Codul civil al Republicii Moldova. Comentariu

Articolul 271. Aplicarea prescriptiei extinctive
Actiunea privind apararea dreptului incalcat se respinge in temeiul expirarii termenului de prescriptie extinctiva numai la cererea persoanei in a carei favoare a curs prescriptia, depusa pina la incheierea dezbaterilor in fond. In apel sau in recurs, prescriptia poate fi opusa de indreptatit numai in cazul in care instanta se pronunta asupra fondului.
1. În conformitate cu regulile CC RM din 26 decembrie 1964, instanţa de judecată şi alte organe jurisdicţionale, care au fost împuternicite să soluţioneze litigii juridico-civile, erau obligate să aplice normele referitoare la prescripţia extinctivă indiferent de cererea părţilor, adică chiar şi dacă pîrîtul nu făcea trimitere la scăparea termenului de prescripţie.

CC RM din 6 iunie 2002 a luat în această direcţie o poziţie cu totul contrarir – prescripţia extinctivă se aplică doar la cererea persoanei interesate. Cu late cuvinte, dacă pîrîtul nu a atenţionat asupra faptului de scăpare a termenului de prescripţie de către reclamant, atunci instanţa de judecată sau alt organ jurisdicţional, împuternicit cu soluţionarea cauzei, nu poate din oficiu să refuze în acţiune pe motivul scăpării termenului de prescripţie. Poziţia CC RM din 6 iunie 2002 este corectă şi în concordanţă cu principiul dreptului civil şi procesual civil – cel al disponibilităţii – principiului independenţei şi iniţiativei în obţinerea, exercitarea şi apărarea drepturilor civile ( art. 1, 9, 10 CC RM). Principiul disponibilităţii, adică de statornicire asupra subiecţilor dreptului civil a posibilităţii de sine stătător să dispună de drepturile sale materiale şi procesuale, ceea ce referindu-se la dreptul la prescripţie – presupune aplicarea prescripţiei numai la cererea persoanei interesate.

Numai pîrîtului îi aparţine dreptul de a refuza reclamantului în acţiune pe motivul expirării termenului de prescripţie. Trimiterea pîrîtului la scăparea de către reclamant a termenului de prescripţie nu este unicul mijloc de apărare a pîrîtului împotriva reclamantului. Prescripţia începe să curgă doar din momentul în care este încălcat dreptul subiectiv sau interesul protejat de lege. Dacă pretenţiile reclamantului către pîrît sunt neîntemeiate în fond, prescripţia în general nu începe să curgă. De aceea în acele cazuri cînd pretenţiile reclamantului sunt neîntemeiate în fond, prescripţia extinctivă nu începe să curgă, nu poate fi vorba de scăparea lui şi pîrîtul nu este în drept să utilizeze dreptul său de aplicare a termenului de prescripţie. În aşa cazuri pîrîtul poate să cîştige procesul nu pe motivul scăpării de către reclamant a termenului de prescripţie, ci pe motivul că pîrîtul în general nu avea nici un fel de obligaţii faţă de reclamant.

În aşa fel regula despre faptul că prescripţia extinctivă se aplică de către instanţă numai la cererea persoanei cointeresate înseamnă că prescripţia nu se răsfrînge asupra pretenţiilor de apărare judiciară, ea se aplică la cerera părţilor. Potrivit normelor dreptului procesual civil, părţi în proces sînt reclamantul şi pîrîtul. În virtutea art. 1 şi 9 CC RM, persoanele fizice şi juridice la libera sa laegere exercită drepturile ce le aparţin, inclusiv dreptul de a declara în instanţă despre omiterea termenului de prescripţie.

Cererea de omitere a termenului de prescripţie, făcută în procesul examinării cauzei de către terţa persoană, nu este temei de aplicare de către instanţă a prescripţiei extinctive, dacă o stfel de cerere nu a fost făcută de către partea în proces. Această prescripţie este corectă, dar în practică un astfel de punct de vedere poate fi pus sub semnul întrebării. Nu se poate de a nu fi de acord cu aceea că legislaţia procesuală (art. 68 CPC RM) nu acordă terţei persoane care nu înaintează pretenţii proprii, a dreptului la refuz la acţiune, recunoaştere a acţiunii sau încheierea unei tranzacţii de împăcare şi aceste terţe persoane doar fac uz de drepturile părţii, nefiind astfel. Această împrejurare ne permite să vorbim despre aceea că terţa persoană este lipsită de dreptul de a invoca omiterea termenului de prescripţie. Cu toate acestea este corectă şi o altă prevedere : art. 271 CC RM nu vorbeşte categoric despre aceea că prescripţia extinctivă se aplică doar la cererea părţii în litigiu, care sunt reclamantul şi pîrîtul. Reieşind din conţinutul şi sensul art. 271 CC RM consider posibil aplicarea termenului de prescripţie şi la solicitarea terţei persoane care nu are pretenţii proprii. Articolul comentat nu utilizează termenul de „parte”, „pîrît”, ci expresia „ la cererea persoanei în folosul căreia curgea prescripţia” , adică în folosul oricărei persoane cointeresate. Din punct de vedere formal, o astfel de prevedere legislativă permite şi terţei persoane să vină cu cererea despre omiterea termenului de prescripţie. În practica judiciară pot fi cazuri cînd terţa persoană , lipsită de dreptul undicat, practit pierde posibilitatea de a apăra interesele sale. În acest sens este convingător următorul argument întîlnit în literatura de specialitate : în cazul înaintării acţiunii la unul dintre debitorii solidari, alt debitor, ce participă în proces ca intervenient, neavînd posibilitatea de a depune cererea despre omiterea teremenului de prescripţie, riscă în consecinţă să răspundă faţă de pîrît, acţiunea faţă de care a fost admisă, în procedură de regres, deoarece curgerea termenului de prescipţie începe din momentul executării obligaţiei de bază.

