Cred ca e foarte buna partea ta de teorie, daca vrei sa o inserezi

Biserica din lemn (reconstituire I. Mihailo, 2010)

scoase cu ocazia săpării de fântâni de către locuitorii care au casele în spatele avliei.

Biserica a fost construită din bârne şi acoperită cu şindrilă, iar în vârf avea o cruce din lemn. În interior avea câteva icoane înrămate.

După unirea celor două cătune, Calva şi Slătinic (Bordee), şi datorită creşterii economice şi, implicit, a numărului de locuitori, s-a impus ca o necesitate construirea unei noi biserici, mai spaţioase şi din materiale mai trainice, mai ales că stăpânirea austriacă încuraja şi sprijinea ridicarea unor asemenea edificii. Încă din secolul al XVIII-lea, în anul 1779, Consiliul locumtenenţial preciza că „acolo unde sunt cel puţin 30 de familii se pot ridica biserici de orice formă şi din orice fel de material„, cu aprobarea oficialităţilor imperiale, numai dacă „contribuabilii nu suferă prea mult”.

Actuala biserică din piatră durabilă, acoperită cu ţiglă, a fost zidită în anul 1836, sub îndrumarea preotului Mihai Popovici şi a păstrat hramul Sf. Ierarh Nicolae de la vechea biserică din lemn. Antreprenorul construcţiei a fost „maur-maistorul” Ioan Şerbănescu.²¹⁷ Mitropolitul Banatului, Înalt Prea sfinţitul Nicolae Corneanu, în Monografia Eparhiei Caransebeşului, în anul 1932, dă ca an de construcţie anul 1806.

Atunci când a început construcţia noii biserici, credincioşii au înţeles de la început că lor, fiind puţini, povara le va fi grea, precum o spovedanie pentru iertarea păcatelor, dar nu s-au lăsat până nu şi-au ridicat o biserică trainică, cu zidurile groase ca de cetate, „făcute parcă” să nu moară niciodată şi n-a murit, ea dăinuie măreaţă aici de aproape 200 de ani. Deşi exteriorul bisericii nu este o capodoperă de arhitectură, se remarcă turnul zvelt cu o bază pătrată, ceea ce denotă o influenţă a stilului romanic, implicit şi vechimea ei.

Pictarea bisericii s-a realizat abia după 73 de ani, deoarece obştea satului nu a mai avut banii necesari, cheltuielile cu construcţia fiind considerabile.

În anul 1903, biserica a fost reparată radical şi anume interiorul, „bolta”, cât şi exteriorul. În anul 1909 pictorul de origine italiană Bartolomeu Delliomini din Caransebeş a executat pictura iconostasului, construit din piatră, a bolţii şi a unor pereţi şi a altarului. Toate lucrările acestea s-au realizat prin contribuţia credincioşilor şi strădania preotului Zaharia Popovici, a preşedintelui comitetului parohial Iosif Popovici şi a epitropilor Petru Ghimboaşă şi Iosif Grozăvescu.

Icoanele au fost pictate direct pe zid şi sunt surprinzător de profunde, în special în ceea ce priveşte transmiterea mesajului biblic şi faţa naturală a sfinţilor. Reprezentarea scenelor este plină de culoare, iar gestica personajelor este edificatoare şi exprimă armonia figurilor. Pe uşile împărăteşti sunt pictaţi Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril.

În altar pictorul Delliomini a realizat două tablouri, unul îi înfăţişează pe Sfinţii Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur, iar celălalt pe Arhidiaconul Ştefan.

Pe boltă, în partea centrală, tablourile îl înfăţişează pe Dumnezeu, Sfânta Treime şi Sfânta Maria. În stânga, Evangheliştii Luca şi Matei şi Isus la fântâna lui Iacob. În dreapta, Sfântul Proroc Ioan Botezătorul şi Sfântul Marcu, Învierea lui Isus şi Isus pe Mare. În pronaos acelaşi pictor a realizat tablourile Sfintei Maria şi Prorociţei Ana.

Pictura a costat 932 de coroane şi a fost sfinţită de P.C.D.C. Dure.

Istoricul-savant Nicolae Iorga, în călătoria sa prin sudul Banatului, din vara anului 1939, a cercetat şi biserica din Globu Craiovei, zăbovind mult în faţa picturilor din interior, având cuvinte de laudă pentru înfăţişarea ei. Pe fila III (verso) a Evangheliei bisericii noastre găsim următoarea însemnare: „În a. 1939 luna Septembrie în 3-lea (Dumineca) la ora 10 a venit în comuna noastră (de la Băile Herculane) Ex. Sa Dl. consilier regal şi Profesor Nicolae Iorga, a vizitat sf. biserică, a cercetat cărţile vechi bisericeşti, a luat notiţe din cărţile bisericeşti.

A rămas adânc mulţumit de frumuseţea, curăţenia şi împodobirea sf. noastre biserici.

Spre amintire a semnat pe sf. Evanghelie în fila II.”

Pictura iniţială a fost spălată în anul 1938 şi în anul 1995, când s-au adăugat câteva tablouri noi. Astfel, în naos, pe peretele din stânga, au fost pictate patru tablouri ce înfăţişează pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Sfinţii Mari Împăraţi Constantin şi mama sa Elena, Sfântul Ierarh Nicolae şi Sfânta Cuvioasă Paraschiva. Pe peretele din dreapta, tablourile îi înfăţişează pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Sfânta Maria, Sfântul Proroc Ioan, Sfântul Mina şi Sfânta Filofteia. Tot acum au fost realizate şi picturile în ulei din exteriorul bisericii.

