A patra generaţIE

A PATRA GENERAŢIE

A patra generaţie: partea întâi 2

Idei suplimentare cu privire la partea întâi 8

A patra generaţie: partea a doua 9

A patra generaţie: partea a treia 19

Idei premergătoare cu privire la partea a patra 28

A patra generaţie: partea a patra 29

Dovezi suplimentare pentru partea a patra 37

Trinitatea 40

Idei premergătoare cu privire la partea a cincea 51

A patra generaţie: partea a cincea 52

Idei conclusive cu privire la a patra generaţie 56

A patra generaţie: partea întâi

MĂRTURIA LUI ISAIA
Experienţa noastră – Isaia 6-8.
„Viziunea dată lui Isaia reprezintă starea poporului lui Dumnezeu în zilele din urmă. Ei au privilegiul de a vedea prin credinţă ce se desfăşoară în sanctuarul ceresc. ‘Şi Templul lui Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis: şi s-a văzut chivotul legământului Său, în Templul Său’. Când privesc prin credinţă în sfânta sfintelor şi văd lucrarea lui Hristos în sanctuarul ceresc, ei îşi dau seama că sunt un popor cu buze necurate – nişte oameni ale căror buze au rostit adesea cuvinte fără rost şi ale căror talente nu au fost sfinţite şi folosite spre slava lui Dumnezeu. Ei pot, pe bună dreptate, să fie cuprinşi de disperare, când pun în contrast propria slăbiciune şi nevrednicie, cu neprihănirea şi frumuseţea caracterului plin de slavă al lui Hristos. Dar dacă vor primi, asemenea lui Isaia, amprenta pe care Domnul plănuieşte să o pună asupra inimii lor, dacă îşi vor umili sufletul înaintea lui Dumnezeu, există speranţă pentru ei. Curcubeul făgăduinţei se află deasupra scaunului de domnie, iar lucrarea făcută pentru Isaia va fi îndeplinită în ei. Dumnezeu va răspunde la rugăciunile care vin dintr-o inimă smerită”. – Review and Herald, 22 decembrie, 1896.

Isaia 1,1-9

Laodicea - Apocalipsa 3,14-22
„Solia către biserica laodicenilor este o acuzaţie înspăimântătoare şi se aplică poporului lui Dumnezeu din timpul de acum….

„Domnul ne arată că solia care trebuie să-i fie vestită poporului Său prin servii pe care i-a chemat pentru a-i avertiza nu este o solie de pace şi siguranţă. Nu este un mesaj pur teoretic, ci practic în orice aspect. Cei din poporul lui Dumnezeu sunt reprezentaţi în solia către laodiceni ca aflându-se într-o poziţie de siguranţă firească. Ei sunt liniştiţi, încrezându-se într-o stare înălţată de mari realizări spirituale. ‘Pentru că zici: Sunt bogat, m-am îmbogăţit şi nu duc lipsă de nimic, şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol’.

„Ce amăgire mai mare poate veni asupra minţii oamenilor decât încrederea că sunt corecţi, când ei sunt total greşiţi! Solia Martorului Credincios îi găseşte pe cei din poporul lui Dumnezeu într-o jalnică amăgire, şi, cu toate acestea, sinceri în amăgirea lor. Ei nu ştiu că starea lor este deplorabilă în ochii lui Dumnezeu. În timp ce laodicenii se înşeală singuri că se află într-o stare spirituală înălţată, solia Martorului Credincios le spulberă siguranţa prin denunţarea înfricoşătoare a adevăratei lor condiţii de orbire spirituală, sărăcie şi nevrednicie. Mărturia, aşa aspră şi usturătoare cum este, nu poate fi o greşeală, căci Martorul Credincios este Acela care vorbeşte, iar mărturia Sa trebuie să fie corectă”. – Mărturii, vol.3, p.252.
APOSTAZIE, substantiv [în greacă, a dezerta, a se îndepărta]. 1. O abandonare a mărturisirii de credinţă susţinute cândva; o abandonare totală, sau o îndepărtare de la credinţa ori religie.

