˝Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei˝

La data efectuării verificărilor, pe rolul instanţei se aflau 2484 de dosare civile şi 5 dosare penale în care judecata a fost suspendată.

I.2 Situaţia resurselor umane

Pentru Judecătoria Oradea, în schema de personal sunt prevăzute 33 de posturi de judecător, ocupate integral în cursul anului 2008.

La 31 decembrie 2008 au devenit vacante 10 posturi, ca urmare a promovării la Tribunalul Bihor (8 posturi), a pensionării (1 post) şi a transferării la altă instanţă (1 post).

La începutul anului 2009, din cele 33 de posturi de judecători prevăzute în schemă, erau ocupate 23. Pe parcursul anului au devenit vacante alte 7 posturi: prin promovare, pensionare, eliberare din funcţie sau deces. Din totalul celor 17 posturi, astfel vacante, au fost ocupate 9 posturi, majoritatea în al doilea semestru al anului 2009.

La începutul anului 2010, din totalul de 33 posturi prevăzute în schemă erau ocupate 24 de posturi, la care s-au mai adăugat încă 6 (3 în luna februarie şi 3 în luna iulie 2010), însă, la finele anului funcţionau în fapt doar 27 de judecători (urmare a unei numiri la o altă instanţă, a unei promovări şi a unei suspendări a activităţii, pentru creştere copil).

În anul 2011, din cele 33 de posturi ocupate, 2 s-au vacantat în luna februarie, urmare a numirii judecătorilor respectivi la alte instanţe (Bucureşti şi Timişoara), alte 4 posturi au devenit vacante prin promovarea judecătorilor la Tribunalul Bihor, începând cu data de 1 iulie 2011, corelativ vacantării fiind ocupate 11 posturi, astfel că, în mod constant, pe parcursul anului 2011, la Judecătoria Oradea şi-au desfăşurat activitatea 32 de judecători.

În ceea ce priveşte situaţia personalului auxiliar de specialitate, fluctuaţiile au fost mai reduse, constatându-se că, din 43 de posturi aprobate, numărul celor efectiv ocupate nu a coborât sub 40, iar din noiembrie 2010 şi până la data verificărilor schema a fost completă.

SECŢIA PENALĂ

I.1.Analiza indicatorilor statistici şi a resurselor umane aflate la dispoziţia secţiei.

1. 
   Analiza indicatorilor statistici.
   

La Secţia penală a Judecătoriei Oradea, în anul 2010 s-a înregistrat un număr total de 1.845 dosare nou intrate, la care adăugându-se stocul de 696 dosare rămase din anul 2009, rezultă un volum total de activitate de 2.541 dosare. În cursul anului 2010 au fost soluţionate 1.957 de dosare, înregistrându-se o operativitate la nivelul secţiei de 77%. Încărcătura a fost în anul 2010 de 423 dosare/judecător, încărcătură ce se situează sub cea pe instanţă, care a fost de 1.386 dosare/judecător.

În anul 2011, în perioada 1 ianuarie – 1octombrie 2011, s-a înregistrat un număr de 1.097 dosare nou intrate, rezultând un volum total de 1.628 de dosare, prin adăugarea stocului de 531 dosare rămase nesoluţionate în anul 2010. În aceeaşi perioadă s-au soluţionat 1.114 dosare, înregistrându-se o operativitate la nivelul secţiei de 68,6%. Încărcătura în perioada analizată a fost de 232 dosare/judecător, situată sub media pe instanţă, de 710 dosare/judecător.

Volumul de activitate înregistrat la Secţia penală este unul rezonabil, la fel ca şi încărcătura pe judecător, acestea neputându-se constitui în cauze în sine care să ducă la tergiversarea soluţionării dosarelor înregistrate pe rolul secţiei.

Tot referitor la volumul de activitate, trebuie făcută precizarea că, deşi la nivelul Judecătoriei Oradea se aplică programul privind volumul optim de muncă şi calitatea activităţii în instanţe, acest program nu a avut efect asupra duratei primului termen de judecată fixat pentru dosarele nou intrate la Secţia penală, în perioada iunie 2009-septembrie 2011, durata medie a primului termen de judecată acordat ca urmare a repartizării aleatorii fiind de o lună. Prin urmare, aplicarea programului privind volumul optim de muncă şi calitatea activităţii în instanţe nu a avut efect asupra termenului rezonabil de soluţionare a cauzelor înregistrate în materie penală.
B. Resursele umane.

În ce priveşte numărul de judecători care funcţionează în cadrul Secţiei penale, acesta a fost, în medie, de 7 judecători în perioada de referinţă, număr care asigură necesarul de resurse umane al secţiei, raportat la volumul de activitate.

Referitor la completele constituite la nivelul secţiei, din datele puse la dispoziţie de conducerea Judecătoriei Oradea rezultă că, în anul 2010, prin Hotărârea Colegiului de conducere al Judecătoriei Oradea nr. 1/5.01.2010, au fost constituite 8 complete: C… penal – judecător ..., C… penal – judecător ..., C… penal – judecător ..., C… penal – judecător ..., C… penal – judecător …, C… penal – judecător …, C… penal – judecător ..., şi C… penal – judecător ... Pe parcursul anului, componenţa completele C…, C…, C…, C…, C… s-a păstrat. Completul C3 penal a fost asigurat de judecătorul M. O. până la data de 15 iunie 2010, iar după această dată, ca urmare a promovării judecătorului la Tribunalul Bihor, a fost preluat de judecătorul A.I.. Completele C7 şi C10 s-au desfiinţat începând cu data de 5 iulie 2010, după ce judecătorii care le-au asigurat componenţa, în urma promovării examenului de capacitate, au fost numiţi la alte instanţe. La nivelul secţiei, în aceeaşi perioadă, au funcţionat 2 complete specializate în judecarea cauzelor de corupţie (P1 şi P5), 4 complete specializate în judecarea cauzelor cu minori (P2, P3, P4 şi P9), două dintre completele secţiei fiind asigurate de judecători stagiari (P7 şi P10).