Cererea de aplicare a termenului de prescripţie, făcută de unul dintre copîrîţi, nu se răsfrînge asupra celorlalţi copîrîţi, inclusiv şi în cazul obligaţiei solidare. Fiecare dintre coreclamanţi şi copîrîţi participă faţă de cealaltă parte în proces în mod de sine stătător şi în acţiunile sale nu depinde de alţi coparticipanţi : el poate de exemplu să declare despre omiterea termenului de prescripţie sa să refuze de la acest drept fără acordul cu ceilalţi. Aşa prevedere este conformă cu principiul realizării drepturilor sale în interes propriu, care nu admite a extinde manifestarea de voinţă a unuia dintre copîrîţi asupra celuilalt fără acordul celui din urmă. Cererea despre aplicarea termenului de prescripţie făcută de unul dintre copîrîţi nu se răsfrînge asupra celorlalţi pîrîţi. În cazul coparticipării procesuale pasive nu se exclude posibilitatea declarării omiterii termenului de prescripţie de fiecare dintre pîrîţi. Cu toate aceste instanţa de judecată este în drept să refuze în acţiune în cazul existenţei cererii de omitere a termenului de prescripţie de la unul dintre copîrîţi cu condiţia, că în virtutea legii sau contractului sau reieşind din caracterul raportului litigios pretenţiile reclamantului nu pot fi admise din contul celorlaţi copîrîţi ( de exemplu în cazul înaintării acţiunii despre revendicare a bunului indivizibil, care se află în proprietate comună).

Nu de rareori acţunea se înaintează faţă de persoana corectă, care se află în raport litigios cu creditorul. O astfel de persoană este pîrîtul necorespunzător. Partea necorespunzătaore (pîrîtul) - este o persoană procesuală cu capacitate juridică. Astfel de persoană poate înainta demersuri, să facă cereri şi să exercite alte drepturi procesuale. Cerera părţii necorespunzătoare depsre aplicarea termenului de prescripţie nu are importanţă juridică pentru partea corespunzătoare care a întrcat în proces (art. 64 CPC RM), cu toate că termenul de prescripţie într-adevăr a expirat. Nimeni nu poate să dispună de dreptul care nu-i aparţine. De dreptul de a cere aplicarea termenului de prescripţie beneficiază doar acel subiect al circuitului civil care este răspunzător în acţiune. Aceată persoană este pîrît necorespunzător, anume aceteia îi aprţine dreptul de a aplica prescripţia perosnal sau prin reprezentant. (art. 75 CPC RM)

Deoarece succesorul în drepturi continuă să partcipe în procesul succedatului, toate acţiunile săvîrşite în proces pînă la întrarea lui, sunt obligatorii pentru acesta în acea măsură, în care ele ar fi fost obligatorii pentru persoana pe care succesorul a înlocuit-o ( conform noului CPC p.2 art. 70). Instanţa de judecată aplică prescripţia extinctivă dacă pîrîtul pe care l-a înlocuit succesorul, a făcut o astfel de cerere pînă la încheierea dezbaterilor judiciare în fond. O cerere repetată de la succesor referitor la aplicarea termenului de prescripţie nu este necesară.

Subiect al dreptului de înaintare a cererii faţă de instanţă despre expirarea termenului de prescripţie est reclamantul şi pîrîtul. În virtutea art. 271 CC RM, reclamantul se include de prevederea „ la cererea persoanei, în favoarea căreia a curs prescripţia”. Din punct de vedere practic, legislaţia civilă cunoaşte cazuri, cînd la reclamant poate să apară necesitatea în apărarea intereselor sale pe calea cererii referitor la omiterea termenului de prescripţie. Dee exemplu reclamantul poate să protesteze în temeiul subpunctului „a” p.1 art. 659 CC RM împotriva compensării în legătură cu expirarea termenului de prescripţie.

2. În conformitate cu art. 116 al Constituţiei RM, judecătorii sînt imparţiali. Acest principiu constituţional se asociază cu principiul exercitării dreptrilor sale în interes propriu şi voinţă proprie. Această prevedere a dreptului civil acordă soluţionarea întrebării despre eliberarea de la încasarea în favoarea creditorului la discreţia debitorului. Iată de ce aplicarea termenului de prescripţie este posubilă doar la solicitarea persoanei în a cărei favoare a curs termenul de prescripţie. Instanţa nici într-un caz nu trebuie să intenteze problema despre termenul de prescripţie din proprie iniţiativă, ex offcio.

Potrivit art. 202 CPC RM, judecătorii sunt obligaţi să explice părţilor şi altor persoane, ce paricipă în proces drepturile şi obligaţiile lor procesuale. Cu toate acestea instanţa nu trebuie să amintească persoanelor cointeresate despre necesitatea aplicării termenului de prescripţie extinctivă. Explicînd drepturile şi obligaţiile procesuale, judecătorii nu trebuie să se ocupe de comentariul art. 271 CC RM despre consecinţele aplicării sau neaplicării termenului de prescripţie. Aceasta va fi considerată ca un ajutor pîrîtului, ceea ce contravine principiilor imparţialităţii şi contradictorialităţii procedurii civile. În virtutea împuternicirilor sale instanţa de judecată poate să pună în discuţie din proprie iniţiativă orice întrebare, care are, după părerea ei, importanţă juridică, exceptînd cele referitoare la termenului de prescripţie, deoarece norma specială a dreptului material (art. 271 CC RM) leagă aplicarea termenului de prescripţie numai cu aceea că vafi aceasta invocat de persoana în favoarea căreia curgea termenului de prescripţie. În astfel de situaţii instanţa de judecată nu este în drept să pună în discuţie din proprie iniţiativă în timpul dezbaterilor judiciare întrebarea despre aplicarea termenului de prescripţie. La fel instanţa nu este în drept să propună oricărei părţi pe dosar să aducă probe sau să facă explicaţii referitoare la expirarea termenului de prescripţie, dacă nu există o cerere despre aplicarea termenului de prescripţie.

