b) Problema Esplanadei Templului şi a Ierusalimului de est
Conform opiniei palestiniene, Barak a susţinut în cursul tratativelor o poziţie favorabilă coloniştilor evrei. În special propunerile israeliene cu privire la Esplanada Templului (Haram el-Sharif) a provocat neîncrederea palestinienilor: fără să fi existat o asemenea cerere înainte, Barak a cerut ca să le fie permis evreilor să se poată ruga pe Esplanada Templului21. Arafat a refuzat categoric. Atunci, americanii au venit cu propria lor propunere: statul evreu să deţină suveranitatea, iar statul palestinian custodia Esplanadei (garantată de un comitet internaţional, constituit din Consiliul de Securitate ONU şi Maroc). Dar şi această propunere a fost respinsă de palestinieni. Drept urmare, s-a propus existenţa a două tipuri de suveranitate asupra Esplanadei: una „custodială” (a statului palestinian) şi una „reziduală” (a statului evreu). Pe de altă parte, oraşul Ierusalim ar fi urmat să fie împărţit în cartiere cu suveranitate şi sisteme juridice diferite: cartierele evreieşti şi armean să fie sub suveranitate israeliană, iar cele musulmane şi creştine (nearmean) să fie sub suveranitate palestiniană (în înţelesul american şi israelian). Suveranitate palestiniană neîngrădită ar fi urmat să fie extinsă doar în trei vechi comune palestiniene care nu au făcut parte din vechiul Ierusalim de est (de sub administraţia iordaniană).
c) Problema refugiaţilor
http://en.wikipedia.org/wiki/Camp_David_2000_Summit
http://www.monde-diplomatique.fr/cartes/taba2001
Dostları ilə paylaş: |