Codul civil al Republicii Moldova. Comentariu

Articolul 273. Efectul asupra prescriptiei extinctive al cesiunii

creantei sau al preluarii datoriei
Cesiunea creantei sau preluarea datoriei nu afecteaza cursul prescriptiei extinctive.
Articolul comentat reglementează întrebarea despre efectul adus termenului de prescripţie şi momentului de calculare a acestuia în cazul subrogării părţilor în obligaţie. Subrogarea părţilor în obligaţie presupune intrarea în raportul obligaţional a unei persoane noi în locul creditorului sau debitorului iniţial. Regula art. 273 CC RM poartă un caracter general şi este aplicabil atît în cazul cesiunii de creanţă (comentariul art. 556 CC RM), cît şi în cazul cesiunii de datorie (comentariul art. 567 CC RM). Acestea reprezintă cazurile aşa-numitei succesiuni private (singulare) în drepturi – adică transferul de la o persoană la alta a unui drept sau obligaţii (sau ambele simultan), izolat de la celălalt patrimoniu al persoanei ce cedează dreptul sau obligaţia.

Prevederile art. 273 CC RM sunt aplicabile şi în cazul succesiunii universale – în cazul moştenirii (art. 1540 CC RM), cît şi la reorganizarea persoanei juridice (comentariul art. 70 CC RM).

În toate cazurile enumerate se produce subrogarea creditorului sau a debitorului în raportul obligaţional şi transferul de drepturi şi obligaţii la alte persoane pe calea succesiunii. Analiza art. 273 CC RM „Efectul asupra prescriptiei extinctive al cesiunii creantei sau al preluarii datoriei” şi conţinutul acestei norme ne permite să facem concluzii că modoficarea produsă în componenta subiectivă a obligaţiei nu aduce nici o atingere atît duratei termenului de prescripţie, cît şi asupra momentul de început al curgerii acestuia. De exemplu, curgerea termenului de prescripţie în acţiunea înaintată de succesorul debitorului începe să curgă cînd a apărut dreptul la acţiune la creditor, successorul în drepturi al căruia este reclamantul. La fel curgerea termenului de prescripţie începe în acţiunea înaintată faţă de succesorul debitorului din ziua apariţiei la creditor a dreptului la acţiune faţă de debitor, şi nu din ziua transferului obligaţiei executorului la succesorul acestuia.

Subrogarea părţilor în raportul obligaţional nu duce la modificarea nu numai a termenului de prescripţie sau a modului de calculare a acestuia, dar şi în alte reguli are termenului de prescripţie. Respectiv nu creează dubii că modificarea în curgerea termenului de prescripţie, legată de suspendarea (art. 274, 275, 276), întreruperea (art. 277) sau restabilirea în termen (art. 279) şi altele, întîmplate pentru predecessor, îşi continuă acţiunea şi pentru successor.

Expirarea termenului de prescripţie în raporturile părţilor iniţiale acţionează şi în raporturile care continuă între noii creditori şi debitori, care au intrat în acest raport. Aceasta înseamnă că dacă debitorul a transmis în modul stabilit de lege obligaţiile sale terţei personae sau ele au trecut la successor după moartea debitorului sau în alt temei, atunci această terţă persoană este în drept să se folosească de expirarea termenului de prescripţie pentru a protesta împotriva acţiunii.

Regula art. 273 se aplică nu doar în cazul modificării persoanelor în obligaţie. Asupra raporturilor reale regulile articolului comentat de asemenea se răsfrîng.

Regula art. 273 CC RM trebuie să fie aplicată în ansamblu cu celelalte reguli ale CC RM şi altor legi, care au referinţă la termenul de prescripţie.

Articolul 274. Suspendarea curgerii termenului de prescriptie extinctive
1) Curgerea termenului de prescriptie extinctiva se suspenda daca:

a) inaintarea actiunii este imposibila din motive de forta majora;

b) executarea obligatiilor este aminata (moratoriu);

c) creditorul sau debitorul face parte din rindul fortelor armate puse pe picior de razboi;

d) creditorul este incapabil sau este limitat in capacitatea de exercitiu si nu are un reprezentant legal, cu exceptia cazurilor in care creditorul are capacitate de exercitiu procesuala;

e) este suspendat actul normativ care reglementeaza raportul juridic litigios;

f) activitatea autoritatilor judecatoresti de a caror competenta tine solutionarea litigiului dintre parti este suspendata.

