Analitica secunda topica respingerile sofistice

8i8aoKa\ia — cunoaşterea sau ştiinţa predată (Anal. sec, I, 1,71 a; Top., VI, 3,140 b; VIII, 3,159 a; Resp. sof., 2,165 b).

6uipT)H€va — disjuncta, termenii proveniţi din diviziune (Anal. pr., I, 31,46 a).

Sioti — cauză, motiv, opus simplului oti, care constată un fapt fără a-1 explica (Anal. sec, II, 16,98 a).

8ixoTon£a — diviziune dihotomică, în două părţi (Anal. sec, II, 13,97 a), na — propoziţie; are uneori sens de 6d£a (Top., I, 2, 101 a); (vezi

părere; caracterizează opinia comună, sau măcar părerea lui

Aristotel însuşi: rd 8oKo0vra = acelaşi sens.

doctrină, opinie clădită pe adevăruri probabile, judecată în

general, opus adesea lui enioTrinTi; So£ai icoivai = opinii

comune; 6o£d(£iv = a avea opinie: to So^aardv = obiectul

opiniei, opus lui to eiuar-nTriv = cognoscibilul prin ştiinţă

(Deinterpr., 13,24b; Top.,II, 10,114b; Resp. sof., 22,178 b).

c — capacitate, putere, în sens de potentă, posibilitate, opus cu

evepyeia = act (Categ.,8,9, a; Top., 1,3,101 b; IV, 4,124 a;

655
6, 128 a; VI, 5, 143 a; VIII, 14, 164 b; Resp. sof, i l65 9,170 b; diferă de e£ic = înfăţişare, habitus, stare (c 8,9 a); to SuvaTo'v = posibilul, nedistins cu strictet h to ev8exdnevov = contingentul (De interpr., 12, 21 a) SuvaTbV —posibil, posibilul propriu-zis, adică ceea ce poate să fi posibilul implicat în real şi necesar. A se compara cu posibl în sens de „poate să fie şi poate să nu fie" — vezi în acest se ~ evSexduevov (De interpr., 12,21 a).

in

TO

€Î6oc — formă, sinonim cu nopcW, ax%a, Xo'yoc şi opus cu îîXti = materie; specie, dată de gen şi diferenţă, opusă lui yevoc = genCCafeg.,8,10 a).

ekdc — verosimilul sau ev6o£ov = probabilul, este deosebit de otindov = semn; adevăr, element al entimemei (Anal. pr., II, 27,70 a).

eîvai — a fi, a fiinţa, opus câteodată lui yiyveoGcu = a deveni; to el vai = fiinţatul, esenţa, to ov = fiinţa, ceea ce este, cel care fiinţează (Top., IV, 1,121 a; 6, 127 a; Resp. sof., 4,166 a; 7, 169 b; 25,180 a; 33,182 b); tiv imperfect de la elvcu = cu sens de: să spunem (Categ., 12, 14 b); to ti r\v eîvai = esenţa (Top., 1,5, 102 a).

eic, to ev — unul (Categ.,5,2 a; Resp. sof., 33,182 b).

€tc — începutul a ceva anterior cuiva (premisele pentru concluzie), punct de plecare (Anal. pr., 1,24,41 b).

to ica9' eicaaTov—individul, individualul, opus lui to ica9o'Xou = ge­neralul, universalul (Categ., 2,1 b; 5,3 b; Anal. sec, 1,4,73 b).

oc6eaic — ecteză, extrapunere, separare, expunere, scoatere în relief (Anal. pr. I, 6,28 a; Resp. sof., 22,179 a).

eXctTTov aicpov — (vezi aicpa).

eXeyxoc — respingere, combatere, silogism prin care se face res­pingerea, opus lui diro'Sei^K sau lui ouXXoyio|.idc (AnaLpT-, 20,66 b; Resp. sof., 1, 164 a; 6,168 a; 17,175 a).