Credincioşii satului nostru, din vremurile cele mai vechi şi până în zilele noastre, au contribuit din tot sufletul, după posibilităţile lor, cu daruri în bani şi obiecte pentru a susţine şi înfrumuseţa Biserica. Astfel, încă din anul 1949, biserica era înzestrată printre altele cu trei cruci, cinci candele, două potire din argint, două sfeşnice de argint, şase sfeşnice de aluminiu şi nouă prapori pictaţi pe postav. Ei au fost donaţi de către familiile: învăţător Iosif Popovici, învăţător-inspector Nicolae Fişteag, comerciant şi învăţătoare Iosif şi Elena Şandru şi creştinii Truică Brânzan, Zaharia Vrancuţa şi Lazăr Ghimboaşă.²¹⁸

Dacă după cucerirea Banatului în anul 1718, Curtea Imperială de la Viena a avut unele încercări de catolicizare a populaţiei locale, ulterior, austriecii respectă religia ortodocşilor, chiar îi ajută prin ofiţerii şi soldaţii de la compania din Petnic să-şi construiască biserici trainice din piatră şi cărămidă, deoarece în perioada aceasta „Biserica era principala tribună de la care autoritatea politică îşi expunea poziţiile, politica şi ordinele”.²¹⁹ De asemenea, organizează activitatea religioasă introducând, începând cu anul 1790, protocoalele bisericeşti, iar din 1832 matricolele pentru botezaţi, cununaţi şi repauzaţi, protocolul de circulare şi evidenţa veniturilor bisericii şi a tasurilor. Bilanţul bisericii era semnat la sfârşitul fiecărui an de către preot, crâsnic, epitrop şi verificat de comandantul de companie şi al regimentului, fiind aprobat apoi de protopopul Mehadiei, de care aparţinea parohia Globului. Acest lucru nu trebuie să ne surprindă, deoarece la sfârşitul sec. al XVIII-lea şi prima jumătate a sec. al XIX-lea accesul maselor la publicaţiile Curţii de la Viena era, practic, inexistent. „Dacă Biserica, sub această formă a transmiterii depeşelor, contribuia la formarea unei conştiinţe politice a maselor în spiritul şi sensul dorit de stăpânire, tot atât de adevărat este şi faptul că ea se situa în prim-plan în procesul complex de culturalizare, de ridicare a nivelului de civilizaţie al maselor, de punere a societăţii româneşti în pas cu cea europeană. Dar şi politic, chiar în condiţiile deosebit de stricte ale dictaturii militare din zona grănicerească a Banatului, Biserica a adus contribuţii incontestabile la consolidarea conştiinţei de neam, de unitate naţională a românilor. Biserica ortodoxă a fost elementul care a focalizat lupta pentru emanciparea naţională şi socială în Banat şi Transilvania. Prin Biserică şi cartea bisericească s-a menţinut unitatea limbii române, s-a luptat intens pentru recunoaşterea ei ca limbă naţională.”²²⁰

Credincioşii bisericii din Glob, din puţina lor agoniseală, au cumpărat cărţi religioase de o uriaşă valoare artistică şi documentară. Aceste cărţi au fost cercetate de „marele Iorga”, aşa cum am amintit anterior, în timpul vizitei făcute bisericii noastre. Domnia sa a copiat însemnările de pe ele şi le-a publicat ulterior.²²¹ Redăm mai jos, pe baza lucrării amintite, cât şi a propriilor noastre cercetări, titlurile cărţilor bisericeşti din parohia Globu Craiovei şi însemnările de pe ele:

1. 
   Tipicon – tipărit cu litere chirilice.
   
2. 
   Evanghelie, Bucureşti, 1760.
   

„Spre pomenire să fie pentru mine, preotul Ioan Popovici, preot 1853.”

„În anu 1876 au fost o ceartă mare între preotul Ioanu Goga şi între poporul din Lăpuşnicel, căci dânsul era în timpul acesta ca preot la ei, şi din cearta aceia au fost preotul strămutat, în luna Martie, în parohia Tuferi şi în Aprilie 1876, în 3-lea, s-a aprins Lăpuşnicelul şi au ars 45 de case şi toate rodurile lor. Aceasta s-a întâmplat tocmai în sâmbăta spre înviere a lui Hristos, şi s-a ţinut focu pînă Luni după Paşti, căci ei au gonit pe preot fără vină şi Dumnezeu s-a mâniat pe dânşii. Eu subsemnatul preot au fost la pileju acela de faţă şi au văzut. Spre suvenire, Globu Craiova, în 5-lea Aprilie 1876.”

„Zaharia Popovici, preot. Biserica din comuna Borlovenii Noi, care la anul 1877 s-a edificat, s-au sfinţit în 5 noembrie 1891.”

3. 
   Straşnic, Blaj 1773.
   

„S-au cumpărat această Strastie de la mâna lui Pavel Jitu din Sălaşu de Sus cu bani gata 6 fl. în 17 noiembrie 1801 şi cu Triod 15 fl. face 21 fl.”

„În anul 1910 în luna lui iunie al 13-lea zi, noaptea la ½ 11 ore au fost apa în comuna noastră aşa mare de au fost tot satul în apă s-au surpat 40 de case şi s-au înecat 20 de suflete dintră care s-au dus şi familii întregi. Multe vite s-au înecat boi, vaci, porci şi hoară. Mare şi multe vaiete or fost în al 14 zi de dimineaţă că scăzusă apa şi au coborât lumea care cu mare frică din somn au sărit şi au plecat goi în morminţi şi în alte părţi. Doamne să ne păzeşti şi pe noi şi următorii noştri de aşa năcaz.”

„Ioan Popovici invăţător”.

(Prima jumătate a sec. al XIX-lea).

„Din Valea Bolvaşniţa fiind născut învăţătoriu Globului Craiovii în 29-lea martie 1835 Ilia Başulescu învăţătoriu.” p. 187

„Sfârşit şi pre Dumnezeu laudă Ilia Băşulescu înv(ăţător) în 2 ianuarie 1836.”

