Aspecte problematice ale transculturalităţii în procesul de traducere din limba română în limba germană

Suma acestor competenţe translatorice a fost circumscrisă de Heidrun Witte prin formularea mai sus amintită „competenţa-între-culturi“, formulare ce vizează „cunoştinţele interpretului asupra imaginii familiare, străine şi a celei a sinelui aşa cum este aceasta fixată în culturile în discuţie şi în funcţie de relaţile de reciprocitate“ (Witte, 1994, pag. 347)

Raportate la cultura română – în care termenii tradiţionali culturali „codru“, „plai“ „mioritic“ (forma de viaţă a ciobanilor de munte) au un loc aparte – eseurile care tematizează morfologia culturii aparţinând lui Lucian Blaga şi lui Constantin Noica, interpretările din punct de vedere a istoriei religiilor de Mircea Eliade, mai apoi în zilele noastre publicaţiile istorice ale lui Lucian Boia, eseurile de filosofia culturii de Horia Roman Patapievici şi Andrei Pleşu fac parte – datorită informaţiilor de fond relevante pentru traducător - din categoria textelor-cheie.

• Raportate la cultura română – în care termenii tradiţionali culturali „codru“, „plai“ „mioritic“ (forma de viaţă a ciobanilor de munte) au un loc aparte – eseurile care tematizează morfologia culturii aparţinând lui Lucian Blaga şi lui Constantin Noica, interpretările din punct de vedere a istoriei religiilor de Mircea Eliade, mai apoi în zilele noastre publicaţiile istorice ale lui Lucian Boia, eseurile de filosofia culturii de Horia Roman Patapievici şi Andrei Pleşu fac parte – datorită informaţiilor de fond relevante pentru traducător - din categoria textelor-cheie.

Este vorba de texte care expun mituri (de ordin etiologic, politic-social şi normativ) relevante pentru cultura română. În parte, acestea au constituit deja obiectul unor traduceri (Blaga, Noica, Boia) fiind catalogate drept cadre de operare însemnate. Imaginea alterităţii ca şi cadru de operare vizează şi diferitele reportage (cele politice pierzându-şi, desigur, curând actualitatea) sau descrieri geografice în limba germană precum cartea lui Hans Bergel România. Portretul unei naţiuni sau cea a lui Keno Verseck România (1998, = coleţia Beck, nr. 868: Ţări).

• Este vorba de texte care expun mituri (de ordin etiologic, politic-social şi normativ) relevante pentru cultura română. În parte, acestea au constituit deja obiectul unor traduceri (Blaga, Noica, Boia) fiind catalogate drept cadre de operare însemnate. Imaginea alterităţii ca şi cadru de operare vizează şi diferitele reportage (cele politice pierzându-şi, desigur, curând actualitatea) sau descrieri geografice în limba germană precum cartea lui Hans Bergel România. Portretul unei naţiuni sau cea a lui Keno Verseck România (1998, = coleţia Beck, nr. 868: Ţări).

Transpuneri renumite în limba germană în care procesul de traducere este integrativ în sensul apropierii (Reichert, 1994, pag. 172), înglobării şi topirii străinului şi care reprezintă exemplele de interferare (desigur nu reciprocă, ci linear posibilă datorită distanţei dintre epoci) sunt în cultura de limbă germană traducere bibliei de Luther, traduceri ale operei lui Shakespeare de Wieland şi Schlegel. Limba-ţintă (limba germană) este aici pusă în mişcare, fără a putea fi identificate elemente de origină străină (ebraică, greacă, engleză).

• Transpuneri renumite în limba germană în care procesul de traducere este integrativ în sensul apropierii (Reichert, 1994, pag. 172), înglobării şi topirii străinului şi care reprezintă exemplele de interferare (desigur nu reciprocă, ci linear posibilă datorită distanţei dintre epoci) sunt în cultura de limbă germană traducere bibliei de Luther, traduceri ale operei lui Shakespeare de Wieland şi Schlegel. Limba-ţintă (limba germană) este aici pusă în mişcare, fără a putea fi identificate elemente de origină străină (ebraică, greacă, engleză).

Modele ale traducerii – în care străinul transpare în mod voit, unde urmele amestecului, prin urmare „deschiderea spre străin şi individualitatea sa“ (Reichert 1994, pag. 176) sunt palpabile (o tendinţă a cărei valoare pare că predomină astăzi) sunt în tradiţia culturală germană traducerile „Ossian“ ale lui Herder din culegerea Vocea popoarelor în cântece, traducerile eposurilor homeriene ale lui J. H. Voß, traducerile operei lui Sofocle şi Pindar de Hölderlin şi în sec. XX. traducerea Bibliei - „Transportul limbii ebraice în germană“ de Buber şi Rosenzweig.

• Modele ale traducerii – în care străinul transpare în mod voit, unde urmele amestecului, prin urmare „deschiderea spre străin şi individualitatea sa“ (Reichert 1994, pag. 176) sunt palpabile (o tendinţă a cărei valoare pare că predomină astăzi) sunt în tradiţia culturală germană traducerile „Ossian“ ale lui Herder din culegerea Vocea popoarelor în cântece, traducerile eposurilor homeriene ale lui J. H. Voß, traducerile operei lui Sofocle şi Pindar de Hölderlin şi în sec. XX. traducerea Bibliei - „Transportul limbii ebraice în germană“ de Buber şi Rosenzweig.

Întâlnirile pot fi înlesnite sau îngreunate. În cele ce urmează voi prezenta două secvenţe cu caracter anecdotic purtând totodata amprenta specificităţii culturale: raportarea la realitatea românească ca exemplu pentru transferul greşit de nume proprii.

• Întâlnirile pot fi înlesnite sau îngreunate. În cele ce urmează voi prezenta două secvenţe cu caracter anecdotic purtând totodata amprenta specificităţii culturale: raportarea la realitatea românească ca exemplu pentru transferul greşit de nume proprii.

• Autorul italian Claudio Magris povesteşte despre întâlnirile cu traducătorii cărţii sale Danubio: „Cand am vorbit despre Iorga, un mare istoric român care a jucat şi în politică un rol însemnat, scriam: ‚Iorga, un Benedetto Croce român‘ “.