OMEGA, substantiv. Numele ultimei litere din alfabetul grecesc, aşa cum alfa, A, este prima. De aici, în Scriptură, alfa şi omega sugerează primul şi ultimul, începutul şi sfârşitul.
„Isaia denunţase păcatul altora; dar acum el se vede expus la aceeaşi condamnare pe care o pronunţase asupra lor. El fusese mulţumit cu o ceremonie rece şi lipsită de viaţă în închinarea adusă lui Dumnezeu. El nu ştiuse lucrul acesta, până când a primit o viziune de la Domnul. Cât de mici i se păreau acum înţelepciunea şi talentele lui, când privea sfinţenia şi maiestatea sanctuarului. Cât de nevrednic era! Cât de nepotrivit pentru serviciul sfânt! Concepţia lui despre sine însuşi ar putea fi exprimată în cuvintele apostolului Pavel: ‚O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?’

„Totuşi, lui Isaia cel cuprins de tulburare, i s-a trimis o solie de încurajare. El spune: ‘Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleştele de pe altar. Mi-a atins gura cu el, şi a zis: Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit!’ [4]

„În capitolul precedent, Isaia pronunţase un blestem asupra oamenilor care se despărţiseră de Dumnezeu: ‘Vai de cei ce trag după ei nelegiuirea cu funiile minciunii, şi păcatul, cu şleaurile unei căruţe’. Oamenii pot căuta să-şi sporească puterile formând alianţe şi înfiinţând, aşa cum cred ei, societăţi puternice pentru a-şi aduce la îndeplinire planurile. Ei pot să-şi înalţe sufletul în mândrie şi mulţumire de sine; dar Cel Puternic în sfătuire nu ia parte la planurile lor. Necredinţa lor în scopurile şi lucrarea Sa şi încrederea lor în oameni nu le vor îngădui să primească soliile pe care le trimite El. Ei spun: ‘Să-Şi grăbească, să-Şi facă iute lucrarea, ca s-o vedem! Să vină odată hotărârea Sfântului lui Israel şi să se aducă la îndeplinire, ca s-o cunoaştem!’ Dar Dumnezeu spune: ‘Vai de cei ce numesc răul bine, şi binele rău, care spun că întunericul este lumină, şi lumina întuneric, care dau amărăciunea în loc de dulceaţă, şi dulceaţa în loc de amărăciune! Vai de cei ce se socotesc înţelepţi, şi se cred pricepuţi! Vai de cei tari când este vorba de băut vin, şi viteji când este vorba de amestecat băuturi tari; care scot cu faţa curată pe cel vinovat, pentru mită, şi iau drepturile celor nevinovaţi!’

„În scopul de a-şi înălţa părerile proprii, cei din categoria reprezentată aici folosesc un raţionament care nu este autorizat de Cuvântul lui Dumnezeu. Ei umblă în lumina propriilor scântei. Prin raţionamentul lor amăgitor, ei confundă deosebirea pe care Dumnezeu doreşte să o facă între bine şi rău. Lucrurile sfinte sunt coborâte la acelaşi nivel ca lucrurile obişnuite. Avariţia, egoismul primesc nume false; ele sunt numite prudenţă. Înălţarea lor în independenţă şi răzvrătire, răzbunarea şi încăpăţânarea lor sunt, în ochii lor, nişte dovezi ale unei minţi nobile. Ei acţionează ca şi când necunoaşterea lucrurilor divine nu ar fi nici periculoasă, nici fatală pentru suflet; iar ei preferă propriul raţionament în locul descoperirii divine, propriile planuri şi înţelepciunea omenească în locul mustrărilor şi poruncilor lui Dumnezeu. Evlavia şi conştiinciozitatea celorlalţi sunt numite fanatism, iar cei care pun în practică adevărul şi sfinţirea sunt urmăriţi şi criticaţi. Ei îşi bat joc de aceia care prezintă şi cred taina evlaviei, ‘Hristos în voi nădejdea slavei’. Ei nu discern principiile care stau la baza acestor lucruri şi continuă în săvârşirea greşelilor, lăsând deschise porţile prin care Satana găseşte intrare imediată în suflet”. – Review and Herald, 22 decembrie, 1896.