„Spre aducerea aminte am scris eu preotul Ioan Popovici în luna lui martie 1852 în sara de făcutu s. *** Iunie spre aducerea aminte mâna va putrezi doară scrisoarea în veac să să pomenească şi sufletul meu cu drepţii să fie, amin. Martie în 28-lea Ioan Popovici preot.”

4. 
   Penticostar, Râmnic, 1785 f. (2):
   

„Vasile Bogoevici mai micul între ieromonahi erodiacon.”

(Prima jumătate a sec. al XIX-lea).

f. 3-19:

„Această sfîntă carte ce se chiamă Penticostar iastă a satului Globului Craiova şi iastă cumpărat cu bani gata 12 fl. şi cine să va afla ca să o înstrineze să fie blastămat şi afurisit de sfântul săbor di la Nichia supt blăstămul celor 3 sute şi 18 sfinţi părinţi care au făcut săbor la Nichia.” (Sfârşitul sec al XVIII-lea)

fz II:

„În anul 1910 13 s.n noaptea adică cu o săptămână înainte de Rusalii au ploiat aşa mare încît au pornit apa prin sat şi au surpat 10 case cu totul iar casele alealalte din jumătate satul nostru s-au slăbit atât încît au trebuit de la locul unde au avut casele lor vechi şi au fugit la dealuri şi erau atît de înfricoşaţi oamenii încît cînd tuna în ceri fugeau de la casele lor şi apucau la dealuri de frica apei. Tot atunci au înecat şi 20 de oameni. Din recolta sătenilor mai ales pe Calva şi Strenia precum şi grădinile de la biserică în jos. Scris-am spre aducere aminte de puterea cea mare a celui de sus tatăl Dumnezeu şi ca totdeauna să avem frica lui în inimile noastre cel cu frică de Dumnezeu. Alimpe Fişteag cantor.”

5. 
   Adunarea Cazaniilor, Viena 1793
   

fz I:

„Antonie Bogoevici învăţători” (Mijlocul sec. al XIX-lea)

„1834 Ilie Bişuleasa n(aţional) învăţători născut din Valea Bolvaşniţa şi mâna va putrezi iar scrisoarea în veac va trăi. Globu Craiovii în 6 iunie 1833. Ilia Başulescu naţional învăţători.”

„Spre pomenire vecinică Petru Lazarescu naţional învăţători deci cine va ceti să zică Dumnezeu să-i ajute că au fost om bun şi am fost învăţătoriu în Globucraiovei 1837-1838.”

„Am scris în anu(l) 1835. Mâna va putrezi dar scrisoarea în veac se va pomeni. Micşa Oprescu şcolar în (al) II-lea (an).”

„Scris-am eu Ilia Başulescu învăţători din Valea Bolvaşniţa născut fiind învăţători în militărescul sat Globucraiovii şi mâna va putrezi dar scrisoarea în veac să va pomeni. Anul 1834 Ilia Başulescu naţ(ional) învăţători.”

6. 
   Triodion, Blaj, 1800
   

p. 629:

„1868, Popovici învăţător.”

7. 
   Apostol, Blaj, 1802.
   
8. 
   Octoich, Arad, 1826.
   
9. 
   Apostol, Blaj, 1826.
   
10. 
    Minei pe august , 1836.
    

„NB: Să crez şi să nu te încrezi.”

„Ceteşte şi nu ispiti. Crede şi nu bîrfi. Cercetând ia aminte şi propovedeşte. Fii drept şi nu minţi. Fi întru toate credincios adevărat. Ai nădejde şi orice vei ruga vei căştiga căci Domnul are vistirii nenumărate şi măgăzii nemăsurate, şi din toate a-ţi da ţie toate. Craiova, în 30 august, Paul Terzic, 1861, aru inginer.”

11. 
    Evanghelie, Bucureşti, 1923
    

Verso fila III:

„În 10 iulie 1933avînd afaceri am mers la Caransebeş, aici am înţeles că Pre Sfânţitul Episcop Dr. Iosif Badescu e foarte grav bolnav şi aşa am stat până mâine zi Marţi când dimineaţa la 7 ore am înţeles că a decedat. Ca cunoscut al Pre Senţitului din Eşelniţa – unde am fost preot – m-am dus la casa sa unde a decedat şi am rostit câteva rugăciuni.

Înţelegând de la familia sa, Dl. Prof. George Noaghea că va fi înmormântat în Eşelniţa – Joi la 5 ore d.a. în mijlocul familiei Sale am venit acasă şi de aici am plecat cu feciorul meu Gregorie Popovici preot capelan la Eşelniţa. Aici am participat mulţi preoţi în frunte cu Preaonoratu Domn Protopop Iosif Câmpianu.

Conform dorinţei exprimate în Testament, Ectiniile morţilor au fost rostite numai de Călugărul Ieromonah Macarie Guşcă. Pre Sanţitul au fost adus din Csebeş pe un autocamion şi în Eşelniţa în Colţi în uliţa principală aproape de casa Părintelui Constantin Vladu au fost scoborât din autocamion şi au fost dus de preoţii:

Grigore Popovici …

Observ că repausând Tata … preotului Pre Sânţia am fost denumit eu ca preot în Eşelniţa unde am stat 10 ani. Repausând apoi preotul Tatăl meu am venit în satul meu natal unde mă aflu acu prezent preot. Eu sunt din familia noastră al 5-lea Preot, iar feciorul meu Gregorie al 6-lea preot.

Zaharie Popovici preot

Pe ultima filă:

„În ziua de 16 Aprilie a 1944 Ziua I de Paşti.

La ora 10 a.m. au trecut deasupra comunei noastre circa 300 avioane anglo-americane.”

„La 9 iulie 1998 a fost frig ca toamna.”

