Colegiul de redacţIE

Munca în folosul comunităţii în Bucureşti şi Ilfov

Consecințele aplicării obligaţiei de a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii au fost puțin evaluate în România. Nu sunt suficiente studii care să arate percepţiile actorilor implicaţi în acest proces, pentru a putea construi o imagine privind implicațiile executării unei astfel de obligații. În acest context, am decis să realizez un studiu exploratoriu privind modul în care sunt realizate obligațiile de a presta munca neremunerată în folosul comunității la nivelul Capitalei. După mai multe tatonări, am ales ca acest studiu exploratoriu să se desfășoare la nivelul beneficiarilor care lucrează în cadrul Fundației pentru promovarea sancțiunilor comunitare.

Fundaţia pentru promovarea sancţiunilor comunitare (F.P.S.C.) a fost înfiinţată în 2008 în urma unui parteneriat cu organizaţia elveţiană Verein zur Entwicklung der Bewăhrungshilfe in Osteuropa (V.E.B.O. – Asociaţia pentru Dezvoltarea Probaţiunii în Europa de Est) cu scopul de a implementa şi coordona proiectul privind crearea unei noi locaţii în care să se desfăşoare munca neremunerată în folosul comunităţii. În cadrul Programului de Cooperare Elveţiano-Român pentru reducerea disparităţilor economice şi sociale în Uniunea Europeană extinsă, Fundaţia pentru Promovarea Sancţiunilor Comunitare, sprijinită de Ministerul Justiţiei şi de V.E.B.O., a reuşit să obţină finanţarea necesară pentru continuarea proiectului pentru încă 45 de luni trei ani mai târziu (Fundaţia pentru promovarea sancţiunilor comunitare, s.a.).

Investigațiile realizate la nivelul beneficiarilor din București care au primit obligația prestării muncii în folosul comunității și-au propus să răspundă la întrebările: Cum evaluează munca neremunerată în folosul comunităţii beneficiarii acesteia? Care este opinia consilierilor de probaţiune despre această obligaţie? Care sunt dificultăţile întâmpinate în punerea în executare a muncii neremunerate în folosul comunităţii? Care sunt sugestiile pentru optimizarea acestei obligaţii?

Metodologie

Cercetarea de tip exploratoriu (Babbie, 2010) a avut ca scop analiza modului în care obligaţia de muncă neremunerată în folosul comunităţii din Bucureşti este percepută atât de beneficiarii acestei măsuri, cât şi de consilierii de probaţiune care se ocupă cu supravegherea acestor persoane.

Obiectivele cercetării au vizat:

1. 
   Identificarea modului în care beneficiarii care au primit obligaţia de muncă neremunerată evaluează această obligaţie.
   
2. 
   Identificarea modului în care consilierii de probaţiune apreciază implementarea acestei măsuri (consecinţele pozitive şi negative ale aplicării măsurii).
   
3. 
   Identificarea vulnerabilităţilor implementării muncii neremunerate în folosul comunităţii.
   
4. 
   Identificarea sugestiilor pentru îmbunătățirea punerii în executare a obligației.
   

Pentru îndeplinirea scopurilor şi obiectivelor cercetării, am realizat o cercetare exploratorie la nivelul Bucureştiului şi judeţului Ilfov. Ancheta realizată a presupus realizarea unor interviuri individuale semi-structurate cu beneficiari ai obligației de a presta muncă în folosul comunității și interviuri cu consilierii de probațiune. Informațiile rezultate din interviuri au fost completate cu datele din timpul observaţiei non-participative realizate la locul de desfăşurare al muncii neremunerate în folosul comunităţii și de la Serviciul de Probațiune Ilfov. Au fost analizate interacţiunile atât între clienţi, cât şi pe cele între clienţi şi supraveghetori. În cazul Serviciului de probaţiune Ilfov, am observat interacţiunea dintre beneficiari şi consilierii de probaţiune.

Beneficiarii obligației de muncă în folosul comunității
Au fost realizate interviuri cu 16 beneficiari care prestau munca în folosul comunității în cadrul Fundaţiei pentru promovarea sancţiunilor comunitare. Subiecții (15 bărbați și o femeie) au avut vârste cuprinse între 21 şi 63 de ani. Nivelul lor de educație a fost diferit, doar cinci dintre ei aveau studii superioare. Printre tipurile de infracțiuni pentru care au fost condamnați s-au numărat: furt, tâlhărie, trafic şi posesie droguri, conducere sub influenţa băuturilor alcoolice, falsificări de carduri şi buletine, trafic de influenţă şi corupţie.

Ghidul de interviu adresat beneficiarilor a fost structurat astfel încât să permită culegerea unor informații privind munca prestată în cadrul fundaţiei, opinii despre obligaţie în general şi utilitatea acesteia, opinia despre judecător, avocat, consilier de probaţiune şi supraveghetori, relaţia cu cei alături de care execută obligaţia, problemele întâmpinate atât la instituţia în care se desfăşoară munca neremunerată în folosul comunităţii, cât şi în viaţa lor de zi cu zi de când au început prestarea acesteia, ce îşi doresc să se schimbe şi perspective de viitor, după îndeplinirea obligaţiei. Înainte de începerea interviului propriu-zis, fiecare dintre beneficiari a completat o declaraţie pe propria răspundere, prin care îşi exprima acordul pentru acordarea interviurilor. Pe parcursul interviurilor, am întâmpinat şi câteva dificultăţi: locul în care am discutat cu beneficiarii era în dreptul uşii şi treceau multe persoane pe lângă noi, unii dintre ei simţind nevoia să se oprească din vorbit când acest lucru se întâmpla; era foarte multă gălăgie, din cauza aparatelor folosite şi a componentelor dezmembrate; era destul de frig, deşi aveau sisteme de încălzire, acestea nu aveau cum să facă faţă, hala fiind foarte înaltă şi cu pereţii foarte subţiri, din metal. Unii dintre respondenţi au fost reticenţi în a-mi răspunde la întrebări.

Consilierii de probațiune
Datorită supraaglomerării cu dosare a consilierilor de probațiune a fost dificil de realizat interviuri cu această categorie profesională. Încercarea mea de a realiza interviuri cu consilierii de probațiune din Serviciul București s-a dovedit a fi nerealizabilă. Doar Serviciul de Probațiune Ilfov a manifestat mai multă disponibilitate şi astfel am reușit să realizez interviuri cu 4 consilieri de probaţiune. Numărul mic de consilieri de probațiune care au participat la investigațiile privind munca în folosul comunității face ca rezultatele investigației să fie limitate. Rămâne ca cercetările viitoare să confirme/infirme rezultatele cercetării.

Ghidul de interviu aplicat consilierilor de probaţiune conţine 14 întrebări despre activitatea lor în ceea ce priveşte obligaţia de muncă neremunerată în folosul comunităţii şi dificultăţile întâmpinate, părerea despre aceasta, relaţia cu persoanele supravegheate şi raportarea la aceştia şi sugestii pentru îmbunătăţirea aplicării obligaţiei. Cea mai mare problemă întâmpinată în timpul interviurilor cu consilierii de probaţiune a fost lipsa de timp a acestora.