Codul civil al Republicii Moldova. Comentariu

Articolul 1364. Împartirea în natura

Desfiintarea comunitatii se face prin împartirea în natura, daca se poate realiza partajarea bunului comun, corespunzînd cotelor-parti ale copartasilor, fara a se diminua valoarea bunului. Partile egale se împart între copartasi prin tragere la sorti.
I. Generalităţi

1. Structura normelor. a) Art. 1364 – 1366 reglementează modurile concrete de desfiinţare a comunităţii, art. 1363 stabilind doar condiţiile de exercitare a dreptului de a cere desfiinţarea comunităţii într-un anumit mod. Art. 1364 – 1366 reglementează, deci, conţinutul modului concret de desfiinţare a comunităţii.

b) Art. 1364 – 1366 sunt moduri alternative de desfiinţare a comunităţii, modul concret aplicabil rezultând din convenţiile părţilor, natura bunului comun sau din circumstanţele concrete ale cazului. Deşi legea prevede partajarea în natură drept „prima” alternativă de desfiinţare a comunităţii, părţile pot conveni liber un alt mod de desfiinţare a acesteia. Prin urmare, divizibilitatea bunului comun în natură nu obligă, în sine, la partajarea reală a acestuia conform art. 1364, copărtaşii putând conveni asupra unui alt mod de desfiinţare, de ex. prin vânzarea bunului comun unui terţ. Formularea art. 1365 abs. 1 prop. 1 „dacă împărţirea în natură este exclusă” ar putea da impresia caracterului imperativ al art. 1364; o asemenea interpretare a normei este prea strictă, ea cuprinzând atât excluderea împărţirii prin natura impartajabilă a bunului cât şi prin convenţia expresă sau tacită a copărtaşilor. În realitate art. 1365 şi 1366 vor constitui regula iar art. 1364 excepţia.

2. Scopul normei. Art. 1364 are drept scop atribuirea copărtaşilor unor părţi reale din bunul comun în locul cotelor părţi ideale asupra acestuia. Art. 1364 reglementează condiţiile în care poate fi realizat un asemenea partaj. Dispoziţia legală urmăreşte desfiinţarea comunităţii prin partajarea bunului comun pe cât posibil fără litigii între copărtaşi, în caz de neînţelegeri legea prevăzând alternativ desfiinţarea comunităţii prin vânzarea bunului. Totodată, legea urmăreşte în cadrul art. 1364 (şi 1365) păstrarea – atât în interesul copărtaşilor cât şi al circuitului civil – a valorii economice a bunurilor pe piaţă prin evitarea, în măsura posibilităţilor, a partajărilor care diminuează valoarea bunurilor.

3. Caracterul dispozitiv. Art. 1364 are caracter dispozitiv. Copărtaşii pot deroga de la regimul juridic stabilit în art. 1364 prin încheierea de convenţii, acestea având prioritate faţă de dispoziţiile legii. Necesar este acordul tuturor copărtaşilor; derogarea de la regimul art. 1364 în baza unei decizii luate de către majoritatea copărtaşilor este nulă, desfiinţarea nefăcând parte din categoria actelor de administrare şi folosire conform art. 1359. Condiţiile de valabilitate a convenţiilor între copărtaşi se determină conform regulilor generale. Forma specială (scrisă sau autentică) este necesară doar atunci, când părţile depăşesc limitele sau modifică conţinutul modurilor de desfiinţare a comunităţii prvăzute la art. 1364 urm. Înscrisul (autentic) este indispensabil atât pentru protecţia copărtaşului cât şi în vederea protecţiei circuitului civil, acesta dovedind, în caz de litigiu, limitele sau modul concret convenit de copărtaşi de desfiinţare a comunităţii. Forma autentică este necesară atunci, când pentru convenţiile asupra unui bun (de ex. lot de teren) se cere respectarea unei asemenea forme. Exemple: nu se cere o anumită formă a convenţiei în cazul în care părţile convin asupra împărţirii în natură a bunului comun partajabil (aplicându-se art. 1365 urm.); se cere forma scrisă simplă în cazul în care părţile convin asupra împărţirii unui bun comun chiar şi atunci, când (contrar art. 1364) prin partaj se va diminua valoarea bunului comun; forma autentică se va cere atunci, când copărtaşii prevăd partajarea unui lot de teren chiar dacă prin aceasta se va diminua valoare acestuia sau în cazul impărţirii lotului doar între anumiţi copărtaşi, ceilalţi urmând a primi o recompensă (infra II 1 c).