— lipsă, privaţie, opus lui vnrepoxTÎ = exces (vezi acest cu şi îJTfţppaXXeiv); (Categ., 10,12 a-b).

— experienţă (Anal. sec. II, 19,100 a).

656

INDICE TERMINOLOGIC (E)

contrarul; evavxiwaic, evavTidrnc = contrarietate, specie a lui dvTiOeoic (vezi acest termen); (Categ., 10, 11 b; De interpr.,1,17 b; Top., IV, 4,125 a).

— posibil, contingent, întrebuinţat de Aristotel în trei sensuri: a) posibilul în genere, care este cuprins în real şi ne­cesar; b) posibilul — ca opus realului şi necesarului; c) posibil este „ceea ce se întâmplă adesea sau natural", frecventul, nor­malul. Sensul acestei noţiuni oscilează la Aristotel între cel de hazard contingent şi necesar. El nu face deosebirea între contin­gent şi posibil. Termenul este sinonim cu Suvotov (vezi acest cuvânt); (Anal. pr., I, 3, 25 a). j[v6o£ov — probabilul, adevăr probabil; ev8o£a = opinii probabile, pro­poziţii probabile (Top., I,1,100 a şi urm.; 18, 108 b; VIII, 3, 159 a; 5,159 b). oiî eveica— acel ceva care este pentru un lucru raţiunea sa, cauza sa

finală (Anal. sec, II, 11 94 a-b, 95 a).

£v€pY€ia— act, activitate, opus lui 6vvanic = capacitate sau putere (vezi acest cuvânt); kvepyeiv - a trece în act (Categ., 8,9 a; Top., IV, 5,125 b;V, 2,129 b).

— entimemă, raţionament eliptic (Anal. pr., II, 22, 70 a; Top., VIII, 14,164 a).

obiecţie, instantia, obiecţie particular sau universal con­trară tezei propuse (Anal. pr., II, 26, 69 a; Top., II, 8,114 a; VIII, 14,164 d).

ic— conversaţie, convorbire eventuală, discuţie (Top., 1, 2, 101 a).

— a exista în, a fi imanent cuiva (vezi uirrfpxeiv); evimdpxovTa = condiţiile imanente, elemente componente (de ex.: animal, pentru esenţa omului); (Anal. sec, 1,33, 89 a), c, e<|K£fjc— consecutiv, următor; se distinge de contact (â(}>Ti), de contiguu (exo'nevov) şi de continuu (ouvex^c), noţiuni a căror urmare presupune precedente (Anal. sec, 1,20, 82 a).

iî— examinare (Top., 1,2,101 b).

— stare, habitus, deprindere, modificare durabilă, dispoziţie per­manentă, fel de a fi; se deosebeşte de 8id6eaic = dispoziţie trecătoare (vezi acest termen) şi de ird6oc = simplu accident (vezi acest termen); (Categ., 8,9 a; Top., IV, 2,121 b; 5,125 b; V, 2,

657

INDICE TERMINOLOGIC (E)

129 b; VI, 5,143 a; 6,144 a); semnifică de asemenea poses'

prin opoziţie cu oTeprioic = privaţie, lipsă (vezi de asemene^

Suvauic). a

€irdy€iv— a conchide de la particular la general; ki\ayuyi\ = inducf

acţiunea de a aduce sau strânge fapte (Anal. pr., II, 23 68 h-

Top., I, 12, 105 a şi urm.); ^Traic-ructi TrpdTaaic = premis"'

inductivă, fi eTiavaSiirXwoic— interacţiunea, adică repetarea unui termen în una

din premisele unui silogism (Anal. pr., 1,38,49 a). €TT€a6ai— urmare, a fi consecinţa a ceva; ^Tro'neva = lucrurile derivate

noţiunile secunde; €TTo|i€Vi3c = derivat ca mod de a fi

(Anal. sec., II, 13,97 a). £iu6oaic — dezvoltare, creştere. £irioTifn-n— ştiinţă, în opoziţie cu opinia în general, cu cunoaşterea

comună, cum e 6o£a; cirioTaoâai = a şti, a cunoaşte, a avea

ştiinţă, cunoaşterea a ceva; cthottitov s cognoscibilul; obiectul

ştiinţei (vezi 6d£a); (Anal. sec, I, 33, 89 b; Top., II, 5,112 a;

10,114 b; IV, 4,125 a; V, 7, 137 a; VI, 6, 144 b; 11,149 a;

Resp.sof., 31,181b).

