Bine ati venit în Moldova !


Welcome To Moldova ! Chapter 11 (Romanian)



Yüklə 0,82 Mb.
səhifə4/27
tarix29.10.2017
ölçüsü0,82 Mb.
#20648
1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   27

Welcome To Moldova ! Chapter 11 (Romanian)
M-am trezit de dimineaţă, căci îmi planificasem să merg la şcoala rusă unde învăţa Natalia. Doream să mă întâlnesc cu elevii şi profesorii din acea şcoală.

În februarie , am convenit cu Natalia că-i voi face o vizită spre sfîrşitul lui mai .

Aceasta a coincis cu a şaisprezecea aniversare a Nataliei şi cu sfîrsitul anului de studii care era un timp potrivit pentr a vizita şcoala . Deasemenea vroiam undeva să stau şi mă întrebam dacă este posibil să stau în apartamentul lor . Vroiam sa stau în cît mai multe locuri posibil . Deşi nu se potrivea bine cu cererile de înregistrare în Moldova , stiu că unii din prietenii mei au stat pe adrese înregistrate diferite de cele unde într-adevar au trăit . Ei au trebuit să-şi schimbe apartamentele ca să-şi găsească locuri pe care să şi le poată permite întrucît arenda le lua o buna parte din veniturile lor şi tot continua să crească .
Era o dimineaţă luminoasă şi răcoroasă cînd ne plimbam printr-o regiune usor împadurită spre şcoala Alecu Russo din Rîşcani . Şcoala era curată şi proaspăt vopsită . Am fost introdus profesoarei de limba engleză , doamna Alla Rubanka .

Cu o candoare tipică molodvenească ea imediat mi-a spus că avea grijă de soţul ei care “ a suferit un insult îin timp ce lucra în Moscova “

Engleza doamnei Rubanka era de un nivel înalt , dar ea avea în vedere “ atac de cord ” . Sau nu ? Engleza are o calitate nemaipomenită de a fi ambiguă şi de a avea cuvinte cu sunete şi înţelesuri similare . Străinii deseori le este frică să nu abordeze o engleză greşită. Dar spre deosebire de francezi , nouă ne place să vedem cum străinii ne utilizează limba . Folosirea neobişnuită a englezei e o tema regulată de comedie .
Noi avem un mod stabilit de a ne exprima . Unele din expresiile noastre dateaza de sute de ani . Exista îmbinări frazeologice pe care nouă din zece englezi nu le cunosc . Ia engleza de bază şi foloseşti-o corect fără a lua în consideraţie modul în care noi o folosim , sau cum s-a dezvoltat aceasta şi va fi uşor să înţelegi . Este o regulă din partea noastră . Deasemenea mulţi englezi adoră să audă şi să citească cum străinii stîlcesc limba . Eu personal primesc plăcere fără sfîrşit din asta . Dar cu toate că poate fi greu pentru străini să înţeleagă , poporul englez rîde împreună cu ei , nu de ei . Modul în care unii străini utilizează limba noastră ca să se facă înţeleşi este deseori o dezvăluire a naturii lor inerente . În aceasta , deasemenea există şi o utilizare corectă a cuvintelor noastre .
Fiind un englez tipic eu sunt deznădăjduit în a învăţa alte limbi şi sper că nu sunt un ipocrit . Aşa că dacă un moldovean poate vorbi engleza foarte bine , este mai deştept ca mine . Dacă ei sunt mai deştepţi dar totodata mai săraci este din cauza că trăim într-o lume necinstită şi care niciodata nu se va schimba .
Dimineaţa a decurs bine . De devreme am fost surprins de d-na Rubanka suflecîndu-mi cămaşa . Au trecut zeci de ani de cînd a facut asta pentru mine ultima persoană, probabil mama.

