitate, dar trezirea din ea va fi dureroasă. În vremurile acestea din urmă sunt multe glasuri atrăgătoare, dar înşelătoare, căci Satan, ca să înşele pe oameni, „se transformă în înger de lumină". Să ascultăm numai de glasul Bunului Păstor. Să nu ridicăm niciodată ancora fără a fi siguri de voia lui Dumnezeu şi să nu acceptăm alt traseu pentru vieţile noastre decât cel stabilit de El. Vântul uşor este înşelător ! El începe cu o uşoară neascultare de Dumnezeu, dar va duce sigur la naufragiu şi la pierderea a tot, afară de vieţile noastre. Să căutăm prin citirea Cuvântului şi prin rugăciune să cunoaştem voia lui Dumnezeu.

„Dumnezeu ne dă suficientă lumină ca să deosebim voia Lui, dar apoi, El aşteaptă ca să o ascultăm. Când am ascultat, tot El ne va face să vedem rezultatele binecuvântate." - J.N.D. În ascultarea strictă de Cuvântul Lui, nu este naufragiu, nu este nici o pagubă, ci numai o cunună care ne aşteaptă.

18 IULIE

Marcu 9:36

„Şi luând un copilaş l-a aşezat în mijlocul lor."

Domnul Isus a coborât de pe muntele schimbării la faţă împreună cu ucenicii Săi. Ajuns la Capernaum, El aşteaptă un prilej în casă, ca să-i întrebe depre ce vorbeau între ei pe drum, căci urechile Lui aud totul. El ştie ce-şi spun ucenicii între ei, El ştie chiar ce gândesc. „Dar ei tăceau, pentru că pe drum se certaseră între ei, ca să ştie cine dintre ei este mai mare." Tăcerea lor era jenantă; era un contrast aşa de mare! Domnul Isus deabia le vorbise despre patima Sa şi ei... în mod egoist n-aveau alt gând decât să se valorifice în proprii lor ochi!

Dorinţa de a fi cel mai mare, de a avea primul loc şi de a fi băgat în seamă, este cauza multor situaţii neplăcute, care dezonorează pe Dumnezeu. Ambiţii personale şi rivalităţi se ascund cu greu sub activi­tăţi şi lucrări, aşa zise făcute pentru Dumnezeu.

Domnul a scutit pe ucenicii Săi de ruşinea în public, a unei astfel de conversaţii dintre El şi ucenici; De aceea i-a făcut să intre în casă unde a avut loc această scenă solemnă. Le prezintă un copilaş pe care-l pune în mijlocul lor apoi, luîndu-l în braţe cu gingăşie, El se identifică cu această fiinţă mică. „Oricine primeşte pe unul din aceşti copilaşi, în Numele Meu, Mă primeşte pe mine..." Ce lecţie ! S-o lăsăm să pătrundă în inimile noastre. Privirea Domnului să dea la iveală rădăcinile acestui rău în fundul fiinţei noastre: mândrie, deşertăciune, ambiţii personale şi „Eul" care nu este niciodată potolit, şi niciodată atât de periculos, ca atunci când lucrează sub adăpostul „lucrurilor sfânte" şi al presupusei lucrări pentru Dumnezeu.

Şi Domnul continuă: „Şi cine vrea să fie cel dintâi să fie cel din urmă şi servitorul tuturor." Matei adaugă un îndemn: „De aceea orişicine se va smeri ca acest copilaş va fi cel mai mare în Împărăţia Cerurilor." Atunci când acceptăm să fim ca un copilaş, ambiţiile şi pretenţiile noastre personale, îşi pierd importanţa şi, fiind în braţele Sale, nu-L mai vedem decât pe El care este, blând şi smerit cu inima, pe Dom­nul şi învăţătorul nostru şi asta ne va fi cu totul de ajuns. Ce loc întâi să mai căutăm ? Poate fi un loc mai sigur şi mai minunat decât în braţele Lui ?

„Păstraţi-vă în micime, dacă vreţi să fiţi fericiţi şi binecuvântaţi. Rămâneţi în prezenţa lui Dumnezeu, şi veţi fi ţinuţi în micime!" - J.N.D.