Din prevederile art. 271 CC RM este destul de clar că cererea persoanei în favoarea căreia curgea termenul de prescripţie trebuie făcută pînă la finisarea dezbaterilor judiciare. Această cerinţă a legii cuprinde fazele intentării acţiunii civile, pregătirea pricinii către dezbaterile judiciare şi propriu-zis faza examinării acţiunii în fond. Faza pregătirii pricinii către dezbaterile judiciare – parte componentă a procesului civil. În faza pregătirii pricinii către dezbaterile judiciare instnţa este în drept să întreprindă diferite acţiuni procesuale. Luînd în consideraţie că termenul de prescripţie se aplică de instanţă numai la cerera persoanei în a cărei favoare a curs termenul de prescripţie, în faza pregătirii pricinii către dezbaterile judiciare instanţa nu este în drept să propună uneia din părţi să să aducă probe sau să facă explicaţii (inclusiv în încheierea de pregătire a pricinii către dezbaterile judiciare) referitoare la expirarea termenului de prescripţie. Dacă însă persoana cointeresată ( pîrîtul în referinţă (art.186 CPC) se referă la omiterea teremenului de prescripţie., instanţa este în drept în procedura pregătirii a pricinii către dezbaterile judiciare, în scopul soluţionării în termen şi corect, să propună oricăreia din părţi să aducă probe corespunzătoare ( art. 119, 185, 186 CPC RM). Indicarea în încheierea despre pregătirea pricinii către dezbaterile judiciare despre faptul expirării termenului de prescripţie, dacă nu a existat o cerere corespunzătoare din partea persoanei cointeresate, nu este admisibilă, cum aceasta nu ar fi considerat de instanţă de incorect.

3. În sensul art. 271 CC RM cererea despre termenul de prescripţie poate fi făcută doar pînă la finisarea dezbaterilor judiciare în fond. Este vorba de dezbaterile judicare în prima instanţă. În practica judiciară au fost nu rareori cazuri cînd hotîrîrea primei instanţe a fost anulată şi dosarul poate fi examinat în prima instanţă necontenit. Această împrejurare naşte întrebarea despre necesitatea cererii repetate referitor la aplicarea termenului de prescripţie după îndreptarea dosarului de instanţa de apel şi de recurs la o nouă examinare. Aplicarea termenului de prescripţie norma CC RM o leagă de manifestarea de voinţă a persoanei în folosul căreia curgea termenul de prescripţie. Dacă pîrîtul a făcut o cerere de aplicare a termenului de prescripţie pînă la emiterea hotărîrii anulate, atunci în cazul anulării hotărîrii şi trimiterii la o nouă examinare, instanţa trebuie să aplice norm art. 271 CC RM despre termenul de prescripţie, chiar dacă pîrîtul nu a cerut aplicarea termenului de prescripţie.

Dreptul de a cere aplicarea termenului de prescripţie pîrîtul l-a utilizat la examinarea cauzei în fond la prima examinare. Pîrîtul la o nouă examinare a cauzei poate să refuze de la aplicarea lui, anulînd prima sa cerere. Aceasta nu vine în contradicţie cu voinţa şi principiul disponobilităţii. Cu toate acestea, dacă persoana în favoarea căreia a curs termenul de prescripţie la examinarea anterioară a cauzei (pînă la anularea hotărîrii) nu a cerut aplicarea termenului de prescripţie, atunci pentru aplicarea lui în cadrul examinării repetate (după anularea hotîrîrii) este necesară cererea respectivă (scrisă sa verbală) adresată instanţei.

Regula despre faptul că trimiterea de către partea interesată la omiterea termenului de prescripţie trebuie să fie făcută în prima instanţă pînă la încheierea dezbaterilor judiciare în fond nu înseamnă deloc că persoana în favoarea căreia a curs termenul de prescripţie nu poate să facă o astfel de cerere la o stadie mai evoluată, adică în apel sau recurs. După sensul art. 271 CC RM cererea despre termenul de prescripţie poate fi făcută de persoana împuternicită în apel şi recurs cu condiţia emiterii hotîrîrii în fond. Admiţînd aceasta legiuitorul probabil a reieşit din aceea că persoana respectivă poate cere aplicarea normelor referitoare la termenul de prescripţie şi după emiterea hotărîrii de prima instanţă, dacă instanţa ierarhic superioară va stabili existenţa împrejurărilor nu numai cu caracter subiectiv ( inalfabetismul, starea de neputinţă, vîrsta înaintată a persoanei în a cărei favoaer curgea termenul de prescripţie), dar şi cu caracter obiectiv ( stabilirea unor împrejurări noi), care acordă posibilitatea persoanei cointeresate să se folosească de dreptul său.