(2) Cursul prescriptiei extinctive se suspenda doar daca temeiurile de suspendare au aparut sau au continuat in ultimele 6 luni ale termenului de prescriptie extinctiva, iar daca acest termen este de 6 luni sau mai scurt, inauntrul lui.

(3) Curgerea termenului de prescriptie extinctiva continua de la data incetarii imprejurarilor care servesc drept temei pentru suspendarea cursului prescriptiei extinctive si termenul scurs in perioada in care cursul prescriptiei extinctive este suspendat nu se include in termenul de prescriptie extinctiva. Termenul ramas se prelungeste pina la 6 luni, iar daca termenul de prescriptie extinctiva este mai scurt de 6 luni, pina la durata lui.
1. Termenul de prescripţie extinctivă – termenul în cursul căruia se poate pretinde realizarea forţată a dreptului încălcat prin intermediul organului jurisdicţional. Termenul de prescripţie, ca regulă, curge neîntrerupt. În perioada indicată pot apărea împrejurări care în mod obiectiv împiedică persoana cointeresată să înainteze acţiunea în limitele termenului de prescripţie. Temporar se pierde posibilitatea apărării dreptului încălcat sau interesului protejat de lege.

Împrejurările, care împiedică persoana la timp să înainteze acţiunea în apărarea dreptului său încălcat trebuie să aibă caracter obiectiv, adică să se manifeste independent de voinţa persoanelor cointeresate. Dacă împrejurările apărute se recunosc de către lege întemeiate, curgerea termenului de prescripţie se suspendă pe toată perioada acţiunii lor. Un astfel de eveniment în dreptul civil poartă denumirea de suspendare a termenului de prescripţie. Suspendarea cursului prescripţiei înseamnă că timpul, cît acţionează împrejurările, recunoscute de lege ca temei de suspendare a curgerii termenului de prescripţie, nu se ia în calculul termenului de prescripţie. Se suspendă curgerea termenului de prescripţie care a început, dar care încă nu s-a scurs. Suspendarea îndepărtează momentul expirării termenului de prescripţie. După finisarea acţiunii împrejurărilor, care au servit temei pentru suspendarea termenului de prescripţie, acesta continuă să curgă mai departe.

2. Împrejurările apărute, recunoscute de lege ca temei pentru suspendarea curgerii termenului de prescripţie, înseamnă că pentru reclamant a apărut imposibilitaea de a-şi apăra dreptul său pe calea acţiunii. La aceste împrejurări se referă :

forţa majoră, adică împrejurările particularităţile cărora sunt următoarele: caracterul excepţional, neîntrerupt, de neînvins. Împrejurările de forţă majoră nu depind de voinţa părţilor în raport şi se referă la evenimente, care nu au legătură cu activitatea lor. Forţa majoră se examinează ca o forţă de neînvins, dacă ea este neobişnuită, ce exclude posibilitatea posibilitatea prevenirii. Forţa majoră se caracterizează ca o forţă obiectivă de neînvins, adică lipsa în astfel de condiţii a mijloacelor necesare, cu ajutorul cărora s-ar putea preveni efectele condiţionate de forţa majoră. Legea nu explică ce trebuie de avut în vedere prin forţă majoră. Acestea pot fi de două tipuri : calamităţi distructive ale naturii şi unele evenimente sociale. La primele se referă inundaţiile, alunecările de teren, cutremurile. La evenimente sociale se referă acţiunile militare, grevele, epidemiile şi alte evenimente sociale. De reţinut este că pentru a produce suspendarea prescripţiei, potrivit art. 274 al.1 lit. “a”, este nevoie ca în situaţia de forţă majoră să fi fost “cel împotriva căruia prescripţia curge”, adică titular al dreptului la acţiune (şi nu cel în favoarea căruia curge prescripţia), care a fost împiedicat să facă actele de întrerupere a prescripţiei, adică să formuleze cererea de chemare în judecată. Prin cauză de forţă majoră trebuie înţeleasă acea situaţie pe care partea nu o poate prevedea şi înlătura , chiar dacă ar fi luat toate măsurile de prevenire.