Pavel Bratescu de 79 de ani

Din însemnările acestea observăm că în acele timpuri cartea era un produs scump, greu de procurat, care se vindea cu martori ca un obiect de preţ, era chiar zălogită pentru pământ sau altă avere, purta grele blesteme pentru cei care ar fi vrut s-o fure. De asemenea este semnificativ faptul că grupuri de oameni se asociau pentru a izbuti să strângă suma necesară cumpărării unei tipărituri.

Însemnările acestea mai evidenţiază şi un alt fapt, acela că deşi Globul în acele timpuri era un sat izolat, „ascuns” am putea spune, preoţii, învăţătorii şi elevii erau cunoscători ai scrisului şi cititului.

Antemisul vechi a fost trimis Preavenerabilului Consiliu Eparhial în anul 1943. Cel nou s-a primit în acelaşi an de la P.S. episcop Nistor Veniamin.

Între alte bunuri ale bisericii noastre donate de către credincioşi trebuie amintite şi clopotele (arzele), care dau o notă de solemnitate activităţii religioase a satului. Primul (cel mai mare) şi al treilea au fost turnate prin contribuţia colectivă a credincioşilor globeni, iar cel mijlociu a fost donat de către învăţătorul Iosif Popovici în anul 1890. Din păcate, în timpul primului război mondial, aceste clopote au fost rechiziţionate de către autorităţile austro-ungare, fiind topite şi folosite pentru fabricarea tunurilor necesare frontului.

Când au fost ridicate din sat credincioşii au simţit aceeaşi durere ca în zilele când au plecat ostaşii pe front. Clopotele făceau parte din viaţa lor, sunau duios ca un cântec la bucuriile lor şi trist ca un plânset la oprirea timpului pentru cei dragi lor, tineri sau bătrâni. În locul lor a fost folosită timp de doi ani toaca, pentru a-i chema pe locuitorii satului la slujbe.

Cu toate greutăţile şi lipsurile cauzate de război, globenii reuşesc să procure alte trei clopote. Primul şi cel mai mare, în greutate de 300 kg, a fost turnat la Reşiţa, încă la sfârşitul anului 1917. În următorii ani au fost procurate încă două, unul de 100 kg, iar cel mic de 50 kg. Pe ele este inscripţia „Donate de credincioşii comunei Globu Craiovei”.

Atât biserica din lemn, cât şi cea actuală au fost deservite de preoţi, fără îndoială din cele mai vechi timpuri. Astfel, în Cronica Banatului, protopopul Nicolae Stoica de Haţeg, când vorbeşte de pedepsirea unor haiduci de către autorităţile austriece, arată că „Unu plăiaşi, Mihai Popovici, ce fu paroh în Globu Craiovei”,²²² dar nu ne mai spune de ce a renunţat la preoţie, când şi cât a fost preot, evenimentul descris a avut loc în anul 1772.

Primii preoţi ale căror nume le ştim au fost: Ştefan, amintit în anul 1751, Barbu Popovici în 1757, care era şi parohul satelor Cruşovăţ şi Pârvova şi Andrei Popovici în anul 1774.²²³ Dacă privim cu atenţie numele ultimilor doi preoţi observăm că au nume sârbesc. Se pune întrebarea dacă au fost sârbi sau nevoiţi să-şi sârbizeze numele ca să poată fi hirotoniţi de către ierarhii sârbi de la Vârşeţ, ceea ce vor fi obligaţi să facă unii dintre cei ce vor urma după ei.

Începând cu anul 1810 şi până în anul 1964 constatăm un fapt puţin obişnuit şi anume că familia Popa Popovici timp de şapte generaţii (154 de ani) a ţinut aprinsă flacăra credinţei în satul nostru.

1. 
   Primul preot din această familie a fost Dragotă (1810-1822), refugiat din Râmnicu Vâlcea, de unde încă de pe vremea episcopului de Râmnic Damaschin Dascălu (1708-1725), care era de neam de prin părţile Transilvaniei sau Timişoarei, au fost trimişi preoţi în Banat. Eruditul cărturar Nicolae Stoica de Haţeg în Cronica Mehadiei şi a Băilor Herculane relatează despre venirea preotului Dragotă în Banat şi anume că „autorităţile austriece au crezut că este o iscoadă a turcilor care se dă drept preot”. L-au arestat la graniţă şi l-au dus la Mehadia unde a fost judecat şi condamnat la moarte prin spânzurare. De aici a fost trimis cu căruţa la Caransebeş unde sentinţa trebuia pusă în aplicare. Dar între timp a fost prins adevăratul spion turc şi solul trimis de autorităţi a ajuns la timp cu „beşaitul” de suspendare a pedepsei şi încadrarea lui ca preot al Bisericii din satul nostru.
   
2. 
   Popa Drăguţ 1822-1824.
   
3. 
   Mihai Popovici 1824-1850, sub presiunea autorităţilor bisericeşti sârbeşti, numele Popa devine Popovici.
   
4. 
   Ioan Popovici 1850-1861.
   
5. 
   Zaharia Popovici 1861-1900.
   
6. 
   Zaharia Popovici 1900-1939. S-a născut în anul 1867 şi a decedat în anul 1939, a fost hirotonit pentru parohia din satul Eşelniţa, unde a păstorit până în anul 1900, când s-a retras din activitate tatăl său şi a devenit parohul Globului. A fost căsătorit cu Valeria, originară din Slatina. Au avut împreună două fete şi un băiat. Valeria Popovici, fiica cea mare, s-a căsătorit cu preotul George Şdicu din comuna Seleuş din Banatul Sârbesc. Cea de-a doua fiică, Melania, s-a căsătorit cu preotul Alexandru Darabanţu din Topleţ.
   

În timpul său biserica a fost reparată şi pictată, aşa cum am arătat mai sus de către priceputul iconar italian Delliomini.

Fiul, Grigore, i-a urmat ca paroh la pensionarea sa.