Pentru anul 2011, la sfârşitul anului 2010 au fost constituite 6 complete: P1, P2, P3, P4, P5, P9, cu aceeaşi componenţă ca aceea din anul 2010. Începând cu data de 7 februarie 2011, componenţa completului penal 1 s-a modificat, ca urmare a numirii ca membru CSM a judecătorului D.C., dosarele de pe acest complet fiind preluate de judecătorul T.N.C.. De asemenea, începând cu data de 4 aprilie 2011 s-a înfiinţat completul penal 6, a cărui componenţă este asigurată de judecătorul I. E.. Începând cu data de 12 iulie 2011 s-au înfiinţat completele: penal 10, penal 22, penal 23 şi penal 24, a căror componenţă este asigurată de judecătorii stagiari ce au fost repartizaţi la Judecătoria Oradea. Componenţa completelor specializate s-a menţinut.

Din analiza componenţei completelor pentru anul 2010 şi 2011 se poate trage concluzia că, deşi în perioada de referinţă, au fost înfiinţate sau desfiinţate unele complete, totuşi nu s-au înregistrat fluctuaţii mari de personal şi modificări de substanţă ale componenţei completelor constituite din judecători definitivi, care să aibă efect negativ asupra duratei de soluţionare a cauzelor.
I.2.Soluţionarea cauzelor în termene rezonabile. Evidenţierea cauzelor care au condus la întârzierea judecăţii.

La data efectuării verificărilor, la Secţia penală a Judecătoriei Oradea s-a constatat existenţa unui număr de 63 de dosare mai vechi de un an de la data înregistrării în sistem.

Dintre cele 63 de dosare mai vechi de un an: un dosar avea o vechime mai mare de 10 ani (dosarul nr.…./271/2000), un dosar avea o vechime între 5 ani şi 10 ani (dosar nr.…./271/2006), 7 dosare aveau o vechime cuprinsă între 3 ani şi 5 ani (dosar nr.…./271/2008, dosar nr.…./271/2008, dosar nr.…./271/2008, dosar nr.…./271/2008, dosar nr.…./271/2008, dosar nr.…./271/2008, dosar nr. …./271/2008) şi 54 de dosare aveau o vechime cuprinsă între un an şi 3 ani.

Cele 63 dosare erau distribuite pe completele Secţiei penale astfel: 18 dosare se aflau pe rolul completului C1 penal – judecător T. N.C., o parte din dosare fiind preluate de la judecătorul D.C.; 5 dosare se aflau pe rolul completului C2 penal, prezidat de judecătorul C.C.J.; 11 dosare se aflau pe rolul completului C3 penal, prezidat de judecătorul A.I.; 7 dosare se aflau pe rolul completului C4 penal, prezidat de judecătorul C. D A.; 11 dosare se aflau pe rolul completului C5 penal, prezidat de judecătorul R. M.; 1 dosar se afla pe rolul completului C6 penal, prezidat de judecătorul I.E.S. şi 10 dosare se aflau pe rolul completului C9 penal, prezidat de judecătorul B. O. D..

Pe rolul celorlalte complete penale: C10 - prezidat de judecătorul B. G., C22 – prezidat de judecătorul H.R., C23 – prezidat de judecătorul I.M. şi C24 – prezidat de judecătorul B.T, nu se înregistrau cauze mai vechi de un an, dată fiind şi înfiinţarea recentă a acestor complete (completele au fost înfiinţate începând cu data de 12 iulie 2011, conform Hotărârii Colegiului de conducere al Judecătoriei Oradea nr.8/2011), precum şi competenţa lor redusă, având în vedere că judecătorii care le prezidează sunt stagiari.

Verificarea dosarelor mai vechi de un an de la data înregistrării în sistem, aflate pe rolul Secţiei penale a Judecătoriei Oradea a relevat existenţa atât a unor cauze de amânare neimputabile instanţei, cât şi a unor cauze imputabile instanţei.

1. 
   Cauze de amânare neimputabile instanţei.
   

Verificarea dosarelor mai vechi de un an aflate pe rolul Secţiei penale a Judecătoriei Oradea a relevat existenţa următoarelor cauze obiective de amânare:

- imposibilitatea aducerii la judecată a inculpaţilor aflaţi în stare de arest sau de detenţie şi a îndeplinirii procedurii de citare cu aceştia.

Imposibilitatea aducerii la judecată a inculpaţilor privaţi de libertate are efect asupra soluţionării cauzelor în termen rezonabil, în special în situaţia în care inculpatul este arestat sau deţinut în altă cauză şi se află în stare de detenţie sau arest în străinătate. Această cauză de tergiversare constituie efectul dispoziţiei restrictive cuprinse în art.314 A.1 şi 2 Cod procedură penală, care prevede că judecata nu poate avea loc în lipsa inculpatului care este deţinut sau arestat. De asemenea, în situaţia în care unii inculpaţi se află în centre de reabilitare în străinătate, în alte ţări decât cele din Europa, procedura de citare se îndeplineşte cu dificultate.