4. Acţiunea despre apărarea dreptului încălcat se respinge în temeiul omiterii termenului de prescripţie numai la cererea persoanei, în favoarea căreia curgea prescripţia. Articolul comentat (271 CC RM), cît şi normele dreptului procesual civil nu prevăd careva cerinţe faţă de forma şi conţinutul cererii persoanei cointeresate referitor la expirarea termenului de prescripţie. Cererea de aplicare a termenului de prescripţie poate fi făcută atît în formă scrisă, cît şi verbală, atît în faza pregătirii pricinii pentru dezbaterile judiciare, cît şi nemijlocit pe parcursul procesului. În formă scrisă - în cadrul cererii separate sau în referinţă la acţiune sau pretenţie, cînd de lege este prevăzută faza prealabilă de examinare a litigiului. Aplicarea termenului de prescripţie este posibilă şi la cererea verbală a persoanei cointeresate. În acest ultim caz, despre cererea făcută, în corespundere cu normele CPC RM (codul nou art. 274) se indică în procesul verbal al şedinţei judiciare. Cererea depsre aplicarea termenului de prescripţie făcută în formă scrisă nu poate servi drept temei pentru refuzul în aplicarea termenului de prescripţie de către instanţa de judecată. Legea (materială şi procesuală) nu numai că nu stabileşte o formpă specială pentru o astfel de cerere, dar şi nu prevede şi rechizitele obligatorii ale conţinutului ei.

Nu rareori persoanele în favoarea cărora curgea prescripţia, în corespundere cu art. 56 CPC RM, făceau cereri scrise şi verbale, depun demersuri, în timpul şedinţei de judecată faceau explicaţii, în care se conţin trimiteri la articolele corespunzătaore ale CC RM despre prescripţie ( în acelaşi timp şi la art. 271), în acelaşi timp neînaintînd cereri despre aplicarea termenului de prescripţie. Includerea trimiterilor la articolele corespunzătoare al CC RM despre prescripţia extinctivă (respectiv la art. 271 CC RM) trebuie apreciată ca voinţa reală a persoanei în favoarea căreia curgea prescripţia, de a realiza dreptul său la aplicarea termenului de prescripţie în interes propriu. Un alt punct de vedere cu privire la aceste cazuri nu este corect. Astfel independent de forma pe care o ia voinţa persoanei cointereaste – cerere directă, demers, explicaţie (scrisă sau verbală), adresată instanţei de judecată despre aplicarea regulilor referitoare la expirarea termenului de prescripţie sau pur şi simplu trimiterea persoanei, în a cărei favoare curgea prescripţia în cererea scrisă sau verbală (inclusiv în referinţa la acţiune), la ert. 270 CC RM sau alte articole referitoare la prescripţie, fără cererea directă despre aplicarea termenului de prescripţie, în toate cazurile trebuie examinată ca temei pentru aplicarea termenului de prescripţie.

5. Cerera persoanei, în a cărei favoare curgea termenul de prescripţie despre aplicarea termenului de prescripţie este temei pentru refuzul în apărarea dreptului încălcat (respingera acţiunii) cu condiţia că omitera termenului de prescripţie este confirmat de probe. Trebuie de accentuat că cererea persoanei despre aplicarea termenului de prescripţie nu împiedică examinarea cererii reclamantului –persoană fizică (art. 279 CC RM) despre recunoaşterea motivelor întemeiate de omitere a termenului de prescripţie şi restabilirea lui, co condiţia existenţei motivelor întemeiate legate de persoana reclamantului.

Articolul 272. Inceputul curgerii termenului de prescriptie Extinctiva
(1) Termenul de prescriptie extinctiva incepe sa curga de la data nasterii dreptului la actiune. Dreptul la actiune se naste la data cind persoana a aflat sau trebuia sa afle despre incalcarea dreptului.

(2) Daca legea prevede altfel, prescriptia incepe sa curga de la data cind obligatia devine exigibila, iar in cazul obligatiei de a nu face, de la data incalcarii acesteia. In cazul in care dreptul subiectiv este afectat de un termen suspensiv sau de o conditie suspensiva, termenul de

prescriptie extinctiva incepe sa curga de la data implinirii termenului ori a realizarii conditiei.

(3) In raporturile juridice in care nu este stipulat termenul executarii obligatiei sau in care executarea poate fi ceruta oricind, termenul de prescriptie extinctiva incepe sa curga de la data cind debitorul trebuie sa execute obligatia.

(4) In actiunile privind raspunderea delictuala, termenul de prescriptie extinctiva incepe sa curga de la data cind pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca paguba si pe cel care raspunde de ea.

(5) Termenul de prescriptie extinctiva in cazul actiunii in anulare a unui act juridic pentru violenta incepe sa curga de la data la care a incetat violenta. In celelalte cazuri de anulare, termenul de prescriptie extinctiva incepe sa curga de la data la care cel indreptatit,

reprezentantul sau legal sau persoana chemata de lege sa-i incuviinteze actele a cunoscut temeiul anularii.

(6) In cazul obligatiilor regresive, termenul de prescriptie extinctiva incepe sa curga de la data cind trebuia executata obligatia principala.

(7) Prescriptia dreptului la actiune pentru viciile ascunse incepe sa curga:

a) in cazul unui bun instrainat sau al unei lucrari executate alta decit o constructie, de la implinirea unui an de la data preluarii (predarii) bunului sau lucrarii, afara numai daca viciul a fost descoperit mai inainte, cind prescriptia va incepe sa curga de la data descoperirii;

b) in cazul unei constructii, de la implinirea a 3 ani de la data preluarii (predarii) constructiei, afara numai daca viciul a fost descoperit mai inainte, cind prescriptia va incepe sa curga de la data descoperirii.