7. 
   Grigore Popovici 1939-1964
   

S-a născut în 22 octombrie 1892 în comuna Eşelniţa, unde tatăl său era preot. Clasele I-IV le-a urmat la Şcoala Primară din Globu Craiovei, iar cele de liceu în oraşele Lugoj şi Timişoara. A absolvit Academia Teologică din Caransebeş. A fost hirotonit capelan în anul 1915 de către P.S. Dr. Elie Miron Cristea, episcopul Caransebeşului, cu dreptul de succesiune pentru parohia Globu Craiovei. A fost căsătorit cu Lina Novac din Caransebeş, au avut împreună trei copii: Melania, Iosif – procuror şi Zaharia – absolvent al Academiei Pedagogice şi Teologice din Caransebeş. El trebuia să fie urmaşul tatălui său ca preot al Globului şi a opta generaţie a acestei longevive familii preoţeşti din parohia noastră. Datorită situaţiei pe care a avut-o Biserica după anul 1947, el nu a mai fost hirotonit ca preot niciodată.

Părintele Grigore Popovici a slujit cu devotament biserica ortodoxă timp de 49 de ani, atât în postura de capelan asociat tatălui său, cât şi ca preot. A militat neobosit pentru sădirea în conştiinţa credincioşilor civili sau militari a celor mai înalte idei ale spiritualităţii şi moralei creştine. De asemenea a iubit foarte mult satul Globu Craiovei şi locuitorii săi. Aceeaşi dragoste le-a insuflat-o şi fiilor săi, care până la sfârşitul vieţii au venit de fiecare sărbătoare „acasă”.

În sat el a rezonat la durerea celor mulţi pe care i-a ajutat moral şi material. Cu Regimentul 4 Honvezi din Oradea Mare în calitate de preot militar a participat la primul război mondial. La Monte Toneba din Italia, pe apa Piave, în satul Cavrera, a alinat durerile răniţilor şi a mângâiat sufletele muribunzilor, conştient fiind că, aşa cum spunea mai târziu Panait Istrati „Moartea laică este cel mai dureros chin uman, iar credinţa într-o viaţă veşnică este o mare binefacere” !

Preotul Grigore Popovici

A făcut parte din „Asociaţiunea clerul Andrei Şaguna” despărţământul Mehadia, ce aparţinea de centrala Sibiu. Secretarul Asociaţiei era renumitul preot almăjan Coriolan Iosif Buracu. În anul 1921 se înfiinţează „Cercul religios” al Mehadiei ce reunea pe toţi preoţii, catiheţii şi teologii din parohiile: Mehadia, Iablaniţa, Globu Craiovei, Petnic, Plugova, Globurău, Cornereva, Bogâltin, Valea Bolvaşniţa, Pecinişca şi Băile Herculane. Preşedinte a fost ales preotul Gheorghe Tătucu din Iablaniţa, iar ca secretar, pentru meritele sale, preotul Globului Grigore Popovici,²²⁴ sau „popa Glişa”, cum îi spuneau globenii. Au fost create în fiecare parohie biblioteci, s-au înfiinţat coruri pe lângă biserici şi s-au organizat serbări şi conferinţe. De asemenea, din fondul „Cercului religios” au fost făcute abonamente la ziare şi reviste pentru parohiile arondate.

Pentru buna păstorire a bisericii şi credincioşilor noştri a primit brâul roşu şi alte distincţii, ultima fiind aceea de preot iconom stavrofor.

8. 
   Sinovici Nicolae 1964-1967.
   
9. 
   Grozăvescu Trifon 1967-1984.
   
10. 
    Boroica Iosif – 25 noiembrie 1984 până în prezent.
    

Aspect din biserică

Părintele Iosif Boroica s-a născut în satul Petnic, în 28 martie 1959. A urmat Seminarul Teologic Caransebeş pe care l-a absolvit în anul 1980. La 1 noiembrie 1984 este hirotonit preot pentru parohia bisericii din Globu Craiovei. Între anii 1999 şi 2003 este student al secţiei de Teologie Pastorală din cadrul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Piteşti, pe care a absolvit-o în anul 2003.

Biserica ortodoxă

Părintele Iosif Boroica trăieşte simplu printre oameni şi cu frică de Dumnezeu. Are mulţumirea sufletească că în parohia sa este multă credinţă. Biserica este frumoasă şi bine împodobită prin donaţiile făcute de locuitorii satului, pe care părintele îi păstoreşte cu multă cucernicie şi dragoste.

Încă de la instalarea sa ca preot al satului s-a preocupat de achiziţionarea unei case parohiale, deoarece biserica nu dispunea de o locaţie proprie pentru paroh, aceasta a fost cumpărată prin contribuţia benevolă a credincioşilor din anii 1989-1990.

Tot cu aportul credincioşilor s-a spălat şi completat cu noi tablouri pictura existentă în biserică, în anul 1995. O contribuţie deosebită în realizarea acestei lucrări şi-au adus-o familiile: Teodorescu Iosif-Periş, Bratescu Mihai, Cristescu Mihai, Balan Gheorghe, Şandru Ilie (Cimilic), Bojinescu Ion ş.a.

Deşi trăim într-o lume a banului, când sufletul pentru unii nu mai are nicio valoare, acest lucru nu se poate spune despre familiile celor 17 firme comerciale existente în sat, care au donat bani pentru acoperirea Sfintei Biserici cu tablă Lindab: Boroica Ion, Răuţi Petru, Gherescu Gheorghiţă, Gherescu Ion (Bazăl), Coca Iosif, Răduţa Nicolae, Gherescu Martin, Ghimboaşă Zaharia, Canea Iosif, Rostescu Zaharia, Bojinescu Nicolae-Curiţa, Urdăreanu Iancu, Nistorescu Zaharia, Marin Ion, Lăzărescu Ion, Brânzan Nicolae, Lupinca Răduţa Tima.