Spre exemplu, în dosar nr. …./271/2008, la termenul din 20 mai 2010 se învederează instanţei faptul că unul dintre inculpaţi se află în stare de detenţie în străinătate, situaţie faţă de care judecătorul efectuează o adresă către INTERPOL pentru a afla situaţia inculpatului, adresă ce este retransmisă la termenul din 24 iunie 2010, faţă de lipsa răspunsului. Din răspunsul INTERPOL, depus la termenul din 23 septembrie 2010 rezultă că unul dintre inculpaţi se află în stare de deţinere într-un stat membru al Uniunii Europene, unde execută o pedeapsă şi urmează să fie eliberat la data de 21.03.2011. Judecătorul, în această situaţie, acordă un termen de 7 luni – la 7 aprilie 2011 – termen situat după data eliberării inculpatului. Sigur că judecătorul avea posibilitatea de a efectua o cerere de asistenţă juridică internaţională pentru audierea inculpatului prin videoconferinţă, în temeiul art.10 A.9 din Convenţia privind asistenţa judiciară reciprocă în materie penală între Statele Membre ale Uniunii Europene adoptată la 29 mai 2000, în temeiul art.34 din T.U.E., convenţie la care România a devenit parte odată cu aderarea sa la U.E., însă, având în vedere că prezenţa inculpatului deţinut, chiar şi în altă cauză, la judecată este obligatorie pe parcursul întregului proces, ar însemna ca sistemul de videoconferinţă să fie utilizat pentru fiecare termen de judecată, pentru a asigura participarea inculpatului şi la administrarea probelor. În speţa de faţă, această procedură ar fi durat mai mult decât perioada de timp până la care inculpatul urma să fie eliberat, astfel încât judecătorul a optat pentru amânarea cauzei pentru un termen situat după data liberării. O situaţie similară se întâlneşte în dosarul nr.…./271/2009.

La fel, în dosar nr.…./271/2009, inculpatul, iniţial, s-a aflat în Penitenciarul Târgu Mureş, de la care nu a fost transferat pentru a fi prezentat în faţa instanţei, întrucât avea afaceri judiciare la mai multe instanţe din ţară, după care, la termenul din 29 noiembrie 2009 se învederează instanţei că, printr-o hotărâre a Curţii de Apel Cluj s-a admis extrădarea inculpatului în Ungaria, acesta fiind încarcerat într-un penitenciar din această ţară. Cauza s-a amânat exclusiv pentru motivul imposibilităţii aducerii inculpatului la judecată, la termenul din 7 septembrie 2010 învederându-se instanţei că inculpatul a solicitat transferul său în România, iar la termenul din 11 octombrie 2011 instanţa fiind informată că cererea inculpatului urmează să fie judecată la Curtea de Apel Bucureşti la 27 octombrie 2011. Cauza se află încă pe rol, nefiind efectuat nici un act procedural, datorită lipsei inculpatului de la judecată.

De asemenea, în dosar nr. …./271/2008, având ca obiect revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, la termenul din 27 noiembrie 2008 INTERPOL informează instanţa că inculpatul se află în Ecuador, într-un centru de reabilitare socială. De la acest termen, cauza s-a amânat 3 ani, fiind încă pe rol, exclusiv datorită lipsei de procedură cu inculpatul.

- comportamentul părţilor, martorilor, experţilor, avocaţilor;

O primă situaţie identificată din verificarea dosarelor penale cu o vechime mai mare de un an aflate pe rolul Secţiei penale a Judecătoriei Oradea este cea a utilizării de către inculpaţi sau apărătorii acestora a dispoziţiilor art.320¹ Cod procedură penală, referitoare la recunoaşterea vinovăţiei, în scopul tergiversării judecăţii.

Spre exemplu, în dosarul nr.…./271/2010, la termenul din 3 martie 2011 se formulează de către inculpaţi o cerere privind aplicarea procedurii speciale prevăzute de art.320¹ Cod procedură penală, procedură introdusă prin Legea nr.202/2010. La termenul din 31 martie 2011 se reiterează cererea, pentru ca, la termenul din 19 mai 2011 să se constate că inculpatul care se afla în Italia nu a transmis înscrisul notarial care să ateste recunoaşterea vinovăţiei şi, faţă de încercarea inculpaţilor de a tergiversa judecata, să se respingă cererea de aplicare a dispoziţiilor art.320¹ Cod procedură penală. Astfel, cercetarea judecătorească a început în cauză abia la termenul din 19 mai 2011.

La fel, în dosarul nr.…./271/2010, după ce inculpaţii au fost prezenţi la termenele de judecată din 10 februarie 2011 şi 10 martie 2011, la termenul din 14 aprilie 2011, unul dintre inculpaţi lipseşte, însă apărătorul acestuia solicită amânarea pentru ca inculpatul să beneficieze de prevederile art.320¹ Cod procedură penală, prevederi invocate şi de ceilalţi inculpaţi la termenul anterior. La termenul următor însă (termenul din 12 mai 2011), doi dintre inculpaţi arată că nu recunosc săvârşirea faptelor, iar cel de-al treilea se prevalează de dreptul la tăcere. Astfel, datorită comportamentului inculpaţilor, cauza s-a amânat succesiv la 3 termene de judecată, fără a se începe cercetarea judecătorească în cauză.