CURĂŢIREA

Isaia 6,7 6:7. Mi-a atins gura cu el si a zis: "Iata, atingandu-se carbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este indepartata si pacatul tau este ispasit!"

Cărbunele aprins este un simbol al curăţirii. Dacă acesta atinge buzele, nicun cuvânt întinat nu va ieşi de pe ele. De asemenea, cărbunele aprins simbolizează puterea eforturilor slujitorilor Domnului”. – Review and Herald, 16 octombrie, 1888.
TRIMITE-MĂ

Isaia 6,8 6:8. Am auzit glasul Domnului, intreband: "Pe cine sa trimit si cine va merge pentru Noi?" Eu am raspuns: "Iata-ma, trimite-ma!"

„Niciun înger nu putea să devină garant pentru neamul omenesc. Viaţa lor este de la Dumnezeu; ei nu pot să o dea. Toţi îngerii poartă jugul ascultării. Ei sunt solii rânduiţi de Acela care este comandantul întregului cer. Dar Hristos este egal cu Dumnezeu, infinit şi atotputernic. El putea să plătească răscumpărarea pentru eliberarea omului. El este Fiul cel veşnic şi existent prin Sine Însuşi, asupra căruia nu a fost pus niciun jug, iar când Dumnezeu a întrebat: ‘Pe cine să trimit?’ El a putut să răspundă: ­‘Iată-mă, trimite-mă’. El a putut să facă legământ că va deveni garantul omului, deoarece El a putut să spună ceea ce nu putea să spună nici îngerul cel mai înalt: ‘Am puterea să-mi dau viaţa şi am puterea să o iau iarăşi’”. – The Youth’s Instructor, 21 iunie, 1900.

„Fiecare suflet care poartă Numele lui Hristos ar trebui să se afle în slujire. Toţi să spună: ‘Iată-mă, trimite-mă’. Buzele care sunt dispuse să vorbească, deşi nu sunt curate, vor fi atinse cu cărbunele aprins şi curăţite. Ele vor fi făcute în stare să spună cuvinte care îşi vor croi calea în suflet. Va veni timpul când oamenilor li se va cere să dea socoteală pentru sufletele acelora cărora ar fi trebuit să le transmită lumina, dar care nu au primit-o. Cei care au dat greş în a-şi împlini astfel datoria, care au vestit lumina, dar nu au întreţinut-o [5] şi au ajuns să nu mai aibă nimic de împărţit, sunt scrişi în cărţile cerului în categoria celor ce se află în vrăjmăşie cu Dumnezeu, nesupuşi nici faţă de voinţa Sa, nici faţă de călăuzirea Sa”. – Review and Herald, 17 august, 1897.
MISIUNEA
Isaia 6,9-10 6:9. El a zis atunci: "Du-te si spune poporului acestuia: "Intruna veti auzi, si nu veti intelege; intruna veti vedea, si nu veti pricepe!" 6:10. Impietreste inima acestui popor, fa-l tare de urechi si astupa-i ochii, ca sa nu vada cu ochii, sa n-auda cu urechile, sa nu inteleaga cu inima, sa nu se intoarca la Mine, si sa nu fie tamaduit."

