Coperta ioana dragomirescu mardare 828590

Iată de ce ele par a fi întîmplări: unele coincidenţe sînt contex­tuale, toate lucrurile însă au proprietăţi ce-si corespund reciproc, si formează o unitate prin analogie. Intr-adevăr, în fiecare dintre categoriile existenţei există elementul analogic: precum rectiliniul, în domeniul lungimilor, corespunde planului, în domeniul supra­feţei. Si probabil că imparul printre numere este ceea ce este albul printre culori.

Pe deasupra, numerele ideale nu sînt raţiunea de a fi a armonii­lor muzicale şi a altor armonii asemănătoare (numerele egale se deosebesc între ele prin formă; de asemenea şi unităţile din interi­orul lor)50. Fie şi din acest motiv, nu trebuie postulate Formele.

Iată, aşadar, consecinţele acestor teorii, /ce rămîn valabile/ chiar dacă s-ar mai aduce şi alte detalii. Cît chin au îndurat /aceşti filo­zofi/ cînd au discutat geneza numerelor şi faptul că nu au reuşit cu nici un chip să lege laolaltă concluziile lor par a f i o dovadă a faptului că entităţile matematice nu sînt separabile de lucrurile senzo­riale, după cum afirmă unii gînditori, şi ca nu ele sînt principiile /existenţei/.

468

METAFIZICA

NOTE

1. Contrariile nu pot fi principii, aşa cum susţin mulţi filozofi ai naturii, deoarece ele apar asociate unui substrat sau materii, care, prin urmare, este anterior lor. Or, principiul este anterior oricărui altceva.

2. Referire la doctrina esotericâ a lui Platon.

3. Fiinţa este divizibila, dar unitatea de măsură, fund o convenţie, nu este o Fiinţă. Aristotcl o consideră indivizibilă, probabil pe con­siderentul că, atunci cînd avem de măsurat mărimi mai mici decît uni­tatea de măsură utilizăm mai degrabă unităţi mai mici decît diviziuni.

4. Platonicienii inversează raporturile dintre substrat şi proprie­tăţile sale. „Marele şi micul" sînt mai curînd proprietăţi decît substrat. Deci ele nu pot reprezenta un principiu.

5. Cu alte cuvinte, relaţia dintre doi termeni se modifică, numai dacă unul dintre termeni creşte sau descreşte cantitativ.

6. Dacă există un număr absolut mare, acesta nu poate avea predi­catul „puţin". Dar dacă nu există un număr absolut mare, nu poate exista

— prin simetrie — nici un număr absolut mic, precum unu sau doi.

7. Dacă ceva poate să nu existe etern, înseamnă ca s-ar putea actu­aliza; ceea ce se actualizează, se actualizează dmtr-o virtualitate. Ceea ce are virtualitate are materie. Ceea ce are materie, poate fie să existe, fie să nu existe, deci nu este etern. Aristotel vrea să demonstreze că un compus nu este, în mod necesar, etern. Or, dacă numerele sînt com­puse dm Unu şi din Dualitatea indefinită, aşa cum susţin platonici-enii, ele nu sînt în mod necesar si esenţial eterne.

8. Cînd elementele există actualizate, Fiinţa respectivă este în virtu­alitate; dar dacă ea este eternă, ea trebuie să fie actualizată perma­nent. Iar dacă elementele sînt în virtualitate, înseamnă că ele s-ar putea actualiza cîndva (Fiinţa s-ar descompune în elementele componente), ceea ce nu este posibil cu o Fiinţă eternă.

9. Aşadar, spune Aristotel, încercarea platonicienilor de a evita reducerea realităţii la Unul parmenidian conduce, în fapt, la dualism: lumea şi lucrurile sale vor fi alcătuite din Existenţă şi din altceva, care este diferit, adică Non-existenţă (ceea-ce-nu-este) — TO uri 6v. Dar dualismul este contradictoriu si el poate fi evitat dacă se acceptă plura­litatea semantică a ceea-ce-este, şi în acelaşi timp, dacă se acceptă că ceea-ce-nu-este, într-un anume sens, există: de exemplu, virtualitatea.

10. Poate că una dintre cele mai mari descoperiri filozofice ale lui Aristotel este ireductibilitatea categoriilor una la cealaltă,.« a tuturor

— la categoria Fiinţei (deşi toate se raportează la categoria Fiinţei)-

CARTEA NY (XIV)

469

Aceasta înseamnă, în termenii fizicii contemporane, că nu poate exista o ecuaţie unică a Universului, o formulă universală din care să se poată deduce orice proprietate, dar există „orizontul" unei unităţi a lumii care ne mobilizează eforturile de a o cunoaşte.