O altă situaţie se referă la neprezentarea la judecată a martorilor sau inculpaţilor, în vederea audierii, chiar dacă se efectuează de către judecător demersurile procedurale în acest sens.

În dosarul nr.…./271/2010, deşi martorii au fost citaţi cu mandat de aducere la fiecare termen, nu au fost prezentaţi, cauza amânându-se succesiv la termenele din 23 iunie 2011, 22 septembrie 2011, 27 octombrie 2011, în vederea administrării probei testimoniale încuviinţate în cauză. La fel, în dosarul nr.…./271/2010, martorii au fost încuviinţaţi la termenul din 1 februarie 2011, însă, deşi au fost citaţi cu mandat de aducere, nu s-au prezentat succesiv la termenele din 1 martie 2011, 12 aprilie 2011, 17 mai 2011 şi 21 iunie 2011 şi 13 septembrie 2011. Aceeaşi situaţie se întâlneşte şi în dosarul nr.…./271/2010, administrarea probei testimoniale s-a încuviinţat la termenul din 22 februarie 2011, cauza amânându-se succesiv la termenele din: 22 martie 2011, 26 aprilie 2011, 24 mai 2011, fără ca martorii, deşi citaţi cu mandat de aducere, să fie prezentaţi.

O a treia situaţie identificată se referă la faptul că avocaţii părţilor nu-şi asigură substituirea în caz de absenţă, situaţie care are drept consecinţă amânarea cauzelor, mai ales atunci când asistenţa juridică este obligatorie.

Situaţii de acest fel s-au întâlnit în următoarele dosare: dosar nr.…./271/2009, dosar nr.…./271/2010, dosar nr.…./271/2010, dosar nr.…./271/2010.

- invocarea unor excepţii de neconstituţionalitate, urmată de suspendarea cauzei;

Această cauză de tergiversare a soluţionării dosarelor se întâlneşte în acele dosare în care excepţiile de neconstituţionalitate s-au invocat anterior abrogării prin Legea nr.177/2010 a A.6 al art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi a A.6 al art.303 Cod procedură penală.

Spre exemplu, în dosarul nr.…./271/2009, la termenul din 7 iunie 2010 a fost invocată o excepţie de neconstituţionalitate, fiind respinsă solicitarea de trimitere a cauzei la Curtea Constituţională în vederea judecării excepţiei. În urma admiterii de către Tribunalul Bihor a recursului declarat împotriva încheierii prin care s-a respins solicitarea de sesizare a Curţii Constituţionale, dosarul a fost transmis Curţii la data de 27 septembrie 2010, pentru soluţionarea excepţiei ridicate, la aceeaşi dată dispunându-se şi suspendarea judecăţii. După aproximativ un an, respectiv la data de 11 octombrie 2011, excepţia încă nu era soluţionată, iar cauza nu fusese încă repusă pe rol.

La fel, în dosarul nr.…./271/2010, la termenul din 21 mai 2010 se invocă o excepţie de neconstituţionalitate, dosarul fiind trimis la Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei la data de 2 iulie 2010, dată la care s-a dispus şi suspendarea cauzei. Cauza a stat în nelucrare mai bine de un an, până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, fiind repusă pe rol şi fixându-i-se termen de judecată la 7 octombrie 2011.

- depunerea cu întârziere a rapoartelor de expertiză.

Un aspect rezultat din verificări este acela al depunerii cu mare întârziere a rapoartelor de expertiză, în special a celor de expertiză criminalistică.

Spre exemplu, în dosar nr.…./271/2009, la termenul din 12 mai 2011 se încuviinţează efectuarea unui raport de contraexpertiză de către I.N.E.C., instituţie care, la termenul din 23 iunie 2011, printr-o adresă, învederează instanţei că expertiza urmează a fi efectuată într-un termen de 10 luni de la data achitării costului acesteia, dosarul aflându-se şi în prezent pe rol datorită nedepunerii raportului de expertiză, probă care este singura ce mai trebuie administrată în cauză. La fel, în dosar nr.…./271/2010 proba cu expertiza criminalistică este încuviinţată la 14 martie 2011, iar printr-o adresă aflată la fila 80 dosar I.N.E.C. aduce la cunoştinţă instanţei că expertiza va intra în lucru abia în cursul lunii decembrie 2011, printr-o nouă adresă, aflată la fila 85 dosar I.N.E.C. să învedereze instanţei că depunerea raportului de expertiză va avea loc după 6 luni de la darea sa în lucru. Cauza s-a amânat la mai multe termene pentru lipsa raportului, care încă nu era depus la dosar la termenul din 19 septembrie 2011.

În mod similar, în dosar nr.…./271/2010, s-a încuviinţat efectuarea unei expertize criminalistice de către L.I.E.C. Timişoara, la termenul din 9 noiembrie 2010, cauza amânându-se succesiv la termenele din : 1 februarie 2011, 22 martie 2011, 5 aprilie 2011, 19 aprilie 2011, 31 mai 2011 şi 13 septembrie 2011 doar pentru lipsa raportului de expertiză, care a fost depus în final la termenul din 11 octombrie 2011. Aceeaşi situaţie se întâlneşte şi în dosarul nr. …./271/2009, în care efectuarea unui raport de contraexpertiză de către L.I.E.C. Timişoara s-a încuviinţat la 20 octombrie 2010, raportul fiind depus la un an de la data încuviinţării probei, respectiv la 14 octombrie 2011.