(8) Pentru executarea unor lucrari curente, termenele prevazute la alin.(7) sint de o luna in cazul prevazut la lit.a) si, respectiv, de 3 luni in cazul prevazut la lit.b).

(9) Cind este vorba de prestatii succesive, prescriptia dreptului la actiune incepe sa curga de la data la care fiecare prestatie devine exigibila, iar daca prestatiile alcatuiesc un tot unitar, de la data ultimei prestatii neexecutate.
1.Legislaţia civilă face legătura dintre acţiunea tremenului de prescripţie cu încălcarea dreptului. Aceasta înseamnă că pînă în momentul în care dreptul subiectiv sau interesul protejat de lege nu sunt încălcate, nu poate fi vorba despre începutul curgerii termenului de prescripţie. Termenul de prescripţie poate să-şi aibă începutul nu doar în momentul în care dreptul subiectiv a fost încălcat, dar şi mult mai tîrziu, moment despre care se vorbeşte în articolul comentat şi alte acte normative. Termenul de prescripţie în general nu curge dacă dreptul subiectiv, care se cere a fi protejat în general nu există. Deoarece acţiunea civilă este acţiunea îndreptată spre realizarea forţată a pretenţiei indicate de reclamant, atunci această acţiune poate fi exercitată după începutul curgerii termenului de prescripţie. În p.1 art. 272 CC RM este stabilită regula generală, care determină momentul începutului calculării termenului de prescripţie : dreptul la înaintarea acţiunii apare din ziua cînd persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului său. Din această zi după regula generală începe curgerea termenului de prescripţie. Pînă la acest moment persoana dreptul căreia a fost încălcat nu putea să se adreseze în instanţele de judecată sau alte organe jurisdicţionale pentru apărarea dreptului încălcat. După sensul articolului comentat, începutul termenelor generale, cît şi speciale de prescripţie, este condiţionat de monentul cînd persoana în favoarea căreia curge termenul de prescripţie, poate să se adreseze în judecată pentru realizarea forţată a dreptului său.

Determinarea momentului încălcării dreptului depinde de faptul dacă este încălcat un drept absolut, de creanţă sau un drept părut din aşa-numitele raporturi continuie. În acţiunile despre apărarea dreptului de proprietate şi altor drepturi absolute ( dreptul la demnitate, reputaţie comercială, alte drepturi nepatrimoniale) momentul de încălcare a dreptului nu creează dificultăţi – ziua în care proprietarul a aflat despre încălcarea dreptului său. Dacă proprietarul nu a ştiut despre încălcarea dreptului din neglijenţă, sau alte motive întemeiate, atunci începutul curgerii prescripţiei se calculează din momentul în care el trebuia să afle despre încălcarea dreptului său.

Drepturile juridice civile sunt destul de diverse şi nu rareori foarte complicate, în rezultatul cărui fapt momentul de debut al curgerii termenului de prescripţie este foarte greu de determinat. Articolul comentat mai detaliat reglementează începutul curgerii termenului de prescripţie referitor la drepturile ce decurg din raporturi obligaţionale.

2. Dreptul de înaintare a acţiunii sau a pretenţiei aparţine persoanei dreptul subiectiv sau interesul căreia a fost încălcat. Curgerea termenului de prescripţie începe din momentul, cînd anume această persoană a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului său, indiferent de faptul cine s-a adresat după apărare – propriu-zis persoana dreptul căreia a fost încălcat, sau în interesul acesteia alte persoane, în cazurile cînd legea materială sau procesuală le acordă dreptul la adresare în judecată. (art. 7, 71, 73 CPC RM).

În practica judiciară sunt destul de dese cazurile cînd acţiunile sînt înainate de procurori, organele conducerii de stat, sindicate, avocaţii parlamentari, organizaţiile obşteşti sau alte persoane în apărarea drepturilor şi intereselor altor persoane. Practica judiciară uneori ne mărturiseşte că persoanele protestează împotriva demersului persoanei în a cărei favoare curgea prescripţia, despre aplicarea consecinţelor expirării termenului de prescripţie. Protestul împotriva demersului pîrîtului este motivat de aceea că începutul curgerii termenului de prescripţie trebuie de calculat nu din ziua în care despre încălcarea dreptului i-a devenit cunoscut deţinătorului lui (reclamantului), în interesele căruia este înaintată acţiunea (p.2 art. 34 CPC RM), ci din momentul cînd despre încălcarea dreptului reclamantului i-a devenit cunoscut organului care s-a adresat cu cererea în cauză (procuror, organele conducerii de stat, sindicate, avocaţii parlamentari, organizaţiile obşteşti, etc.). Această poziţie contravine p.1 art. 272 CC RM. Articolul comentat vorbind despre persoana, dreptul căreia a fost încălcat, are în vedere posesorul (deţinătorul) nemijlocit al dreptului subiectiv încălcat, şi nu oricare altă persoană, împuternicită prin lege cu atribuţii de adresare în judecatăcu cerei de apărare drepturilor şi intereselor altor persoane. Pentru determinarea începutului curgerii procurori, organele conducerii de stat, sindicate, avocaţii parlamentari, organizaţiile obşteşti, importanţă juridică o are o are ziua în care deţinîtorul dreptului subiectiv ( persoana – după formularea art. 272 p.1 CC RM) a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului său, şi nu are importanţă juridică ziua, în care despre încălcarea dreptului reclamantului i-a devenit cunoscut persoanei, care în virtutea legii are dreptul de adresare în judecată cu cererea de apărare a drepturilor terţelor persoane.