Tot de numele părintelui Iosif Boroica se leagă şi alte lucrări întreprinse la biserică şi anume: împrejmuirea avliei cu gard din fier forjat, instalarea unei centrale termice pe lemne pentru încălzire în timpul rece, placarea întregii podele cu gresie şi montarea lambriurilor în altar.

Cu sprijinul familiilor Boroica Ion (Duca) şi Petru Rauţ s-au înlocuit vechile ferestre şi uşi cu unele noi termopan. Mihai şi Cruciţa Cristescu au donat o frumoasă icoană cu chipul Maicii Domnului, de asemenea Maria Şandru a donat „Mormîntul Domnului”. Credincioasele Anica şi Maricica Şandru au susţinut confecţionarea de noi veşminte preoţeşti, frumoase şi moderne. Biserica a mai fost dotată şi cu steaguri noi, cădelniţă, Sf. Cruce, Potir-Disc de către alţi iubitori de credinţă ai satului.

Pentru buna desfăşurare a activităţii religioase preoţii satului nostru au fost ajutaţi de cei mai buni credincioşi, cantori şi epitropi. În trecut, ca şi acum, era o mare cinste, o mândrie, să fii cântăreţ de strană.

Cântăreţi de strană (cantori) ai sfintei biserici au fost:

Învăţător Iosif Popovici 1865-1914;

Comerciant Ilia Popovici 1870-1937;

Învăţător Nicolae Fişteag 1921-1949;

Zaharia Bălan;

Tudor Şandru;

Mihai Gherescu;

Gheorghe Bălan;

Mihai Orza (bunicul autoarei);

Iosif Stanoiovici;

Iosif Gherescu;

Vidu Velţănescu;

Ion Cojocariu;

Răduţa Iosif;

Vrancuţa Ion;

Gheorghe Răduţa-Pau;

Actualmente în strana cântăreţilor sunt numai femei:

Răuţ Maria;

Miu Solomica;

Lupinca Răduţa Irina.

Epitropi au fost:

Ion Gozob, Ilia Novac (1854-1861);

Vasile Ghimboaşă, Iancu Şandru, Iosif Ghimboaşă (1862-1863);

Ilia Novac, Vasile Ghimboaşă (1864-1868);

Ilia Rostescu, Vasile Ghimboaşă (1869-1870);

Iancu Şandru, Ilia Şandru (1871-1872);

Ilia Rostescu, Ioan Nistorescu (1873-1876);

Nicolae Fişteag, Nicolae Jurescu (1882-1883);

Nicolae Fişteag, Ilia Orcea (1884-1889);

Nicolae Fişteag, Vasile Ghimboaşă (1890-1900);

Petru Ghimboaşă, Iosif Grozăvescu (1901-1909);

Petru Ghimboaşă, Chiru Fişteag (1910-1911);

Chiru Fişteag, Ioan Orei (1912-1915);

Ştefan Grozăvescu, Ştefan Ghimboaşă (1916-1921);

Zaharia Urdăreanu, Dumitru Orza (1922-1926);

Zaharia Urdăreanu, Chiru Fişteag (1927-1929);

Chiru Fişteag, Iosif Fişteag (1930-1931);

David Ghimboaşă, Ianăş Orza (1932-1934);

Ilia Popovici, Ianăş Orcea (1935-1937);

Ilia Popovici, Ianăş Orcea, Iordan Bratescu (1938-1957);

Bratescu Pavel (1958-1990);

Nicolae Cristescu, Zaharia Rostescu;

Zaharia Periş;

Lupinca Răduţa Tima.

Parohia noastră a primit de-a lungul vremii mai multe vizite canonice, aşa cum aflăm din unele însemnări pe cărţile bisericeşti:

• 
  1 octombrie 1924: are loc vizita canonică a Înalt Preasfinţitului episcop Dr. Iosif Traian Badescu – originar din Almăj. A fost însoţit de către P.C. Ancuşa Romul şi P.C. Costescu Mihai. Împreună cu preotul paroh al Globului şi capelanul Grigore Popovici s-a celebrat sfânta vecernie.
  

Pe fila a II-a a Evengheliei, Bucureşti, 1923 este descrisă această vizită: „În amintirea Pre Sântei Sale Domnului Episcop Dr. Iosif Traian Badescu care în 18 Septembrie/1 Octombrie 1924 p.m. a binevoit a face vizitaţiune canonică. Pre Sânţia Sa au fost primul care a vizitat această comună.

A sosit după amiază şi mâne zi În numele Domnului a întreprins călătoria spre Petnic şi Iablaniţa.

Globucraiova, în 18 Septebr./1 October anul 1924

Zăhărie Popovici Dr. Iosif Traian Badescu

preot local Episcopul Caransebeşului

Gregorie Popovici

capelan

Pre Sânţitul a fost însoţit şi de: Alexandru Dorobanţu preot în Topleţ”.

• 
  1 august 1937: ÎPS Dr. Vasile Lăzărescu, episcopul Caransebeşului, însoţit de PC protopop Ioan Câmpianu şi Diaconul Teodor Roşca au vizitat biserica satului nostru şi au oficiat sfânta Vecernie.
  
• 
  În vara anului 2000, parohia noastră a primit vizita canonică a ÎPS episcop Dr. Laurenţiu Streza, însoţit de PC preot-protopop Nicolae Periş, fiu al satului Glob, care au celebrat sfânta Liturghie.
  

Periodic Biserica a fost vizitată şi de preoţi, protopopi care au semnat în matricolele pentru botezaţi, morţi şi cununaţi, cât şi pe Evanghelie, aşa cum au fost: Iosif Câmpianu protopop, Teodor Roşca protodiacon, Mihail Zencal preot în Mehadica, Romul Ancuşa secretar consistorial, Ioan Medelean diacon episcopesc şi Mihail Ienea diacon episcopesc.