Ieremia 15,16-21 15: 16. Cand am primit cuvintele Tale, le-am inghitit; cuvintele Tale au fost bucuria si veselia inimii mele, caci dupa Numele Tau sunt numit, Doamne Dumnezeul ostirilor! 15:17. N-am sezut in adunarea celor ce petrec, ca sa ma inveselesc cu ei: de frica puterii Tale, am stat singur la o parte, caci ma umplusem de manie. 15:18. Pentru ce nu mai conteneste suferinta mea? Pentru ce ma ustura rana si nu vrea sa se vindece? Sa fii Tu pentru mine ca un izvor inselator, ca o apa care seaca? 15:19. De aceea asa vorbeste Domnul: "Daca te vei lipi iarasi de Mine, iti voi raspunde iarasi, si vei sta inaintea Mea; daca vei desparti ce este de pret de ce este fara pret, vei fi ca gura Mea. Ei sa se intoarca la tine, nu tu sa te intorci la ei! 15:20. Te voi face pentru poporul acesta ca un zid tare de arama; ei se vor razboi cu tine, dar nu te vor birui; caci Eu voi fi cu tine ca sa te scap si sa te izbavesc, zice Domnul. 15:21. Te voi izbavi din mana celor rai si te voi scapa din mana asupritorilor."

Ezechiel 2,1-3,9 2:1. El mi-a zis: "Fiul omului, stai in picioare, si-ti voi vorbi!" 2:2. Cum mi-a vorbit aceste cuvinte, a intrat duh in mine si m-a facut sa stau pe picioare; si am ascultat la Cel ce-mi vorbea. 2:3. El mi-a zis: "Fiul omului, te trimit la copiii lui Israel, la aceste "popoare indaratnice" care s-au razvratit impotriva Mea; ei si parintii lor au pacatuit impotriva Mea, pana in ziua de azi. 2:4. Da, copiii acestia la care te trimit sunt nerusinati si cu inima impietrita. Tu sa le spui: "Asa vorbeste Domnul Dumnezeu!" 2:5. Fie ca vor asculta, fie ca nu vor asculta - caci sunt o casa de indaratnici - vor sti totusi ca in mijlocul lor este un proroc. 2:6. Tu, fiu al omului, sa nu te temi de ei, nici sa nu te sperii de cuvintele lor; si macar ca ei sunt niste maracini si spini langa tine, si macar ca locuiesti impreuna cu niste scorpioni, totusi nu te teme de cuvintele lor si nu te inspaimanta de fetele lor, caci sunt o casa de indaratnici.2:7. Ci sa le spui cuvintele Mele, fie ca vor asculta, fie ca nu vor asculta; caci sunt niste indaratnici! 2:8. Tu insa, fiul omului, asculta ce-ti spun! Nu fi indaratnic ca aceasta casa de indaratnici! Deschide-ti gura si mananca ce-ti voi da!" 2:9. M-am uitat, si iata ca o mana era intinsa spre mine si tinea o carte in chip de sul. 2:10. A desfasurat-o inaintea mea, si era scrisa si pe dinauntru si pe din afara; in ea erau scrise bocete, plangeri si gemete. 3:1. El mi-a zis: "Fiul omului, mananca ce vei gasi inaintea ta, mananca sulul acesta si du-te de vorbeste casei lui Israel!" 3:2. Am deschis gura, si mi-a dat sa mananc sulul acesta. 3:3. El mi-a zis: "Fiul omului, hraneste-ti trupul si umple-ti maruntaiele cu sulul acesta pe care ti-l dau!" - L-am mancat, si in gura mea a fost dulce ca mierea. 3:4. El mi-a zis: "Fiul omului, du-te la casa lui Israel si spune-le cuvintele Mele! 3:5. Caci nu esti trimis la un popor cu o vorbire incurcata si cu o limba greoaie, ci la casa lui Israel; 3:6. nu la niste popoare mari cu o vorbire incurcata si cu o limba greoaie, ale caror cuvinte sa nu le poti pricepe. Negresit, daca te-as trimite la ele, te-ar asculta! 3:7. Dar casa lui Israel nu va voi sa te asculte, pentru ca nu vrea sa M-asculte; caci toata casa lui Israel are fruntea incruntata si inima impietrita.3:8. Iata, iti voi face fata tot asa de aspra ca si fetele lor, si fruntea, tot asa de aspra ca fruntea lor. 3:9. Iti voi face fruntea ca un diamant, mai aspra decat stanca. Nu te teme si nu te speria de ei, caci sunt o casa de indaratnici!"
PÂNĂ CÂND?
Isaia 6,11–13 6:11. Si eu am intrebat: "Pana cand, Doamne?" El a raspuns: "Pana cand vor ramane cetatile pustii si lipsite de locuitori; pana cand nu va mai fi nimeni in case, si tara va fi pustiita de tot; 6:12. pana va indeparta Domnul pe oameni, si tara va ajunge un mare pustiu. 6:13. Si chiar a zecea parte de va mai ramane din locuitori, vor fi nimiciti si ei la randul lor. Dar, dupa cum terebintul si stejarul isi pastreaza butucul din radacina, cand sunt taiati, tot asa o samanta sfanta se va naste iarasi din poporul acesta."