11. Aluzie la Sofistul lui Platon, 273a şi 260b. E vorba, desigur, despre desenele geometrice, la scară, unde mărimile au altă dimen­siune reală decît cea pe care o semnifică. Aristotel susţine că, de fapt, în raţionamentul geometric, sau în calcule nu intervine premisa falsă, şi că, aşadar, comparaţia este nepotrivită.

12. TCToixnq (lit. „cădere") înseamnă, în limbajul gramaticilor, „caz gramatical". Aristotel compara categoriile prin care trece ceea-ce-este (sau realitatea) cu declinarea substantivului, trecut prin mai multe cazuri.

13. Lumea este variată — spune Aristotel —, ea nu are numai pro­prietăţi geometrice, sau Fiinţe geometrice (aşa cum susţin platonicienii şi neopitagoncienii), ci şi calităţi, cantităţi etc.

14. în fapt, ele sînt calităţi, si nu numere sau unităţi.

15. Aristotel atrage atenţia că relaţia este o categorie aparte, precum cantitatea sau calitatea, şi că ea nu poate fi dedusă din categoria Fiinţei, deşi este subordonată acesteia. Ea nu e nici negaţia, nici virtualitatea Fiinţei. Monismul mai intransigent al unor platonicieni încerca proba­bil să deducă diferitele proprietăţi ale Fiinţei (printre care şi relaţia) din esenţa Fiinţei, ceea ce pentru Aristotel este cu neputinţă. La el, realitatea nu este reductibilă la Fiinţă, ci doar, ca să spunem aşa, gravitează în jurul Fiinţei.

16. Unii comentatori traduc aici pe i65e ti maiîntîi cu „Fiinţa", apoi cu „forma", iar pe ip\>cnq cu „materie". V. Reale, III, p. 687.

17. Pitagoricienii făcuseră descoperirea epocală că anumite fenomene (cum ar fi mişcările corpurilor cereşti, sau anumite fenomene acus­tice) se supun unor regularităţi ce se lasă exprimate prin proporţii numerice. De aici ei au dedus că lucrurile sînt formate din numere.

18. Unii, precum Reale, adaugă aici o condiţională inexistentă în textul grec, dar probabil necesară pentru înţeles: „dacă nu ar exista numerele matematice."

19. Chestiunea e valabilă pînă astăzi: care este exact raportul mode­lelor noastre matematice cu realitatea? Este vorba despre un alt cer, cum spune Aristotei, sau de acelaşi? Adică modelul este numai o con­venţie utilă, sau exprimă chintesenţa realului?

20. Aceşti filozofi — platonicienii — consideră, spre deosebire de pitagoricieni, că numerele matematice sînt separate sau autonome, fiindcă, altminteri, ştiinţa matematică le apare imposibilă.

470

METAFIZICA

21. Se vede aici importanţa sentimentului estetic al coerenţei în înţelegerea naturii. Natura este asemenea unei piese bune de teatru, bazată pe regula celor trei unităţi, şi mai ales a unităţii de acţiune.

22. Formele nu acceptă teoreme, deoarece ele nu se pot combina precum numerele matematice.

23. Entităţile geometrice, precum punctele sau liniile, pot să se întretaie, sau să ocupe diferite poziţii în spaţiu sau în plan. E greu de văzut cum s-ar putea presupune acelaşi lucru în legătură cu Formele care sînt imuabile şi mereu identice cu sine.

24. Critica este îndreptată împotriva lui Platon.

25. Bergk, Poet. lyr. fr 189. Slugile prinse asupra faptului se pierd în explicaţii lungi, dar fără rezultat în convingerea stăpînului.

26. In antmologia pitagoricianâ, numerele impare erau conside­rate bune si aveau prioritatea faţă de numerele pare. De aici, probabil, faptul ca ele nu sînt generate.

27. Deşi Anstotel se referise la pitagoriciem, conceptul Marele şi micul trimite la şcoala platonică.

28. Probabil că Anstotel are în vedere mai degrabă un procedeu didactic, curent — se crede — în şcoala lui Xenocrate. La modul rigu­ros teoretic nu se poate susţine că marele şi micul sînt veşnic egalizate, deoarece în acest fel ele nu ar mai putea să fi fost nicicînd inegale.