Moratoriu ( de la lat. “moratorius” – cel care încetinează, acordă timp suplimentar). În dreptul civil sub moratoriu se subînţelege suspendarea executării obligaţiei, care se stabileşte pe o perioadă determinată sau pînă la finisarea cărorva evenimente excepţionale ( război, calamitate naturală). Moratoriul duce la imposibilitatea pentru creditori de a-şi realiza drepturile sale pe calea înaintării acţiunii despre executarea forţată. Timpul pentru care se declară suspendarea executării obligaţiei nu se include în termenul de prescripţie. Temei pentru declararea de către Guvern a moratoriului este survenirea căruiva eveniment excepţional în viaţa ţării. Moratoriul ca suspendare a executării obligaţiilor se întîlneşte foarte rar. Declararea moratoriului este posibilă atît pe teritoriul întregii ţări, cît şi în teritoriile unelor raioane ale ţării în legătură cu situaţiile excepţionale. Moratoriul ca temei de suspendare a termenului de prescripţie are o răspîndire practică în relaţiile economice externe. Astfel de moratorii Guvernul poate să declare pe perioada aplicării faqţă de unele state a sacţiunilor economice la hotărîrea ONU.

creditorul sau debitorul face parte din rindul fortelor armate puse pe picior de razboi. Situaţia de război – un regim juridic deosebit în ţară sau în unele sectoare ale acesteia, care se stabileşte, de obicei, prin hotîrîrea organului superior al statului în situaţii excepţionale (răyboi, calamitate naturală, altele). În cazul situaţiei de război, toate funcţiile ale organelor puterii de stat pe problemele apărării, ordinii publice şi securităţii de stat trec la organelle militare. Legea limitează suspendarea curgerii termenului de prescripţie doar la situarea creditorului sau debitorului în rîndul forţelor armate puse pe picior de război. Chemarea creditorului sau debitorului în timp de pace în rîndurile forţelor armate nu serveşte drept temei al suspendării termenului de prescripţie. De reţinut că simpla participare la forţele armate ale ţării ( ca militar activ ori pentru satisfacerea stagiului military) nu este cauză de suspendare a prescripţiei extinctive, condiţia impusă de lege este aceea ca forţele armate ale ţării să fie puse pe picior de război. De reţinut că pentru a produce suspendarea prescripţiei, potrivit art. 274 CC RM alin.1 lit “c”, este nevoie ca într-o asemenea situaţie (participarea în forţele armate care sînt puse pe picior de război), trebuie să fie “creditorul” sau “debitorul”. Suspendarea va avea loc şi în ipoteza în care, atît creditorul, cît şi debitorul, în acelaşi timp, fac parte din forţele armate ale ţării puse pe picior de război.

creditorul este incapabil sau este limitat in capacitatea de exercitiu si nu are un reprezentant legal, cu exceptia cazurilor in care creditorul are capacitate de exercitiu procesuala. Capacitatea de exerciţiu procesuală – posibilitatea ca prin acţiunile proprii de a realiza drepturile într-un process concret (de a înainta acţiunea, de a rechema cererea, a modifica temeiul sau obiectul acţiunii, a mări sau micşora cuantumul pretenţiilor, de a încheia tranzacţia de împăcare, ş.a.), de a împuternici ducerea dosarului reprezentantului. Creditorii minori în vîrstă dintre 16 la 18 ani posedă capacitatea deplină de exerciţiu procesuală din momentul încheierii căsătoriei sau emancipării, cît şi în cazul, cînd ei se ocupă de activitatea de întreprinzător (art. 26 CC RM) sau sunt membri ai cooperativelor (alin.4 art. 21 CC RM). Posedă capacitate de exerciţiu procesuală parţială cetăţenii în vîrsta dintre 16 la 18 ani, cît şi minorii limitaţi în capacitatea de exerciţiu. După regula generală interesele lor sînt apărate în instanţa de judecată de către reprezentanţii lor legali (părinţii, adoptatorii, tutorele). Dar instanţa este obligată în aşa cazuri să invite la process şi nemijlocit minorii sau persoanele limitate în capacitatea de exerciţiu. Cu toate acestea persoanele între 14 şi 18 ani personal îşi apără interesele în cazurile prevăzute de lege. Este vorba de raporturile ce se nasc din relaţii civile, de muncă, de familie sau alte relaţii, cît şi din actele juridice, legate de dispunerea de veniturile primite sau accumulate ca rezultat al activităţii de antreprenoriat. Atragerea părinţilor, tutorilor, adoptatorilor, la participare în aşa cazuri, în scopul acordării de către aceştia de ajutor, depinde de discreaţia instanţei. În cazul în care creditorul posedă capacitate de exerciţiu procesuală ( alin.4 şi 5 art.58 CPC RM) curgerea termenului de prescripţie nu se suspendă.

