Contribuţia traducătorilor

30

OMUL MEDIEVAL

prin apă, cînd un acuzat care nu ştie să înoate îşi dovedeşte nevino­văţia neînecîndu-se, deşi ar fi fost normal s-o facă, şi mai ales încercările prin foc, cînd un acuzat nevinovat poate ţine în mînă o bucată de metal înroşită în foc sau trece prin flăcări fără a fi ars. Judecata lui Dumnezeu se poate manifesta prin rezultatul unui duel: acuzatul sau luptătorul care îl înlocuieşte în mod gratuit sau pentru o simbrie este unul dintre combatanţi. Biserica interzice aceste ordalii la al IV-lea conciliu de la Lateran, în 1215. Ea introduce astfel o revo­luţie în administrarea probei: mărturisirile orale şi scrise înlocuiesc verdictul armelor şi al încercărilor fizice. Astfel, creştinismul a înde­părtat ceva mai mult de omul medieval credinţele şi practicile magice.

Memoria

Mulţi oameni din Evul Mediu sînt analfabeţi. Pînă în secolul al XlII-lea, este cazul majorităţii laicilor. în lumea neştiutorilor de carte, cuvîntul răsună cu o forţă neobişnuită. în predicare, omul medieval îşi găseşte cunoştinţele, anecdotele, instruirea morală şi religioasă. Fireşte, scrisul se bucură de un mare prestigiu, fondat pe cel al Sfintelor Scripturi şi al clericilor, oameni ai scriiturii, începînd cu călugării -după cum o atestă locul scrierii, scriptorium, încăpere esenţială a oricărei mănăstiri. Dar vorbirea este cel mai important vehicul al comunicării. Ceea ce înseamnă că este bine păstrată. Omul medieval este unul al memoriei, al bunei memorii. O exersează în mod natural sau printr-o formaţie specială. în procese, conflicte, este privilegiată mărturia bătrînilor, oameni cu o memorie îndelungată într-o societate în care speranţa de viaţă este scurtă. Intelectualii, oamenii profesiu­nilor juridice, negustorii învaţă mnemotehnicile. „Artele memoriei" joacă un rol important în formarea omului medieval *. într-o societate în care jurămîntul - strict supravegheat de Biserică - este atît de important, un om „care îşi ţine cuvîntul", a cărui fidelitate este dovedită printr-o memorie de lungă durată, instrument al bunei reputaţii (bona fama), este un om cu greutate. Creştinismul omului medieval este unul de tradiţie, de memorie. în joia sfîntă, instituind euharistia la sfîrşitul Cinei, Isus nu a spus ucenicilor: „Să faceţi lucrul acesta în amintirea mea"?

Mentalitatea simbolică

Omul medieval trăieşte, ca poetul Baudelaire, într-o „pădure de simboluri". Sfintul Augustin a spus-o: lumea este compusă din signa şi din res, din semne, simboluri, şi lucruri. Res, adevărata realitate, rămîn ascunse, omul surprinde doar semnele. Cartea esenţială, Biblia,

1. Frances Yates, The Arts of Memory, Londra, 1966, trad. fr. L'Art de la Mimoire, Gallimard, Paris, 1975.