B. Cauze de amânare imputabile instanţei.

Urmare a verificării dosarelor mai vechi de un an aflate pe rolul completelor penale constituite la nivelul Judecătoriei Oradea au rezultat următoarele cauze subiective care au condus la tergiversarea judecăţii:

- administrarea probelor în etape, aplicarea defectuoasă a normelor procedurale care prevăd modul în care se administrează probele în procesul penal şi nesancţionarea atitudinii culpabile a participanţilor la procedurile judiciare.

În dosar nr. …./271/2008 (Completul 1 penal–judecător O G), la termenul din 22 ianuarie 2009 se încuviinţează probele solicitate de reprezentantul parchetului şi, fără a se motiva în vreun fel, se prorogă discutarea încuviinţării probei cu încă un martor; ulterior, după ce s-au acordat 4 termene de judecată pentru administrarea probelor încuviinţate (2 aprilie 2009, 11 iunie 2009, 10 septembrie 2009, 22 octombrie 2009), la termenul din 28 ianuarie 2010, cauza este preluată de un alt judecător (judecător C D), care este nevoit să pună în discuţie proba cu un martor a cărei discutare s-a prorogat şi o încuviinţează, pentru ca, la termenul din 8 aprilie 2010 să dispună administrarea probei cu referatul de evaluare cu privire la unul dintre inculpaţi şi a probei cu înscrisuri referitoare la locul de muncă al aceluiaşi inculpat; apoi, abia la termenul din 15 septembrie 2011, după acordarea altor 6 termene de judecată (20 mai 2010, 24 iunie 2010, 23 septembrie 2010, 7 aprilie 2011, 19 mai 2011, 23 iunie 2011), un alt judecător (judecător T N) efectuează o adresă pentru actualizarea fişelor de cazier ale inculpaţilor, în condiţiile în care judecătorul a preluat cauza de la termenul din 7 aprilie 2011.

În dosar nr. …./271/2010 (Completul 1 penal), la termenul din 22 iulie 2010 este încuviinţată proba cu audierea unor martori din rechizitoriu, pentru ca, la termenul din 20 ianuarie 2011, un alt judecător (judecător C D A) să dispună efectuarea unui referat de evaluare cu privire la inculpaţi şi să încuviinţeze suplimentarea probatoriului cu încă un martor din rechizitoriu. La termenul din 3 martie 2011, cauza este preluată de un alt judecător (judecător T N), care, faţă de conţinutul referatului de evaluare din care rezultă că inculpatul se află în stare de detenţie, dispune, motivat, refacerea probatoriului. Ulterior, la termenul din 12 mai 2011, la cererea unuia dintre apărători, se efectuează adresă la I.P.J. Bihor pentru a se afla dacă inculpatul avea permis de conducere valabil eliberat de către autorităţile din Republica Cehia, pentru ca, la termenul din 30 iunie 2011 reprezentantul parchetului să solicite din nou suplimentarea probatoriului cu martorii din rechizitoriu care nu au fost audiaţi, probă încuviinţată de judecător printr-o motivare formală.

În dosar nr.…./271/2010 (Complet 1 penal-judecător T N), la termenul din 2 decembrie 2010 se solicită de către reprezentantul parchetului audierea a 6 martori din rechizitoriu, cerere încuviinţată de instanţă, citându-se, în vederea audierii numai 3 dintre aceştia, urmând ca ceilalţi 3 martori să fie citaţi pentru un termen viitor. Ulterior, la termenul din 30 iunie 2011 se solicită de către reprezentantul parchetului administrarea probei cu martorii din rechizitoriu care nu au fost încuviinţaţi, cerere care este încuviinţată de instanţă, pe baza unei motivări formale de genul: „apreciind utilă şi concludentă cauzei audierea martorilor”; totodată, este prorogată succesiv, la termenele din 30 iunie 2011, 29 septembrie 2011, 27 octombrie 2011 şi 17 noiembrie 201, pronunţarea cu privire la solicitarea reprezentantului parchetului de a se audia încă doi martori, care nu au fost cuprinşi în rechizitoriu.

Aceeaşi situaţie se întâlneşte şi în dosarul nr.…./271/2010 aflat pe rolul aceluiaşi complet, o parte din probele cu martorii din rechizitoriu fiind încuviinţate la termenul din 12 mai 2011, pentru ca ulterior, la termenul din 8 septembrie 2011 să se solicite de către reprezentantul parchetului citarea şi a celorlalţi martori din rechizitoriu, cerere pe care instanţa o încuviinţează, fără a se pune în discuţie suplimentarea probaţiunii.

În dosar nr. …./271/2010 (Completul penal 9-judecător B.O.D.), la termenul din 2 iunie 2010 se încuviinţează probele propuse de reprezentantul parchetului, de reprezentantul părţilor vătămate şi de inculpaţi, iar la termenul din 8 septembrie 2010 se administrează parte din probatoriul încuviinţat. La termenul din 6 octombrie 2010 se solicită de către apărătorul părţilor vătămate o expertiză medico-legală şi, în condiţiile în care partea vătămată a cărei expertizare s-a cerut şi apărătorul acesteia au fost prezenţi şi la termenul din 2 iunie 2010 la care s-au încuviinţat probele, instanţa, fără a motiva, admite cererea de efectuare a expertizei medico-legale astfel solicitată. La termenul din 10 noiembrie 2010 se constată că partea vătămată nu s-a prezentat la S.M.L. Oradea pentru expertizare, acordându-se un nou termen pentru depunerea raportului de expertiză. Raportul se depune la termenul următor-8 decembrie 2010-acordându-se termen pentru studierea acestuia. La termenul din 2 februarie 2011 inculpata lipseşte din motive medicale, iar la termenul următor, 9 martie 2011, solicită efectuarea unui nou raport de expertiză medico-legală, cerere pe care instanţa o admite, fără a motiva măsura potrivit art.125 Cod procedură penală care prevede că efectuarea unui nou raport de expertiză se dispune dacă instanţa are îndoieli cu privire la exactitatea concluziilor raportului de expertiză.