A avut grijă de mine şi a insistat să mă hrănească în cantină . Era o atmosferă foarte caldă în şcoala . Copii erau în mod evident fericiţi . Ceea ce m-a impresionat cel mai mult era cantitatea de împingeri şi ghionturi afecţionate . N-am văzut niciodată ceva de genul ăsta . Băiat cu băiat , băiat cu fată , fată cu fata . Natalia cu toate că evita asta şi dupa cum am ghicit , nu era stilul ei. Cîteva ori de-a lungul dimineţii suna la recreaţie între lectii şi copiii se îngrămădesc unul peste altul .Tot acest comportament natural m-a liniştit şi pe înregistrarea video care a fost facută foarte relaxat . Nu aveam senzaţia că plictisesc aceşti copii .


Am văzut un număr de clase diferite . Copii erau luminoşi , pozitivi , încrezuţi şi ştiau destulă engleză ca să vorbească cu mine . Ei şi-ar fi lăsat lucrurile întinse primprejur avînd încredere că ele vor fi în siguranţă . Doamna Rubanka a insistat să-mi dea un ghid pentru restul zilei . Acesta era Andrei cel înalt . Cu răbdare , diligent şi inteligent m-a ajutat cu toate necesităţile mele . Dar cea urmat erau patru ore de farsă pură . Totuşi la sfirşitul acesteia , bagajul meu a fost dus în apartamentul Tamarei ( vecina uşă-n uşa Marishei , în raionul Ciocana ) , aveam un mobil nou cu serviciul Voxtel şi aşteptam să mă întîlnesc cu Irka , Olga si Ana C la “La Taifas” la şapte seara .
Totuşi vroiam sş aranjez nişte lucruri pentru petrecerea găzduită de mine- sîmbătă la cinci seara ,pe Columna 129 . Acest local a fost găsit de catre Svetlana . I-am întrebat pe toţi amicii detalii despre localuri unde se putea de mîncat şi dormit . Numai Svetlana a venit cu idea de cazare în orice fel de non hoteluri . “ Pat si dejun “ probabil un termen necunoscut pentru moldoveni dar această posibilitate nu mi-a venit în minte pîna cînd Inka mi-a explicat situaţia din Balţi . În Regatele Unite sunt multe asemenea locale . Faptul consta în aceea că atunci cînd te ridici din pat, nu vei avea energia necesară pentru restul zilei. În Anglia un asemenea dejun este de obicei “( dejun) Plin Englez “ . Partea principală constă din becon , ouă , crenvuste , ciuperci prăjite , fasole coapte sau roşii conservate şi de obicei pîine prajită . Într- o scrisoare Inkăi am spus că aş fi fericit să am orice nu ar avea de obicei moldovenii pentru dejun . Eram ager să aflu ce era . Rezultatul iniţial era un schimb de scrisori confuz . În sfîrşit a apărut lumina şi eu mi-am amintit despre cum era viaţa într-adevar în Moldova .
Localul pe care l-a găsit Ştefana avea saună şi probabil o altă cameră mare . Mi-a dat numele persoanei pe care trebuia s-o plătesc dar a omis să menţioneze că el era italian şi pur şi simplu îmi arăta proprietatea . Taxa lui putea depinde de ce am rezervat ( sau de ceea ce credeam că am rezervat ) Mai tîrziu am aflat ca el depindea de un translator angajat ocazional .

Ştefana mi-a trimis fotografii a proprietatii dar pozitionarea acestuia devenea confuză .

Am plătit o gramada de euro ( după standartele din Moldova ) . Vroiam fapte reale şi o întelegere clară dar Italianul îmi vindea minciuni comerciale care sugerau ca vroia mai mulţi bani .
Mai exista şi un alt aspect .Mulţi britanici sunt neîncrezători în italieni . Din banii furaţi

de la Uniunea Europeană de către răchetul corupţiei , cel mai mult e furat de către italieni , în special de mafie . Am lucrat cu bărbaţi italieni şi am avut de-a face cu companii italiene şi deseori rămîneam neimpresionat . (Interesant , dar am cunoscut femei italiene demne