£iuTiHTiaic— critica (Top., VIII, 11, 161 b). €irixeipTlHa— epicherema (Top., VIII, 11,162 a). epionKoc Xoyoc— argument eristic, sofistic, litigios. £p(n}€îa— interpretare (De interpr., I.init.). £pwTâv— a interoga, a pune o întrebare dialectică; epuTTina, ^pamiaic

= interogare dialectică (Anal., sec, I, 12, 77 b); 6 epwruv =

acel care interoghează şi care atacă o teză susţinută prin

6 dmoKpivo'nevoc (vezi duotcpioic). eoxaTov— (Vezi aicpa). to ti €0Ti— quidditas, esenţă, „ce este" — astfel este denumită

substanţa, prima din cele 10 categorii enunţate de Aristotel m

Topica (1,9,130 b). etifftjc— imediat, fără intermediar, nemijlocit (cum ar fi de ex.: pnn-

cipiile prime); (Anal. sec. II, 19,99 b). ei)iropf)0ai— a soluţiona (Top., 1,2,101 a); (Vezi diropia)-

— (Vezi e£fjc). . ^

— posibilul, a 8-a din lista celor 10 categorii enunţate de Ansto

în Categorii şi în Topica; a fi, a se găsi într-o oarecare s

658

INDICE TERMINOLOGIC (H, e, I, K)

(vezi e£ic); exo^cva = proprietăţile derivate (Categ., 9,11 b; 15,15 b). — contiguitate, contact (Top., IV, 2,122 b); (Vezi e

H

^Siî- plăcere (Top., II, 6,112 b). fj8oc— atitudine morală (Top., II, 7,113 a).

e

— poziţie dată, teză (Categ., 6,5 a; Anal. sec, 1,2,72 a). 0€u>pia— studiu, contemplare, ştiinţă în act; âtr. BeiopTiTiicti = ştiinţă

teoretică, care ajunge la cunoaştere intuitivă; G€upeîv = a

exercita ştiinţa care e c£ic (Anal. sec, II, 19,99 b-100 a; Top.,

V, 6,145 a). 8iyyeiv— a atinge, aprehensiune imediată prin intuirea ânXâ (vezi acest

termen); (Anal. sec, II, 19,99 b-100 a).

I

tSiov— propriul, atributul care aparţine numai unei specii sau esenţe fără a fi însăşi esenţa (unul din cele cinci predicabile); (Top., I, 4,101 b; 5,102 a; 6,143 b; V, 128 b).

Ioottic— egalitatea (Top., VI, 145 b; Resp. sof., 30,181 b).

i-OTopia— studiu, cercetare (Anal. pi., I, 30,46 a).

îouc— fără îndoială şi, câteodată, a putea fi (Anal. sec, II, 11,94 b).

K

8' ai!iT<3 — în sine, prin sine, esenţial (de ex.; cum sunt numai „speciile infime", substanţa logică a indivizilor, opus lui ica-ra aun(teP"nicoc = prin accident); (Categ.,5,2 b; 3 a; Anal. sec, 1,4,73 a); opus lui tipoc €T€pov - relativul (Top., V, 1,128 b).

