Pentru traducător - definit metaforic dintodeauna ca un călător prin spaţii şi timpuri, bun cunoscător al limbii, iar în termeni de specialitate ca mijlocitor între culturi, specialist în comunicare cu competenţă transculturală (”competenţă-în-culturi“) şi interculturală („competenţă între culturi“) (Heidrun Witte, 1999, pag. 346-347) - caracterul mixt al culturii precum şi al literaturii are implicaţii în ceea ce priveşte munca de documentare asupra textului, interpretare cuprinzătoare a contextului.
Acest caracter mixt vizează teme şi motive itinerante, adaptate, însă şi limba: „O limbă este întotdeauna un amestec de limbi, undeva la jumătate de drum între Babel, ca expresie a deplinei confuzii şi ‘grăitul în limbi‘ ca expresie a celei mai nemijlocite transparenţe. Un stil este întotdeauna un împrumut pestriţ de expresii, de care se dezice şi pe care le defomează pentru a le da un sens aparte“ (Nancy, 2005, 61). Acest caracter mixt vizează teme şi motive itinerante, adaptate, însă şi limba: „O limbă este întotdeauna un amestec de limbi, undeva la jumătate de drum între Babel, ca expresie a deplinei confuzii şi ‘grăitul în limbi‘ ca expresie a celei mai nemijlocite transparenţe. Un stil este întotdeauna un împrumut pestriţ de expresii, de care se dezice şi pe care le defomează pentru a le da un sens aparte“ (Nancy, 2005, 61).
Istoria tranculturalităţii (prin comunicare, schimb între culturi, amestecul de culturi) înglobează – după cum a dovedit-o experienţa de până acum – nu doar experienţa întâlnirilor paşnice („nunta“), ci şi o istorie a violenţei („luptă “), a exercitării puterii sub diferite fome. Istoria tranculturalităţii (prin comunicare, schimb între culturi, amestecul de culturi) înglobează – după cum a dovedit-o experienţa de până acum – nu doar experienţa întâlnirilor paşnice („nunta“), ci şi o istorie a violenţei („luptă “), a exercitării puterii sub diferite fome. Limbajul joacă în procesul de comunicare inter- şi transcultural un rol esenţial, deoarece fiecare cultură în parte se exprimă prin limbă. În cadrul acestei comunicări culturale traducerile ocupă – pe lânga alte forme de transfer – un loc important.
În comparaţie cu mass-media, care prezintă şi explică operativ alteritatea, beletristica nu reuşeşte să ţină pasul, beneficiind în schimb de şansa de a avea un impact mai puternic, de a evita mai ales reducerea culturilor şi stilurilor de viaţă străină la o ofertă de consum exotică, şi, în cele din urmă, de a releva mai degrabă în străin familiarul. Spre deosebire de mass-media literatura are posibilitatea „de a evoca imagini ale alterităţii şi familiarului care pot fi convertite mai mult sau mai puţin fundamentat“ (Turk, 1993, pag. 58). În comparaţie cu mass-media, care prezintă şi explică operativ alteritatea, beletristica nu reuşeşte să ţină pasul, beneficiind în schimb de şansa de a avea un impact mai puternic, de a evita mai ales reducerea culturilor şi stilurilor de viaţă străină la o ofertă de consum exotică, şi, în cele din urmă, de a releva mai degrabă în străin familiarul. Spre deosebire de mass-media literatura are posibilitatea „de a evoca imagini ale alterităţii şi familiarului care pot fi convertite mai mult sau mai puţin fundamentat“ (Turk, 1993, pag. 58).
Pentru traducător aceste imagini constituie „obiectul şi cadrul de operare“ (idem, pag. 78) al activităţii sale. Ele se regăsesc în aşa-zisele texte-cheie, dintre care Turk aminteşte – referitor la cultura germană - printre altele Critica facultăţii de judecată de Kant, De l’Allemagne de Madame de Staël, Muntele vrăjit de Thomas Mann (idem, pag. 65, 66) Pentru traducător aceste imagini constituie „obiectul şi cadrul de operare“ (idem, pag. 78) al activităţii sale. Ele se regăsesc în aşa-zisele texte-cheie, dintre care Turk aminteşte – referitor la cultura germană - printre altele Critica facultăţii de judecată de Kant, De l’Allemagne de Madame de Staël, Muntele vrăjit de Thomas Mann (idem, pag. 65, 66)
Brigitte Schultze porneşte de la un cadru lărgit în care traducătorul operează, aminteşte de ordonări purtătoare de identităţi, de „caracteristici de bază ale unei formaţii de tip cultural“ (în Turk, 1998, pag. 221 ff), diferenţiate din punct de vedere categorial, dar care se află într-o strânsă legătură cum ar fi miturile sau construcţiile de tip mitic, conceptele-cheie respectiv termenii-cheie formatoare de atitudini, toposuri, citate, proverbe, expresii şi locuţiuni, stereotipuri, scenarii-cheie (modele de acţiune verbală), teme culturale, constante de conţinut şi tematice, neologisme (de ex. „mesteacăn“ în rusă, „cabană la ţară“ în chehă), parametrii. Brigitte Schultze porneşte de la un cadru lărgit în care traducătorul operează, aminteşte de ordonări purtătoare de identităţi, de „caracteristici de bază ale unei formaţii de tip cultural“ (în Turk, 1998, pag. 221 ff), diferenţiate din punct de vedere categorial, dar care se află într-o strânsă legătură cum ar fi miturile sau construcţiile de tip mitic, conceptele-cheie respectiv termenii-cheie formatoare de atitudini, toposuri, citate, proverbe, expresii şi locuţiuni, stereotipuri, scenarii-cheie (modele de acţiune verbală), teme culturale, constante de conţinut şi tematice, neologisme (de ex. „mesteacăn“ în rusă, „cabană la ţară“ în chehă), parametrii.
Suma acestor competenţe translatorice a fost circumscrisă de Heidrun Witte prin formularea mai sus amintită „competenţa-între-culturi“, formulare ce vizează „cunoştinţele interpretului asupra imaginii familiare, străine şi a celei a sinelui aşa cum este aceasta fixată în culturile în discuţie şi în funcţie de relaţile de reciprocitate“ (Witte, 1994, pag. 347) |