În dosar nr.…./271/2010 (Complet penal 3-judecător A I), la termenul din 1 februarie 2011 se solicită de către procuror administrarea probei cu doi martori, aceeaşi solicitare făcând-o şi apărătorul inculpatului. Probele sunt încuviinţate şi se acordă succesiv termene la: 12 aprilie 2011, 17 mai 2011, 21 iunie 2011 şi 13 septembrie 2011 pentru audierea martorilor care, deşi citaţi cu mandat, nu se prezintă în cauză. Instanţa nu dă eficienţă dispoziţiilor art.327 A.3 Cod procedură penală şi, la termenul din 11 octombrie 2011, fără să se fi administrat probele încuviinţate anterior, pune în discuţie din oficiu administrarea probei cu încă doi martori şi a probei cu efectuarea testului poligraf de către inculpat. Instanţa nu motivează necesitatea suplimentării probaţiunii în modul arătat, în condiţiile în care proba cu testul poligraf nu este enumerată printre mijloacele de probă ce se administrează în cadrul procesului penal şi care sunt prevăzute de dispoziţiile cuprinse în Capitolul II, Titlul III din Codul de procedură penală.

În dosar nr.…./271/2010 (Complet penal 3-judecător A I), la termenul din 9 noiembrie 2010 se solicită de către apărătorul inculpatului efectuarea unei adrese către organele de poliţie pentru a se clarifica situaţia permisului de conducere al inculpatului, probă ce este încuviinţată de instanţă. Deşi se acordă un termen lung, de două luni şi jumătate, la termenul din 18 ianuarie 2011 I.P.J. Bihor nu răspunde solicitării instanţei, cauza amânându-se pentru acest motiv la termenul din 22 februarie 2011, fără ca instanţa să ia vreo măsură. La termenul din 22 februarie 2011 se depune răspunsul solicitat şi se încuviinţează de către instanţă proba cu 4 martori solicitată de reprezentantul parchetului şi proba cu efectuarea uneori noi adrese către I.P.J. Bihor, solicitată de avocatul inculpatului. La termenul din 26 aprilie 2011 sunt audiaţi 2 martori, cauza amânându-se pentru lipsa a doi dintre martorii încuviinţaţi, care sunt citaţi cu mandat de aducere. La termenul următor, 24 mai 2011, avocatul inculpatului solicită încuviinţarea probei cu audierea unui martor, probă ce este încuviinţată de instanţă, cu o motivare formală, pentru ca, la termenul următor, 14 iunie 2011, să se solicite din nou de către inculpat, prin avocat, încuviinţarea probei cu un alt martor, probă care, este încuviinţată de instanţă în condiţii similare. Deşi în citativul încheierii apare menţiunea că martorul încuviinţat va fi prezentat, inculpatul şi apărătorul acestuia nu prezintă martorul la termenul următor – 6 septembrie 2011- martorul fiind prezentat abia la termenul următor, din 27 septembrie 2011. Cauza se amână pentru ca martorul să depună dovada faptului că era proprietarul autoturismului în discuţie în anul 2008. La termenul următor, 4 octombrie 2011, se dispune de către instanţă efectuarea unei adrese la Serviciul permise auto pentru a fi comunicate actele ce au stat la baza înmatriculării autoturismului, probă ce se putea dispune încă de la termenul din 22 martie 2011, când s-au depus de către avocatul inculpatului actele care dovedeau că iniţial maşina a fost înmatriculată în Austria. La fel, se dispune efectuarea unei adrese pentru înaintarea fişei de cazier a inculpatului, în condiţiile în care această fişă s-a depus la dosar încă de la termenul din 22 martie 2011.

La fel, în dosarul nr. …./271/2009 (Complet penal 3-judecător A I), la termenul din 5 mai 2009 se încuviinţează probele cu martori solicitate de reprezentantul parchetului şi de partea vătămată şi probe cu înscrisuri în dovedirea calităţii de parte civilă, iar la termenul din 20 octombrie 2010 se încuviinţează proba cu expertiza tehnică auto, numirea expertului şi stabilirea obiectivelor efectuându-se prin încheierea şedinţei publice din 8 decembrie 2009.