Psalmi 74,1–10 74:1. (O cantare a lui Asaf.) Pentru ce, Dumnezeule, ne lepezi pentru totdeauna? Pentru ce Te manii pe turma pasunii Tale? 74:2. Adu-Ti aminte de poporul Tau, pe care l-ai castigat odinioara, pe care l-ai rascumparat ca semintie a mostenirii Tale! Adu-Ti aminte de muntele Sionului, unde Iti aveai locuinta; 74:3. indreapta-Ti pasii spre aceste locuri pustiite fara curmare! Vrajmasul a pustiit totul in Locasul Tau cel Sfant. 74:4. Potrivnicii Tai au mugit in mijlocul Templului Tau; si-au pus semnele lor drept semne. 74:5. Parca erau niste oameni care ridica toporul intr-o padure deasa: 74:6. in curand au sfaramat toate podoabele sapate cu lovituri de securi si ciocane. 74:7. Au pus foc Sfantului Tau Locas; au daramat si au pangarit locuinta Numelui Tau. 74:8. Ei ziceau in inima lor: "Sa-i prapadim pe toti!" Au ars toate locurile sfinte din tara. 74:9. Semnele noastre nu le mai vedem; nu mai este niciun proroc si nu mai este nimeni printre noi care sa stie pana cand… 74:10. Pana cand, Dumnezeule, va batjocori asupritorul si va nesocoti vrajmasul fara curmare Numele Tau?

Psalmi 79,5–10 79: 5. Pana cand, Doamne, Te vei mania fara incetare si va arde mania Ta ca focul? 79:6. Varsa-Ti mania peste neamurile care nu Te cunosc si peste imparatiile care nu cheama Numele Tau! 79:7. Caci au mancat pe Iacov si i-au pustiit locuinta. 79:8. Nu-Ti mai aduce aminte de nelegiuirile stramosilor nostri, ci sa ne iasa degraba inainte indurarile Tale! Caci suntem nenorociti de tot! 79:9. Ajuta-ne, Dumnezeul mantuirii noastre, pentru slava Numelui Tau! Izbaveste-ne si iarta-ne pacatele, pentru Numele Tau! 79:10. Pentru ce sa zica neamurile: "Unde este Dumnezeul lor?" Sa se stie, inaintea ochilor nostri, printre neamuri ca Tu razbuni sangele varsat al robilor Tai!

Zaharia 1,12 Atunci Ingerul Domnului a luat cuvantul si a zis: "Doamne al ostirilor, pana cand nu vei avea mila de Ierusalim si de cetatile lui Iuda, pe care Te-ai maniat in acesti saptezeci de ani?"

„‘Când a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră junghiaţi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu, şi din pricina mărturisirii, pe care o ţinuseră. Ei strigau cu glas tare, şi ziceau: ‘Până când, Stăpâne, Tu, care eşti sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului? Fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă, şi li s-a spus să se mai odihnească puţină vreme, până se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor, care aveau să fie omorâţi ca şi ei’ (Apocalipsa 6,9-11). Acestea scene prezentate lui Ioan nu au avut loc în realitate, ci vor avea loc într-un timp, în viitor.