este suspendat actul normativ care reglementeaza raportul juridic litigious. Sistemul actelor normative ale RM, care reglementează relaţiile sociale pe calea stabilirii de drepturi şi obligaţii, este reprezentată de următaorele tipuri : legi şi hotărîri ale parlamentului, decretele preşedintelui, hotărîrile şi ordonanţele guvernului, ordinele şi instrucţiunile ministerelor şi departamentelor, hotărîrile cu caracter normative ale organelor administraţiei publice locale, ordineşe şi regulamnetele conducătorilor întreprinderilor, organizaţiilor, care conţin norme de acţiune internă. Elaborat în modul stabilit de lege, de către organul împuternicit al statului, actul normative are limite de acţiune : în timp, spaţiu, cercul de persoane şi obiecte . Suspendarea acţiunii actului normative, care reglementează raportul litigios, înseamnă imposibilitatea temporară de aplicare a normelor acestuia, condiţionată de împrejurările obiective. Suspendarea aplicării actului normative duce la nefucnţionarea reală a normelor incluse în el. Prin actul normative, care suspendă acţiunea actului juridic normative, ce reglementează raportul litigious, se stabilesc limitele suspendării, care de asemenea pot fi exprimate în timp, spaţiu, obiect de reglementare şi cercul de subiecţi asupra cărora actul juridic suspendat nu se va aplica. În actul normativ suspendat se conţin indicaţii la faptul, că regulile conţinute în actul normativ suspendat, nu vor acţiona în limitele unui raion, oraş, asupra tuturor localităţilor, situate într-o zonă anumită, faţă de toţi cetăţenii sau organizaţiile, aflate pe acest teritoriu. Acţiunea legii civile poate fi suspendată şi faţă de raporturile reglementate de el, în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile. La survenirea împrejurărilor, cu care se leagă încetarea suspendării acţiunii actului normative, care reglementează raportul litigious, se reîncepe forţa lui juridică. Temeiul indicat pentru suspendarea termenului de prescripţie cu certitudine ne vorbeşte şi despre faptul că dacă prin hotărîrea organului competent este suspendată acţiunea actului normative, care reglementează raportul letigios, atunci nu există temeiuri juridice pentru pretenţiile bazate pe acest act normative.

activitatea autoritatilor judecatoresti de a caror competenta tine solutionarea litigiului dintre parti este suspendata. Acesta este un temei nou pentru suspendarea prescripţiei, necunoscut anterior de legislaţia civilă. Cu toate acesta este cert, că dacă prin hotărîrea organului competent este suspendată activitatea organelor judiciare în competenţa cărora intră soluţionarea litigiului dintre părţi, atunci drept ieşire din situaţia dată ne poate servi prevederea subpunctului “g” aliniatul 2 art.43 CPC RM, care prevede dreptul instanţei de a transmite dosarul spre examinarea altei instanţe în cazul, în care ca rezultat al împrejurărilor excepţionale instanţa de judecată, în competenţa căreia se referă dosarul, nu poate funcţiona timp îndelungat.

3. În sensul alin.1 art.274 CC lista temeiurilor de suspendare a termenului de prescripţie este exhaustivă. Cu toate acestea, în cazul actelor juridice cu element de extranietate, legislaţia civilă a RM reiese din dreptul părţilor de a-şi alege de sine stătător dreptul aplicabil. În afară de aceasta, potrivit art. 1624 CC RM, termenul pe prescripţie referitor la dreptul la acţiune se determină după legea aplicabilă dreptului subiectiv. Respectiv alegerea de către părţi a dreptului străin în calitate de drept aplicabil actului juridic, practic înseamnă că părţile au convenit asupra faptului aplicării altor temeiuri de suspendare a curgerii termenului de prescripţie, dacă astfel sunt prevederile dreptului străin respectiv.

