Anna karenina

*—. Mai tirziu, rosti Anna. . ■.

coica italiană, care tocaui imbucase ietiţa, intră cu

dinsa in ≪odaie şi o aduse la Alin*. .Fetiţa, plinuţă şi Urne

m

ingrijită, văzindu-şi mama, ii zimbi ca de obicei, cu guriţa

fără dinţi, şi intinse spi'e ea minutele goale ca legate cu

aţă la incheieturi, dind din ele aşa cum vislesc peştii din

aripioare, şi bătind cu palmele peste cutele scrobite ale

rochiţei brodate. Nu se putea să nu-i surizi şi să n-o săruţi.

Nu se putea să nu-i dai un deget, pe care ea să-1 apuce,

ţipind şi săltindu-se cu tot trupul. Nu se putea să nu-i in-i

tinzi buzele, pe care fetiţa să le apuce cu gura in chip dej

sărutare. Anna făcu toate acestea. O luă in braţe, o săltăI

pe genunchii ei, ii sărută obrazul fraged şi coatele goale. I

Dar văzind fetiţa, Anna işi dădu seama şi mai limpede că

sentimentul pe ca.re-1 avea ea nu putea fi numit iubire, pe

lingă ceea ce simţea pentru Serioja. Totul in fetiţa asta

era drăgălaş, dar nu-i atingea inima. In primul copil, deşi-1

avusese de la un bărbat pe care nu-1 iubise, Anna işi concentrase

toate puterile dragostei sale rămase neindestulaţ

Fetiţa se născuse in condiţiile cele mai grele. Nu se bul

rase nici de a suta parte din ingrijirile pe care le dădi

primului copil. Afară de aceasta, fetiţa nu reprezenta"!

ochii ei decit speranţe, pe cind Serioja era aproape om,

şi incă un om drag, in care se luptau ginduri, seni

mente. O inţelegea, o iubea, o judeca, işi zicea Anna

cindu-şi aminte de cuvintele şi de privirile lui. Şi aci ea

era despărţită de dinsul pentru totdeauna, nu nur

fiziceşte, dar şi din punct de vedere spiritual, şi aceasf

nu se mai putea indrepta.

Anna trecu doicii fetiţa, o lăsă să plece şi deschise

^medalion in care avea portretul lui Serioja, cind băiatul

■'era de aceeaşi virstă cu fetiţa. Se ridică şi, după ce-şi ; scoase pălăria, luă de pe măsuţă un album in care se aflau 1 fotografiile fiului ei la diferite virste. Vru să confrunte

* fotograf iile şi incepu să le scoată din album. Le scoase pe

toate. Rămase una singură — ultima, cea mai bună. intr-o

'•'cămaşă albă, Serioja şedea călare pe un scaun, cu ochii

' incruntaţi şi cu gura zimbitoare. Era expresia lui cea mai

caracteristică şi cea mai frumoasă. Cu miinile ei albe,

mici, sprintene, cu degete lungi şi subţiri, deosebit de nervoase

in ziua aceea, Anna apucă de citeva ori colţul fotovgrafiei,

dar fotografia ii scăpa mereu şi nu izbuti s-o :

"fccoată. Nu era pe masă un coupe-pctpier. Atunci ea scoase

'■' o fotografie de alături (fotografia lui Vronski, făcută'la

Roma, care il infăţişa Cu pălărie rotundă, eu părul lung)

şi, cu ea, desprinse fotografia băiatului. ≪Da, uite-1 \≫ zise

Alina, privind fotografia lui Vronski, şi-şi aduse deodată

aminte de acela care era pricina nenorocirii sale de acum.

In toată dimineaţa aceea nu se gindise deloc la dinsul. Văzind

deodată chipul lui bărbătesc, nobil, atit de cunoscut

şi de iubit, ea simţi cum o năpădeşte pe neaşteptate un val

de dragoste pentru dinsul.

≪Unde-o fi ? Cum de mă lasă singură in suferinţa mea ?*

se gindi Anna de indată, cu un sentiment de mustrare,

uitind că ea insăşi ii ascunsese tot ce il privea pe fiul său.

Trimise la el, rugindu-1 să vină numaidecit. il aştepta cu

stringere de inimă, căutind să-şi inchipuie cuvintele pe

care i le va spune, ca şi vorbele lui de dragoste, ce o vor

linişti. Trimisul se intoarse cu răspunsul că Vronski avea

un musafir, dar că va veni neintarziat. Alexei o intreba

dacă-1 poate primi cu prinţul Iaşvin, care sosise la Petersburg.

≪Nu vine singur, deşi nu m-a văzut de ieri de la

prinz, se gindi ea. Nu vine singur, ca să-i pot spune tot

ce am pe suflet, ci cu Iaşvin.≫ Apoi, pe neaşteptate, ii fulgeră

in minte un gind groaznic : ≪Dar dacă nu mă mai

iubeşte ?≫

Lăsind să se perinde in capul ei intimplările ultimelor

zile, Anna vedea parcă in toate adeverirea acestui gind

ingrozitor. Aşa, de pildă, cu o zi inainte, Vronski nu luase

prinzul acasă ; apoi el stăruise ca la Petersburg să locuiască

separat, şi chiar acum nu venea singur la dinsa, ferindu-

se parcă s-o intilnească intre patru ochi.

≪Dar trebuie să mi-o spună. Trebuie să limpezească

acest lucru ca să ştiu ce am de făcut≫, işi zise ea, insă nu

era in stare să-şi inchipuie ce ar face dacă s-ar convinge

de indiferenţa lui. Gindul că Vronski n-o mai iubeşte o

duse in pragul deznădejdii şi stirni intr-insa o mare agitaţie.

Sună subreta şi intră in cabinetul de toaletă. Se imbrăcă

cu o deosebită grijă, ca şi cum Vronski, incetind de

a o mai iubi, s-ar fi putut indrăgosti din nou, văzind-o in

rochia şi cu pieptănătura care-i stăteau mai bine.

Auzi soneria inainte de a-şi isprăvi toaleta.

Cind intră in salon, nu Vronski o intimpină cu privireaj

ci Iaşvin. Vronski se uita la fotografiile lui Serioja, pe