˝Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei˝

VI. Alte aspecte constatate
Conducerea Judecătoriei Constanţa a fost luate o serie de măsuri care să conducă la reducerea numărului de dosare mai vechi de un an.

La data de 21.09.2011, s-a stabilit un plan de măsuri ca urmare a raportului Inspecţiei Judiciare întocmit în urma controlului efectuat în luna iunie 2011. La punctul 7, s-au stabilit măsurile în vederea reducerii numărului dosarelor mai vechi de un an, respectiv ca în cadrul şedinţelor de formare profesională organizate în lunile octombrie şi noiembrie 2011 să fie abordate teme legate de cauzele de tergiversare a judecăţii, cu referire la situaţiile de amânare, frecvent întâlnite în practică.

În şedinţa de învăţământ profesional din data de 17.10.2011, preşedintele instanţei a supus discuţiei o serie de cauze care conduc la tergiversarea judecăţii.

S-a constatat o implicare şi a conducerii Tribunalului Constanţa, care a organizat în cursul anului 2010 o întâlnire cu experţii judiciari la care a participat şi preşedintele instanţei, ocazie cu care au fost discutate şi chestiuni care ţin de întocmirea rapoartelor de expertiză, astfel încât să nu fie generate întârzieri în soluţionarea cauzelor.

De asemenea, la şedinţele de învăţământ profesional sunt invitaţi şi participă judecători din cadrul Tribunalului Constanţa.

7. 
   Propuneri
   

1. 
   Înaintarea actului de control Secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.
   

2. Comunicarea raportului de control către conducerea instanţei în vederea aducerii la cunoştinţă şi luării măsurilor ce se impun, pentru asigurarea unei soluţionări eficiente şi în termene rezonabile a dosarelor mai vechi de 1 an, respectiv analizarea în cadrul şedinţelor de formare profesională, a cauzelor obiective şi subiective constatate în raport, care au condus la prelungirea procedurilor judiciare.

3. Instituirea în sarcina colegiului de conducere al instanţei a obligaţiei de a analiza şi stabili situaţiile excepţionale, în care repartizarea cauzelor trimise spre rejudecare, să se facă prin derogare de la dreptul comun, cu fixarea unor termene scurte – ca soluţie cu aplicabilitate imediată, până la adoptarea unor modificări regulamentare în acest sens.

4. Monitorizarea de către conducerea Curţii de Apel Constanţa a dosarelor mai vechi de un an de la data înregistrării în sistem, de pe rolul Judecătoriei Constanţa, sub aspectul modului de respectare a dispoziţiilor legale privind soluţionarea cu celeritate a cauzelor;

5. Implicarea în continuare a conducerilor Curţii de Apel Constanţa şi Tribunalului Constanţa în activitatea de formare profesională a judecătorilor din cadrul Judecătoriei Constanţa, cu precădere în discutarea aspectelor privind principiul contradictorialităţii, respectiv dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil;

6. Măsurile întreprinse, rezultatul final al monitorizării, precum şi modul în care au fost remediate deficienţele vor fi comunicate Inspecţiei Judiciare după o perioadă de 6 luni de la data dispunerii asupra raportului.

JUDECĂTORIA ORADEA
CONCLUZII ŞI PROPUNERI
Verificările efectuate la Judecătoria Oradea cu privire la motivele care au determinat prelungirea judecăţii în dosarele cu o vechime mai mare de un an, de la data înregistrării în sistem, au relevat existenţa mai multor factori care influenţează durata procedurii.

Un aspect important de evidenţiat şi care este valabil pentru ambele secţii ale Judecătoriei Oradea este faptul că aplicarea programului privind volumul optim de muncă şi calitatea activităţii în instanţe nu are influenţă determinantă asupra duratei procedurii, în materie penală, primul termen de judecată fiind, în medie, de o lună de la data înregistrării dosarului, iar în materie civilă, în medie de 3 luni. De asemenea, verificările au relevat că nici volumul de activitate sau fluctuaţia de personal nu pot fi considerate ca fiind cauze cu o pondere majoră în influenţarea duratei procedurii.