de încredere şi confidenţiale ) . Era pe la mijlocul lunii mai acum şi am rugat-o pe Ştefana să intervină personal pe Columna 129 . Poate neîntelept am adăugat extrasul care urmează pe care numai îl primisem de la Inka din Bălţi . (Ştefana era tot din Bălţi ) . Nu am discutat despre italieni cu ea .
“ Compania care ne încalzeşte iarna apartamentele este deţinută de nişte italieni . Da , într-adevăr serviciile deveneau tot mai bune , dar ..şi facturile tot . Facturile sunt mai mari decît salariile noastre . În mediu o persoană face 700 de lei . O factură pentru o singura lună de încalzire e 600. Acum puteti fi siguri , ne distrăm cheltuind banii aici .:) O altă companie de croitorie deasemenea e deţinută de italieni . În primul rînd oamenii lucreaza zi şi noapte .

În al doilea , salariul lor nu reprezintă nimic .

În al treilea rînd , nici un articol de îmbrăcăminte cusut aici nu este vîndut în Moldova totul este exportat .

Deci , vezi şi tu , italienii nu au grijă de oamenii de- aici .”


În ajunul plecarii mele în Moldova , Ştefana şi-a cerut scuze şi a spus că prietenul ei italian vroia ca ea să mergă să locuiască în Italia în acel timp . Am rezervat localul de pe str.Columna 129 . Aveam rezervată o petrecere cu aproximativ 20 de persoane să apară dar nu a fost aleasă mîncarea . Nu eram sigur dacă proprietarul sau bucătarul cunosteau rusa sau româna . Ştiam că nu vorbeşte deloc engleza .
Stătînd cu Andrei în maşina pe la vreo 16:30 , am hotărît s-o telefonez pe Ştefana cu o speranţă că nu parăsise totusi Moldova .A răspuns . Era în Chişinău , dar ştiam că trăieşte şi lucrează în partea de sud-est a oraşului . Dar nu , s-a angajat la o noua slujbă la Agrobank la Rîscani .Deasemenea era liberă în acea seară . Nu –mi venea să cred norocului . După o căutare întrerupta la un Agrobank necorespunzător , eu şi Andrei am găsit clădirea corespunzătoare . Întirziam cu 20 de minute dar Ştefana ne-a aşteptat . Aveam să mergem pe Columna 129 .
Dar mai întîi , am sunat-o pe Liliana . Am vrut ca şi ea să se implice şi ea a fost deacord . În acel moment Andrei şi-a telefonat părinţii care-l chemau acasă . Eram enorm de mulţumit pentru ajutorul lui dar el a refuzat să accepte ceva în schimb . Ştefana şi cu mine am plecat spre Colegiul Teologic Baptist . Pe drum , am trecut peste o gaură relativ mică şi am văzut că era furt în masina .JUR! Ştefana a rîs .Aparatul stereo a căzut !

Stefana a spus că a sunat-o Barbara .

Am ghicit după cele spuse că Barbara era într-o stare agitată . De fapt eu am trimis prin e-mail toate datele de contact şi un orar detailat lui Wiliam ( în timp ce stătea lînga mine ) înainte de a pleca . Dar am omis să-i spun că am făcut asta .

Era aproape spre sfîrsitul vacanţei cînd l-a găsit .Între timp Barbara a obţinut cîteva detalii de la Marisha şi a telefonat pe cîteva dintre aceste minunate fete cu voci sunătoare

…” unde este soţul meu , Eddie …?
Era şase seara cînd ne-am ivit pe Columna 129 . Galina , proprietara era înauntru . Galina era o bucătăreasă excelentă şi am convenit mai inainte un preţ stabil pentru ca să gătească bufetul englez . Am făcut o listă care a fost tradusă în rusă . Galina era o moldovancă care vorbea

româna . Acum trebuia să-i explicăm cum să gătească un bufet englez .Problema era că nu puteam găti nimic ca să-mi salvez pielea . ( cum spunem noi ) A trebuit să comunic ceea ce m-am gindit ca vroiam Şi să-i răspund întebărilor Galinei prin intermediul Lilianei şi Ştefanei .


