Codul civil al Republicii Moldova. Comentariu

Articolul 1153. Întinderea obligaţiilor fidejusorului

(1) Fidejusorul răspunde în toate cazurile doar pînă la suma maximă menţionată în contractul de fidejusiune.

(2) Pînă la suma maximă menţionată în contractul de fidejusiune, fidejusorul răspunde, în absenţa unei clauze contrare, pentru:

a) totalul, din momentul respectiv, al datoriei principale, în special atunci cînd datoria principală a fost modificată datorită vinovăţiei ori întîrzierii debitorului principal, însă în situaţia unei penalităţi contractuale sau a unei despăgubiri globale prevăzute pentru cazul încetării contractului, doar atunci cînd s-a convenit expres în acest sens;

b) cheltuielile de reziliere a contractului şi de urmărire în justiţie dacă trebuie suportate de debitorul principal în măsura în care fidejusorului i s-a dat la timp posibilitatea de a le evita prin satisfacerea cerinţelor creditorului;

c) dobînzile datorate de debitorul principal dacă s-a convenit în mod expres asupra acestui lucru.
1.Clauzele contractului de fidejusiune trebuie să fie clar formulate,din care să rezulte voinţa reală a părţilor.Fidejusiunea este de strictă interpretare şi aceasta va fi făcută tot timpul în favoarea fidejusorului.Dacă n-au fost stabilite anumite limite ale răspunderii fidejusorului, acesta va răspunde pînă la suma maximă, menţionată în contract.

2.Norma din alin.(2) al articolului comentat este dispozitivă.La baza acesteia se află principiul potrivit căruia, dat fiind natura accesorie a contractului de fidejusiune şi în lipsa unei stipulări contrare, răspunderea fidejusorului echivalează răspunderii debitorului principal.Această concluzie rezultă şi din noţiunea fidejusiunii (art.1146). Fidejusorul răspunde, deci, pentru totalul din obligaţie, valoarea căruia este apreciat la momentul instituirii fidejusiunii.Orice majorare a obligaţiei principale,care intervine ulterior încheierii contractului de fidejusiune afectează şi răspunderea fidejusorului doar dacă acesta a acceptat expres (art.1152, alin.4).Totalul din obligaţie,pentru care va răspunde fidejusorul se reduce la suma despăgubirilor pentru prejudiciul efectiv,venitul ratat,clauza penală, cît şi dobînda de întîrziere, calculată potrivit art. 619.Dacă, drept urmare a comportamentului culpabil al debitorului principal, obligaţia lui devine mai oneroasă,fidejusorul va răspunde alături de acesta.

Pentru a evita rezilierea contractului principal în cazul neexecutării acestuia, creditorul este în drept să se adreseze fidejusorului pentru a cere executarea.Dacă fidejusorul refuză executarea şi rezilierea este inevitabilă, cheltuielile de reziliere şi de urmărire în justiţie le va suporta fidejusorul,chiar dacă contractul de fidejusiune nu prevede expres aceasta.

Fidejusorul va răspunde doar dacă s-a angajat expres în contract, pentru:

• 
  plata unei penalităţi( art.745) sau a unei despăgubiri globale (art.738) , stabilite în contractul dintre părţile raportului principal de obligaţie, pentru cazul încetării contractului (prin reziliere, rezoluţiune ) din vina debitorului;
  
• 
  pentru dobînzile, la care s-a obligat debitorul principal către creditor potrivit contractului,dacă obligaţia este purtătoare de dobîndă (vezi art.869).
  

Articolul 1154. Raporturile dintre mai mulţi fidejusori

(1) În cazul în care mai mulţi fidejusori au prestat fidejusiune pentru acelaşi debitor şi pentru aceeaşi obligaţie, fidejusorul care a executat obligaţia are dreptul de regres contra celorlalţi fidejusori pentru partea fiecăruia din ei.

(2) În cazul insolvabilităţii unuia din fidejusori, partea acestuia se repartizează proporţional între ceilalţi fidejusori.
1. Într-un contract de fidejusiune se pot angaja de partea fidejusorului mai multe persoane pentru a garanta obligaţia aceluiaşi debitor. În acest caz vom fi în prezenţa pluralităţii pasive – a cofidejusorilor. Răspunderea cofidejusorilor poate fi atît solidară, cît şi pe cote-părţi (art. 1159). Articolul comentat se răsfrînge asupra cazurilor de răspundere solidară a fidejusorilor în faţa creditorului. Aceasta reiese din alin (1) , din care deducem că creditorul poate îndrepta acţiunea sa către un singur cofidejusor pentru a fi executată obligaţia în întregime. Dacă fidejusorii se angajează în faţa creditorului în mod solidar cu debitorul de bază, rămîne la discreţia creditorului să aleagă către cine va îndrepta cerinţa sa: către debitor, către fidejusori împreună sau către un (unii) fidejusori sau poate pretinde executarea prestaţiei atît de la debitor, cît şi de la fidejusori în egală măsură . De reţinut că într-o asemenea situaţie interesul creditorului este cel mai bine protejat.

Dacă fidejusorii s-au obligat subsidiar faţă de creditor, ultimul este în drept să pretindă executarea de la fidejusori numai după ce a înaintat (fără succes) pretenţia sa către debitorul de bază, dar şi în această ipoteză cofidejusorii vor răspunde solidar.

Dacă mai mulţi fidejusori au garantat în mod solidar pentru debitor se vor aplica articolele ce reglementează solidaritatea debitorilor (art. art. 530-548), cu excepţiile respective, inclusiv art. 544 în virtutea căruia fidejusorul care a executat obligaţia în întregime are dreptul de regres către ceilalţi fidejusori pentru partea fiecăruia din ei. Astfel, acţiunea în regres contra celorlalţi cofidejusori este întotdeauna divizibilă, fiecare fidejusor nu poate fi urmărit decît pentru partea ce trebuie să suporte.

Prevederile articolului dat nu se vor aplica pentru situaţia în care mai multe persoane au oferit garanţie de fidejusiune pentru acelaşi debitor, aceeaşi obligaţie, dar în mod independent, în baza diferitor contracte. Răspunderea acestora nu va fi solidară chiar dacă în particular fiecare dintre ei se obligase solidar cu acel debitor.

2. Insolvabilitatea unui cofidejusor va fi suportată de către ceilalţi, în părţi egale (inclusiv acel fidejusor care a executat în întregime). Această normă protejează şi interesele fidejusorului, care beneficiază de dreptul de regres contra celorlalţi fidejusori.

S e c t i u n e a a 2-a

RAPORTURILE DINTRE

CREDITOR SI FIDEJUSOR