Analiza legislaţiei civile a RM indica asupra faptului că, de către alte legi pot fi stabilite şi alte temeiuri de suspendare (în afară de cele indicate în p.1. art. 274 CC RM) a termenului de prescripţie. În calitate de exemplu, poate fi indicat alin.2 art. 100 CC RM, în conformitate cu care perioada, în cursul căreia persoana juridică n-a existat, se suspendă curgerea termenului de prescripţie în ceea ce priveşte dreptul la acţiune a persoanei juridice respective sau faţă de aceasta.

Alte cazur de suspendare a curgerii termenului de prescripţie legea numeşte suspendarea curgerii prescripţiei în cazul raporturilor de familie (art. 275 CC RM) şi suspendarea în cazul administrării cu patrimoniul altei persoane ( art. 276 CC RM).

Suspendarea termenului de prescripţie este prevăzută pentru acţiunile despre repararea prejudiciului. Repararea prejudiciului este întotdeauna legată de stabilirea cuantumului acestuia. De aceea în cazul, cînd între persoana obligată să repare prejudiciul şi pătimitului se poartă negocieri, curgerea termenului de prescripţie se suspendă pînă în momentul în care una din părţi nu va refuza de la negocieri (alin.2 art. 1424 CC RM). Art. 392 CNMC indică asupra altei împrejurări, care duce la suspendarea termenului de prescripţie. În acest articol este indicat că dacă calcularea sumei pretenţiilor depinde de calculul daunelor în cazul accidentului general, curgerea termenului de prescripţie se suspendă pe perioada din ziua emiterii hotărîrii despre existenţa unui accident general şi pînă la primirea dispaşei de către persoana cointeresată.

4. Împrejurările enumerate poartă un caracter obiectiv. Acţiunea lor are loc independent de voinţa părţilor. În p.2 art. 274 CC RM este stabilit, că împrejurările enumerate mai sus se iau în considerare, dacă ele au avut loc în ultimele şase luni ale termenului de prescripţie, iar dacă acest termen este egal cu şase luni sau este mai mic decît şase luni – în decursul termenului de prescripţie. Piedicile indicate trebuie să apară sau să continuie acţiunea sa în intervalul de timp, care nemijlocit împiedică curgerea termenului de prescripţie. După încetarea împrejurărilor, care au servit ca temei de suspendare a curgerii termenului de prescripţie, pînă la expirarea acestuia rămîn mai puţin de şase luni, de aceea termenul de prescripţie se prelungeşte pînă la şase luni, iar dacă termenul de prescripţie a fost mai mic de şase luni, atunci partea rămasă se prelungeşte pînă la durata completă a termenului de prescripţie. De exemplu : agenţia de transport era împiedicată în înaintarea acţiunii pe parcursul ultimei luni a termenului de prescripţie de faptul că debitorul se afla în rînduriel forţelor armate pe picior de război. Deoarece termenul de prescripţie pentru categoria dată de litigii este de şase luni ( p.3 art.66 al Regulelor de transportare de călători şi bagaje, aprobate de Hotărîrea Guvernului nr. 1348 din 10.10.2003), partea rămasă a termenului se prelungeşte pînă la şase luni. Dacă în decursul ultimelor şase luni din nou va apărea un temei de suspendare a termenului de prescripţie, atunci după ce el va decade, pentru înaintarea acţiunii din nou se deţin 6 luni sau un alt termen de prescripţie respectiv.

Articolul 275. Suspendarea cursului prescriptiei extinctive in cazul raporturilor familiale
Cursul prescriptiei extinctive se suspenda:

a) pentru cererile dintre soti - pe durata casatoriei;

b) pentru cererile dintre parinti si copii - pina la atingerea majoratului de catre copii;

c) pentru cererile dintre tutori sau curatori si persoanele aflate sub tutela sau curatela lor - pe durata tutelei sau curatelei.
1. În cadrul raporturilor de familie locul cel mai important îl deţin raporturile nepatrimoniale, caracterul continuu al cărora necesită protecţie pe tot parcursul existenţei acestora, pînă ele nu încetează în temeiurile prevăzute de lege (moarte, desfacerea căsătoriee, nuliatea tutelei, ş.a.). De aceea, cu excepţia cazurilor prevăzute de Codul Familiei al RM, care reies din raporturile de căsătorie sau de familie, drepturile pot fi apărate în orice moment indiferent de timpul, care a curs de la încălcarea dreptului respectiv.