659

INDICE TERMINOLOGIC (K, A)

icard

tca8dXou—generalul,universalul, opus lui to ica0' eicaaTov,deoseb'

de Koivdc (vezi acest termen); (Anal. sec, 1,4,73 a-b) kou— are adesea sensul expletiv a lui adică. KaTaaK€\m£av— a stabili, a confirma o teză, tcaTaaiceuaoTiKâc; = j

mod afirmativ — opus lui dvacsic€\ja0TiK(3c; a doved'

(Anal. sec. 1,3,73 a). KaTaouWoyicudc— contrasilogism,KaTaauXXoyi£€a0ai = a fi obiectul

unui contrasilogism (Anal. pr. II, 19,66 a). KaTd4>aaic— afirmaţie, termen folosit de Aristotel pentru denumirea

judecăţii, alături de diro^aoic = negaţie; vezi de asemenea

Xo'yoc dTro4>avTncdc = „vorbirea declarativă", enunţiativă; vezi

şi npdTaoic = premisă (De interpr. 6, 17 a), cjjuaiv — potrivit naturii (Resp., sof., 12, 173 a), voudv— potrivit legii sau convenţiei umane (Resp. sof

12,173 a).

— categorie, mod de a fi; icaTTiyo'pTiua, Karn.Yopou'n€vov =

predicat sau ceea ce este enunţat despre un altul; k

a atribui un predicat unui subiect (Categ., 4,1 b). kcltu e-ni to — decurge, de ex.: aşa cum urmează concluzia din

premisă, derivă din; opus lui cm to avu (vezi avu); (Anal.

pr.,1,1,24 b). Kâaâai— poziţie — a 7-a din lista celor 10 categorii enunţate de

Aristotel în Categorii 4, 1 b şi în Topica; a pune, a da;

to K6iuevov = propoziţia dată (Categ., 9,11 b). kiv€Îv— a mişca; Kiveîo6ai = a fi mişcat, a fi în mişcare; Kivomievov =

mobilul, mişcatul; kivtioic = mişcarea, opus cu ordaic = stare

pe loc şi epriin'a = repausul; se confundă uneori cu uerapoXTi

(vezi termenul); (Categ., 14,15 a). Koivdc, Koivd— comun, ceea ce se aplică la mai multe lucruri (Top. A-

1,100 b). — principal, determinant; kvpiojc = în mod fundamental

(Categ.,5, 2 a).

XaufSdveiv— a pune, a accepta propoziţiile adversarului; datele, propoziţiile puse.

660

INDICE TERMINOLOGIC (A, M)

— dicţie, elocinţă, limbaj (De interpr., 1, 16 a; Resp. sof.,

10,171a). — propoziţie, premisă, teză (Top., 1,1, 101 a; VIII, 1,156 a).

Xoyoc — termen cu multe sensuri: concept, noţiune, esenţa lucrului în spirit; prin urmare, definiţie şi formă (Categ., 1,1a; Top., V, 5, 135 a; Resp. sof. 1, 165 a, 166 a; 17, 175 a); au sens logic, locuţiune, frază, sentinţă, enunţ, articulare de sunete cu înţeles (De interpr., 4, 16 b); raţiune, argument, opinie, sistem; Xoyiondc = raţionament, calcul reflexiv; Xdyoc diTOavTi.icdc = „vorbire enunţiativă" sau „declarativă"; Xdyoc irpoTaoeojc = noţiunea sau definiţia premisei (Resp. sof., 6,169 a).

Xuoic — soluţie.

H

M

(ia6Tioic, nd0Tina — disciplină, studiu, învăţătură, ştiinţă însuşită (vezi şi SiSaaicaXia); (Anal. sec, I, 1, 71 a; Top., VIII, 3, 159 a; Resp. sof, 2,165 b): naBTJuara = matematica.

Ik'6o8oc — cercetare, via et ratio inquirendi, marcarea regulilor, disci­plină, metodă sau, plural: ordinile de cercetare (Analpr., 1,30, 46 a).

— (Vezi aicpa).