Aveam foarte puţin timp dacă vroiam să fim la timp la “La Taifas”. Aşa că spre exemplu cînd Galina a vrut să ştie cîte kilograme de fiecare carne vroiam , eu m-am transformat în contabil .( aceasta e profesia mea ) . Iarăşi şi iarăşi îi spuneam că ea e bucătăreasa , preţul era stabilit şi aveam încredere în socotelile ei . Trebuie să spun că toţi s-au isprăvit cu aceasta vesel şi competent . Deşi am lăsat locul într-o dispoziţie de anxietate , mă ingrijoram. Ca gazdă , Galina a întrecut aşteptările mele şi am avut parte de multă veselie împreună .Meniu ei poartă cele mai puternice recomandaţii din partea mea .

După ajutorul lor fara de valoare , le-am invitat pe Liliana şi Ştefana la restaurantul La Taifas . Am ajuns dupa 19:20 . Irka , Olga si Ana C. ne aşteptau .



Welcome To Moldova ! Chapter 12 (Romanian)
Ne-am aşezat şi ne-am uitat peste meniu. Cânta o muzică moldovenească. M-am ridicat să filmez şi sa fac poze celor cinci fete.

Irka a zis :” Eu şi cu Olga suntem bune prietene “ .” Dar ...“ a adăugat ea “ ne certăm foarte des. Se aruncau unei alteia priviri prietenoase dar poznaşe . “ Aveţi prieteni ?“ le-am întrebat. „Desigur “ au răspuns vesele amândouă. “ Aveţi de gând să vă căsătoriţi în aceeaşi perioadă?” Am întrebat şi am văzut-o pe Liliana zâmbind spre mine.

Au reacţionat ambele răutăcios la întrebarea mea , după care Irka a răspuns ” Nu.”
Ana C a zis :” Eu nu am prieten “ .” Sigur că ai un prieten “, am spus eu . “ Eeeee….verişorul tău “E un bărbat din China “ , a spus Ana drăguţ . Am comandat cinci feluri de bucate, desigur, şi mămăligă . Doream să ştiu cum se prepară mămăliga aici în Moldova, dar nu am avut ocazia să o testez căci vinul consumat m-a ameţit uşor.
Eram sigur că “La Taifas “ este cel mai scump sau cel puţin aşa ştiam. Am petrecut zece ani cu alţi membri de comitet la filiala institutului nostru local ( Secretari Calificaţi ) ajutând la organizarea cinelor şi a altor evenimente . Factura pe care am primit-o era echivalentă costului a două cine cu trei feluri de mincare fără vin ,într-un restaurant modest . Toţi şase am servit cinci feluri de bucate, uneori chiar şi supliment şi câteva sticle de vin din cel mai bun.

A fost o seara minunata . M-am trezit în apartamentul Tamarei , dar nu-mi pot aminti cum exact .Ştiu că cel puţin Liliana m-a ajutat .


Marţi dimineata , trebuia să ajung la o şcoala cu predare în limba română . Marisha zise că Tamara mă va ajuta. Discutasem puţin despre această plimbare cu Tamara în ziua când am venit în Moldova.
Tamara era rusoaică, avea vre-o 50 ani, părea supărată pe cei din jur. Soţul ei inginer de profesie nu-si putea găsi o slujbă şi lucrul acesta o supara tare de tot. Vorbea c-am greu în engleză, dar sunt sigur că era şi emoţionată, căci peste un timp se relaxase şi începu să vorbească binişor în engleză.
Şotul ei s-a preocupat de vizita noastră la şcoala de pe strada Milescu Spătaru, însă vehicolul comandat de el nu l-am mai văzut Tamara se iritase din nou, dar reuşi să zâmbească. Am ieşit din casă şi ne-am urcat într-un maxitaxi, Tamara a insistat să plătească. Niciodată nu am putut să-mi dau seama care sunt sentimentele Tamarei faţă de mine, căci zâmbetul ei emana răceală şi dispreţ.
Am coborât pe strada Petru Zadnipru, trebuia s-o găsesc pe Inga Magaluc, prietena Marishei.