29. Evident, Zeus reprezintă supremul Bine, iar domnia lui a înlocuit domniile primelor divinităţi, precum Cerul, Haosul, sau Titanii. La gînditorii mai tîrzii — observă Aristotel — lucrurile stau invers: întîi apare un principiu care reprezintă Supremul Bine si care generează restul lumii. Asemenea concepţii au putut fi influenţate de cosmogonia orfică, care vedea naşterea Lumii dintr-un ou cosmic perfect.

30. Parmenide şi, mai tîrziu, Platon si şcoala sa.

31. Dacă Unul este principiu suprem şi el este identic cu Binele, atunci fiecare Unitate va fi un Bine, ceea ce — spune Aristotel cu ironie — produce o prea mare abundenţă de Bine.

32. Există si Fiinţe rele pe lume. Or, dacă Formele există numai pentru lucrurile bune, înseamnă că ele nu sînt Fiinţe. Iar dacă sînt Fiinţe, înseamnă că toate Fiinţele sînt bune.

33. Referire la Platon, crede Reale.

34. E o consecinţă inacceptabilă pentru platonicieni, care consideră că lucrurile bune au parte numai de bine, nu şi de rău.

35. La Aristotel, cum am văzut, raţiunea finală şi mişcarea sînt prin­cipii, dar nu şi elemente.

CARTEA NY (XIV)

471

36. La Aristotel, cum se vede, contrariile nu sînt principii, ci proprie­tăţi ale unui substrat care este principiu.

37. Aristotel critică „evoluţionismul" lui Empedocle sau Anaxa-goras. Din acest punct de vedere, el este aproape de Platon, care nu concepe că ceva mai aproape de perfecţiune poate proveni de la sine din ceva mai imperfect.

38. Dacă Unul provine din amestecul unor pnncipn-elemente (pre­cum Apa, Focul etc.), înseamnă ca el nu este o existenţă autonomă, separabilă de lumea materială, aşa cum respectivii filozofi platomci-eni o doresc.

39. Numărul nu poate proveni din Unu şi mulţime, precum o sila­bă provine din literele componente. In cazul numărului, presupusele elemente nu pot avea poziţie (ordine) şi nici nu pot fi separate în interiorul compusului.

40. Aşa cum provine ziua din noapte, de pildă, sau caldul din rece. Pentru Aristotel caldul actualizat provine din caldul virtual, care poate fi rece actualizat.

41. Numărul ar proveni dintr-un substrat, precum forma are drept substrat materia.

42. Lucrurile care provin din conlucrarea contrariilor, precum cor­pul, armonia, zborul săgeţii, au o pieire, în vreme ce numărul nu are aşa ceva. Deci el nu poate proveni din conlucrarea dintre Unu şi mulţime, luate ca contrarii, cum vor platonicienii.

43. Eurytos, un pitagoncian, reprezenta formele lucrurilor cu aju­torul unor pietricele, apoi număra pietricelele şi rezultatul era „nu­mărul" lucrului respectiv.

44. Raportul, Axjyo;, reprezintă esenţa formală a lucrurilor. Cuvîntul pentru a-1 desemna este identic cu cel care, adesea, desemnează la Aristotel definiţia sau noţiunea.

45. Pentru pitgoricieni, anumite numere, cum ar fi fost patrul sau zecele, erau considerate a fi sediul unor calităţi morale, precum binele sau răul.

46. Nu anumite calităţi intrinseci ale numărului şapte determină ca diferite obiecte să fie cîte şapte, ci alte motive, ţinînd de context, cum ar fi faptul că erau şapte porţi ale Tebei, sau că noi alcătuim forma constelaţiei Pleiadelor astfel încît ea să cuprindă şapte stele. Magia numerologică — sugerează Aristotel este o alcătuire omenească şi nu se regăseşte în firea lucrurilor, pentru a alcătui raţiuni de a fi.

47. Literele respective sînt duble în greacă. Cuprinzînd două sunete care se rosteau împreună, ele erau asemuite consonanţelor muzicale

472

METAFIZICA

perfecte: octava, cvinta şi cvarta. Cuvîntul grec pentru a denumi „con­sonantele" fonetice (consoanele) şi „consonanţele" muzicale este acelaşi: o~on

48. Labiala, dentala şi guturala, care, la rîndul lor, puteau fi surde, sonore şi aspirate.

49. Platonicienii erau tot mai tentaţi de speculaţiile numerologi-ce şi de ideea unor corespondenţe secrete între lucruri şi fenomene, bazate pe numere. Teoria va deveni tot mai influentă în Antichitatea tîrzie, apoi în Renaştere, adică în perioade de relativ regres al aristo-telismului.