— parte; Td ev nepei, rd «cud |iepoc = lucrurile particulare

(noţiunile în propoziţie), în opoziţie cu universalul (to ica6dXou);

(De interpr., 4,16b). (i€ooc — mediu; \i£aov = termenul mediu, mediul (între două contrarii,

de ex.); f) neodrTţc = mediatoarea (Anal. pr., 1,4,25 b). H€Td|5a0ic — trecerea unei noţiuni în alta. H€TaXan|5dveiv — a schimba; n€Ta(3oXirj = schimbare în general,

a înţelege yeveaic şi speciile sale, şi kivtioic şi speciile sale

(Categ., 14,15 a). U€TdXT|4>i< — deplasarea discuţiei (Top., II, 5,111 b).

— intermediar, mediu, sinonim cu ueoov (vezi acest cuvânt;)

(Anal. pr., 1,4,25 b).

- memoria (Top., IV, 5,125 b). Uovdc — unitate (Anal, sec, II, 9,93 b). Uop(J)ŢJ _ (Vezi «ISoc).

661

INDICE TERMINOLOGIC (N, O)

N

— gândire în general, gândire intuitivă (al cărei conţinut este conceptul), în opoziţie cu Siavoia = gândire discursivă; vo^ua = concept, idee; prinderea nemijlocită a esenţei, a universalului este o intuiţie intelectuală, al cărei obiect este simplu, chiar dacă el cuprinde în orice individ şi forma şi materia — cele două componente ale realităţii; votjtov = cugetatul, inteligibilul obiectul gândirii; voTynicdv = partea inteligibilă (Anal. sec, I 33,89 b).

voOc — inteligenţă, intelect, gândire; semnifică uneori gândirea intuitivă sau intuiţia intelectuală şi este opus cu Siavoia (Anal. sec, I, 33, 89 b); înţelegere (Top., II, 5,112 a).

to vvv — clipa, momentul, prezent, acum; vOv 54. = în realitate, în fapt (Categ., 13,14 b; Top., V, 3,131 b).

okeioc — propriu, special (Top., VI, 6,143 b).

to o\ov — totul, Universul; oXuc = în general, într-un cuvânt, pur şi

simplu (Anal. pi., 1,4,26 a; Top., V, 4,132 a), ouoyevfic — acelaşi gen, omogen; otioeiSiy; = aceeaşi specie, identic,

în mod specific (Categ., 3,1 b). ouoioc — asemănător; ouoiwc = în mod asemănător, pe aceeaşi treaptă

(Categ., 8,11a; Top., V, 9,138 b). onuvuuov — echivoc, prin opoziţie cu auviivu^ov = sinonim, univoc,

şi cu trapuvuuov = paronim (Categ., 1,1a; Resp. sof., 6,168 a;

19,177 a; 30,181 a; 33,182 b). oVona — nume, subiect; ovoţia ddpioTov = nume nedeterminat

(de ex.: „non-om"); (De interpr., 2,16 a; Resp. sof., 4,166 a;

10,171 a), direp (cu el vai) — ceea ce aparţine esenţei lucrului însuşi independent

de calitate; oirep ov = fiinţa ca fiinţă (de ex.: substanţa primă

care nu are relativ); (Categ., 7, 8 a).

662

INDICE TERMINOLOGIC (O, II)

— definiţie, raţionament condensat; vine de la opoc (vezi acest termen); (Anal. sec, II, 8,93 a; II, 10,93 b-94 a; Top., V, 5, 135 a).

opyavov — instrument, mijloc, metodă (Top., I, 14, 105 a-b; VIII, 14,163 b).

opoc, opionoc — definiţie (Top.,1,4,101 b); noţiune, vorbire,enunţare (Top., I, 5, 101 b; Resp. sof., 6, 169 a); termen, limita pro­poziţiei — 6iaoTKiua; factor principal, expresie — Xdyoc; opianicdc Xdyoc = acelaşi sens (Anal. pr., 1,1,24 b).