4. Norme speciale. Asupra bunurilor aflate în proprietate comună se aplică dispoziţiile art. 358 – 365 în mod prioritar, acestea constituind norme speciale. În privinţa împărţirii în natură art. 361 alin. 4 face trimitere la normele generale, art. 1364 urm. aplicându-se în mod corespunzător.

II. Condiţiile de valabilitate a partajului în natură

1. Lipsa unei convenţii derogatorii.

a) Copărtaşii pot exclude în mod expres prin convenţie împărţirea în natură a bunului, chiar dacă acesta este partajabil conform art. 1364. Acelaşi efect juridic îl are declararea prin convenţie a unui bun partajabil drept impartajabil în natură. În lipsa altor convenţii se vor aplica art. 1365 urm. în mod corespunzător.

b) Împărţirea în natură a bunului comun este tacit exclusă, dacă copărtaşii au stabilit prin acordul lor unanim un alt mod de desfiinţare a comunităţii, excluzând în acest fel împărţirea în natură a bunului comun. Regimul stabilit pe cale convenţională are, în acest caz, prioritate faţă de regimul juridic prevăzut la art. 1364. Art. 1365 urm. se vor aplica în mod corespunzător în funcţie de modul concret prevăzut de copărtaşi pentru desfiinţarea comunităţii.

c) De asemenea, modificarea modului de împărţire în natură a bunului comun are prioritate faţă de art. 1364. De ex., copărtaşii pot prin convenţie stabili: bunul se va împărţi numai între anumiţi copărtaşi, ceilalţi primind o recompensă în bani sau alte drepturi corespunzătoare valorii cotei părţi din bunul comun; bunul se va împărţi în părţi inegale între toţi copărtaşii, copărtaşii care primesc o parte mai mică primind o recompensă, etc.

d) Copărtaşii au dreptul de a stabili prin convenţie doar împărţirea unei părţi din bunul comun, cealaltă parte rămânînd in comunitate sau fiind atribuită unuia dintre copărtaşi. În acest caz, asupra părţii partajabile se vor aplica dispoziţiile art. 1364, dacă în convenţie nu este prevăzut un alt mod de partajare a acestei părţi din bunul comun.

2. Divizibilitatea în părţi reale omogene.

a) Bunul comun ce urmează a fi împărţit conform art. 1364 trebuie să fie divizibil în părţi reale (vezi art. 291). Împărţirea în natură are drept scop transformarea păţilor ideale din bunul comun în părţi reale; imposibilitatea partajării bunului în părţi reale face imposibilă aplicarea art. 1364.

b) Părţile reale, în care se va împărţi bunul comun, trebuie să fie părţi reale omogene, adică părţi reale de aceeaşi natură. Omogenitatea părţilor reale se va stabili reieşind din caracteristicile bunului, a practicii şi uzanţelor civile. O identitate absolută între părţile reale nu este necesară. Omogenitatea părţilor reale impune, implicit, şi o valoare comparabilă a acestora. Dacă bunul este partajabil în părţi reale (egale) omogene, acestea având, însă, valori diferite, condiţia omogenităţii părţilor reale nu este realizată.

c) Exemple. 1) Divizibil în părţi reale omogene pot fi: banii; lotul de teren agricol sau de construcţie; bunurile fungibile ca de ex. o rezervă de cereale, combustibil, bunuri de larg consum; titlurile de valoare, dacă este posibilă împărţirea acestora în titluri separate; mai multe acţiuni, o singură acţiune fiind indivizibilă (art. 161 alin. 7); părţile sociale într-o S.R.L în cadrul art. 149, 152; calitatea de asociat a unei societăţi de persoane, dacă ceilalţi asociaţi îşi exprimă acordul în acest sens (art. 129 alin. 4; 136 alin. 4, 129 alin. 4; 1348, 1344); dreptul de gaj (ipotecă); dreptul de creanţă asupra unei sume de bani sau asupra unei prestaţii, dacă executarea prestaţiei poate fi cerută în parte sau debitorul îşi exprimă acordul de a o executa în părţi; etc.

