Anna karenina

p e o a r e o d u c e a ţ i c e i b o g a ţ i , - . ■ . . ■ . . , . . ■ . . ; , ■ : - : ; . A , ; . ■ ' < : • > ; ■ . - . ; • > ; - , : .

;HŞ;i#hijMWi cae Ş≫ ea t≪ trmdăvia ţi o deprind şi pe ea...

'JEJtJg≫ hJWBiwţrlrr, ≪nare nici o vină≫, se gindea el.

,. ăi* WRli,W≫ ■emulţumit ii vine greu să nu arunce pe

altul vina stării sale sufleteşti şi mai cu seamă pe acela

care ≪ ≪ejk mai aproape de dinsul in mintea lui Levin

≪tărifca,. nelămurit≫ gindul că Kitty nu era vinovată (ea mt

putea avea nici un fel de vină), acuzaţia căzind pe educaşi

(pi pH≫ superficială şi frivolă. ≪Dobitocul acela de Cearski :

$mi dsu seama că ea vroia să-1 puie la locul lui, dar au

ştia cum ! Da, afară de grija casei (nu pot să ni*-i recunosc

astaX.1 ≪iară dte toaletele sale şi de broderie angl&ise, Kitty

n-are nici G-preocupare serioasă. N-o interesează nici oci≫-

paţia BWB≫, Btci gospodăria, nici mujicii, nici muzica la care

se pricepe'destul de bine, nici cititul. Nu face nimic şi e

cit s^ poate fie mulţumită.≫- Levin o blama in sinea lui ţi

incă nu inţelegea că ea se pregătea pentru perioada ace**

-de pj$≫ritate, care urma să-vină pentru dinsa, cind avea

să aţp,4(otodată soţie, mamă, gospodină, doică şi educa toate.

LevŞg^gnig^e gindea că ea se pregătea instinctiv penteu

aeefi||k-|BHuacă.ui'iaşă şi că nu-şi putea face mustrări pentru

clipBjiŞ'*tfa4 griji şi pline de fericirea dragpstei. de care ste

b acuBBi, cind işi clădea voioasă cuibul pentru viitor.

; '.;-.. ' XVI ;

e duse sus, Levin o găsi pe soţia sa lingă nou! samovar

de argint, alături de un alt serviciu de ceai. Aşezase

la o măsuţă pe bătrina Agafia Mihailovna, cu o ceaşcă de

ceai dinainte, şi citea o scrisoare de la Daily — surorile işi

scriau una alteia des şi regulat.

— Iaca cucoana noastră m-a pus să stau cu dumneaei,

IL spuse Agafia Mihailovna, zimbind prietenos către Kitty.

Aceste cuvinte ii vesteau lui Levin sfirşitul dramei care

ae desfăşurase in vremea din urmă intre Agafia Mihailovna

fi Kitty. Văzu că, in ciuda amărăciunii pricinuite Agafiei

Mihailovna d≫ noua ei stăpină, care-i luase din mină frinele

gospodăriei, Kitty, invingătoare, izbutise totuşi să se facă

ififoită de ea.

— Uite o sejrisoare pentru tine ! ŞJL Kitty ii dădu 0 scri

soare ticluită de o persoană puţin o

JP'

se pare că e de la femeia aceea a fratelui tău... urmă ea.

N-am citit-o. Scrisoarea astălaltă e de la ai mei şi de la

Doily. inchipuieşte-ţi i Dolly a fost cu Grişa şi cu Tania

la Sarmaţki, la un bal pentru copii... Tania a fost costumată

in marchiză.

Dar Levin n-o asculta. Roşind, el luă scrisoarea Măriei

Nikolaevna, fosta ibovnică a fratelui său, şi incepu s-o

citească. Era a doua scrisoare a Măriei Nikolaevna. in

prima, ea ii spunea că Nikolai Dmitrici o gonise fără nici

o vină. Adăuga cu induioşătoare naivitate că, deşi căzuse

din nou in mizerie, nu cere nimic şi nu doreşte nimic. O

chinuieşte numai gindul că Nikolai Dmitrici are să se prăpădească

fără ea, fiindcă sănătatea ii e zdruncinată, şi ruga

pe fratele său să aibă grijă de dinsul. Acum, Măria Nikolaevna

scria altceva. il regăsise pe Nikolai Dmitrici, se

impăcase cu dinsul la Moscova şi plecaseră impreună intr-o

capitală de gubernie, unde acesta căpătase un post. Acolo

se certase insă cu şeful său şi se mutase iarăşi la Moscova.

Se imbolnăvise pe drum aşa de rău, ≪că nu ştiu dacă am

să-1 mai văd pe picioare≫, ii scria Măria Nikolaevna. ≪Vorbeşte

mereu de dumneavoastră. Dar nici nu mai avem

bani.≫

—Citeşte ce scrie Dolly despre tine, incepu Kitty

zimbmd ; dar se opri deodată, văzind ce schimbată

era

expresia feţei lui Levin. Ce-i cu tine ? Ce 8-a

intimplai 1

—imi scrie că fratele meu Nikolai e pe moarte. Trebuie

să plec.

Faţa lui Kitty se schimbă şi ea deodată. Toate gindurile

despre Tania in tarată de marchiză şi despre Doliy se

risipiră.

—Cind pleci ? il intrebă Kitty.

—Miirae.

—• Pot să vin cu tine ? zise ea.

—Kitty, ce-ţi mai trece prin minte ? exclamă Leva≫

dojenitor.