âp9oTTic — adevăr (Top., II, 4,111 a).

oti — (Vezi Sio'ti).

ovioia — substanţă, esenţă, termen ce vine de la verbul „a fi" (dvai) categoria fundamentală — semnifică „fiinţa" în sensul plin al cuvântului; substanţă în general, substanţa materială, substanţa formală, substanţa compusă sinonim cu ro'Se ti şi cu xupiaTdv; tot pentru „substanţă" Aristotel foloseşte şi termenul de to ti eoTi = ceea ce este, care îmbrăţişează individualul şi generalul (esenţa individualului); (Categ.,5, 2 a; Anal. sec, 1,4,73 a; Top., V, 3, 131 a-b) to ti îjv el vai = quidditatea, esenţa (Top. VI, 3,140 b).

n

■ndSoc — însuşire, determinare, afectare, este fundamentul diferenţierii

categoriilor (vezi c^ic = stare); Trd9T|oic = pasiune (Categ., 5,

3 a-b; 8,9 a; Top., VI, 144 b; 145 a). to uâv — totul, universalul, KaTa navTdc = de omni (Anal. sec, I,

4,3 a; Resp. sof., 6,168 a).

— comparaţie, apropiere, adunare de fapte asemănătoare

(Top., VIII, 14,164 a).

— exemplul, se apropie de ceea ce numim raţionamentul prin analogie (Anal. pr., II, 24,68 b).

■napaSiSo'vai — a transmite, a da ceva, cuiva, irapct6oaic = tradiţie, învăţătură transmisă (Anal. sec, 1,1,71 a).

— paradox, propoziţie contrară faţă de opinia curentă (Resp. sof. 34,183 a).

663

INDICE TERMINOLOGIC (II)

■napaXoyiauoc — paralogism, silogism fals în formă (Resp. sof. 7 169 a; 8, 170 a; 10,170 b; 11, 171 b).

napeXeyxoc — oocfncmKdc eXeyxoc = respingere aparentă (Resp. SOf 17,176 a).

■mzpunjuov — paronim (vezi 6\xoivv\iov).

vddi\aic — pasiune sau afecţiune — ultima din lista celor 10 categorii enunţate de Aristotel în Categorii (4,1 b) şi în Topica; iTdoxav = a se supune; vezi de asemenea şi Tra8o< (Categ., 9, \\ 5. Top.,IV,5,126 b).

f| netpaaTiKrf — Critica, parte a Dialecticii; ueipacmicoc; Xoyoc = argument pur critic; ireîpa = metoda de a proba, de a cerceta opiniile contrare într-o problemă (Top., 1,2,101 a); examinare (Top., VIII, 4, 159 a; 5,159 b); corectare a argumentării unui adversar (Resp. sof., 8, 169 b; 11,171 b; 172 a).

— a conchide (Anal. sec, II, 13,96 b).

— limită; neTrepaonevov = de limitat (în calitate, sau calitativ): (Categ., 8,8 b).

— a acoperi, a conţine, a cuprinde, a cuprinde în extensiunea sa, a conţine (termenul mediu conţine unul din extremi); (Anal, pr.,1,4,25 b).

ini — în anumită privinţă (Resp. sof., 6,168 b).

Tricmc — convingere, concepţie, credinţă, certitudine (Top., IV, 5, 125 b; 6,127 a).

iroiâv — acţiune, a 9-a din lista celor 10 categorii enunţate de Aristotel în Categorii şi în Topica (IV, 4,124 a); a face, a produce, a crea; TFouiua = producere, facere (opus cu npaTT€iv = acţiune morală fără rezultat exterior), irouyrucoV = factorul producerii, activul (Categ., 4,1 b; 9,11 a); TTovn0i< = producţia artistică (Top. VI, 5,145 a).

— fel de a fi, calitatea, quale, a 3-a din lista celor 10 categorii enunţate de Aristotel în Categorii şi în Topica: ttoiotîK = qualitas (Categ., 8,8 b).