2) Indivizibil în părţi reale omogene: opera de artă, chiar dacă aceata constă din mai multe părţi; o colecţie de bunuri/obiecte, dacă, chiar divizibilă în natură, datorită apartenenţei şi interdependenţei obiectelor, acestea formează un tot unitar a cărei valoare este mai mare decât suma valorilor obiectelor luate separat; animalul în viaţă (art. 287 alin. 1 prop. 2), partajabil fiind însă un grup omogen de animale; dreptul de autor, patentul, marca, brevetul de invenţie; poliţa de asigurare comuna; o întreprindere; etc. Indivizibil în sensul art. 1364 sunt, de asemenea, bunurile comune doar parţial divizibile, cum ar fi o casă comună (indivizibilă) şi un lot de teren aferent comun (divizibil); dacă părţile nu pot reglementa, în acest caz, prin convenţie modul de desfiinţare a comunităţii, bunul comun (casa şi terenul aferent) va fi vândut conform art. 1365.

3) In principiu indivizibile în părţi reale omogene sunt: un lac; posesia sau dreptul de folosinţă, de ex. a dreptului comun chiriaşilor rezultând dintr-un raport de închiriere comună a unei locuinţe sau a arendaşilor rezultând dintr-un contract de arendă; autorizaţiile emanând de la o autoritate publică; etc.

3. Divizibilitatea în părţi reale corespunzătoare cotelor părţi ideale.

Mărimea părţilor reale a bunului comun rezltând din împărţirea acestuia trebuie să corespundă mărimii cotelor părţi ideale din bunul comun deţinute de către copărtaşi în cadrul comunităţii. Art. 1364 nu se va aplica în cazul imposibilitaţii partajării bunului comun în acest fel. Compensarea diferenţelor dintre păţile reale în bani nu schimbă acoperă acest viciu; bunul comun este în continuare impartajabil conform art. 1364. Copărtaşii pot, desigur, reglementa un asemenea regim (comensarea în bani a diferenţelor) prin convenţie [supra I 3, II 1]; fundamentul juridic al partajării va fi în acest caz nu art. 1364, ci convenţia părţilor, copărtaşii neputând invoca ulterior aplicabilitatea art. 1364.

4. Divizibilitatea fără diminuarea valorii.

a) Aplicarea art. 1364 cere în mod expres condiţia menţinerii valorii bunului comun în urma partajării acestuia. Aceasta înseamnă, că suma valorii părţilor reale din bunul comun nu poate fi mai mică decât valoarea bunul luat ca un tot unitar.

b) Valoarea bunului se determină obiectiv, pornind de la valoarea pe piaţa a a acestuia. Aspectle subiective, pe care copărtaşii le-ar putea invoca drept elemente care sporesc sau diminuează valoarea bunului comun sau părţilor reale din acesta, nu pot fi luate în considerare la calculul valorii obiective a bunului.

III. Efectuarea partajului în natură

1. Efectuarea partajului. Partajarea în natură a unui bun comun are loc în trei etape.

a) În prima etapă bunul comun va fi divizat, creându-se părţi reale din bunul comun corespunzătoare cotelor părţi ideale ale copărtaşilor şi resepectându-se condiţiile de valabilitate a partajului prevăzute la art. 1364. Creanţele sau alte drepturi se vor diviza în mod corespunzător.