Ulterior, cauza se amână succesiv la termenele din: 30 martie 2010, 25 mai 2010, 29 iunie 2010, pentru lipsa raportului de expertiză, fără să se dispună amendarea expertului. Raportul se depune la termenul din 28 septembrie 2010 când cauza se amână pentru lipsa apărătorului inculpatului. Se face adresă la barou pentru desemnarea unui avocat din oficiu, însă apărătorului ales al inculpatului nu i se pune în vedere să-şi justifice lipsa şi nici nu este amendat. La termenul următor, reprezentantul parchetului arată că, faţă de concluziile raportului de expertiză, se impune efectuarea unui nou raport de expertiză de către L.I.E.C Timişoara. Cererea este încuviinţată de către instanţă, în condiţiile în care nu s-au efectuat, în fapt, obiecţiuni la raportul de expertiză şi fără a se preciza motivele încuviinţării, conform art.125 Cod procedură penală. Ulterior, cauza se amână exclusiv pentru lipsa raportului de expertiză, la termenele din: 18 ianuarie 2011, 22 februarie 2011, 5 aprilie 2011, 10 mai 2011, 15 iunie 2011, 28 iunie 2011, 20 septembrie 2011 şi 11 octombrie 2011, termen la care raportul nu era încă depus. Raportul s-a depus în cauză la 14 octombrie 2011. Nici primul expert şi nici L.I.E.C. nu au fost amendaţi pentru nedepunerea raportului de expertiză.

- neluarea măsurilor pentru repunerea pe rol a cauzelor în care s-a dispus suspendarea judecăţii;

Spre exemplu, în dosarul nr.…./271/2008, având ca obiect plângere împotriva rezoluţiilor procurorului, prin încheierea şedinţei publice din 10 noiembrie 2008 s-a dispus suspendarea judecăţii, în temeiul art.29 A.5 din Legea mr.47/1992, până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocate în cauză. Deşi decizia prin care excepţia a fost respinsă a sosit la instanţă la 22 iulie 2009, la data verificărilor cauza nu fusese repusă pe rol pentru continuarea judecăţii, întrucât lucrătorii arhivei nu au prezentat dosarul judecătorului pentru a dispune repunerea pe rol. În timpul controlului dosarul a fost pus pe rol, având termen de judecată fixat la 7 noiembrie 2011.

La fel, în dosarul nr.…./271/2007, prin încheierea şedinţei publice din 6 decembrie 2007, în temeiul art.500 Cod procedură penală s-a dispus suspendarea judecăţii până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. …./271/2006 al Judecătoriei Oradea. Deşi hotărârea pronunţată în dosarul amintit anterior a rămas definitivă la 16 noiembrie 2009, cauza nu a fost repusă pe rol pentru continuarea judecăţii, întrucât nu s-au efectuat verificări periodice cu privire la menţinerea cauzei care a determinat suspendarea. Cauza a fost repusă pe rol în timpul controlului.

- alte cauze de tergiversare a judecăţii.

Verificările au relevat şi alte situaţii în care dosarele cu o vechime mai mare de un an aflate pe rolul Secţiei penale a Judecătoriei Oradea s-au amânat nejustificat, fără ca aceste situaţii să aibă un caracter generalizat la nivelul secţiei sau chiar al completelor pe rolul cărora au existat dosarele în care s-au identificat respectivele deficienţe.

Spre exemplu, numai pe rolul Completului 1 penal, s-au identificat situaţii de preschimbare din oficiu a primului termen de judecată fixat în urma repartizării aleatorii a cauzelor, în sensul prelungirii acestui termen. Astfel de situaţii s-au întâlnit în: dosar nr.…./271/2010, dosarul nr.…./271/2010, dosar nr.…./271/2010, dosar nr.…./271/2010 şi dosarul nr.…./111/ 2010.

De asemenea, într-un singur dosar de pe rolul Completului 1 penal (judecător T N), s-a constatat că judecătorul şi-a neglijat obligaţia de studiere a dosarului.

Astfel, în dosarul nr.…./111/2010, dosar declinat de la Tribunalul Bihor, având ca obiect reabilitare, la al doilea termen de judecată, 28 aprilie 2011, se lasă cauza în pronunţare, pronunţarea fiind amânată pentru 5 mai 2011. La 5 mai 2011 cauza este repusă pe rol, constatându-se de către judecător că, pentru soluţionarea dosarului, este necesară depunerea sentinţei penale nr.…./6.03.1987 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a soluţionat recursul împotriva sentinţei penale de condamnare a petentului care a solicitat reabilitarea. Apoi, la termenul din 2 iunie 2011 se emite o adresă către societatea S.C. IATSA, pentru a se vedea dacă au fost achitate de către societate cheltuielile de judecată şi despăgubirile civile la care societatea a fost obligată în solidar cu condamnatul, probă ce putea fi dispusă încă de la termenul din 28 aprilie 2011, când s-a depus la dosarul cauzei sentinţa de condamnare. La termenul următor, 30 iunie 2011, se reface adresa, faţă de lipsa răspunsului, iar la termenul din 8 septembrie 2011, faţă de răspunsul societăţii, care arată că nu are evidenţe cu privire la efectuarea plăţilor, se reface adresa către aceasta, însă i se solicită să comunice dacă renunţă la pretenţiile civile la care a fost obligat petentul, în condiţiile în care societatea respectivă avea calitatea de parte responsabilă civilmente.

Totodată, s-au identificat două situaţii în care judecătorii care au făcut parte din compunerea completelor C1 şi C4 penal, nu cunoşteau anumite dispoziţii legale.

În dosar nr. …./271/2009 (C1 penal-judecător T N), la termenul din 16 iunie 2011 se invocă nulitatea înregistrărilor convorbirilor telefonice efectuate în cursul urmăririi penale, întrucât de la dosar lipseşte minuta încheierilor prin care s-a dispus interceptarea şi autorizaţia de interceptare.