Mă întrebă care este diferenţa dintre un rus şi un roman? Nu eram sigur de aceea diferenţă de care zicea ea, deoarece eram sigur că ruşii diferă de noi, europenii, dar lucrul acesta nu –l observasem.


Bărbaţii de naţionalitate rusă, aveau o structură pronunţată osoasă facială, dar femeile de naţionalitate rusă aveau trăsături asemănătoare celor din vest a Europei. Stăteam în hol, mă simţeam bine, căci ambianţa din şcoală era caldă. Mă simţeam bine când priveam copii zglobii şi fericiţi. Inga vorbea rău engleză, aşa că mi-a făcut cunoştinţă cu D-nul Shimeket, profesor de rasă negru ( încă o persoană de rasă neagră în Chişinău). Cunoştea bine engleza. Acesta din urmă m-a condus spre oficiul directoarei. Totul a fost perfect.
M-am aşezat la o masă mare şi am servit cafea. Directoarea îmi vorbea cu ajutorul unei doamne blonde, care are interpreta ei.

A urmat o scurtă introducere de-a lungul căreia explicam că aveam 15 amice în Moldova, dar am concretizat că toate îmi sunt doar prietene.

Interpreta:” Am dori să ştim dacă puteţi să ne ajutaţi să facem schimb de experienţă, elevi moldoveni în Anglia pentru o perioada de studiu. “

Eddie: “ Mă voi interesa dacă este posibil, dar nu lucrez în acest domeniu”

Interpreta:” D-na directoare doreşte să ne ajutaţi să realizăm acest schimb de elevi.“

E:” ( dând din umeri ): “ Sunt contabil . Dar voi încerca să vă ajut “


Doamna blondă:” D-na directoare doreşte să ştie cum ne puteţi ajuta ca elevii din Anglia să stea la familiile din Moldova şi elevii moldoveni să fie cazaţi în familiile din Anglia. “

Eddie: (supărat) “V-am explicat că nu activez în acest domeniu , dar totuşi voi încerca. Dar va trebuie să aşteptaţi , căci lucrul dat necesită mulţi ani de pregătire. ”

Doamna blondă: ( cu o expresie îngrijorată ) : D-o-m-n-u-l-e E-d-d-i-e , vă rugăm nu vă s-u-p-ă-r-a-ţ-i pe noi . Dorim să ne acordaţi ajutor, doar atât. E : ( alarmat , tăcut şi îngrijorat )



Doamna blondă :” Directoarea spune :”avem fete foarte drăguţe , sunt sigură că vor fi placul băieţilor voştri “

Eddie:” În Regatele Unite , avem o legislaţie de anti discriminatoare foarte strictă .Orice schimb ar trebui să conţină acelaşi număr de fete şi băieţi. “

Doamna blondă:”

D-o-m-n-u-l-e E-d-d-i-e , vă rugăm nu vă supăraţi pe noi .Suntem împotriva discriminării .Avem un profesor negru aici “

Eddiie :” Voi face tot ce pot ca să cercetez această chestiune pentru dvs “

Eram tulburat. Mă gândeam că acest fapt întâmplat anterior nu descrie un popor al Moldovei, apoi m-am gândit că o fi fost ca în sistemul sovietic. Eşti întrebat de o persoană ce deţine o funcţie importantă şi dacă nu aprobi ce zice el atunci el începe cu “cetăţene”…. Apoi te întreabă din nou şi iarăşi din nou. Mă gândeam că sunt britanic şi la noi nu se cuvine să întrebăm omul de mii de ori, dar oricum mi-a plăcut ambianţa din acea şcoală.”


Din start, o tânără fermecătoare m-a condus spre muzeul şcolii. Muzeul era împodobit cu lucruri antice moldoveneşti, care păreau false. Nu am ezitat şi am întrebat-o dacă se mai folosesc aceste obiecte în Moldova.