Aceeaşi este situaţia şi în cazul dosarelor despre lichidarea persoanelor juridice. La înaintarea acţiunii de către lichidator sau administrator fiduciar din numele persoanei juridice în proces de lichidare către terţele persoane, care au datorii faţă de organizaţie, în interesele căreia se depune acţiunea, termenul de prescripţie trebuie calculat din ziua în care despre încălcarea dreptului i-a devenit cunoscut deţinătorului acestui drept, şi nu lichidatorului sau administratorului fiduciar. Termenul de prescripţie începe să curgă , după regula generală, din ziua în care despre încălcarea dreptului a aflat sau trebuia să afle deţinătorul acestui drept. Potrivit p.1 art. 61 CC RM, persoana juridică îşi realizează drepturile şi execută obigaţiile prin organul său de conducere. Ziua nominalizată trebuie determinată de ziua, cînd despre încălcarea dreptului a aflat sau trebuia să afle organul de conducere al persoanei juridice. Concluzia este următoarea : înaintarea acţiunii de către lichidator sau administartorul fiduciar nu modifică regula generală de calculare a termenului de prescripţie, deoarece administratorul fiduciar (lichidatorul) în acest caz acţionează din numele creditorului, care ştia sau trebuia să ştie despre încălcarea dreptului său din momentul, cînd executarea stabilită de contract nua fost efectuată la timp sau dreptul subiectiv a fost încălcat în alt mod.

În practica judiciară se întîlnesc cereri ale noii conduceri (noi alese) despre aceea că el a aflat despre încălcarea dreptului întreprinderii conduse de el doar din momentul în care el a fost numit în funcţie, astfel momentul de început al curgerii termenului de prescripţie trebuie considerat ziua cînd el a aflat despre încălcarea dreptului. Aşa o împrejurare nu poate servi drept temei pentru modoficarea momentului de început al curgerii termenului de prescripţie. În astfel de situaţii este înaintată acţiunea despre apărarea drepturilor persoanei juridice, şi nu a conducătorului ca persoană fizică.

3. Excepţiilde la regula generală de calculare a momentului de început al curgerii termenului de prescripţie sunt stabilite în însuşi CC RM. Mai întîi de toate excepţiile de la această regulă se conţin în articolul comentat (p.2-9), unele prevederi ale căruia au nevoie de precizări.

În obligaţiile cu indicarea termenului de executare a obligaţiei termenul de prescripţie începe să curgă la survenirea acestui termen, dacă executarea din partea debitorului nu a urmat. De exempli, dacă debitorul este obligat să restituie mijloacele băneşti în baza contractului de împrumut (art. 867 CC RM) la 10 mai 2003, atunci în cazul nerestituirii datoriei în acest termen şi în modul, prevăzut de contract, termenul de prescripţie începe să curgă de la 11 mai 2003. În cazul neexecutării obligaţiei cu indicarea termenului de executare are loc încălcarea dreptului creditorului bazat pe un ansamblu de împrejurări: creditorul cunoaşte despre încălcarea dreptului său (el nu poate să nu ştie despre aceasta), creditorului îi este cunoscut debitorul, este cunoscut termenul de xecutare de către debitor a obligaţiei, este cunsocut faptul neexecutării. În cazul obligaţiilor, îndreptate spre abţinerea de la acţiune ( obligaţia de a nu face), curgerea termenului de prescripţie începe din ziua încălcării acestei obligaţii – adică din momentul în care debitorul a săvîrşit careva acţiuni, de la care s-a obligat săs e abţină. Astfel în baza contractului de regizare, autorul s-a obligat să nu transmită regizia altui teatru, dar în pofida acestei obligaţii a săvîrşit această acţiune. Curgerea termenului de prescripţie începe din ziua în care primul teatru a flat sau trebuia să afle despre acest fapt, adică din momentul încălcării. Dreptul subiectiv poate apărea şi cu termen suspensiv sau rezolutoriu – adică în dependenţă de termenul sau împrejurarea, care poate să se petreacă sau să nu se petreacă în viitor. În calitate de condiţie poate apărea atît evenimentul, cît şi acţiunile persoanelor fizice şi juridice. În acelaşi timp ca condiţie pot servi acţiunile terţelor persoane, cît şi acţiunile participanţilor nemijlociţi la actul juridic. Momentul de apariţia a acestor drepturi şi obligaţii este considerat momentul survenirii termenului sau a condiţiei, indiferent de aceea cunoşteau părţile că condiţia s-a realizat sau nu. Aşa în contractul de vînzare-cumpărare un cetîţean vinde altei persoane un cîine de rasă cu condiţia că cîinele va aduce pe lume mai mult decît un ţînc sau cetăţeanul se obligă sub condiţie suspensivă să vîndă casa sa, dacă el va procura sau construi una nouă. Din momentul construirii casei noi la cumpărător apare dreptul de a cere transmiterea casei. Din momentul realizării condiţiei indicate se începe să curgă termenul de prescripţie, dacă de către vînzător nu este îndeplinită condiţia contractului.

Dacă termenul executării obligaţiei nu este indicat sau este condiţionat de momentul cererii din partea creditorului, atunci debitorul este obligat din momentul înaintării cererii de către creditor să-l execute în orice moment. De exemplu, persoana care a plasat la păstrare un bun este în drept

să-l ceară de la depozitar în orice moment (art. 1096 CC RM). În aşa situaţii curegerea termenului de prescripţie se începe din ziua următoare după înaintarea cererii de către creditor. Dacă executarea imediată nu decurge din lege, contract sau natura obligaţiei, debitorul este obligat să execute obligaţia în teremen de 7 zile din momentul prezentării cererii respective. La creditor, în cazul neexecutării obligaţiei în termen de 7 zile, apare dreptul la acţiune în ziua următoare şi din acest moment începe curgerea termenului de prescripţie.