Pentru că preoţii care au păstorit biserica din satul nostru în ultimele decenii şi-au desfăşurat activitatea religioasă cu multă râvnă, pentru a duce mai departe frumoasa tradiţie a înaintaşilor lor, au reuşit şi reuşesc încă să atragă un număr însemnat de tineri, alături de adulţi spre credinţă. În felul acesta asigură bisericii şi în zilele noastre locul pe care-l merită, acela de reper central al vieţii spirituale.

Dacă luăm în considerare cuvintele lui André Malraux că „mileniul trei va fi religios sau nu va fi deloc”, numărul mare al credincioşilor noştri care asistă duminica şi în sărbători la Liturghie, ne îndreptăţeşte să spunem că în satul Glob credinţa ortodoxă, credinţa moşilor şi strămoşilor noştri are viitorul asigurat. Această certitudine este întărită şi de faptul că de aici au îmbrăţişat preoţia mai mulţi tineri cu vocaţie spre cele sfinte. Ei au obţinut rezultate bune şi foarte bune atât ca elevi, cât şi ca studenţi. Pe lângă aceste rezultate s-au mai remarcat printr-un comportament corect, prin evlavie şi cucernicie. Îmbucurător este şi faptul că opţiunea lor spre biserică nu se datorează întâmplării sau altor cauze, ci unei chemări lăuntrice, necesităţii de a păstori sufletele şi a le călăuzi pe căile plăcute lui Dumnezeu. Redăm numele celor care s-au îndreptat şi onorează profesia de preot:

• 
  Pr. iconom stavrofor Zaharia Periş absolvă Facultatea de Teologie a Universităţii „Aurel Vlaicu” din Arad (anul 1999), apoi Şcoala de Înalte Studii Europene din cadrul Universităţii de Vest Timişoara, în 2003. După aceea primeşte o bursă de studii în Franţa. A servit la Parohia ortodoxă Berlişte (protopopiatul Oraviţa), inspector asistenţă religioasă la Episcopia Caransebeşului. În prezent este preot paroh în Timişoara-Plopi şi consilier cultural la Mitropolia Banatului. Această funcţie îi oferă posibilitatea să participe la diferite manifestări teologice şi culturale în ţară şi străinătate (Israel, Iordania, Germania etc.). În anul 2009 a făcut parte din delegaţia patriarhală condusă de Preafericirea Sa Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la cea de-a XIII-a Adunare a Conferinţei Europene a Bisericilor de la Lion, Franţa.
  

Este coautor al unor lucrări ştiinţifice despre istoricul şi dezvoltarea bisericilor din judeţul Timiş. În cadrul Universităţii de Vest din Timişoara este doctorand, pregătind teza „Cultură şi spiritualitate în Comitatul Caraş-Severin (1867-1918)”

• 
  Pr. iconom stavrofor Nicolae Periş, absolvent al Facultăţii de Teologie din Sibiu. Este hirotonit ca preot al Parohiei Târnova. Mai târziu a fost transferat la o parohie de grad superior, cea a oraşului Băile Herculane. După revoluţia din decembrie 1989, când s-a reînfiinţat protopopiatul Băile Herculane (fost al Mehadiei) i s-a încredinţat funcţia de protopop, pentru a administra parohiile din zona Herculane, Craina şi Valea Almăjului.
  
• 
  Pr. iconom Moise Gherescu a absolvit Facultatea de Teologie-Litere a Universităţii de Vest din Timişoara, în anul 1999. În primii doi ani după absolvire îşi desfăşoară activitatea ca profesor de teologie la Liceul „N. Stoica de Haţeg” din Mehadia. În anul 2001 este hirotonit preot pentru Parohia Moceriş. Deşi tânăr, prin predicile din timpul Liturghiei a reuşit să-şi apropie credincioşii satului. Cu contribuţia acestora a realizat mai multe lucrări:
  
  • 
    Pictarea şi lambrisarea bisericii;
    
  • 
    Placarea podelei cu gresie;
    
  • 
    Refacerea şi zugrăvirea exteriorului;
    
  • 
    Instalarea unei centrale termice pe lemne;
    
  • 
    Montarea ferestrelor şi uşilor termopan;
    

Tot cu contribuţia credincioşilor la care s-a adăugat şi ajutorul Primăriei Lăpuşnicu Mare, renovează complet casa parohială, construieşte baia şi introduce apă curentă. Pentru modul cum şi-a desfăşurat activitatea în această parohie, a fost transferat ca preot la Catedrala Episcopală „Învierea Domnului” din Caransebeş în anul 2008.

• 
  Pr. sachelar Nicolae Mihăiţă Cristescu este absolvent al Facultăţii de Teologie Caransebeş. În anul 2001 este hirotonit ca preot al Parohiei Dalci. Deşi satul are un număr mic de case, prin modul cum a desfăşurat serviciul religios a reuşit să-i aducă la biserică pe toţi membrii familiilor şi să-l sprijine în realizarea lucrărilor pentru înfrumuseţarea locaşului de cult şi să termine casa parohială:
  
  • 
    A fost reparat şi zugrăvit exteriorul bisericii;
    
  • 
    S-a introdus încălzirea centrală;
    
  • 
    S-au înlocuit toate ferestrele şi uşile cu unele noi termopan;
    

Începând cu anul 2006 se transferă la Parohia din Valea Bolvaşniţa, protopopiatul Băile Herculane, unde, cu o voce caldă, plină de emoţie, se face ascultat de un număr tot mai mare de credincioşi. Aceştia, prin contribuţia lor, l-au sprijinit în realizarea unor lucrări de înfrumuseţare a bisericii; de asemenea doresc să-i fie alături pentru construirea unei case parohiale, satul nebeneficiind de o asemenea clădire.