Am observat o mulţime de oameni, care ştiau engleza. Am pozat acea şcoală. Chiar şi acum simt acea ambianţă plăcută. Mă bucur că am avut ocazia să discut cu o persoană venită din Etiopia.


E:” Aş dori să aflu cum a-ţi ajuns să lucraţi aici, în Moldova?

S:” Eram student în ţara mea , Etiopia .Am făcut un lucru rău . Studiam ca să-mi obţin diploma şi autorităţile m-au suspendat pentru un an .Părinţii mei erau îngrijoraţi că asta îmi va afecta educaţia . În acel timp Etiopia era sub influenţa Sistemului Sovietic .Aşa că am fost trimis în Uniunea Sovietică .

M-am căsătorit şi mi-aţi văzut fiica adolescentă .”

E:” Eşti cetăţean moldovean acum ?”

S:” Nu , nu sunt . Sunt etiopian .Autorităţile moldovene nu m-ar fi lăsat cu cetăţenie dublă .

Problema este că nu-mi pot confirma cetăţenia etiopiană fără a pleca în Etiopia şi nu-mi pot permite asta .

E:” Dar fiica ta este cetăţeană moldoveană ?

S:” Da , este . Nu pot nega ceea ce sunt . Dvs puteţi vedea că sunt etiopian .

Am mers în altă clasă .
Am fost condus de doamnele menajere. Mă simţeam foarte bine, ambianţa era una încântătoare. Am intrat într-o clasă şi, straniu, dar nu m-am putut abţine şi am atins-o pe umăr pe o doamnă. Ea nu s-a împotrivit. Mă simţeam atât de confortabil încât doream să absorb acea atmosferă.
Mai târziu am observat cum o profesoare îl dojenea pe un elev, acesta întârziase la ore. M-a mirat acel sistem moldovenesc, toţi sunt informaţi şi totul funcţionează bine. Nimeni nu poate pleca fără a informa acele doamne informate.

Această vizită a rămas o amintire plăcută pentru mine.



Welcome To Moldova ! Chapter 13 (Romanian)
Am mers să luăm prânzul cu D-nul Shimeket şi Zina într-o cafenea ce se afla nu de parte de şcoala pe care am vizitat-o. Era o zi fierbinte. Am discutat o mulţime cu prietenul meu etiopean. În final, am hotărât să contribui cu o sumă de bani lunar pentru şcoala pe care am vizitat-o. D-nul Shiment a întâmpinat propunerea mea cu toată inima. Deasemenea, am accentuat asupra faptului că şcoala avea nevoie de propriul său web site dacă se astepta să fie luată în serios . Alături de o adresă de e-mail de contact era o necesitate dacă doreau să fie trataţi corespunzător pentru realizarea programului de schimb de studenţi .
Am obesrvat-o pe Zina, care mereu era grăbită, însă doream să mă apropii de ea să-I vorbesc. . Aşa ca i-am luat numărul de telefon şi am convenit s-o sun la zece seara . Zina lucra la universitate şi deasemenea învăţa. Era tipic pentru moldoveni să se ocupe dce mai multe lucruri în acelaşi timp.. Toti cei din Moldova alergau din colo-ncoace , lucrînd şi/sau studiind din greu .Liliana mi-a spus că a fost necesar să se angajeze la trei servicii ca să-şi plăteasca lucrurile esenţiale . Îmi părea straniu şi ciudat, căci mi-am făcut o altă impresie despre cei din Moldova, atunci când am fost pentru prima dată în noiembrie.

Puţinele reportaje şi ştiri pe care le-am auzit la televizor mi-au sugerat cu totul un alt tablou. Cred că moldovenii trăiesc nişte vieţi plictisitoare, în blocuri mizere şi care pe an ce trece se năruie. Totul părea ireal, avea-i impresia că moldovenii nu-şi trăiesc viaţa aşa cum se cuvine, ci încearcă doar să supravieţuiască.