Curgerea termenului de prescripţie la cererea părţii vătămate în acţiunile de răspundere civilă delictuală nu poate începe mai devreme de ziua , cînd partea vatămată a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului său şi a faptuitorului. Pînă ce părţii vătămate nu-i este cunoscut făptuitorul încăclcării, el este lipsit de posibilitatea înaintării acţiunii către făptuitorul încălcării, cu toate că despre faptul încălcării el este deja conştient. Doar din momentul cînd părţii vătămate i-a devenit cunoscut nu numai despre cauzarea prejudiciului, dar şi despre persoana ce l-a cauzat, începe să curgă termenul de prescripţie în acţiunile de răspundere civilă delictuală. Dacă părţii vătămate îi este cunoscut faptul cauzării prejudiciului, dar el nu conoaşte pîrîtul, curgerea termenului de prescripţie nu începe.

Actul juridic, săvîrşit cu aplicarea violenţei, se referă la grupul celor contestabile şi instnaţa este în drept la acţiunea părţii vătămate să-l declare nul. Violenţă este considerată cauzarea participantului la actul juridic de suferinţe fizice şi psihice cu scopul a-l determina la încheierea ctului juridic. Suferinţele fizice şi psihice pot fi cauzate pe calea violenţei şi faţă de persoanele apropiate celei participante la actul juridic. De exemplu, violenţă va fi considerat influenţarea ilegală asupra contragentului pe calea abuzului situaţiei de serviciu. Faţă de actele juridice, încheiate prin aplicarea violenţei, curgerea termenului de prescripţie se începe din ziua încetării acţiunilor de violenţă, sub influenţa cărora a fost încheiat actul juridic, şi nu din ziua încheierii lui.

Calcularea termenului de prescripţie în acţiunile de regres de asemenea are specificul său. Executarea obligaţiei solidare de către unul dintre debitori liberează ceilalţi codebitori de la executarea obligaţiei faţă de creditor, dar ei vor fi obligaţi să repare respectiv cheltuielile suportatedebitorului, care a executat obligaţia totalmente. Respectiv pentru debitorul ce a executat obligaţiafaţă de creditor calcularea termenului de prescripţie începe din momentul, cînd la el apare dreptul de a cere de la ceilalţi debitori. După logică dreptul de regres apare din momentul executării obligaţiei de bază. Dreptul de regres apare din momentul reparării daunei, cauzat de altă persoană. Legislaţia în vigoare nu admite examinarea acţiunilor de regres înainte de termen referitor la sumele încă nerestituite în baza obligaţiei de bază. De exemplu, curgerea termenului de prescripţie în acţiunea de regres a întreprinderii de comercializare către întreprinderea – producător al bunurilor necalitative, legat de restituirea cumpărătorului a preţului de comercializare a produsului, începe din ziua satisfacerii în termenul stabilit de către întreprinderea de comercializare a pretenţiilor cumpărătorului. Potrivit art. 1025 CC RM, cărăuşul capătă drept de regres doar după aceea ce el a a plătit pentru alţi cărăuşi repararea încărcăturii pierdute, pierite sau deteriorate. În baza contrcatului de factoring la debitor apare dreptul de regres dacă debitorul a efectuat plăţile factorului, iar factorul a efectuat plăţile aderentului. Debitorul posedă dreptul de reparare a prejudiciului doar de la aderent în cazul neexecutării de către el a obligaţiilor contractuale, şi nu de la factor, cu excepţia cazului, cînd factorul a efectuat plăţile aderentului, cu toate că cunoştea că obligaţiile n-au fost executate în conformitate cu prevederile contractului (art. 1298 CC RM). Curgerea termenului de prescripţie a debitorului în contrcatul de factoring se începe din ziua în care factorul a efectuat plăţile aderentului. Pretenţiile sale de regres debitorul le înaintează aderentului. Termenul pretenţiilor de regres ale statului către persoanele cu funcţie de răspundere ale organelor de cercetare penală, anchetă preliminară, procuraturii şi instanţelor de judecată începe să curgă din ziua reparării de către stat a prejudiciului în baza art. 1405 CC RM (p.2 art. 1415 CC RM) ş.a. Începutul curgerii termenului de prescripţie nu poate fi mai înainte decît apariţia dreptului de regres. Dreptul de regres către persoana, care a cauzat daune, apare la persoana, care a reparat aceste daune (art. 1415 p.1 CC RM). Pînă la repararea prejudiciului dreptul de regres nu apare. Respectiv şi termenul de prescripţie în obligaţia de regres nu începe să curgă. Aşa. P.2 art. 389 CNMC a RM stabileşte că în cazurile prevăzute de p.2 art. 306 (proprietarii de nave, vinovate de accident, răspund solidar faţă de terţele persoane pentru prejudiciile, legate de pierderea vieţii sau cauzării daunelor sănătăţii, printre altele proprietarul de navă, care a achitat o sumă superioară decît cea datorată, are dreptul la înaintarea pretenţiei în regres altor proprietari de nave) la înaintarea cerinţelor în regres se aplică termenul de prescripţie de un an, calculat din ziua achitării sumei respective.

Sub termenul de lucrări de construcţie curentă, în sensul art. 272 p.8 CC RM, trebuie de subînţeles nu lucrările de construcţie capitală ( înălţarea de clădiri şi construcţii) sau reconstrucţie capitală, ci astfel de lucrări de antrepriză ca cele de reparaţie, văruire, ş.a. lucrări similare. Pentru depistarea calităţii lucrărilor de construcţie curentă nu este nevoie de o perioadă de timp îndelungată şi de aceea curgerea termenului de prescripţie se începe odată cu expirarea a trei luni din momentul de la recepţia lucrărilor de construcţie curentă.

