Cred ca e foarte buna partea ta de teorie, daca vrei sa o inserezi
Yüklə 1,33 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Case din Glob
Omul a învins roca Desigur că truda acestor oameni nu ar fi avut sorţi de izbândă dacă în sat n-ar dăinui încă frumosul obicei de „clacă”, adică întrajutorarea între neamuri, prieteni şi vecini, fără plată. Treptat, majoritatea caselor au fost renovate, modernizate, cu geamuri mari, porţi noi şi faţade frumoase. Casele nou construite sunt mari, trainice, cu numeroase camere şi sunt dotate cu bucătării moderne şi băi. Pentru că vatra satului, aşa cum arătam, nu permite extinderea spaţiului locuibil, s-a trecut la construcţia de case în f Ca textile de interior au fost folosite cearşafurile ţesute în război cu diferite modele, numite „pânzăici” şi procoviţele cu multe iţe, având modele florale şi geometrice, iar în ultimii 20 de ani cele cu model „ales”. La acestea se adaugă pernele cu cipcă sau cele cusute cruciu şi măsaiele (ştergarele). Ca şi numărul populaţiei, şi cel al caselor a evoluat de-a lungul vremii, cu perioade de stagnare, creştere mai lentă sau mai rapidă. Astfel, în anul 1603 erau 62 de case, în 1718, la primul recensământ organizat de austrieci este înregistrat un număr de doar 20 de case. Restul caselor existente mai înainte fie au fost arse de turci în timpul repetatelor jafuri întreprinse, fie cele izolate nu au fost declarate. Numărul lor creşte treptat, ajungând în 1774 la 82, iar în 1910 la172. În prezent în Glob este un număr de 252 de case, locuite de 248 de familii. Conducerea companiei de la Petnic se îngrijea prin sanitarii ei de igiena sătenilor şi curăţenia caselor, care în mod obligatoriu trebuiau zugrăvite cu var de două ori pe an: de Sfintele Paşti şi de Sfântul Dumitru, când e ruga sau nigeea satului. Aceasta pentru a împiedica declanşarea de epidemii aşa cum s-a întâmplat în timpul unor războaie. Acest obicei de igienizare a caselor s-a păstrat până în zilele noastre. Cu toate că în urma ordinelor date de administraţia militară a regimentului casele s-au grupat în actuala vatră, dealurile nu au rămas pustii, pentru că în tot acest timp colibele au existat, în jurul lor s-au desfăşurat ocupaţiile agricole şi s-au menţinut obiceiurile străvechi. Ele, aşa cum am văzut, au servit şi ca loc de refugiu în momentele de restrişte şi pentru mulţi locuitori şi astăzi reprezintă cadrul în care îşi desfăşoară viaţa de zi cu zi. Numeroasele colibe care împânzesc moşia Globului conferă dealurilor un aspect de sat de tip risipit, cu casele izolate una de alta. Numărul mare de colibe se datorează terenului accidentat al moşiei satului, oamenilor le era cu mult mai uşor să ducă animalele în „ţarină”, decât să care nutreţul şi frunza jos în sat, apoi primăvara să urce gunoiul pentru a îngrăşa locurile de cultură. Din aceste motive coliba era construită pe locul unde fiecare familie avea cele mai mari suprafeţe de teren. Nu puţine au fost în Glob familiile care aveau şi 2-3 colibe, una de folosire permanentă, cu construcţii trainice şi cu dotări asemănătoare caselor din sat, cu anexe pentru vitele mari, oi, porci şi păsări, iar cealaltă doar pentru a păşuna vara şi toamna animalele. Între oameni, la colibe, erau relaţii de bună vecinătate, de colaborare şi întrajutorare vara, în timpul muncilor agricole, iar iarna organizau şezători şi baluri petrecând împreună ca şi în sat. Din păcate astăzi marea majoritate a colibelor nu mai sunt permanent locuite deoarece tineretul are alte concepţii despre muncă, modul de trai şi confort, ca urmare a creşterii nivelului de cultură, a evoluţiei societăţii, dar şi a politicii de şcolarizare. Ei doresc, şi pe bună dreptate, să beneficieze de curentul electric, televiziune, calculatoare şi internet, discoteci etc. În continuare vom reda numele proprietarilor care au colibe şi dealurile pe care se găsesc amplasate, de teamă că peste 10-15 ani acestea nu vor mai exista, vor fi doar o amintire:
În ceea ce priveşte administraţia sau conducerea satului Globu Craiovei, ea a cunoscut aceleaşi forme ca şi celelalte sate din sudul Banatului. Sub stăpânirea regatului feudal maghiar, satul a fost condus de un cneaz, ajutat de „oamenii buni şi bătrâni”, aleşi de obşte în fiecare an, sistem ce va rămâne structura de bază în „Jus valachicum”. Cauze precum: dreptul de cumpărare şi răscumpărare, amanetarea, zălogirea de bunuri, practica succesorală, dreptul fiicelor la zestre, erau judecate de „oamenii buni şi bătrâni” prin ascultarea martorilor şi jurământul pe Sfânta Cruce. Ei dădeau pedepse şi dări (amenzi) după datină. Celor acuzaţi de anumite delicte nu li se sechestrau calul de călărie şi proprietăţile.179 Cnezii împreună cu „bătrânii”, în afară de judecarea anumitor pricini dintre locuitori, repartizau pe familii obligaţiile pe care obştea satului le avea, încasau dările şi se îngrijeau de executarea lucrărilor comune. Însă cea mai importantă sarcină a lor era aceea de a organiza apărarea satului în timpul atacurilor năvălitorilor şi de a recruta un anumit număr de oşteni pentru desele acţiuni militare ale stăpânitorilor. Pentru că în timpul cât se aflau în fruntea obştii ei trebuiau să îndeplinească toate aceste sarcini, beneficiau de anumite drepturi, printre care acela de a avea mori şi cârciumi, erau scutiţi de plata dărilor şi aveau mai mult pământ decât celelalte familii.180 Ca şef al satului, cneazul reprezenta interesele comunităţii nu numai pe plan local, ci şi în relaţiile cu autorităţile străine, indiferent în ce postură se găseau acestea, de aliate sau de stăpâni, în vreme de pace sau de război. Instituţia cnezială este menţinută şi în timpul ocupaţiei turceşti. Acum ei au o îndatorire nouă, aceea de a recruta pentru turci soldaţi cu soldă „seimeni”, pentru paza satelor şi pentru a participa la luptele de apărare a teritoriului cucerit. Autorităţile austriece au menţinut şi ele funcţia de cneaz după cucerirea Banatului în anul 1718, ba mai mult ei au numit şi un cneaz superior peste cnezii mai multor sate, numit „obercneaz”. Cneazul Globului era subordonat obercneazului din Mehadia. După militarizarea satelor, importanţa cnezilor în conducerea acestora a scăzut, deoarece îndatoririle lor au fost preluate de către autorităţile militare ale companiei. Interesele satelor erau reprezentate de bătrânii aleşi de locuitori şi confirmaţi de comanda companiei. Ei, pe cât posibil, trebuiau să ştie să scrie şi să citească, să fie cinstiţi şi foşti grăniceri. Alături de comandantul companiei din Petnic rezolvau anumite probleme, precum cele legate de divizarea comunioanelor, buna funcţionare a şcolilor; de asemenea semnau bilanţul cheltuielilor şi veniturilor bisericeşti. Începând cu anul 1862 apare legea „Orts Bezircs und Kreise der Regiments Gemeinden”, iar în urma aplicării ei, administraţia comunelor se desparte de cea militară, respectiv de conducerea companiei Petnic. În fruntea satului acum se găsea consiliul popular sau „antista”, format din 7-10 membri ordinari şi 1-3 membri supleanţi, aleşi de locuitorii satului pe o perioadă de 6 ani.181 La alegerea „antistei” fiecare familie avea dreptul la un singur vot, indiferent de numărul membrilor săi, acela al capului de familie. Din rândurile membrilor „antistei” se alegeau doi delegaţi, un fel de primari ai satului. În fiecare duminică, după slujba religioasă, consiliul popular se întrunea în şedinţe, unde discutau problemele de ordin economic-gospodăresc ale satului precum: igiena gospodăriilor şi a sătenilor, economia casnică, robota, activitatea şcolii şi a bisericii, promovarea culturii, ajutorarea familiilor aflate în nevoi, administrarea sesiei comunale şi controlul veniturilor. Iar după amiază, la adunarea publică, „la porunci”, hotărârile luate erau comunicate localnicilor. Obligatoriu la aceste adunări trebuiau să participe capii din comunion. Din această perioadă s-a introdus „bătutul tobei” prin sat, ca să se anunţe poruncile stăpânirii.182 Din punctul de vedere al apartenenţei administrativ-teritoriale Globul, de-a lungul vremii, a avut următoarea situaţie, conform documentelor:
În fruntea acestor districte era numit câte un prefect (Verwalter) şi un subprefect (Unterverwalter), care erau în mod obişnuit germani. În anul 1867 apare dualismul monarhic cunoscut sub numele de Imperiul austro-ungar. Ca urmare a acestei schimbări politice, se produc modificări legislative şi în administraţie. Cea mai importantă lege emisă în această vreme a fost cea din anul 1872, prin care se desfiinţează regimentul grăniceresc nr. 13, se demilitarizează populaţia şi se instituie administraţia civilă. În consecinţă, în anul 1873 se înfiinţează judeţul Severin, cu reşedinţa la Caransebeş, unde a fost şi sediul comandamentului regimentului desfiinţat. În limitele sale erau cuprinse toate satele fostului regiment nr. 13, precum şi cele din compania Berzasca, ce aparţinuseră de cel sârbo-bănăţean. De acum satele se grupează în notariate; Globul aparţinea de cel din Iablaniţa, împreună cu satul Petnic, iar pretura era în oraşul Orşova. În anul 1881, în urma unei noi legi administrative şi contrar voinţei populaţiei, judeţul sau comitatul Severin se uneşte cu Caraşul, se formează un nou judeţ, Caraş-Severin, cu capitala la Lugoj, în limitele administrative apropiate de cele actuale. Globul a aparţinut tot de plasa Orşova până în anul 1949, dar din 1925 de judeţul Severin, în urma separării de Caraş. Între anii 1895-1929 a făcut parte din comuna Iablaniţa împreună cu satul Petnic, apoi în intervalul 1930-1949 a fost comună separată, având primarul şi „antista” sa, însă evidenţa stării civile şi problemele băneşti şi administrative erau rezolvate tot de notarul cercului notarial Iablaniţa. În această perioadă, primari ai Globului au fost: Iosif Popovici Nicolae Fişteag Ianăş Constantinescu Filip Grozăvescu Iosif Brânzan Iosif Fişteag Petru Boroica Zaharia Balan Ilia Popovici Ignat Şandru Iosif Şandru Alimpe Fişteag Nicolae Cristescu Chiru Fişteag Petru Velţănescu Urdăreanu Zaharia Ion Gherescu-Veta.183 Din anul 1873 şi până în anul 1949 la cercul notarial Iablaniţa, care a deservit şi interesele locuitorilor din Glob, s-au succedat următorii notari: Iancu Balaci din 1873; Ion Balaci – anul 1876; George Maleş - între anii 1881-1895; Blasco Laszlo – 1895-1898; Bossert Agoston – 1898-1918; Varady Desző – 1919; Martzi Augustin – 1919-1927; Isac Haţegan – 1927-1949.184 În esenţă, organizarea administrativă începută în anul 1925 s-a menţinut până în anul 1949, când se înfiinţează raioanele în locul plaselor şi regiunile în locul judeţelor şi se modifică şi întinderea teritorială a noilor unităţi formate. Regiunile aveau în componenţă mai multe raioane, iar acestea erau formate din mai multe comune, care la rândul lor cuprindeau câteva sate. Globul, ca şi celelalte sate din Almăj şi majoritatea celor din Craina, a făcut parte din regiunea Timişoara, raionul Almăj-Mehadia, cu reşedinţa la Mehadia. Satele Globu Craiovei, Iablaniţa şi Petnic au fost organizate în comuna Petnic, condusă de un preşedinte, ajutat de un consiliu comunal numit sfat, format din cetăţeni ai celor trei sate; de aici şi numele de Sfatul popular, în loc de primărie. Notarul de acum se va numi secretar şi va avea atribuţii similare celor anterioare. Demn de menţionat este faptul că până în 1949 primarii erau aleşi după calităţile lor personale şi de buni gospodari, iar postul era onorific (ei nu erau plătiţi), la fel şi cel de consilier comunal. Salariaţi erau doar notarul, perceptorul (cel care încasa impozitele) şi paznicul satului (boactărul). În anul 1956 are loc o nouă organizare administrativ-teritorială, cu care prilej se micşorează atât întinderea regiunilor, cât şi a raioanelor. Se formează iarăşi comuna Iablaniţa, împreună cu satele Glob şi Petnic, iar raionul Almăj-Mehadia se scindează şi iau naştere raioanele Bozovici cu reşedinţa în această comună şi Orşova cu centrul în oraşul Orşova. Comuna Iablaniţa este arondată raionului Orşova din regiunea Banat. Din anul 1968 