• 
  Pr. sachelar Petru Periş, paroh al bisericii din satul Gruni, protopopiatul Lugoj,prin modul cum îşi desfăşoară activitatea religioasă şi-a atras aprecierea credincioşilor care sunt tot mai numeroşi la slujbe şi îi acordă tot sprijinul în realizarea lucrărilor pentru întreţinerea bisericii.
  
• 
  Pr. Zaharia Urdăreanu, nehirotonit încă.
  
• 
  Teologi: Lupşescu Iancu;
  

Lupşescu Dumitru;

Rostescu Ion;

Răduţa Nicu;

Boroica Iosif.

2. 
   Casa de rugăciune şi comunitatea baptistă
   

„Termenul baptist provine de la învăţătura despre botez. Cuvântul este de origine greacă: baptismos, baptisma, baptistis şi înseamnă cufundare în apă sau spălare.

Învăţătura baptistă a apărut în Anglia. Lupta contra papalităţii iniţiată de Henric al VIII-lea (1531-1534) a dat naştere bisericii anglicane. În cadrul acesteia s-au manifestat mai multe curente: prezbiterienii, puritanii, independenţii şi congregaţionaliştii.

Întemeietorul baptismului este socotit predicatorul John Schmit, din secta independenţilor. În anul 1606 el s-a stabilit în Olanda din cauza persecuţiilor. Alţi aderenţi ai sectei, în frunte cu Roger Wiliam, au trecut în America (1631).²²⁵ În anul 2009 s-au celebrat patru sute de ani de existenţă a baptismului.

„În ţările europene (Germania, Elveţia, Olanda, Rusia, Ungaria, România etc.) baptismul s-a răspândit în forma lui americană începând cu anul 1834. Ideile baptiste au fost răspândite printre românii din Ardeal între anii 1870-1880 de Antonie Novak şi Enric Meyer, membru al societăţii biblice britanice.

În anul 1905, guvernul maghiar a recunoscut cultul baptist în mod oficial, ceea ce a determinat o răspândire rapidă a acestuia. Treptat ideile cultului baptist s-au răspândit şi în Banat.”²²⁶

În istoria credinţei baptiste din satul Globu Craiovei anul 1917 este o piatră de hotar care reprezintă începutul lucrării sfinte evanghelice pe acest meleaguri. Acest început al răspândirii învăţăturii baptiste este legat de numele a doi bărbaţi. Unul dintre ei, Dragu Grozăvescu, fiind înrolat în armata austro-ungară, ajunge într-o familie de credincioşi baptişti care cântau, citeau Biblia şi se rugau Domnului Isus. Tânărul Dragu Grozăvescu participă în felul acesta la serviciile divine ale unei Biserici Creştine Baptiste din vremea aceea şi rămâne adânc impresionat de noua credinţă descoperită, acceptând plin de bucurie să se convertească la credinţa baptistă şi să primească botezul.²²⁷ Locul şi data botezului său au rămas necunoscute.

Întors acasă în acelaşi an, 1917, începe să mărturisească noua învăţătură printre oameni. Cuvintele sale despre credinţa baptistă au impresionat pe Andrei Dragu care se botează.

Tot în anul 1917, alţi doi soldaţi, Ciocu Zaharia şi Murdeală Dumitru, aflaţi prizonieri în Rusia, au ajuns în contact cu alţi tineri, care fiind credincioşi baptişti, mergeau cu toţii în pădure unde cântau şi se rugau lui Dumnezeu. La aceste servicii divine au participat şi cei doi tineri globeni, care au primit apoi credinţa baptistă, fiind botezaţi în ziua de 8 martie 1918, în localitatea Taşkent din Rusia de către pastorul Miron.²²⁸

La întoarcerea lor în ţară, în anul 1920, împreună cu ceilalţi doi baptişti se străduiesc să împărtăşească noua credinţă altor oameni. La scurt timp, soţia lui Dumitru Murdeală şi Irina Velţănescu primesc credinţa baptistă şi sunt botezate la Caransebeş de către pastorul Dumitru Drăgilă. Irina Velţănescu s-a dovedit a fi o bună credincioasă, dar şi o bună misionară, ea a fost aceea care a dus credinţa baptistă a „Domnului Isus ca Mântuitor” în satul său natal Petnic. Şapte membri ai familiei sale primesc botezul în anul 1930.

Grozăvescu Dragu, deşi la început a fost un bun credincios, mai târziu greutăţile vieţii l-au năpădit într-un trai plin de amărăciune şi, aşa cum a mărturisit spre sfârşitul vieţii, „Am părăsit pe Domnul şi El m-a părăsit”.

Andrei Dragu, Dumitru Murdeală şi Zaharia Ciocu s-au dovedit a fi la fel de credincioşi ca la început, până când au trecut la cele veşnice.

Zaharia Ciocu poate fi asemuit cu sămânţa căzută în pământ bun, care a adus multă roadă, deoarece din familia sa s-au convertit la credinţa baptistă: mama, soţia, copiii, nurorile, nepoţii şi nepoatele. Unii dintre ei trăiesc astăzi în mijlocul baptiştilor din SUA.

Pe lângă cei arătaţi mai sus, an de an s-au adăugat alte familii la grupul credincioşilor. Astfel, în anul 1925, s-a oficiat primul botez „nou testamental” în Glob, când în râul Craiova, la podul vechi au fost botezaţi Pavel şi Maria Cerbicia, numărul credincioşilor baptişti ajungând la 13 suflete. Apoi s-au botezat alte familii cu mulţi copii, nepoţi, strănepoţi, cum au fost: Zaharia Vrancuţa, Toma Fişteag, Zaharia Fişteag, Silvestru Brânzan (cu soţia şi cei 12 copii, 8 băieţi şi 4 fete); astfel între anii 1917-1997 s-au convertit 190 de persoane. Dintre aceştia unii s-au mutat în alte localităţi, iar alţii au trecut la cele veşnice pentru marea răsplată din ziua de apoi.