Curgerea termenului de prescripţie în acţiunea, rezultată din încălcarea de către o parte contractuală a condiţiei despre achitarea mărfii (lucrărilor, serviciilor) în rate, începe pentru fiecare rată în parte din ziua cînd persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului său. Termenul de prescripţie în acţiunile despre achitările succesive începe să curgă din momentul cînd fiecare plată devine exigibilă (din momentul apariţei dreptului respectiv). Este vorba despre obligaţiile, dreptul de a cere în care apare nu simultan, ci succesiv pe zile sau perioade ( de exemplu penalităţi sau procente pentru utilizarea banilor străini- art.869 CC RM, plata de arendă ş.a.). În contractul de antrepriză poate fi prevăzut că recepţia lucrărilor va fi executată pe părţi, dar executarea în contractul de antrepriză reprezintă un obiect unitar. De aceea, potrivit p.3 art. 968 CC RM, dacă contractul de antrepriză prevede recepţia lucrărilor pe părţi, curgerea termenului de prescripţie se începe de la data recepţiei lucrărilor în total.

4. În afară de excepţiile cuprinse în Codul Civil de la regula generală privind începutul termenului de prescripţie, alte reguli, care determină momentul de început al calculării termenului de prescripţie se conţin şi în alte legi. Astfel art. 389 CNMC, prevede că potrivit legislaţiei termenul de prescripţie se aplică în cazul înaintării pretenţiilor, apărute din contractul de transport maritim al pasagerilor, de acostare temporară a navelor, despre leasingul navei, despre acordarea serviciilor de loţman, despre asigurarea maritimă, cît şi a pretenţiilor, legate de actele juridice, încheiate cu căpitanul navei, cu repararea prejudiciului, cauzat de acroşarea navelor, cu efectuarea operaţiilor de salvare. Acest termen se calculează:

a) pentru revendicarile care nasc din contractul de transport

maritim de pasageri:

- privind pasagerul - de la data cind pasagerul a parasit sau trebuia sa paraseasca nava, iar daca revendicarea a fost expusa in legatura cu lezarea in timpul cursei a sanatatii lui, finalizata cu moartea, - din ziua decesului, insa in cel mult 3 ani de la data cind pasagerul a parasit nava;

- privind bagajele - de la data predarii sau de la data cind bagajele trebuiau predate;

b) pentru revendicarile care nasc din contractul de navlosire, de leasing, de remorcaj, de pilotaj, de asigurare maritima, din tranzactiile incheiate de comandant, in temeiul art.62, 72,73, - de la data aparitiei dreptului de a intenta actiune;

c) pentru revendicarile de reparatie a daunelor cauzate de abordajul navelor - de la data abordajului;

d) pentru revendicarile generate de operatiuni de salvare - de la data incheierii lor.

O modalitate deosebită de calculare a termenului de prescripţie este prevăzută de Legea cambiei a RM. Astfel termenul de prescripţie împotriva acceptantului, născut din cambia trată, este egal cu trei ani şi începe să curgă din ziua pentru plată. Termenul de prescripţie a deţinătorului cambiei împotriva andosanţilor şi trăagătorului este egal cu un an şi începe să curgă din ziua protestului, săvîrşit în termenul stability sau din ziua achitării în cazul notei “circuit fără cheltuieli”. Termenul de prescripţie a andosanţilor unul faţă de altul şi faţă de deţinătorul de cambia este egal cu şase luni, curgerea căruia începe din ziua în care andosantul a achitat cambia sau din ziua înaintării faţă de el a acţiunii (art.60).

Plenul CSJ al RM în Hotarîrea nr.9 din 23 februarie 1998 “Despre practica aplicării legislaţiei referitor la repararea prejudiciului cauzat sănătăţii” explică, că moment al apariţiei dreptului la acţiune referitor la repararea prejudiciului cauzat sănătăţii, se consideră ziua survenirii incapacităţii de muncă, cînd pătimaşul a fost lipsit de cîştigul obţinut anterior, fie recunoaşterea la pătimit a bolii profesionale, iar în cererile de recalculare a plăţilor lunar – ziua în care o aşa acţiune trebuia să fie îndeplinită în virtutea legii. În sensul Regulilor de reparare de către organizaţii, întreprinderi, a prejudiciului cauzat lucrătorilor, funcţionarilor prin leziuni sau altă daună adusă sănătăţii, în tmpul îndeplinirii de către aceştia a obligaţiilor de serviciu din 3 iulie 1984, în cazurile cauzării prejudiciului sănătăţii sau cauzarea morţii, termenul de prescripţie în acţiunile de restituire a pagubei aduse persoanelor aflate l aîntreţinerea celui decedat se calculează din ziua morţii pătimitului. Tremenul de prescripţie de trei ani referitor la repararea prejudiciului, în cazul dacă cauzarea leziunilor sau pierderea venitului nu coincid în timp, trebuie calculat din ziua pierderii venitului.

Reguli deosebite sunt stabilite pentru calcularea curgerii termenului de prescripţie în cazul pretenţiilor de apărare a drepturilor consumatorilor, din contractul de transport, înaintate faţă de cărăuş, cît şi în litigiile, legate de transporturile în traffic internaţional, în litigiile cu privire la dreptul de autor asupra invenţiilor, descoperirilor sau propunerilor de raţionalizator.