50. Numerele ideale sînt Forme, adică unicate. Ele nu pot coopera între ele pentru a forma armoniile muzicale, deoarece Formele nu se pot amesteca între ele.

INDICE DE NUME

ACADEMIA PLATONICA, 5,309n

AFRICA, 148

ALCMAION, 61,82n

ALEXANDRIA, 6

ALEXANDRU (DIN APHRODISI-AS), 8, 16

ALEXANDRU MACEDON, 5,6,43

AMYNTAS, 5

ANAXAGORAS, 24, 48, 56, 58, 59, 65, 66, 68,69, 73, 80n, 81 n, 84n, 85n, 128, 141, 145, 146, 152, 161n, 330, 358, 359, 382, 389, 399, 401n, 421, 450, 462, 471n

ANAXIMANDROS, 80n

ANAXIMENES, 48, 56, 80n, 339n

ANDRONICOS DIN RHODOS, 7,8

ANSELM DIN CANTERBURY, 31

ANTISTHENES, 200,207n, 280,287n

APELI.ICON, 6

ARCHYTAS, 278, 286n, 405n

ARISTIPPOS, 104, 121 n

ATENA, 5,6, 80n, 148

AUBENQUE, PIERRE, 13, 16, 22n, 41, 218n

BEZDECHI, ŞTEFAN, 17, 156n BONITZ, H., 404n

CAI.LIPPOS, 380, 394, 405n CHALCIS, 6

CICERO M ARCUŞ TULLIUS, 6,13 CIORAN, EMIL, 14

COPERNIC, NICOLAI, 14, 26 CRATYLOS, 28, 63, 82n, 83n, 147 CRILLY.W.IL, 21n

DANTE ALIGHIERI, 39 DEMOCRIT, 12, 14, 48, 59, Sin, 145,

253,276,382,418 DIOGENES, 56, 80n DIOGENES LAERTIOS, 7, 82n

EGINA, 171,201

EGIPT, 51

EI.IADE, MIRCEA, 14

EMPEDOCLE, 24, 48, 56, 58, 59, 65, 66, 68, 78, 80n, 81n, 84n, 85n, 103, 109, 113, 114, 115, 145, 146, 170, 313n, 339n, 382, 389, 399, 450, 462, 471n

EPICHARMOS, 146, 437

EUCLIDE DIN MEGARA, 309n

EUDOXOS, 40, 73, 380, 394, 405n, 421.

EUENOS, 171

EURYTOS, 464, 471 n

FILIP AL ILLEA, 5

GALILEI, GAI.ILEO, 14, 26

GORGIAS, 288n

GRAYEFF, FELIX, 13, 16, 21n

HECTOR, 146

474

METAFIZICA

HEIDEGGER, MARTIN, 14, 312n HERACLIT, 28, 48, 56, 63, 80n, 82n,

128, 135, 147, 152, 153, 161n, 355,

358, 367, 374n, 377n, 418 HERMEAS, 5 HERMOTIMOS, 58, 81n HESIOD, 58, 68, 113, 407n HESYCHIOS, 9 HIPPASOS, 56, 80n HIPPON, 56, 80n HOMER, 146, 404n, 407n, 466 HUME, DAVID, 11 HUSSERL, EDMUND, 83

IAMBLICHOS, 80n IONESCU, NAE, 14 IOSIA, 13

JAEGER, WERNER, 9,10,11,12,13, 15,20,21 n, 22n, 41,268n, 404n, 442n JASPERS, KARL, 11

KRAEMER, H.J., 445n KUHN.TH., 26

LAMPSACOS, 80n LEIBNIZ, G.W., 11 LEUCIP, 48, 59, 81 n, 389, 403n LICEUL, 5, 6, 10, 15 LUKASIEWICZ, J, 30 LYCOPHRON, 284, 288n