Apărătorul inculpatului solicită să se efectueze o adresă pentru a se vedea dacă există minutele încheierilor respective. Judecătorul dispune emiterea unei adrese către Biroul Arhivă al Judecătoriei Oradea pentru a comunica dacă a fost întocmită minuta pentru încheierile prin care s-a autorizat interceptarea convorbirilor telefonice în cauză, deşi, din întreaga reglementare conţinută în Codul de procedură penală cu referire la interceptările şi înregistrările convorbirilor telefonice rezultă că aceasta este o procedură cu caracter confidenţial, iar conform dispoziţiilor art.53 lit.n din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, atribuţia de ţinere şi păstrare a evidenţelor şi datelor cu caracter confidenţial este dată în sarcina grefierului-şef al instanţei. La termenul următor, 15 septembrie 2011, biroul arhivă comunică judecătorului că nu se află în posesia mapei cu minutele respective, iar avocatul inculpatului solicită efectuarea unei adrese către Curtea de Apel Oradea, unde s-ar păstra aceste mape. Judecătorul cauzei, ignorând faptul că, potrivit dispoziţiilor art.91¹ A.3 Cod procedură penală emiterea autorizaţiilor de interceptare se face de către preşedintele instanţei căreia i-ar reveni spre competentă soluţionare cauza în primă instanţă, respectiv, în speţă, de către preşedintele Judecătoriei Oradea, şi că încheierile respective, care se aflau la filele 25-33 dosar urmărire penală şi erau pronunţate de Judecătoria Oradea, astfel încât minutele acestor încheieri nu se puteau afla la Curtea de Apel Oradea, emite totuşi o adresă în acest sens. La termenul următor minutele sunt depuse la dosarul cauzei, fiind transmise de Judecătoria Oradea.

În dosar nr. …./271/2009 (Complet penal 4-judecător C D) la termenul din 18 ianuarie 2010 se constată, pe baza răspunsului Ministerului Justiţiei-Direcţia Tratate Internaţionale, că inculpatul este arestat într-un penitenciar din Italia şi se emite adresă pentru ca Ministerul Justiţiei să sprijine transferarea provizorie sau transferarea inculpatului. Această solicitare formulată de judecător dovedeşte necunoaşterea dispoziţiilor în materia cooperării judiciare internaţionale în materie penală, respectiv a art.11 din Convenţia europeană privind asistenţa judiciară în materie penală, adoptată la 20 aprilie 1959 şi ratificată prin Legea nr.236/1998, astfel cum a fost modificat prin art.3 din cel de-al doilea protocol adiţional, adoptat la 8 noiembrie 2001 şi ratificat prin Legea nr.368/2004, articol care exclude din câmpul său de aplicare transferarea temporară a unei persoane în vederea participării la judecată, în lipsa existenţei unui mandat european de arestare. De altfel, prin două adrese depuse la dosarul cauzei la 24 februarie 2010 şi respectiv 12 mai 2010, se învederează instanţei că singura situaţie în care se poate proceda la transferul inculpatului este cea a emiterii unui mandat european de arestare. În continuare, după lămurirea situaţiei pedepsei la care a fost condamnat inculpatul în Italia şi care urmează să expire în anul 2030, instanţa procedează la citarea inculpatului din penitenciarul italian, cauza aflându-se încă pe rol, fără a fi efectuat vreun act procedural, datorită neprezentării inculpatului la judecată. Apreciem că era posibilă efectuarea unei cereri de asistenţă juridică în sensul audierii inculpatului prin videoconferinţă şi asigurării prezenţei inculpatului la judecată prin acelaşi sistem, în temeiul art.10 A.9 din Convenţia privind asistenţa judiciară reciprocă în materie penală între statele membre ale Uniunii Europene, adoptată la 29 mai 2000 şi la care România a devenit parte odată cu aderarea la Uniunea Europeană.

S-au identificat şi două situaţii în care s-au acordat termene lungi, neadaptate motivelor pentru care s-a dispus amânarea cauzei.

Spre exemplu, în dosar nr. …./271/2008 (Completul 1 penal-judecător O G) se acordă un termen de aproape 4 luni-de la 26 iunie 2008 la 9 octombrie 2008 - pentru complinirea procedurii de citare cu unul dintre inculpaţi şi un alt termen lung, de 3 luni şi jumătate-de la 9 octombrie 2008 la 22 ianuarie 2009-pentru pregătirea apărării, la cererea unuia dintre apărători; ulterior se acordă un alt termen de 3 luni-de la 22 ianuarie 2009 la 2 aprilie 2009 - pentru citarea inculpatului şi a martorilor încuviinţaţi, în vederea audierii şi încă un termen tot de 3 luni-de la 11 iunie 2009 la 10 septembrie 2009 - pentru recitarea unuia dintre martorii care nu s-a prezentat spre audiere.

În dosar nr. …./271/2009 (Completul 2 penal-judecător C. C.) se acordă un termen de 4 luni-de la 18 mai 2009 la 21 septembrie 2009, motivul exclusiv al amânării fiind îndeplinirea unei proceduri de citare cu partea responsabilă civilmente şi o cerere de amânare pentru pregătirea apărării formulată de către inculpat. Ulterior se mai acordă un termen de 2 luni-de la 21 septembrie 2009 la 16 noiembrie 2009-pentru protestul judecătorilor şi îndeplinirea unei proceduri de citare şi încă un termen de 2 luni şi jumătate-de la 16 noiembrie 2009 la 1 februarie 2010-numai pentru a se desemna un alt avocat din oficiu, având în vedere că avocatul desemnat iniţial devenise între timp auditor de justiţie.