— multiplu; (5c 'cm to -itoXu = constantul, obişnuitul, cel care revine cel mai des, opus lui dei = cel care revine totdeauna, şi cu ou|i|3£|3t|ko'c - accident.

Troaov, iroaoroc — cantitatea, a 2-a din listat celor 10 categoni enunţate de Aristotel în Categorii şi în Topica (Categ; 4.

Troidv

664

INDICE TERMINOLOGIC (U, P)

6,4 b); Tfdoa Ka9' aOrd = cantităţi în sine; Kară

= cantităţi prin accident (Categ., 6,5 b). ■ncrre — când sau timp, a 6-a din lista celor 10 categorii enunţate de

Aristotel în Categorii şi în Topica (Categ., 9,11 b). ■noii — loc sau spaţiu, a 5-a din lista celor 10 categorii enunţate de

Aristotel în Categorii şi în Topica (Categ., 4, 1 b; 8, 11 b). TTpaTTeiv npâ|ic — acţiune morală (Top., VI, 6,145 a). iTpd|3\T|(ia — problemă, chestiune de rezolvat, concluzie de stabilit. ■npdoGeoic, eic npooOeaeuc — (Vezi daip€Oi<). irpo'c ti — relaţie sau relativ, faţă de ceva, a 4-a din lista celor 10

categorii enunţate de Aristotel în Categorii şi Topica (Categ., 4,

1 b;7,6a).

npo0

adică punct de plecare pentru silogism; în „Analitici" npdTaoic

este termenul obişnuit pentru judecată (Anal. pr., I, 1, 24);

premisa mai este definită: Xdyoc KaTa^avriicdc = vorbire

afirmativă, sau Xdyoc âTTo<()avTiKdc = vorbire negativă (Anal.

pr., I, 1, 24 a); f| npwTTi irporaorc = premisa majoră; într-un

silogism; j\ Sai-repa irporaaic = minora, premisa minoră

(Anal.pr., 1,4,25 b; Top., VIII, 3,159 a; Resp. sof., 33,182 b;

183 a).

■npdrepov şi uarepov — anteriorul şi posteriorul (Categ., 12 a). nptJToc — primul după importanţă, după cronologie; imediat, proxim

(de ex.: gen proxim); factor prim (Resp. sof., 6, 168 a);

îndepărtat (cauză primă); iipurti oijoia = substanţă primă,

individualul, existenţa deplină, care nu este atributul altei cauze;

TrpuTa = realităţile eterne (dt'Sia), sau principiile (dpxai) unui

lucru, sau elementele sale (0TOixâa); (Categ., 5,2 a). — inflexiune, caz, în sens gramatical, sau timpul unui verb

(Categ., 1,1a; Top., II, 9,114 a).

f>f\\ia — verb, al doilea element structural al judecăţii corespunzător predicatului; spre deosebire de 6Vop:a = nume, primul element

665

INDICE TERMINOLOGIC (P, 2)

structural al judecăţii corespunzător subiectului, verbul se caracterizează prin trei momente: 1) arătarea timpului; 2) ex­primă ceva despre altceva, califică subiectul, adică indică ce anume aparţine unui lucru sau este conţinut în el, indică reunirea dintre un subiect şi o determinare — un atribut; 3) părţile sale nu arată ceva de sine stătător, un înţeles al lor rupt de întregul verbului (De interpr., 3, 16 b).