—Cum, ce-mi trece prin minte ? răspunse Kitty≫

jignită ci Levin ii primise propunerea in silă, parcă şi

cU

oarecare necaz. De ce n-aş merge ? N-am să te

incurc.

Am să...

—Plec fiindcă fcni moare fratele, ase Levin. Ce să

cauţi tu acolo ? ■

■— Ce să caut ? Ceea ce cauţi şi tu.

≪intr-o clipă atit de gravă pentru mine, ea se ginc

numai că are să-i fie urit≫, işi zise Levin, şi gindul il

supără.

— Nu se poate ! rosti el aspru.

Văzirid că se apropie cearta, Agafia Mihailovna işi puse

incet ceaşca pe masă şi ieşi. Kitty nici n-o băgă in seamă.

Tonul cu care soţul rostise cuvintele din urmă o jignise

mai cu seamă prin faptul că el nu dădea nici o crezare

Bpuselor sale.

—Şi eu iţi spun că, dacă pleci tu, mă duc şi eu cu tine...

plec neapărat, incepu să vorbească Kitty repede,

minioasă.

Adică de ce nu se poate ? De ce spui că nu se poate ?

—Fiindcă va trebui să umbli Dumnezeu ştie pe unde,

rine ştie pe ce drumuri, prin ce hoteluri. M-ai

stingheri,

răspunse Levin, incercind să-şi păstreze singele rece.

—Deloc. Nu-mi trebuie nimic. Unde poţi sta tu,

pot şi eu...

—Atunci, pentru simplul motiv că acolo e femeia

≪ceea, de care nu te poţi apropia.

—Nu ştiu şi nici nu vreau să ştiu cine e şi ce e acolo.

Ştiu că fratele bărbatului meu se află pe moarte şi că

soţul

meu se duce la dinsul, şi eu il insoţesc ca să...

—Kitty, nu te supăra. Dar gindeşte-te şi tu : chesti

unea aceasta e atit de gravă, incit mă doare insuşi

gindul

că tu amesteci aici un sentiment de slăbiciune :

dorinţa

de a nu rămine singură. Dacă tu crezi c-o să-ţi fie urit

aici

singură, du-te la Moscova.

—. Poftim ! Totdeauna imi atribui ginduri rele şi

'josnice ! izbucni Kitty cu lacrimi de obidă şi de minie. Nu

simt nici o slăbiciune, nimic... Simt că datoria mă indeamnă

să fiu alături de soţul meu cind il loveşte o nenorocire. tu

cauţi intr-adins să mă faci să sufăr... ţii cu tot dinadinsv să

nu inţelegi...

—Nu ! Asta e ingrozitor. Să ajungi ca un sclav ! ss

Levin, ridicindu-se şi nemaifiind in stare să-şi

stăpineasc

necazul. Dar simţi in aceeaşi clipă că parcă s-ar fi

lo\

singur.

—Atunci de ce te-ai insurat ? Ai fi fost liber. De

făcut-o, dacă te şi căieşti ? strigă Kitty şi se ridică şi

fi

in salon.

Oftifcse duse după ea, LeSiH^-găsi pBUglifl cuL...,____

incepu să vorbească, dorind să-i spună cuvinte care,

ohtar dacă n-ar fi convins-o, cel puţin ar fi potolit-o ; dar

Kitty nu-1 asculta şi nu vroia să admită nimic. Levin se

afllecă asupră-i şi—i luă mina care se impotrivea. ii sărută

mina, o sărută pe păr, şi ii sărută iarăşi mina. Kitty insă

tifcfeBSt mereu. Dar cind ii luă capul in miini, şi-i spuse :

≪dEitety≫ ! ea işi reveni deodată, mai plinse puţin şi

se toipăcă.

Hotăriră să plece impreună a doua zi. Levin jură soţiei

sale că crede in dorinţa ei de a merge numai şi numai pe-n—

twt ia fi de folos, şi admise că prezenţa Măriei Mko1aevna

lmgft fratele lui n-avea nimic necuviincios. in fundul inimii,

Lmrfn pleca insă nemulţumit şi de dinsa, şi de el insuşi. ]

&B nemulţumit de Kitty fiindcă ea nu avusese tăria să-F

lasg a pleca atunci cind trebuia (cit de ciudat ii părea gin—

dul că el, care nu demult nici nu putea să creadă in fericirea

de a putea fi iubit de ea, se simţea acum nenorocit

că era iubit prea mult !), şi nemulţumit de el insuşi că

nu avusese destulă tărie de caracter. in adincul sufletului,

Konstantin Dmitrici era foarte nemulţumit de apropierea

greu de inlăturat dintre femeia care se afla cu fratele său

şi Kitty, şi se gindea cu groază la toate ciocnirile eventuale."

Numai faptul că soţia sa, Kitty a lui, se va găsi in aceeaşi

cameră cu tirl'a aceea il făcea să se cutremure de dezgust;

şi de groază.

XVII

Hotelul din capitala de gubernie unde zăcea Nftolai/

Levin era unul dintre hotelurile acelea de provincie care

se organizează după metode noi şi perfecţionate, cu cele

mai frumoase intenţii de curăţenie, confort şi chiar de

eleganţă, dar care, din pricina călătorilor in trecere, se.

prefac cu o repeziciune uimitoare in nişte basuri murdare,

ci≫ pretenţii de confort modern, şi care, toswad d*n pricina

acestor pretenţii, sint mai respingătoare ≪fecit hotelurile

VecMi, făţiş murdare. Hotelul lui Nikolai ajawese in starea

aceasta. Atit soldatul de la intrare, imbr&M* inlr-o um-f-