Credeam că trăiesc într-o lume, unde vin autocare pentru a lua fetele tinere spre o destinaţie oribilă, dansatoare , chelneriţe în ţările din Occident.
Mai tîrziu în acea după-amiază m-am dus la apartamentul Tamarei

Înainte de a veni în Moldova , ştiam că trebuie să iau masa cu Ana la „La Taifas”, dar, din păcate , ea anulase întâlnirea . Ana se afla în mijlocul examenelor finale .Am telefonat-o pe Doina dar nu mi-a răspuns . Doina era o prietenă de-a Irinei dar ea era prea ocupată ca să ne vedem. Doina locuia pe bulevardul Moscovei . Natalia şi eu am cutreierat în lung şi-n lat acea stradă încercînd să găsim blocul de apartamente unde locuia Doina.


Marisha a sunat şi a zis că va veni la 18:00 , aşa că împreună cu Tamara am mers la un magazin din apropiere şi am pregătit ceva.

Am descoperit că Marisha şi Tamara au trecut prin multe împreună .


I-am povestit istoria cu un dictionar , nişte bucăţi de hîrtie şi un pix .Cînd a înţeles că sunt căsătorit şi am cincisprezece prietene, a reacţionat , gesticulând cu mâinile .

Tamara: ”Aceste fete , soţia ta , te va omorî !” ( „ omorî ” pronunţat ” omoooorî ” ) .

Înflăcărată , apoi a început să-mi povestească de fiica sa .

Tamara : „ Fiica se marită cu un francez , va merge la Paris . El este căsătorit, dar relaţia a eşuat şi se va căsători cu fiica mea. Aceasta va merge la Moscova.”



La momentul vizitei mele , un cetăţean non UE căsătorindu-se cu un cetăţean francez trebuia să aştepte un an pentru ai se acorda cetăţenie UE . Cred că francezii ar putea beneficia de situaţia fetei. Dar fiica Tamarei într-adevăr se căsătorea din dragoste ci nu pentru o cetăţenie UE.
În aprilie 2005 , Barbara , William şi eu am luat prânzul în Londra cu o româncă ( Provincia Moldova ) şi soţul ei francez . Ea , Narcisa era în Marea Britanie la un curs de engleză şi a fost şomeră timp de cinci ani . Pentru asta învinuia legile de muncă restrictive ale Franţei . În octombrie mă aflam lîngă Gabriela , deasemenea din provincia Moldova . Alte trei persoane, erau la fel imigranţi. O persoană venită din Australia şi două din Polonia . Cîteva luni mai tîrziu , faptul că Britania primea imigranţii în număr mai mare decât Franţa,, adus la faptul că Londra găzduieşte Olimpiada din 2012. Toată lumea se aştepta ca Parisul să cîştige găzduirea olimpicilor in 2012 . În orele de încheiere , delegaţia britanică a prezentat o înregistrare video strălucit de efectivă delegaţilor străini accentuînd doar cît de altruistă este Maria Britanie pentru imigranţi .. În timp ce decizia a fost dată citirii toţi fotografii întîlneau delegaţia franceză . Un corespondent BBC căruia i-a fost dat privilegiul de a fi faţă în faţă cu toată delegaţia , vesel a povestit istorioara . Folosea deseori fraza: “ Nu s-a sfîrşit pînă nu s-a sfîrşit “
Marisha a sosit mai tîrziu decît se aşteptase aşa că eu şi Tamara discutasem o mulţime folosind dicţionarul. În sfîrşit la 21:00 , a sosit Marisha . Dar e se grăbea . A făcut un duş şi am discutat în timp ce călca cu păru-i înfăşurat într-un prosop . Trebuia să se întoarcă la un hotel din Chişinău unde avea grijă de doi englezi amabili . Se părea că Marisha atrage mulţi „ englezi amabili ” . I-am scris înainte şi dupa vacanţa mea şi deseori primeam un e-mail pregătit din timp spunînd că era în afara oraşului pentru cîteva zile . De obicei aceasta spunea că ea plimba unul sau doi „ englezi amabili „ prin Moldova , estul României sau prin Rusia . Website-ul ei era deschis către toată lumea , dar ea îi atrăgea doar pe cei mai buni ..!
Am telefonat-o pe Zina pe la vreo zece seara şi am notat coordonatele acestea , dar n-am putut găsi apartamentul ei . Blocurile de apartamente nu erau însemnate .Am convenit că mă va aştepta lîngă blocul ei, afară la 22:15 . Întîrziam şi totuşi am alergat . Zina nu era acolo . Am strigat-o pe nume de mai multe ori .
O mulţime de oameni erau prin preajma blocurilor. O doamnă din apropiere a insistat să încetez. Am îcetat să mai alerg şi m-am întors să dau un telefon. Eram transpirat şi supărat. A doua zi dimineaţa când m-am trezit aveam maioul transpirat. Obişnuiam să alerg patru mile şi jumătate în fiecare sîmbătă dimineaţa în 32 de minute şi maioul meu nu ajuns niciodată în această stare ! Era peste 23:00 şi am văzut-o pe Zina aşteptând cafenea . Am continuat să alerg însă cu paşi mici căci nu-mi simţeam picioarele. Ea mi- a zâmbit . Am mers în apartamentul ei . M-am aşezat lângă ea pe safauă şi discutam în timp ce copii ei , Rita de 19 ani şi Sandu , 15 ascultau atent .