„‘După aceea, am văzut pogorându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi pământul s-a luminat de slava lui. El a strigat cu glas tare, şi a zis: A căzut, a căzut, Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte; pentru că toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei ei, şi împăraţii pământului au curvit cu ea, şi negustorii pământului s-au îmbogăţit prin risipa desfătării ei. Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei, şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei!’ (Apocalipsa 8,1-4)”. – Manuscript Releases, volumul 20, p.197.
ALIANŢA (UNELTIREA) RĂULUI

Isaia 8,9–20 8:9. Scoateti strigate de razboi cat voiti, popoare, caci tot veti fi zdrobite; luati aminte, toti cei ce locuiti departe! Pregatiti-va oricat de lupta, caci tot veti fi zdrobiti. Pregatiti-va oricat de lupta, caci tot veti fi zdrobiti. 8:10. Faceti la planuri cat voiti, caci nu se va alege nimic de ele! Luati la hotarari cat voiti, caci vor fi fara urmari! Caci Dumnezeu este cu noi (Emanuel). 8:11. Asa mi-a vorbit Domnul, cand m-a apucat mana Lui si m-a instiintat sa nu umblu pe calea poporului acestuia: 8:12. "Nu numiti uneltire tot ce numeste poporul acesta uneltire; si nu va temeti de ce se teme el, nici nu va speriati! 8:13. Sfintiti insa pe Domnul ostirilor. De El sa va temeti si sa va infricosati. 8:14. Si atunci El va fi un locas sfant, dar si o piatra de poticnire, o stanca de pacatuire pentru cele doua case ale lui Israel, un lat si o cursa pentru locuitorii Ierusalimului! 8:15. Multi se vor poticni, vor cadea si se vor sfarama, vor da in lat si vor fi prinsi." – 8:16. Inveleste aceasta marturie, pecetluieste aceasta descoperire, intre ucenicii Mei. – 8:17. Eu nadajduiesc in Domnul, care Isi ascunde fata de casa lui Iacov. In El imi pun increderea. 8:18. Iata, eu si copiii pe care mi i-a dat Domnul suntem niste semne si niste minuni in Israel, din partea Domnului ostirilor care locuieste pe muntele Sionului. 8:19. Daca vi se zice insa: "Intrebati pe cei ce cheama mortii si pe cei ce spun viitorul, care soptesc si bolborosesc", raspundeti: "Nu va intreba oare un popor pe Dumnezeul sau? Va intreba el pe cei morti pentru cei vii? 8:20. La Lege si la marturie!" Caci daca nu vor vorbi asa, nu vor mai rasari zorile pentru poporul acesta.

„Puterile lui Satana se mobilizează pentru luptă. În faţa noastră se află conflicte dure. Strângeţi rândurile, fraţii şi surorile mele, strângeţi rândurile. Uniţi-vă cu Hristos. ‘Nu numiţi uneltire…; şi nu vă temeţi de ce se teme el, nici nu vă speriaţi! Sfinţiţi însă pe Domnul oştirilor. De El să vă temeţi şi să vă înfricoşaţi’. Şi atunci El va fi un locaş sfânt, dar şi o piatră de poticnire, o stâncă de păcătuire pentru cele două case ale lui Israel, un laţ şi o cursă pentru locuitorii Ierusalimului! Mulţi se vor poticni, vor cădea şi se vor sfărâma, vor da în laţ şi vor fi prinşi’.

„Sunt îndrumată să le spun celor ce cunosc adevărul: ‘Înveleşte această mărturie, pecetluieşte această descoperire, între ucenicii Mei. Eu nădăjduiesc în Domnul, care Îşi ascunde Faţa de casa lui Iacov. În El îmi pun încrederea. Iată, eu şi copiii pe care mi i-a dat Domnul, suntem nişte semne şi nişte minuni în Israel, din partea Domnului oştirilor, care locuieşte pe muntele Sionului. Dacă vi se zice însă: Întrebaţi pe cei ce cheamă morţii şi pe cei ce spun viitorul, care şoptesc şi bolborosesc, răspundeţi: Nu va întreba oare un popor pe Dumnezeul său? Va întreba el pe cei morţi pentru cei vii? La lege şi la mărturie! Căci dacă nu vor vorbi aşa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta’.