2. Pretenţiilor ce decurg din raporturile de familie şi căsătorie aplicarea termenului de prescripţie are loc doar în cazurile prevăzute de Codul Familiei. Codul prevede aplicarea tremenului de prescripţie în cazul partajului averii, care este proprietatea comună a soţilor, căsătoria cărora a fost desfăcută (art. 25 CF RM); declarării actului juridic de dispunere a averii comune, săvîrşită de unul dintre soţi (art. 21 CF RM); despre contestarea paternităţii ( art. 49 CF RM). La prescripţia extinctivă autorii atribuie şi termenul de trei ani, prevăzut de art. 104 p.1 CF RM, pentru care se pot încasa alimentele.

3. La palicarea termenului de prescripţie este necesar de a respecta un şir de reguli, de care trebuie să se conducă atît participanţii la raporturile familiale, cît şi instanţa de judecată, soluţionînd litigiile între ei. Aceasta decurge din p.2 art. 8 CF RM despre aceea că, la examinarea pretenţiilor, care decurg din raporturile de familie, instanţa de judecată aplică normele, care reglementează termenul de prescripţie, în conformitate cu articolele respective ale CC RM. Una din astfel de reguli este şi prevederea despre faptul că referitor la acţiunile ce decurg din raporturile de familie, termenele de prescripţie de asemenea pot fi suspendate. Potrivit articolului comentat, suspendarea termenului de prescripţie în cazul raporturilor de familie are loc numai în cazul acelor raporturi de familie, în care ca participanţi sunt soţii, părinţii şi copiii minori, tutorii sau curatorii şi persoanele, care se află sub tutelă sau curatelă. Suspendarea termenului de prescripţie se aplică faţă de acele pretenţii, care decurg din raporturile de familie, faţă de care CF RM stabileşte termen pentru apărarea lor.

Împrejurările, care suspendă termenul de prescripţie în cazul raporturilor de familie, poartă un caracter exclusiv şi ele influienţează asupra duratei suspendării termenului de prescripţie – pe întreaga perioadă a căsătoriei, a tutelei sau curatelei. Altceva din articolul comentat nu rezultă. Din formularea punctului „a” al art. 275 CC RM, rezultă cu claritate, că presripţia este suspendată pe durata căsătoriei şi este irelevant dacă soţii sunt sau nu despărţiţi în fapt, căci textul nu distinge altfel. Din formularea punctului „b” art. 275 CC RM, rezultă că această cauză de suspendare priveşte părinţii (adoptatorii), minorul sub 14 ani şi minorul între 14-18 ani. Suspendarea prescripţiei operează pe durata atingerii majoratului de către copii. Cauza de suspendare, prevăzută de p.”c” art. 275 CC RM, se aplică raporturilor dintre totore ori curator, de o parte şi cealaltă parte minorii în vîrstă de pînă la 14 ani, persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu de către instanţa de judecată din cauza consumului abuziv de alcool, consumului de droguri şi de late substanţe psihotrope. Suspendarea prescripţiei operează pe durata tutelei sau curatelei. În aceste cazuri de suspendare a prescripţiei debitorul se găseşte în imposibilitate morală sau juridică de a-şi valorifica drepturile sale pe calea acţiunii, adică să formuleze cererea de chemare în judecată.

Toate cauzele de suspendare menţionate produc efectul suspensiv numai dacă ele intervin după ce prescripţia a început să curgă, deoarece nu poate fi suspendat ceva ce nu există. Odată cu atingerea majoratului de către copil ori după ieşirea sa din funcţie a tutorelui, de asemenea după ce căsătoria a fost desfăcută, prescripţia începe să curgă. Astfel după încetarea suspendării în legătură că copilul a devenit major, prescripţia îşi reia cursul, iar copilul devenit major poate să-l tragă pe tutore (curator) la răspundere pentru faptele administrării sale şi invers, tutorul poate acţiona împotriva persoanei, care a devenit capabilă să acţioneze de sine stătător (dobîndirea sau restabilirea capacităţii de exerciţiu).