b) În a doua etapă părţile reale obţinute în urma divizării vor fi atribuite copărtaşilor. Atribuirea va decurge, de regulă, fără divergenţe atunci când părţile reale şi cotele părţi ideale ale copărtaşilor au mărimi diferite. În acest caz fiecărui copărtaş i se va atribui partea reală care corespunde părţii ideale ce o deţine. Dacă păţile reale sunt egale, ele trebuind atribuite copărtaşilor cu părţi ideale egale, atribuirea va avea loc prin tragere la sorţi (art. 1364 prop. 2). În situaţia în care în cadrul comunităţii există mai mulţi copărtaşi cu cote părţi ideale egale, atribuirea prin tragere la sorţi se va efectua doar între aceştia, ceilalţi copărtaşi primind părţile reale corespunzătoare mărimilor părţilor ideale ce le deţin. Atribuirea părţilor reale prin tragere la sorţi va fi efectuată împreună de către copărtaşi. Tragerea la sorţi este, de regulă, oportună doar în cazurile în care părţile reale, deşi egale, nu sunt absolut identice, ca de exemplu părţile reale dintr-un lot de teren. În cazul bunurilor comune absolut identice (bani, titluri de valoare, etc.) tragerea la sorţi este inutilă.

c) În a treia etapă are loc transferarea părţilor reale în proprieteatea copărtaşului. Părţile din creanţe sau alte drepturi vor fi cesionate. Fiecare copărtaş îşi va exprima acordul, atunci când părţile reale există şi copărtaşii dobânditori a acestor părţi reale sunt stabiliţi, în privinţa transferării părţilor reale aferente copărtaşilor beneficiari. Transferul părţilor reale din bunul comun (inclusiv a creanţelor şi drepturilor) are loc conform regulilor generale sau speciale cerute pentru transferarea unor asemenea drepturi (bunuri). Condiţiile legate de formă, înscrieri în registru, publicări, etc. se vor respecta în mod corespunzător.

2. Executarea benevolă. În cazul în care condiţiile împţirii în natură sunt întrunite, bunul poate fi partajat, împărţirea putând fi cerută de oricare dintre copărtaşi. Pentru partajarea bunului conform art. 1364 nu este necesar un acord special al copărtaşilor în acest sens. Un asemenea acord nu este prevăzut în art. 1364, acesta normă cerând doar divizibilitatea de facto a bunului comun conform anumitor criterii [supra II]. Dacă între copărtaşi existentă o convenţie derogatorie de la art. 1364, partajul se va realiza conform regulilor prevăzute în această convenţie [supra I, 3; II, 1].

3. Executarea partajului în baza hotărârii instanţei de judecată.

a) Dacă condiţiile prevăzute la art. 1364 sunt realizate, unul sau mai mulţi copărtaşi refuzând, însă, executarea partajului în natură bunului comun, copărtaşul interesat are dreptul de a cere instanţei de judecată efectuarea forţată a partajului. Acţiunea în justiţie va avea ca obiect în primul rând impunerea luării sau suportării de către copărtaşi a tuturor acţiunilor sau măsurilor necesare în vederea partării bunului comun în natură conform art. 1364, şi, în al doilea rând, transferarea în proprietate copărtaşului (copărtaşilor) reclamant a părţii reale din bunul comun rezultată în urma partajului. Competenţa instanţei de judecată se determină conform regulilor generale. Executarea silită, în măsura în care aceasta se referă la partajarea bunului, se realizează conform normelor generale în materie.

b) Copărtaşii pot prevedea printr-o convenţie de arbitraj (clauză compromisorie sau acord de sine stătător) soluţionarea pe calea arbitrajului a litigiului privind partajarea în natură a bunului comun. O clauză cu un asemenea obiect nu este interzisă şi va fi adesea întâlnită în cazurile în care unul sau mai mulţi dintre copărtaşi (persoane fizice sau juridice) sunt străini.

4. Cheltuielile partajului în natură. Suportarea cheltuielilor legate de partaj nu este reglementată în mod expres. Fiecare copărtaş este obligat conform art. 1362 de a suporta cheltuielile proporţional cotei părţi ideale din bunul comun care îi revine, aceasta regulă aplicându-se şi în cazul partajului. Art. 1356 se aplică în mod corespunzător. Părţile pot stabili prin convenţie un alt mod de suportare a cheltuielilor, convenţia având, în acest caz, prioritate faţă de dispoziţiile art. 1362.