„‘Apoi am văzut ieşind din gura balaurului, şi din gura fiarei, şi din gura proorocului mincinos trei duhuri necurate, care semănau cu nişte broaşte. Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite, şi care se duc la împăraţii pământului întreg, ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic. Iată, Eu vin ca un hoţ. Ferice de cel ce veghează şi îşi păzeşte hainele, ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea!’

„‘Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veciniciilor, Domn al păcii. El va face ca domnia Lui să crească, şi o pace fără sfârşit va da scaunului de domnie al lui David şi [6] împărăţiei lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire, de acum şi-n veci de veci: iată ce va face râvna Domnului oştirilor’.

„Aceste subiecte sunt de o importanţă absolută. Îndemnaţi-i pe cei din poporul nostru să le ia în considerare cu atenţie. Când vor face lucrul acesta, mintea lor va fi aşa de ocupată cu lucrurile de importanţă veşnică, încât vor pierde din vedere micile deosebiri care i-au deranjat cândva. Ei îşi vor da seama că profeţia se împlineşte chiar acum. Dacă mintea celor din poporul lui Dumnezeu nu ar fi aşa de ocupată cu lucruri de importanţă minoră, ar vedea că semnele timpului se împlinesc rapid şi că, în lume şi în biserici, au loc acele evenimente de importanţa cea mai mare pentru ei, care sunt evidenţiate în cuvintele: ‘A căzut, a căzut, Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte’”. – Bible Training School, 1 decembrie, 1902.

INIMA ŞI MINTEA (Mareh si Chazon)
VIZIUNEA MAREH: INIMA – EXPERIENŢA
Daniel 10,4–8 10:4. In a douazeci si patra zi a lunii intai, eram pe malul raului celui mare, care este Hidechel (Tigru). 10:5. Am ridicat ochii, m-am uitat si iata ca acolo statea un om imbracat in haine de in si incins la mijloc cu un brau de aur din Ufaz. 10:6. Trupul lui era ca o piatra de crisolit, fata ii stralucea ca fulgerul si ochii ii erau niste flacari ca de foc; dar bratele si picioarele semanau cu niste arama lustruita, si glasul lui tuna ca vuietul unei mari multimi. 10:7. Eu, Daniel, am vazut singur vedenia; dar oamenii care erau cu mine n-au vazut-o; totusi au fost apucati de o mare spaima si au luat-o la fuga ca sa se ascunda! 10:8. Eu am ramas singur si am vazut aceasta mare vedenie. Puterile m-au lasat, culoarea mi s-a schimbat, fata mi s-a slutit si am pierdut orice vlaga.

„Adevărata sfinţire şi umilinţa sunt inseparabile. Cu cât sufletul se apropie mai mult de Dumnezeu, cu atât este mai umilit şi mai supus. Când a auzit vocea Domnului în furtună, Iov a exclamat: ‘Mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă’. Când a văzut slava Domnului şi l-a auzit pe heruvim strigând: ‘Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor!’ Isaia a strigat: ‘Vai de mine! Sunt pierdut!’ Când a fost vizitat de solul sfânt, Daniel a spus: ‘Faţa mi s-a sluţit, şi am pierdut orice vlagă’. După ce a fost răpit în al treilea cer şi a auzit lucruri pe care nu-i este îngăduit niciunui om să le spună, Pavel a vorbit despre sine spunând: ‘Sunt cel mai neînsemnat dintre toţi sfinţii’. Ucenicul iubit, Ioan, care a stat cu capul rezemat pe umărul lui Isus şi a văzut slava Sa, a căzut ca mort înaintea îngerului. Cu cât privim mai îndeaproape şi mai îndelungat la Mântuitorul nostru, cu atât mai puţin vedem motive de a ne aproba pe noi înşine”. – Review and Herald, 20 decembrie, 1881.