În ambele materii, penală şi civilă, prelungirea duratei procedurii s-a datorat, deopotrivă, unor cauze neimputabile instanţei şi unor cauze imputabile instanţei.

În materie penală, verificările au relevat că motivele pentru care s-a dispus amânarea judecăţii în cele 63 de cauze cu o vechime mai mare de un an de la data înregistrării în sistem, aflate pe rolul Secţiei penale a Judecătoriei Oradea, sunt predominant obiective.

Principalele motive neimputabile instanţei ce au fost identificate în urma verificărilor şi care au determinat prelungirea duratei procedurii constau în: imposibilitatea aducerii la judecată a inculpaţilor aflaţi în stare de arest sau deţinere în locuri de detenţie din străinătate şi depunerea cu mare întârziere a rapoartelor de expertiză criminalistică. S-au mai identificat ca şi motive obiective, însă cu o frecvenţă mai mică: invocarea unor excepţii de neconstituţionalitate – motiv care prezintă relevanţă numai pentru cauzele cu o vechime mai mare de 2 ani şi care nu mai este de actualitate în prezent, ca urmare a modificărilor aduse legii de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale ce nu mai permit suspendarea cauzei datorită invocării unei excepţii de neconstituţionalitate – şi comportamentul participanţilor la procedurile judiciare, care-şi exercită drepturile procedurale contrar scopului pentru care au fost instituite de lege.

Dintre motivele imputabile instanţei identificate ca urmare a verificării dosarelor cu o vechime mai mare de un an aflate pe rolul Secţiei penale, predominante sunt cele referitoare la administrarea probelor în etape, aplicarea defectuoasă a normelor procedurale care reglementează modul în care se administrează probele în procesul penal şi nesancţionarea atitudinii culpabile a participanţilor la procedurile judiciare. Cu o frecvenţă mai redusă, au fost identificate ca motive imputabile şi: neluarea măsurilor pentru repunerea pe rol a cauzelor în care s-a dispus suspendarea judecăţii, preschimbarea din oficiu a primului termen de judecată în sensul prelungirii duratei termenului fixat iniţial în urma repartizării aleatorii, neglijarea obligaţiei de studiere a dosarelor sau necunoaşterea unor dispoziţii legale.

Pentru înlăturarea efectelor motivelor obiective şi subiective identificate, se impune luarea anumitor măsuri, după cum urmează:

Pentru a facilita reducerea duratei procedurii în cauzele cu inculpaţi privaţi de libertate, care, din diverse motive, nu pot fi transferaţi la instanţă, considerăm că este necesară completarea dispoziţiilor cuprinse în: art. 314 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală (art. 364 alin. 1-5 din noul Cod de procedură penală, adoptat prin Legea nr. 135/2010), art. 375 alin. 3 Cod procedură penală (art. 420 alin. 2 din noul Cod de procedură penală), art. 385¹¹ Cod procedură penală, art. 392 alin. 2 Cod procedură penală (art. 432 alin. 3 din noul Cod de procedură penală), cu un nou alineat, în care să se prevadă că „Prin excepţie, judecarea cauzei poate avea loc şi în lipsa deţinutului sau inculpatului arestat în situaţia în care, deşi instanţa a efectuat toate demersurile legale, din motive obiective, nu s-a putut asigura prezenţa acestuia. În cazul în care instanţa hotărăşte că judecata poate avea loc şi în lipsa inculpatului privat de libertate, va dispune comunicarea către acesta a tuturor actelor de procedură”.

În acest sens, apreciem că dispoziţia prevăzută în art. 314 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală şi dispoziţiile similare prevăzute cu privire la judecarea apelului, recurentului şi contestaţiei în anulare, care impun instanţei judecarea cauzei numai în prezenţa inculpatului arestat sau deţinut este mult prea restrictivă şi pune instanţa în imposibilitate de a judeca dosarele cu celeritate, chiar în condiţiile în care se iau toate măsurile necesare pentru aducerea la judecată a inculpaţilor privaţi de libertate. Această dispoziţie este de natură a facilita împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale, în situaţiile în care nu este posibilă asigurarea prezenţei la judecată a inculpaţilor privaţi de libertate.

Trebuie să amintim în acest context că noul Cod de procedură penală aduce o îmbunătăţire prin prevederea posibilităţii judecării în lipsă, chiar şi în cazul persoanelor private de liberate, însă această îmbunătăţire este anihilată practic prin condiţionarea impusă de legiuitor ca inculpatul să solicite judecarea în lipsă. De asemenea, considerăm că amendarea dispoziţiilor mai sus citate, în sensul arătat, este cu atât mai necesară cu cât, în cazul inculpaţilor deţinuţi în străinătate, pentru audierea prin videoconferinţă, spre exemplu, în art. 178 alin. 9 din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, se prevede necesitatea consimţământului inculpatului şi al unui acord între autorităţile române şi cele ale statului solicitat.

O altă măsură care s-ar impune, raportat la aspectele rezultate din verificări referitoare la modul în care judecătorii cunosc şi înţeleg să utilizeze mijloacele puse la dispoziţie de reglementările privind asistenţa juridică internaţională în materie penală care ar permite asigurarea prezenţei inculpaţilor arestaţi la judecată, este promovarea specializării judecătorilor de la nivelul Curţilor de Apel în această materie.

Considerăm că ar fi necesară delegarea, la nivelul fiecărei Curţi de Apel, a unui judecător care să fie specializat în cooperarea judiciară internaţională în materie penală şi care să se ocupe exclusiv cu emiterea mandatelor europene de arestare şi cu îndeplinirea atribuţiilor ce decurg din asistenţa judiciară internaţională în materie penală la nivelul Curţii de Apel, şi, totodată să coordoneze activitatea tuturor instanţelor din raza teritorială a curţii, în domeniul cooperării judiciare internaţionale în materie penală.

În acest sens, ar fi necesară completarea Secţiunii a V- a – „judecătorii desemnaţi sau delegaţi” din cadrul capitolului II al Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti cu încă un articol referitor la judecătorii delegaţi în domeniul cooperării judiciare internaţionale în materie penală, în sensul arătat.

În acest context, precizăm că legislaţia actuală permite specializarea judecătorilor în acest domeniu, dacă avem în vedere dispoziţiile art. 88 alin. 2 din Legea nr. 302/2004 republicată, care prevăd că mandatele europene de arestare se emit de un judecător delegat de preşedintele instanţei. De altfel, în Raportul nr. 8436/2/10/REV2 al Consiliului Uniunii Europene din data de 28 mai 2010, privind cea de-a patra rundă a evaluărilor reciproce: „Aplicarea practică a mandatelor european de arestare şi a procedurilor corespunzătoare de predare între statele membre”, la pct. 7.4.1. se reţine că sistemul actual de repartizare aleatorie a cauzelor nu permite acumularea unei experienţe şi formarea unui grup de judecători specializaţi în materie, iar la recomandarea 2, se recomandă autorităţilor române să promoveze specializarea judecătorilor în acest domeniu.

Mai trebuie să facem precizarea şi că, deşi la nivelul tuturor Curţilor de Apel sunt desemnaţi, prin ordin al Ministrului Justiţiei, anumiţi judecători care să facă parte din Reţeaua Judiciară Europeană, obiectivul reţelei este acela de a îmbunătăţi cooperarea judiciară în materie penală între statele membre ale Uniunii Europene, prin punctele naţionale de contact, care, în cazul autorităţii judecătoreşti, se reduc la 3 dintre cele 15 Curţi de Apel. Cooperarea judiciară internaţională în materie penală nu se reduce însă la cea dintre statele membre şi acoperă o arie teritorială mult mai mare, în practica judiciară existând dificultăţi în obţinerea asistenţei judiciare, mai ales din partea statelor care se situează în afara Uniunii. Totodată, judecătorii desemnaţi de Ministrul Justiţiei nu au delegate atribuţii de către preşedintele instanţei şi nu răspund pentru neîndeplinirea acestora, în raport cu instanţa din care fac parte.

În raport de aceleaşi constatări, dar şi de cele referitoare la motivele imputabile instanţei ce au fost identificate, considerăm că se impune şi organizarea, la nivelul Curţii de Apel Oradea, a unor forme de pregătire profesională pentru judecătorii din raza Curţii, având ca temă cooperarea judiciară internaţională în materie penală, precum şi aplicarea dispoziţiilor legale referitoare la încuviinţarea şi administrarea probelor.

În vederea reducerii termenului de efectuare a rapoartelor de expertiză criminalistică efectuate de INEC şi de laboratoarele interjudeţene de expertiză criminalistică, considerăm că se impune sesizarea Ministrului Justiţiei pentru efectuarea demersurilor necesare în vederea suplimentării numărului experţilor, cu precădere a celor specializaţi în expertiza accidentelor de trafic rutier.

În materie civilă au fost identificate, de asemenea, atât cauze obiective, cât şi cauze subiective de amânare, cu menţiunea că, în această materie prelungirea duratei procedurii s-a datorat preponderent unor cauze subiective.

Principalele cauze obiective de amânare identificate au fost: neîndeplinirea de către părţi a obligaţiilor fixate de instanţă şi rămânerea în nelucrare a dosarelor datorită suspendării judecăţii din culpa exclusivă a părţilor, ori pe temeiuri care nu permit perimarea. Au mai fost identificate ca şi motive neimputabile instanţei, dar cu frecvenţă mai redusă: îndeplinirea cu dificultate a procedurii de citare a părţilor în cauzele cu elemente de extraneitate şi efectuarea cu mare întârziere a lucrărilor dispuse de instanţă şi calitatea necorespunzătoare a acestora, în special a expertizelor tehnice judiciare.

Cauzele imputabile instanţei care au ocazionat prelungirea procedurii identificate în urma verificărilor sunt: neaplicarea regulilor care guvernează desfăşurarea procesului civil, referitoare la: termenele până la care părţile pot formula cereri, modalitatea de atragere a terţilor în proces şi momentul până la care se poate lărgi cadrul procesual, precum şi a dispoziţiilor procedurale referitoare la încheierea de admitere în principiu, administrarea probelor în etape şi neaplicarea dispoziţiilor procedurale referitoare la termenele de încuviinţare şi administrare a probatoriilor şi la sancţiunile ce pot interveni pentru încălcarea lor, modalitatea defectuoasă de administrare a probei cu expertiza, acordarea unor termene nejustificat de lungi în raport cu obiectul cauzei şi cu motivele pentru care s-a dispus amânarea judecăţii, neglijarea obligaţiei de studiere a dosarelor şi aplicarea defectuoasă a normelor procedurale referitoare la suspendarea judecăţii, la repunerea pe rol a dosarelor şi a dispoziţiilor legale care reglementează circuitul acestora.

Un aspect ce trebuie relevat cu privire la modul în care sunt încuviinţate şi administrate probele în dosarele având ca obiect partaj judiciar, este acela că probele nu sunt administrate în ordinea care se impune conform obiectului cauzei, respectiv: interogator, probe cu înscrisuri şi testimoniale şi proba cu expertiză, ci într-o ordine inversă. Această situaţie se datorează faptului că, cu titlu de practică la nivelul Secţiei civile, în cauzele cu astfel de obiect, nu se pronunţă o încheiere de admitere în principiu prin care să se fixeze masa de împărţit şi cotele, ci se administrează direct proba cu expertiza, fără a se avea în vedere faptul că scopul final al acestui tip de proces este împărţirea bunurilor în loturi corespunzătoare cotelor fiecărei părţi.

Distinct de motivele de tergiversare a judecăţii cauzelor, cu ocazia verificărilor au fost constatate şi anumite deficienţe referitoare la modul de constituire şi mai ales de desfiinţare a completelor de judecată, fiind identificate, spre exemplu, situaţii în care completul de judecată a fost desfiinţat prin hotărârea Adunării generale a judecătorilor secţiei sau situaţii în care s-a dispus repartizarea ciclică a cauzelor, invocându-se o hotărâre de colegiu care nu a putut fi identificată, ori de schimbare a titularului de complet în alte condiţii decât cele prevăzute de art. 22 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti.

De asemenea, au fost constatate deficienţe cu privire la circuitul dosarelor şi modul de verificare a dosarelor în care judecata a fost suspendată, cu consecinţa creşterii artificiale a numărului de dosare cuprinse în stoc, aspect care influenţează raportările statistice referitoare la volumul de activitate pe instanţă şi pe judecător.

Pentru înlăturarea motivelor obiective şi subiective de amânare enumerate mai sus, considerăm că se impun următoarele măsuri:

Având în vedere constatările referitoare la amânarea cauzelor în materie civilă, din motive preponderent imputabile instanţei, în primul rând, Inspecţia Judiciară s-a sesizat din oficiu cu privire la trei dintre judecătorii Secţiei civile, în vederea efectuării de verificări prealabile pentru determinarea existenţei indiciilor privind săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. e şi h din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor republicată şi modificată, conform Anexei 1.

Faţă de deficienţele constatate la nivelul instanţei în privinţa: respectării principiilor continuităţii şi a repartizării aleatorii a cauzelor (desfiinţarea completelor de judecată, repartizarea ciclică a cauzelor, schimbarea titularilor completelor), a dispoziţiilor legale referitoare la circuitului dosarelor, repunerea pe rol a cauzelor suspendate, la activitatea arhivelor, se impune efectuarea unui control privind modul de îndeplinire a atribuţiilor manageriale care rezultă din legi şi regulamente de către judecătorii cu funcţii de conducere de la Judecătoria Oradea.

De asemenea, faţă de motivele care au dus la prelungirea nejustificată a procedurii la nivelul Secţiei civile, considerăm că se impune, din perspectiva dispoziţiilor art. 26¹ şi art. 26⁴ din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, includerea în planul de învăţământ profesional al Secţiei civile a unor teme referitoare la: aplicarea dispoziţiilor legale referitoare la stabilirea cadrului procesual, încuviinţarea şi administrarea probelor în procesul civil, din perspectiva respectării unui termen rezonabil de soluţionare a cauzelor, suspendarea judecăţii şi perimarea, inclusiv sub aspectul modificărilor legislative aduse de Legea nr.202/2010, în materie. Totodată, din perspectiva dispoziţiilor art. 26³ din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, se impune abordarea la nivel descentralizat, de către Curtea de Apel Oradea, în cadrul întâlnirilor trimestriale a unor teme cu acelaşi obiect.

Apoi, nu în ultimul rând, pentru reducerea duratei procedurilor judiciare se impune un control al fiecărui magistrat asupra propriului volum de dosare, concretizat printr-o temeinică pregătire a şedinţelor de judecată, prin luarea tuturor măsurilor administrative pentru îndeplinirea procedurilor, administrarea probelor în termenele stabilite şi aplicarea riguroasă a normelor de procedură privind sancţionarea faptelor care împiedică desfăşurarea în bune condiţii a proceselor. În acelaşi sens, al reducerii duratei procedurii, un obiectiv explicit ar trebui să devină soluţionarea cauzelor folosind un număr cât mai mic de termene de judecată a căror durată să fie adaptată obiectului cauzelor şi motivelor pentru care se dispune amânarea judecăţii.
În raport de cele prezentate, formulăm următoarele
P R O P U N E R I:

1. 
   Înaintarea actului de control Secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii;
   
2. 
   Comunicarea Raportului de control către conducerea Judecătoriei Oradea, în vederea aducerii la cunoştinţă şi a luării măsurilor corespunzătoare;
   
3. 
   Efectuarea unui control la Judecătoria Oradea referitor la verificarea eficienţei manageriale şi a modului de îndeplinire a atribuţiilor ce decurg din legi şi regulamente pentru asigurarea bunei funcţionări a instanţei, a calităţii corespunzătoare a serviciului, de către judecătorii cu funcţii de conducere din cadrul Judecătoriei Oradea;
   
4. 
   Sesizarea Direcţiei Legislaţie, Documentare şi Contencios din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, în vederea analizării şi a emiterii unui punct de vedere cu privire la completările dispoziţiilor din Codul de procedură penală şi din Regulament propuse în raport;
   
5. 
   Sesizarea Comisei nr. 3 „Eficientizarea activităţii şi performanţa judiciară a instanţelor şi parchetelor”, din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, pentru a se pronunţa asupra oportunităţii specializării şi delegării unor judecători de la Curţile de Apel, în domeniul cooperării judiciare internaţionale în materie penală, în sensul arătat în raport;
   
6. 
   Sesizarea Ministrului Justiţiei pentru efectuarea demersurilor necesare în vederea suplimentării numărului experţilor din cadrul I.N.E.C. şi al Laboratoarelor interjudeţene de expertiză criminalistică, cu precădere a celor specializaţi în expertiza accidentelor de trafic rutier;
   
7. 
   Organizarea la nivel descentralizat, de către Curtea de Apel Oradea, în cadrul întâlnirilor trimestriale, a unor forme de pregătire privind: cooperarea judiciară internaţională în materie penală şi modul de aplicare a dispoziţiilor procedurale cu privire la a căror aplicare s-au constatat deficienţe.
   

I.ASPECTE GENERALE
I.1. Analiza indicatorilor statistici.

În cursul anului 2008, Judecătoria Oradea a avut de soluţionat un număr de 20.518 de cauze, din care 7.783 reprezintă stocul rămas la sfârşitul anului 2007, iar 12.735 de cauze au fost înregistrate în cursul anului 2008.

În cursul anului 2009, Judecătoria Oradea a avut de soluţionat un număr de 30.496 de cauze, din care 8.156 reprezintă stocul rămas la sfârşitul anului 2009, iar 22.340 de cauze au fost înregistrate în cursul anului 2009.

În cursul anului 2010, Judecătoria Oradea a avut de soluţionat un număr de 38.805 de cauze, din care 12.376 reprezintă stocul rămas la sfârşitul anului 2009, iar 25.429 de cauze au fost înregistrate în cursul anului 2010.

La sfârşitul anului 2010 existau evidenţiate un număr de 2.661 dosare suspendate şi un stoc de 10.621 dosare nesoluţionate, din care 9.925 cauze civile şi 696 cauze penale.

Potrivit Raportului de bilanţ pe anul 2010, din punct de vedere al vechimii, din totalul de dosare rămase nesoluţionate la sfârşitul anului 2010, în materie civilă a fost un număr de: 6.335 dosare având o vechime de 0-6 luni, 1.856 dosare având o vechime între 6-12 luni şi 1.350 dosare având o vechime de peste 1 an; iar în materie penală un număr de: 356 dosare având o vechime de 0-6 luni, 144 dosare având o vechime de 6-12 luni şi 51dosare având o vechime de peste 1 an.

Comparativ cu anul 2009, în ceea ce priveşte numărul cauzelor înregistrate, se constată o uşoară creştere, de la 22.340 cauze în anul 2009, la 25.429 cauze în anul 2010. Dintre acestea, 3.835 cauze au avut ca obiect cereri de investire cu formulă executorie, iar 5.694 sunt reprezentate de cererile de încuviinţare a executării silite.

În primul semestru al anului 2011, Judecătoria Oradea a avut de soluţionat un număr de 22.839 de cauze, din care 10.250 reprezintă stocul rămas la sfârşitul anului 2010, iar 12.489 sunt cauze nou înregistrate pentru această perioadă.

Se poate observa că modificările legislative survenite în anul 2008 au avut ca urmare dublarea numărului de cauze înregistrate pe rolul Judecătoriei, în condiţiile în care schema de personal nu s-a modificat, iar în cursul anului instanţa a avut un deficit de 10 judecători.

În concluzie, situaţia volumului de activitate la nivelul instanţei se prezintă astfel:

Anul	Stoc dosare la începutul anului	Dosare intrate	Dosare soluţionate	Stoc dosare la sfârşitul anului
2008	7.783	12.735	12.362	8.156
2009	8.156	22.340	18.120	12.376
2010	12.376	25.429	26.604	10.621
Semestru I-2011	10.621	12.489	13.689	10.250