MEGARA, 143 MELISSOS, 62, 82n MILET, 8In MOISE, 13 MYTILENE, 5

NATORP, HANS, 83n NELEUS, 6

NICOLAE DIN DAMASC, 7, 8 NIETZSCHE, FRIEDRICH, 14 NOICA, CONSTANTIN, 14,43,83n

OCEANOS, 56

OCTAVIAN AUGUST, 7 ODEON, 148

PARMENIDE, 27, 57,58,62, Sin, 82n, 83n, 116,146,268n, 407n, 443n, 450, 455, 470n

PASICLES, 9, 11

PATZIG, G., 21n

PAUSON,303, 312n, 313n

PENTATEUH, 13

PERGAM, 6

PERICLE, 80n

PHERECYDES, 462

PHRYNIS, 93, 97n

PITAGORA, 61,81n, 82n

PLATON, 5, 7, 10, 11, 12, 14, 15, 24, 25, 27, 29, 32, 34, 37, 39, 42, 43, 48, 63, 64, 65, 66, 71, 75, 78n, SOn, 81n, 83n, 84n, 85n, 87n, 88n, 89n, 103,115, 125n, 148,156n, 182, 200,208n, 214, 219n, 226, 260, 263n, 265n, 266n, 267n, 268n, 269n, 286n, 309n, 31 On, 311n, 312n, 313n, 321, 339n, 361, 375n, 384, 389, 401n, 403n, 404n, 405n, 407n, 430, 440n, 442n, 443n, 446n, 468n, 469n, 470n, 471 n, 472n

POLANYI, M, 25

POLICLET, 167-168, 202n

POLOS, 49

PROTAGORAS, 24,29,108,128, 141, 144, 158n, 159n, 290, 294, 316, 320, 338n, 339n, 356

PTOLEMEU, 26

REALE, GIOVANNI, 9, 10, 12, 15, 16, 20, 21n, 81n, 156n, 158n, 204n, 218n, 268n, 313n, 375n, 444n, 447n, 469n, 470n

REINER, HANS, 8, 21 n RICHARD, M.D., 21n, 83n ROBIN, LEON, 12, 14, 21n RORTY, RICHARD, 28 ROSS, D., 8, 9, 16, 20, 21n, 41, 401 n, 404n, 447n

INDICE DE NUME

475

SAINT-HILAIRE, B., 156n

SIMONIDE, 54, 79n, 460

SIMPLICIUS, 8, 16

SIRACUZA, 286n

SOCRATE, 6,18, 24, 33, 50, 55, 64, 73, 74, 79n, SOn, 81n, 86n, 87n, 120, 121 n, 124n, 126n, 132, 140, 158n, 161n, 177, 179,200,205n,218n,236, 240, 245, 248, 249, 252, 257, 261n, 262n, 264n, 265n, 268n, 287n, 309n, 328n, 341n, 383, 396, 410, 418, 421, 438, 442n, 447n

SOCRATE CEL TÎNĂR, 247, 268n

SOFOCLE, 171

SORABJI, RICHARD, 21 n

SPEUSIPPOS, 5, 25, 227, 392, 440n, 444n, 446n

STAGIRA, 5

STYX, 56, 144

SULLA, 6

TEOFRAST, 6

THALES, 23, 48, 55, 56, SOn

THETIS, 56

TIMOTHEOS DIN MILET, 93, 97n

TRICOT,]., 16

TYRANNION, 7

VLĂDUŢESCU, GH., 17, 120n

WHITING, J., 266n WITTGENSTEIN, L., 155n, 157n WUNDT, MAX, 11

XENOCRATE, 5, 25, 401 n, 440n,

470n XENOPHANES, 62, 82n

ZENON DIN ELEA, 82n, 116, 125n

CUPRINS

Lămuriri preliminare — Andrei Carnea................................ 5

Note......................................................................................... 21

Interpretare la Metafizica lui Aristotel — Andrei Cornea 23

Bibliografie orientativă.......................................................... 45

Cartea Alpha mare (I)........................................................... 47

Note........................................................................................ 78

Cartea alpha mic (II).............................................................. 91

Note......................................................................................... 97

Cartea Beta (III).................................................................... 99

Note......................................................................................... 120

Cartea Gamma (IV)............................................................... 127

Note......................................................................................... 154

Cartea Delta (V)..................................................................... 163

Note ........................................................................................ 202

Cartea Epsilon (VI)............................................................... 209

Note......................................................................................... 218

Cartea Zeta (VII)................................................................... 223

Note......................................................................................... 260

Cartea Eta (VIII).................................................................... 273

Note......................................................................................... 285

Cartea Theta (IX).................................................................. 289

Note......................................................................................... 309

Cartea Iota (X)....................................................................... 315

Note......................................................................................... 337

Cartea Kappa (XI)................................................................. 345

Note......................................................................................... 373

CUPRINS

473

Redactor VLAD RUSSO

Apărut 2001 BUCUREŞTI-ROMÂNIA