— semn (Anal. pr., II, 27, 70 a).

ao\oiici0|idc — solecism (Resp. sof., 14, 173 b; 174 a; 32, 181 b; 182 a).

aoctuona — sofismul (Top. VIII, 11,162 a).

fi ao

OT€pr|oic — privaţie, opus cu e£ic şi specie a lui dvTiâeaic (vezi ter­menul); (Categ. 10,12 a).

cftoix€Îov — element imanent, opus uneori cu dpxri = principiu exterior al lucrului {Anal. sec, I, 23, 84 b); oToixeîa — cu sens geo­metric (cf. Categ., 12,14 b).

auyicpiaic — reunire, opus cu Sidicpiaic (vezi termenul).

auXXoyi£ea6ai — a raţiona, a conchide, a face un silogism; 011XXoyiap.dc = silogism, raţionament în general; începând din Anal. pr., II, 14,62 b, acest termen este întrebuinţat pentru raţio­namentul prin imposibil, raţionamentul direct fiind numit dXî|0ec; av\\oyiap.dc etnoTirinoviicdc = silogismul ştiinţific (vezi de asemenea dudSalic); (Anal. pr. 1,4,25 b; Anal. sec, I, 8,75 b); XoyiKoc auXXoyiap.de = „silogism logic" şi în acelaşi timp „silogism dialectic"; dialectic, întrucât nu suntem siguri că se enunţă o determinare esenţială (Anal. sec, II, 8, 93 a; Top., 1,100 a; Resp. sof., 1 164 a; 17,175 a).

— a urma în mod logic, a fi o consecinţă, concluzie (Anal.pr., 1,1,24 b); auuftefSriicdc = accidentul, ceea ce poate să aparţină şi să nu aparţină unuia şi aceluiaşi lucru, oricare ar fi el (Anal. sec, 1,2,4,8,30; Top., 1,5,102 b; Resp. sof., 24, 179 b, 180 a; 33, 182 b); mai are şi sensul de: caracter,

666

INDICE TERMINOLOGIC (2, T)

proprietate, atribut — secundar, neesenţial;

KaO'aiJTa (sau ira'6-n, uirapxovTa) = atribute esenţiale ale

lucrului (Categ., 6, 5 b); Karâ aunPe(3T)Koc = cantităţi prin

accident, spre deosebire de Trooa k

acest termen); (Anal. pr., I, 31,46 b). aif|i|3o\ov — simbol, traducţie (De interpr., I, 16 a; 2, 16 a).

— a conchide pe cale silogistică sau pe cale extrasilo-

gistică, ai/HTT€paa|ia = concluzia unui silogism (Anal. sec, II,

13,96 b; Top., VIII, 11,161 b).

— legat, legătură (Categ., 7, 6 a-b).

— conaturalitate; avufyvTa = părţile constitutive (Categ., 6, 5 a).

— continuu, opusul lui Siopiauevov = discret, discontinuu (vezi de asemenea ££îfc); (Categ., 6,4 b; Top., IV, 2, 122 b).

avvdeaic — asamblaj, compoziţie; cuvâera = lucrurile compuse, opus lui dirXâ = naturile simple (De interpr., 2, 16 a; Top., VI, 14, 151 a; Resp. sof., 4,166 a; 17, 175 a).

ouvoXov — compoziţia concretă a formei şi a materiei, individualul ca întreg (Anal. sec, II, 13,96 b).

auvuvii|iov — sinonim (vezi 6uuvu|iov); (Categ., 1,1a; Resp. sof., 7, 169 a).

— serie, adică faptul că doi termeni medii din două silo­gisme au aceiaşi extremi, astfel încât cei doi medii nu sunt străini1 unul de altul, ci unul dintre ei este conţinutul în celălalt ca specia în gen; auaToixia = termenii aceleiaşi serii, termenii înrudiţi (Anal. pr., II, 21, 66 b, Anal. sec, I, 15,79 b; Top., II, 9, 114 a; VIII, 1,156 a).

— figură, schemă, formă, sinonim cu elSoc (vezi acest termen); figură a unui silogism; oxii(iaTi(€iv = a da o formă (Anal. pr., 1,4, 26 a; Resp. sof., 6,168 b).

ok€(j>ic — cercetare,examinare (Top.,VIU, 5,159 b; Resp. sof, 12,172 b).

tccOtov -identicul (Top., I, 7, 103 a; VII, 1, 152 b; Resp. sof, 30, 181 b).