Zina îmi explica că mi-a oferit coordonatele corecte.


Eddie: ( încă respirînd cu greu ) „ Toate casele sunt la fel. Nu sunt numerotate.

:”Ti – am zis că era al treilea la rînd .”

Eddie:” Al treilea de la ce , al treilea de unde ? Ce credea-i că eu străin într-o ţară ca aceasta voi putea să mă descurc de unul singur?”

Apoi am discutat despre posibilitatea de a sponsoriza şcoala pe care am vizitat-o ieri acordând în fiecare lună câte o sumă bănească. Am rugat-o pe Zina să mă însoţească în calitate de translator. D-nul Shimeket a aranjat întâlnirea. Am convenit asupra detaliilor. Apoi Zina a schimbat subiectul.


Zina:” D-o-m-n-u-l-e E-d-d-i-e , cum pot să-mi întreţin copii ?” ( A spus aceste cuvinte cu un bocet vesel ).

A zâmbit strâmb şi s-a mişcat cu corpul ei . Am fost uimit , intrigat , amuzat şi puţin supărat .

E: ”Nu cred că eu sunt persoana indicată care ar putea să vă ajute cu ceva.”

Zina:”Dar , domnule Eddie , aţi văzut atît de multe , aţi călătorit în lumea-ntreagă.”

Iarăşi a zîmbit şi a făcut un gest de flirt .

Eddie:” Nu ştiu nimic despre această ţară .”

Zina:” Dar cunoaşteţi atît de multe .”

În acel moment , i-am zîmbit înapoi şi i-am apucat mîina . Ea s-a ferit de mine având o expresie jignită . Acesta era o cea mai surprinzătoare mişcare din partea mea . Am avut impresia că Zina vorbea prin mine sau la mine dar nu cu mine . Zina părea a fi o persoană care ar dori ca toată lumea să ştie de necazurile ei. Fiica ei câştigase un premiu al actorilor. Se adresa doar la mine. Eram mai mult decât Eddie Barton . Totuşi Zina a combinat întrebarea ei cu o expresie a feminităţii ei complexe . Precum i-am spus vesel într-un e-mail ulterior :” Sunteţi atât minunată, străină !” Întrucât a ajuns să mă cunoască mai apoi , am devenit pentru ea Eddie Barton . Cînd a sosit timpul să plec , mi-a arătat drumul .Am insinuat că ar dori să meargă cu mine şi i-am luat mîina când am mers zece sau mai mulţi metri pe drum .

Am zîmbit unul altuia , ne-am spus noapte buna şi am mers pe drumurile noastre separate .


Yüklə 0,82 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   27




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin