˝Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei˝

V. b. Cauze subiective care au condus la întârzieri în soluţionarea dosarelor;

► Una dintre cauzele care determină, în mod frecvent, amânarea judecării cauzelor o constituie nerespectarea dispoziţiilor legale privind stabilirea şi achitarea taxei de timbru, respectiv majorarea cuantumului taxei de timbru în funcţie de modificarea obiectului cererii introductive sau de valoarea rezultată după efectuarea expertizei.

În conformitate cu prevederile art. 18 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru se face de către instanţa de judecată.

Neîndeplinirea de către partea, căreia instanţa i-a pus în vedere să timbreze, a obligaţiei de plată a taxei de timbru în cuantumul stabilit, atrage aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 şi se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii.

În situaţia în care părţile sunt nemulţumite de cuantumul taxei de timbru stabilit de instanţă sau se află în imposibilitatea de a-şi respecta obligaţia până la termenul stabilit, au posibilitatea de a formula cerere de reexaminare sau de a solicita scutirea, reducerea, eşalonarea sau amânarea pentru plata taxelor judiciare de timbru, în condiţiile O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 193/2008.

Verificările efectuate prin sondaj au relevat că, nerespectarea dispoziţiilor legale menţionate a determinat, în mai multe cazuri, amânarea soluţionării dosarelor.

Neîndeplinirea obligaţiei de plată a taxei de timbru, aferentă valorii precizate de reclamant, a determinat amânarea la 3 termene de judecată a dosarului nr. …/2010. Astfel, la termenul din 22.04.2010, reprezentantul reclamantei a precizat valoarea obiectului cererii, iar instanţa a dispus amânarea cauzei, fără indicarea cuantumului taxei de timbru ce trebuie achitat de parte. La următorul termen de judecată din data de 3.06.2010, instanţa a acordat un nou termen de judecată pentru ca pârâta să asigure timbrajul cererii reconvenţionale la valoarea indicată, sub sancţiunea anulării cererii, fără a se preciza, nici în această situaţie, suma care trebuie achitată. Ulterior, la termenul din 9.09.2010, instanţa a dispus o nouă amânare a cauzei, determinată de faptul că, anterior nu a menţionat suma ce trebuie achitată de reclamantă şi a pus acesteia în vedere să completeze cuantumul taxei de timbru, de această dată fiind stabilită în sarcina părţii suma datorată cu acest titlu.

Acelaşi motiv a determinat şi amânarea la 3 termene de judecată a dosarului nr. …/2009, în care instanţa a stabilit cuantumul taxei de timbru şi a dispus citarea reclamantei cu menţiunea de a depune taxa de timbru. Ulterior, instanţa a admis cererea de scutire doar pentru taxa de timbru aferentă repunerii pe rol şi a pus în vedere reprezentantului reclamantei să achite taxa de timbru pentru suma stabilită iniţial, motiv pentru care a mai dispus amânarea cauzei la 2 termene de judecată.

De asemenea, în dosarul nr. …/2009 s-au acordat 2 termene de judecată pentru a se face dovada achitării taxei de timbru, după ce anterior cauza s-a mai amânat de 7 ori pentru diverse motive, situaţie care a contribuit la prelungirea duratei soluţionării procesului.

O altă cauză de amânare care determină prelungirea duratei soluţionării dosarelor o constituie imposibilitatea părţilor de a suporta cheltuielile ocazionate de desfăşurarea judecăţii (taxă timbru, onorariu avocat, onorariu expert, etc.), situaţie în care pentru respectarea principiului liberului acces la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţia României şi de art. 6 alin. 2 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, legiuitorul a adoptat în acest sens O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 193/2008.

Respectarea acestor dispoziţii legale impune, în sarcina părţilor, o serie de obligaţii constând în depunerea înscrisurilor doveditoare ale situaţiei financiare, aspect care, în anumite situaţii, poate conduce la amânarea cauzei.

Exemplificăm în acest sens, dosarul nr. …/2009, în care s-au stabilit 4 termene de judecată, din care 2 pentru soluţionarea cererii de acordare a ajutorului public judiciar, 1 termen pentru depunerea taxei de timbru şi 1 termen pentru a se face dovada soluţiei pronunţate în cererea de reexaminare a taxei de timbru şi dosarul nr. …/2009, în care pentru soluţionarea cererii de ajutor public judiciar s-au acordat 4 termene de judecată.

►Un alt motiv care conduce la întârzierea soluţionării cauzelor îl constituie nerespectarea dispoziţiilor procedurale care reglementează respectarea dreptului la apărare.

Potrivit prevederilor art. 156 din Codul de procedură civilă, se poate acorda un singur termen pentru lipsă de apărare temeinic motivată.

Astfel, deşi dispoziţiile textului de lege enunţat prevăd condiţiile în care instanţa poate amâna cauza pentru acest motiv, au existat situaţii în care au fost acordate termene de judecată succesive, nemotivate, pentru lipsă de apărare sau pregătirea apărării, contrar dispoziţiilor legale menţionate.

Verificările efectuate au relevat că, în dosarul nr. …/2006, având ca obiect anulare act, cauză în curs de soluţionare la data efectuării verificărilor, completul de judecată a admis cererile formulate de părţi sau de apărătorii acestora şi a acordat mai multe termene de judecată consecutive, pentru lipsă de apărare, fără a dispune măsuri de sancţionare, dintre cele prevăzute de art. 108¹ din Codul de procedură civilă.

Astfel, se constată că, deşi la primul termen de judecată stabilit pentru data de 1.02.2007, instanţa a admis cererile de amânare formulate de reclamanţi şi de către 2 dintre pârâţii din cauză. Ulterior, după 3 termene de judecată, s-au mai acordat încă 3 termene ca urmare a cererilor formulate de către reclamanţi şi de doi dintre pârâţi sau apărătorii aleşi ai acestora, care au solicitat şi anterior amânarea cauzei pentru acest motiv. O nouă cerere de amânare a fost depusă de apărătorul ales al reclamanţilor la termenul din 15.02.2008, motivat de faptul că aceştia au formulat şi cerere de strămutare, prin care s-a solicitat şi suspendarea soluţionării cauzei, iar pârâţii nu s-au opus.

Trebuie subliniat faptul că, formularea unei cereri de strămutare nu impune în mod automat amânarea cauzei, în condiţiile în care nu există dovada că s-a dispus suspendarea până la soluţionarea cererii de strămutare, iar potrivit dispoziţiilor art. 40 alin. 4 din Codul de procedură civilă, hotărârea asupra strămutării arată în ce măsură actele îndeplinite de instanţă înainte de strămutare urmează a fi păstrate.

La următorul termen de judecată, stabilit ulterior datei de 15.02.2008, o nouă cerere de amânare formulată de către reprezentantul reclamanţilor a fost respinsă de instanţă, care a dispus suspendarea cauzei pentru lipsa părţilor, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă.

După repunerea pe rol a cauzei, s-au mai dispus alte 3 amânări, una pentru lipsă de apărare datorată condiţiilor meteo nefavorabile, iar alte 2 termene de judecată s-au acordat, de asemenea, în mod nejustificat, la cererea reclamantei şi a unuia dintre pârâţi.

Aceeaşi situaţie şi în dosarele: nr. …/2009 (2 termene succesive pentru lipsă de apărare), nr. …/2010 (3 termene succesive pentru lipsă de apărare), nr. …/2006 şi nr. …/2003.

►De asemenea, comunicarea întâmpinării şi a unor cereri şi înscrisuri depuse ulterior la dosar, chiar dacă părţile au termen în cunoştinţă, duce la prelungirea duratei de soluţionare a dosarelor.

În respectarea cerinţelor art. 6 pct. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 14 pct. 1 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, art. 21 alin. 3 din Constituţie prevede că, părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

De asemenea, art. 10 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară prevede că, toate persoanele au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, de către o instanţă imparţială şi independentă, constituită potrivit legii. Cerinţa unui proces echitabil trebuie interpretată în sensul de a se asigura respectarea unor principii fundamentale, precum contradictorialitatea, dreptul la apărare, egalitatea.

Respectarea cerinţei ca soluţionarea cauzelor să aibă loc într-un termen rezonabil trebuie apreciată de la caz la caz, în funcţie de durata procedurii, natura pretenţiilor, complexitatea procesului, dificultatea dezbaterilor, etc.

În temeiul principiului contradictorialităţii, părţile au dreptul de a face cereri, de a propune şi administra probe, de a pune concluzii cu privire la toate problemele de fapt şi de drept care interesează în rezolvarea pricinii.

Urmare a verificărilor efectuate prin sondaj s-a constatat că, la nivelul instanţei, în mai multe dosare s-a procedat la comunicarea către părţi a actelor de procedură sau a înscrisurilor depuse de partea adversă, chiar în unele situaţii pentru care dispoziţiile procedurale nu prevăd obligativitatea comunicării acestora.

Astfel, în dosarul nr. …/2009, al cărui obiect este o cerere de pretenţii, după acordarea mai multor termene de judecată, în şedinţa publică din 9.04.2010, reprezentantul creditoarei a solicitat acordarea unui termen pentru a depune cerere de modificare a somaţiei de plată, într-o acţiune în pretenţii pe calea dreptului comun şi pentru a timbra la valoarea solicită, fiind dispusă amânarea cauzei în acest sens pentru data de 14.05.2010. La acest termen, reclamanta a depus cererea modificatoare, iar instanţa a acordat un nou termen de judecată şi a pus în vedere reclamantei să completeze taxa de timbru, dispunând citarea pârâtei cu un exemplar al cererii modificatoare.

Ulterior, la termenul din 1.09.2010, instanţa a constatat că, la dosar s-au depus de către reclamantă precizări ale acţiunii, despre care pârâta nu are cunoştinţă şi a dispus comunicarea unui exemplar, urmând ca pârâta să menţioneze dacă susţine excepţia prescripţiei invocată prin întâmpinare.

La următorul termen de judecată din data de 6.10.2010, instanţa a dispus amânarea cauzei pentru a se reveni cu adresă către pârâtă, în vederea depunerii de precizări cu privire la excepţia invocată, iar la termenul stabilit ulterior, constatând că pârâta a depus întâmpinare, a comunicat reprezentantului reclamantei un exemplar de pe întâmpinare şi înscrisurile anexate şi a amânat cauza pentru studierea acestora.

În şedinţa publică din 12.01.2010, în condiţiile în care procedura era legal îndeplinită cu părţile, reclamanta fiind reprezentată de consilier juridic, instanţa a constatat că, prin Serviciul registratură s-au depus înscrisuri de către pârâtă şi a dispus comunicarea acestora către reclamantă, reprezentantul acesteia solicitând termen pentru a lua cunoştinţă de înscrisurile depuse, situaţie care a pricinuit o nouă amânare a cauzei.

La termenul stabilit, pârâta a depus note de şedinţă, iar reclamanta a precizat că pârâta a achitat creanţa şi a parte din penalităţile de întârziere, cauza fiind amânată pentru ca reclamanta să depună înscrisuri, pârâta să fie citată cu un exemplar de pe concluziile scrise, urmând a se pune în discuţia părţilor excepţia prescripţiei extinctive, invocată de pârâtă.

O nouă amânare a cauzei a fost dispusă de instanţă la 6.04.2011, când s-au depus din nou, de către pârâtă note scrise, iar instanţa a admis cererea formulată de reprezentantul reclamantei şi a stabilit un nou termen de judecată, menţionând în încheiere că, la următoarea înfăţişare se vor discuta excepţia prescripţiei extinctive şi necesitatea efectuării unei expertize contabile.

Din examinarea încheierii de şedinţă de la termenul din 11.05.2011, reiese că, instanţa a încuviinţat proba cu expertiză contabilă, însă a omis să pună în discuţia părţilor excepţia pentru care a dispus amânarea cauzei.

Se constată astfel că, în cauză amânările repetate pentru comunicarea precizărilor, a înscrisurilor depuse şi a concluziilor scrise a contribuit la prorogarea termenului de discutare a probatoriilor, asupra cărora instanţa de judecată s-a pronunţat la aproximativ 1 an şi 6 luni de la data cererii de chemare în judecată, la termenul din 11.05.2011, fiind încuviinţată proba cu expertiză contabilă.

Termenele de judecată acordate pentru comunicarea către părţi a cererilor formulate pe parcursul procesului, a excepţiilor invocate sau a înscrisurilor depuse au determinat şi prelungirea duratei soluţionării dosarului nr. …/2009, având ca obiect succesiune.

Astfel, la termenul din 7.12.2009, instanţa a învederat reclamantei să depună precizări la acţiune şi a amânat cauza în acest sens, iar la următorul termen de judecată, a admis cererea formulată de reclamantă pentru imposibilitatea prezentării din motive medicale, cerere la care au fost ataşate acte medicale şi a stabilit o nouă înfăţişare, dispunând citarea cu menţiunea de a preciza obiectul acţiunii, sub sancţiunea prevăzută de art. 155¹ din Codul de procedură civilă.

În şedinţa din 8.03.2010, reprezentantul reclamantei a depus la dosar precizări ale acţiunii introductive, iar instanţa a dispus amânarea cauzei şi citarea pârâtului cu o copie de pe precizări, menţionând în încheierea de şedinţă că, la următorul termen de judecată se va discuta excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului.

Ulterior, la termenul din 12.04.2010, reprezentantul pârâtului a învederat instanţei că acesta nu a primit copie a precizărilor depuse, care i-au fost comunicate la apartamentul pe care l-a înstrăinat şi a solicitat o nouă amânare în acest sens. Instanţa a pus în vedere pârâtului prin apărător să depună precizări clare cu privire la obiectul cererii, raportat la cererea de chemare în judecată iniţial formulată. La următorul termen de judecată, s-a comunicat pârâtului cererea de modificare a acţiunii depusă de reclamant prin Serviciul registratură, iar reprezentantul pârâtului a solicitat termen pentru a lua cunoştinţă de înscrisuri, fiind dispusă o nouă amânare a cauzei în acest sens.

În şedinţa publică din 14.06.2010 s-au discutat probatoriile, iar la următorul termen de judecată s-a procedat la administrarea probei cu interogatoriul reclamantei, al cărei reprezentant a depus la dosar înscrisuri ce au fost comunicate pârâtului, iar reprezentantul acestuia a depus, de asemenea, înscrisuri ce au fost comunicate părţii adverse, prin care a invocat o serie de excepţii. Pentru a răspunde la excepţiile invocate de pârât, instanţa a admis cererea formulată de reprezentantul reclamantei şi a dispus o nouă amânare a cauzei, urmând ca pârâtul să se prezinte pentru a răspunde la interogatoriu.

Aceeaşi situaţie s-a constatat şi în dosarul nr. …/2009, având ca obiect pretenţii, în care la primul termen de judecată, la care procedura era legal îndeplinită, iar reprezentarea părţilor era asigurată de consilier juridic, respectiv de avocat, s-a dispus amânarea cauzei pentru a se lua la cunoştinţă de către creditoare de întâmpinarea depusă în şedinţă publică.

La următorul termen de judecată stabilit pentru data de 14.04.2010, reprezentantul creditoarei a solicitat amânarea pentru a depune cerere de modificare a acţiunii, urmând să se îndrepte împotriva debitoarei cu o acţiune pe calea dreptului comun, cerere admisă de către instanţă şi la care reprezentantul debitoarei nu s-a opus. Pentru următorul termen de judecată, reprezentantul creditoarei a depus la dosar cerere modificatoare, un exemplar fiind comunicat debitoarei, al cărei reprezentant a solicitat amânarea pentru a lua cunoştinţă de cererea depusă.

În şedinţa publică din 16.06.2010, faţă de dovada convocării la conciliere directă depusă de către reprezentantul creditoarei, debitoarea prin apărător a precizat că invocă oral excepţia inadmisibilităţii cererii, urmând ca în termen de 5 zile să depună în scris motivele, pentru discutarea excepţiilor invocate până la acest termen fiind dispusă o nouă amânare a cauzei.

Ulterior, la termenul de judecată din 25.08.2010, instanţa a comunicat reprezentantului creditoarei un exemplar al cererii prin care s-a invocat excepţia de inadmisibilitate şi a admis cererea de amânare formulată de reprezentantul debitoarei, la care pârâta nu s-a opus, stabilind un nou termen la 22.09.2010, când a respins excepţia inadmisibilităţii şi a rămas în pronunţare cu privire la excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru penalităţile aferente anului 2006.

În temeiul art. 151 din Codul de procedură civilă, constatând că se impune lămurirea unor aspecte şi pentru ca reclamanta să depună o serie de înscrisuri, a dispus repunerea cauzei pe rol pentru data de 13.10.2010. La acest termen, reprezentantul reclamantei a depus, în dublu exemplar, înscrisurile solicitate, iar reprezentantul pârâtei a depus, de asemenea, înscrisuri şi pentru ca părţile, prin reprezentanţi să ia cunoştinţă de acestea a dispus o nouă amânare.

Comunicarea înscrisurilor către părţi, a determinat amânarea la mai multe termene de judecată şi a dosarului nr. …/2010. Astfel, la al treilea termen de judecată stabilit pentru data de 7.02.2011, la care nici una dintre părţi nu a fost prezentă, instanţa a constatat că s-au depus de la Oficiul Registrului Comerţului Constanţa relaţiile solicitate într-un singur exemplar şi a dispus efectuarea de copii xerox şi comunicarea acestora părţii adverse, motiv pentru care a amânat cauza. La următorul termen, completul de judecată într-o altă compunere, în condiţiile în care părţile nu erau prezente, iar procedura de citare era legal îndeplinită, a dispus comunicarea către intimat a unui exemplar al precizărilor depuse de către petentă prin Serviciul registratură, în acest sens stabilind o nouă înfăţişare în cauză. Ulterior, la termenul stabilit, în aceleaşi condiţii (lipsă părţi, procedură legal îndeplinită), un alt complet de judecată a dispus comunicarea către petentă a notelor scrise depuse de intimat, cu menţiune de a preciza dacă insistă în acţiune.

În mod similar, pentru motivele expuse anterior s-au dispus de către instanţa de judecată amânări şi în dosarele nr. …/2010, nr. …/2008, nr. …/2009, nr. …/2005, nr. …/2005.

Concluzionând, se constată că la nivelul Judecătoriei Constanţa, modalitatea de comunicare repetată către părţi a cererilor, a precizărilor, a excepţiilor, a altor înscrisuri, note de şedinţă şi concluzii scrise, se constituie într-o practică care determină amânări repetate ale cauzelor şi prelungirea duratei acestora, iar în anumite situaţii interpretarea excesivă a principiului contradictorialităţii poate să contravină principiului dreptului la un proces echitabil.

►Administrarea probelor în etape

Verificările efectuate prin sondaj au relevat că, nu în toate situaţiile, instanţa se preocupă să clarifice încă de la prima zi de înfăţişare obiectul şi cauza acţiunii sau cadrul procesual, în raport de care să se pună în discuţia părţilor probele ce se vor administra în cauză, arătându-se în fiecare caz teza probatorie şi admiţându-se doar cele utile, concludente şi pertinente.

Administrarea în etape a probelor a determinat amânarea, la mai multe termene de judecată, a dosarului nr. …/2008, având ca obiect obligaţie de a face.

Astfel, la data de 28.01.2010, reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu interogatoriul pârâtei, iar pentru următorul termen de judecată, pentru care instanţa a dispus citarea pârâtei cu menţiunea de a se prezenta personal pentru administrarea acestei probe, reprezentantul reclamantei a solicitat amânarea cauzei, precizând că nu a pregătit interogatoriul. La termenul stabilit, reclamanta a depus note de şedinţă, care au fost comunicate reprezentantului pârâtei, instanţa a procedat la administrarea probei cu interogatoriu şi în vederea discutării capacităţii de folosinţă a reclamantei a dispus amânarea cauzei şi a prorogat discutarea excepţiilor invocate pentru următorul termen.

Ulterior, la termenul de judecată din 16.06.2010, reprezentantul reclamantei a depus la dosar înscrisuri, a căror comunicare a fost dispusă de către instanţă pârâtei lipsă şi s-a învederat reclamantei să depună alte înscrisuri, întrucât cele depuse nu erau relevante pentru soluţionarea cauzei. Totodată, s-a pus în discuţie proba cu expertiză tehnică imobiliară şi s-a prorogat pronunţarea asupra acesteia. În şedinţa publică din 8.09.2010, instanţa a pus în discuţia părţilor suspendarea cauzei, în raport de dispoziţiile art. 155¹ din Codul de procedură civilă, în raport de faptul că, deşi a pus în vedere reclamantei, în repetate rânduri să facă precizări cu privire la locaţia exactă a terenului, aceasta nu şi-a îndeplinit obligaţia şi împiedicat continuarea judecării procesului şi, în consecinţă, a dispus suspendarea. Cauza a rămas în nelucrare până la data de 7.09.2011, când a fost repusă pe rol, iar, în baza art. 167 din Codul de procedură civilă, instanţa a încuviinţat proba cu expertiză topografică şi a desemnat expert prin tragere la sorţi, la data efectuării verificărilor cauza nefiind soluţionată.

Acelaşi motiv a determinat şi amânarea dosarului nr. …/2009, în care probele au fost încuviinţate la termene diferite. Astfel, la termenul din 30.06.2010, instanţa a încuviinţat doar probele cu înscrisuri şi cu interogatoriul unuia dintre pârâţi, propuse de reclamant, prorogând discutarea probei cu expertiză tehnică imobiliară, după administrarea celorlalte probe, în condiţiile în care la data de 18.06.2010, prin Serviciul registratură s-a depus, de către acelaşi pârât, cerere prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă şi încuviinţarea probelor cu înscrisuri şi interogatoriul reclamantului.

Instanţa a încuviinţat doar probele solicitate de către reclamant, iar la următorul termen de judecată, stabilit ulterior vacanţei judecătoreşti, a încuviinţat şi probele propuse de pârât, a luat act că înscrisurile sunt depuse la dosar şi a amânat cauza în vederea administrării probatoriilor.

La termenul din 13.10.2010, instanţa a încuviinţat proba cu expertiză tehnică imobiliară a terenului intravilan şi a prorogat discutarea probei cu expertiză topografică a terenului extravilan.

Amânări repetate pentru administrarea în rate a probatoriilor, solicitarea de relaţii de către instanţă la mai multe termene de judecată, urmate de încuviinţarea probei cu expertiză, prorogarea asupra probei cu interogatoriu, etc. s-au constatat şi în dosarele nr. …/2009, nr. …/2009, nr. …/2008, nr. …/2008, nr. …/2007, nr. …/2009, nr. …/2010, nr. …/2009.

►Acordarea mai multor termene de judecată pentru plata onorariului de expert, conduce la întârzierea în soluţionarea unor dosare.

Odată cu numirea expertului şi stabilirea obiectivelor, instanţa trebuie să fixeze onorariul provizoriu şi avansul pentru cheltuielile de deplasare, atunci când este cazul, potrivit art. 17 din O.G. nr. 2/2000, aprobată prin Legea nr. 156/2002, precum şi partea care urmează să achite aceste cheltuieli.

Dacă partea care a propus proba nu depune în termen de 5 zile suma statornicită de către instanţă în acest scop, devin incidente dispoziţiile art. 170 Cod procedură civilă privind decăderea acesteia din proba încuviinţată.

Onorariul definitiv va fi stabilit de către instanţă, conform art. 22 şi 23 din O.G. nr. 2/2000, aprobată prin Legea nr. 156/2002, şi art. 213 alin. 2 Cod procedură civilă, după depunerea raportului de expertiză, care trebuie să fie însoţit de nota de evaluare a onorariului împreună cu decontul cheltuielilor.

S-a constatat că, sunt acordate numeroase termene pentru achitarea onorariului, fără a se dispune sancţionarea părţii în sensul decăderii din proba încuviinţată în următoarele cauze: nr. …/2003, nr. …/2006, nr. …/2006, nr. …/2006, nr. …/2005, nr. …/2004, nr. …/2006, nr. …/2003.

► O altă cauză de tergiversare a soluţionării dosarelor o constituie modul în care sunt stabilite obiectivele expertizelor.

La încuviinţarea probelor cu expertize tehnice judiciare, instanţa trebuie să stabilească prin încheiere obiectul expertizei şi întrebările la care trebuie să răspundă acesta, potrivit art. 201 Cod procedură civilă şi art. 17 din O.G. nr. 2/2000, aprobată prin Legea nr. 156/2002, privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară.

Obiectivele trebuie să fie stabilite de către instanţă, după punerea lor în discuţia părţilor, dar analizând pertinenţa şi utilitatea propunerilor făcute de părţi în acest sens. Încheierea de şedinţă trebuie să cuprindă astfel obiectivele determinate cu claritate şi concizie în aşa fel în cât să permită identificarea cu uşurinţă a aspectului de fapt asupra căruia expertul trebuie să se pronunţe şi care sunt întrebările la care urmează să răspundă.

În urma verificărilor efectuate, s-a constatat că, de regulă, instanţa nu stabileşte obiectivele la care trebuie să răspundă expertul şi nu le menţionează în încheierile de şedinţă. Părţile sunt cele care stabilesc obiectivele, fiind acordate, uneori, termene în acest sens, acestea fiind încuviinţate fără a mai fi cenzurate de instanţă.

Obiectivele astfel stabilite, prin multitudinea aspectelor menţionate de părţi, unele dintre ele fără a fi utile soluţionării cauzei, îngreunează efectuarea raportului de expertiză, dar şi cenzurarea obiecţiunilor formulate

S-a procedat în acest sens în dosarele: nr. …/2008, nr. …/2007, nr. …/2008, nr. …/2006; nr. …/2006; nr. …/2004; nr. …/2006; nr. …/2008; nr. …/2006; nr. …/2006; nr. …/2005; nr. …/2001; nr. …/2005.

►O altă cauză de tergiversare a soluţionării dosarelor o constituie necenzurarea obiecţiunilor formulate de părţi în ceea ce priveşte rapoartele de expertiză.

Se constată că în multe cazuri instanţa încuviinţează obiecţiunile formulate de părţi în ceea ce priveşte rapoartele de expertiză efectuate şi dispune înaintarea acestora către expert fără a fi cenzurate, ceea ce determină în mod automat prelungirea soluţionării cauzei, pentru că expertul trebuie să răspundă tuturor aspectelor invocate de părţi, chiar dacă acestea nu sunt utile soluţionării cauzei. Practica de a se încuviinţa, fără rezerve, toate obiecţiunile formulate de părţi la rapoartele de expertiză dispuse în cauză, determină tergiversarea soluţionării cauzelor, fapt ce ar putea fi evitat prin implicarea judecătorului în stabilirea clară şi precisă a împrejurărilor ce urmează a fi lămurite pe calea expertizelor tehnice.

Spre exemplificare, în acest sens s-a procedat în următoarele cauze: nr. …/2008, nr. …/2008, nr. …/2008, nr. …/2009, nr. …/2009, nr. …/2009, nr. …/2009, nr. …/2007, nr. …/2007, nr. …/2008, nr. …/2008, nr. …/2007 şi nr. …/2007.

►Amânările repetate cauzate de neîndeplinirea procedurii de citare a părţilor, fără ca instanţa să analizeze cauzele şi să dispună măsurile necesare citării, precum şi neaplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor procedurale pentru sancţionarea persoanei vinovate, constituie alte cauze care întârzie soluţionarea dosarelor.

De exemplu, în dosarul nr. …/2009 (număr vechi - …/2004), s-au acordat 7 termene pentru lipsă de procedură cu cei 11 pârâţi chemaţi în judecată. O situaţie similară s-a identificat în cauza nr. …/2006 în care la 5 termene consecutive s-a dispus amânarea pentru aceleaşi motive.

De asemenea, procedura incompletă cu părţile, la mai multe termene de judecată a determinat tergiversarea soluţionarea cauzei, în dosarul nr. …/2006, în dosarul nr. …/2009, dosar nr. …/2010 şi în dosarul nr. …/2008.

Totodată, s-a constatat că în procesele în care, în condiţiile art. 47 Cod procedură civilă, sunt mai mulţi reclamanţi sau pârâţi, nu s-a procedat potrivit art. 114 Cod procedură civilă pentru a se asigura desfăşurarea normală a activităţii de judecată.

►Neluarea, la primirea dosarului, a măsurilor necesare în scopul pregătirii judecăţii;

La primirea dosarului, instanţa nu a luat toate măsurile necesare, astfel încât să se asigure soluţionarea cu celeritate a cauzei, fiind acordate alte termene de judecată pentru ataşarea unor dosare.

Spre exemplificare, în dosarele nr.: …/2010, …/2010, …/2009 nu s-a dispus ataşarea dosarelor de executare.

Totodată, instanţa nu a observat anumite lipsuri ale cererii de chemare în judecată, la primul termen de judecată. Studierea dosarelor la primirea acestora şi la primul termen de judecată, ar determina evitarea acordării unor noi termene pentru completarea cererilor formulate, după ce, în prealabil s-au încuviinţat cereri pentru lipsa de apărare sau pentru procedură incompletă.

Astfel s-a procedat în cauza nr. …/2006 în care s-au acordat 6 termene de judecată pentru lipsa de procedură cu pârâta şi un termen pentru lipsa de apărare, instanţa a pus în vedere reclamantei să precizeze temeiul juridic al cererii de chemare în judecată

Situaţii similare s-au regăsit în următoarele dosare: nr. …/2008, nr. …/2008, …/2010.

► Neluarea, la repunerea pe rol a cauzei, a măsurilor necesare în scopul efectuării verificărilor privind subzistenţa cauzei de suspendare;

După ce cauzele au fost suspendate perioade lungi de timp, se dispune repunerea pe rol pentru constatarea perimării. În cadrul verificărilor realizate, se constată că instanţa acordă termene pentru ca arhiva judecătorie sau a tribunalului să comunice soluţia pronunţată în anumite cauze care au determinat suspendarea. Această modalitate de lucru conduce la tergiversarea soluţionării dosarelor, în condiţiile în care, prin rezoluţia prin care se dispune repunerea cauzei pe rol se pot menţiona măsurile necesare verificărilor ce se realizează( de cele mai multe ori verificările în sistemul ECRIS furnizând date suficiente), iar numai în cazul în care se constată, că datele nu sunt suficiente se mai acordă termen în acest sens.

În acest fel s-a procedat în următoarele cauze: nr. …/2005; nr. …/2010; nr. …/2006; nr. …/2007; nr. …/2006; nr. …/2006; nr. …/2006, nr. …/2006.

De altfel, verificările privind subzistenţa cauzei de suspendare trebuie să se realizeze periodic, iar repunerea pe rol să se dispună în cazul în care există date că motivul suspendării a încetat, iar termenul de perimare s-a împlinit.

►Soluţionarea cu întârziere a cererilor de abţinere şi recuzare;

Cererile de abţinere şi recuzare formulate în cadrul dosarelor sunt soluţionate cu întârziere, fiind acordate, uneori 2-3 termene în acest sens.

De exemplu, în dosarul nr. …/2009 părţile au formulat cerere de recuzare a expertului, soluţionată la cel de-al treilea termen de judecată.

► Amânarea pronunţării, în mod repetat, urmată, uneori, de repunerea cauzei pe rol, constituie o modalitate de prelungirea duratei proceselor.

În acest fel s-a procedat în dosarele nr. …/2009, nr. …/2009, nr. …/2005, nr. …/2010, nr. …/2011, nr. …/2010, nr. …/2009.

În timpul soluţionării cauzei, instanţa a amânat pronunţarea succesiv pentru soluţionarea excepţiilor invocate de părţi. Un exemplu în acest sens este cauza nr. …/2006 în care s-a dispus amânarea pronunţării iniţial de 2 ori şi, ulterior de 3 ori, pentru ca instanţa să se pronunţe asupra unor excepţii.

În materie penală, au fost identificate următoarele cauze subiective de prelungirea duratei procedurii:

- lipsa de fermitate a judecătorului în dispunerea unor măsuri procedurale în cazul absenţei nejustificate a apărătorilor, a inculpaţilor, a martorilor, nepunerii în executare a mandatelor de aducere, necomunicarea relaţiilor solicitate de către instanţă;

Astfel de situaţii au fost identificate în dosarele nr. …/2010; nr. …/2010, nr. …/2010, nr. …/2010, nr. …/2008, nr. …/2009, nr. …/2010.

- acordarea mai multor termene de judecată pentru împăcarea părţilor (dosar nr. …/2009 - 3 termene);

- administrarea probelor în etape (încuviinţarea probei cu expertiza tehnică după epuizarea administrării celuilalt probatoriu din dosar, discutarea probelor în apărare propuse de inculpaţi, după epuizarea probatoriului din acte);

►Cauzele care au determinat prelungirea nejustificată a duratei proceselor au fost identificate şi evidenţiate pe categorii, însă, trebuie menţionat că în cele mai multe dosare se regăsesc mai multe tipuri de cauze care determină tergiversarea soluţionării cauzelor.

Un exemplu în acest sens este cauza nr. …/2006 în care s-au acordat 9 termene pentru lipsă de apărare, s-a formulat cerere completatoare pe parcursul procesului după care s-a introdus în cauză noi pârâţi, s-a dispus suspendarea soluţionării cauzei în temeiul art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă şi, ulterior, în temeiul art. 243 Cod procedură civilă.

În dosarul nr. …/2006 s-au acordat 6 termene pentru lipsă de procedură, 1 termen pentru lipsă de apărare şi după ce s-au discutat probele, s-a dispus suspendarea, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, cauza fiind repusă pe rol la data de 05.10.2011.

În dosarul nr. …/2006 s-au dat 7 termene pentru procedura incompletă faţă de pârâtă, s-a formulat cerere completatoare şi, ulterior, cerere precizatoare la 1 an şi 8 luni de la data înregistrării cauzei, s-a dispus suspendarea de 2 ori pentru lipsa părţilor (5 luni şi, respectiv 2 luni) şi în baza art. 155¹ Cod procedură civilă (10 luni), s-a dispus amânarea la 3 termene, la cererea părţilor pentru încheierea unei tranzacţii.

Dosarul nr. …/2005 a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Constanţa la data de 08.12.2005 şi are ca obiect revendicare imobiliară, fiind acordate 43 de termene de judecată.

Încă de la primul termen de judecată s-a încuviinţat proba cu înscrisuri, iar de la cel de-al doilea termen (la 07.03.2006) s-a pus în vedere reclamantului să precizeze situaţia juridică a terenului, s-a încuviinţat proba cu expertiză, deşi reclamantul nu-şi îndeplineşte obligaţia stabilită de instanţa de judecată şi nu s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 155¹ Cod procedură civilă.

După 12 termene acordate (la 17.09.2007), instanţa a pus în vedere reclamantului să precizeze situaţia juridică a terenului, iar, ulterior, s-a dispus citarea reclamantului pentru ca acesta să se prezinte în instanţă pentru înlocuirea expertului, măsură dispusă la următorul termen, respectiv la 14.12.2007.

Pentru nedepunerea raportului de expertiză s-au mai acordat 24 de termene de judecată, s-a aplicat amendă judiciară la 6 termene, iar la data de 26.07.2011 instanţa a dispus înlocuirea expertului, lucrarea fiind depusă după două termene de judecată.