şi până în prezent Globul face parte din comuna Iablaniţa, judeţul Caraş-Severin cu reşedinţa la Reşiţa. Ordinea publică, paza culturilor agricole, a satului şi a liniştii publice a fost asigurată de-a lungul anilor de plăieşii de sat, care erau localnici şi aveau o organizare semi-militară. Sistemul acesta de pază era cunoscut încă de pe vremea stăpânirii regatului feudal maghiar, plăieşii fiind menţionaţi prima dată în anul 1430 într-un document.185 După cucerirea Banatului, Curtea de la Viena a reactivat organizaţia plăieşilor, mărind chiar numărul acestora. Ei se bucurau de anumite privilegii în domeniul agrar şi scutiri de bir şi robotă pentru serviciile prestate. Erau subordonaţi cneazului satului. În timpul în care satul a făcut parte din Graniţa militară, siguranţa publică a fost realizată de către corpul de serezani (un fel de miliţieni), format din localnici. După anul 1872, când se provincializează zona de sud a Banatului şi se trece la administraţia civilă, serezanii sunt înlocuiţi cu jandarmii. Pe lângă fiecare notariat se înfiinţează un post de jandarmi. Postul de jandarmi Iablaniţa asigura şi paza satelor Petnic şi Globu Craiovei. La început jandarmii, ca şi notarii, erau români cu pregătire corespunzătoare; treptat ei sunt înlocuiţi cu jandarmii ungureşti (şândarii), care erau urâţi de populaţie pentru comportamentul lor foarte dur şi arogant. După primul război mondial, în aceste posturi sunt încadraţi iarăşi români, până la instaurarea regimului democrat-popular, când sunt înlocuiţi de către miliţieni. Aceştia erau oameni simpli, din popor, dar din afara comunei Iablaniţa. După revoluţia din decembrie 1989, locul miliţiei este luat de către poliţia rurală.
În Globu Craiovei corespondenţa şi pensiile au fost şi sunt distribuite prin intermediul factorului poştal de la punctul Petnic. Decenii întregi, pe orice vreme, Achim Puşchiţă a venit cu presa, scrisorile şi pensiile la Glob, acum fiul său Vasilică îi continuă munca. Sănătatea. Dacă din documentele vremii aflăm faptul că de sănătatea spirituală a locuitorilor din satul nostru, Globu Craiovei, ca de altfel a tuturor satelor din Banat, s-au ocupat preoţii, dovadă fiind apariţia de foarte timpuriu a bisericilor din lemn, despre îngrijirea sănătăţii trupeşti nu cunoaştem nimic până în secolul al XVIII-lea. Deşi niciun document din perioada feudalismului timpuriu, când Globul se găsea sub stăpânirea maghiară, nu menţionează un mod sau altul de îngrijire a sănătăţii populaţiei, în sate cu certitudine au existat bătrâni şi bătrâne care ştiau să aline suferinţele bolnavilor cu leacuri naturale, preparate din rădăcina, frunzele şi florile plantelor medicinale şi din unele produse animaliere. Tratamentele cu produse ale medicinii populare erau însoţite şi de anumite gesturi şi cuvinte (descântece) cum erau cele de: mânătură, întors, junghi, deochi sau bube. În sat erau şi femei bătrâne care se pricepeau să dea ajutorul necesar la naştere. După cucerirea Banatului de către Austria, administraţia, printre alte măsuri benefice vieţii locuitorilor din Graniţă, a adoptat şi aceea de a se îngriji de sănătatea oamenilor, pentru a avea soldaţi apţi atât la posturile de pază a graniţei, cât şi în războaiele purtate în ţară şi în afara ei, precum şi pentru a preveni izbucnirea bolilor molipsitoare, care secerau zeci, chiar sute de vieţi în fiecare sat. La sediul fiecărei companii, după militarizare, era câte un medic care avea grijă în primul rând de grănicerii-militari, dar erau obligaţi să acorde asistenţă medicală tuturor celor care-i solicitau ajutorul. În fiecare sat era o moaşă instruită, care se ocupa de sănătatea femeilor, mai ales a celor însărcinate şi a noilor născuţi. Încă din anul 1774, pentru aprovizionarea cu medicamente (miluţânuri), se înfiinţează la Mehadia o Farmacie, deservită de farmacistul Antonia Firedi şi un spital militar la Cornereva.187 Până în perioada interbelică asistenţa se acorda foarte greu locuitorilor satului Glob, deoarece medicul era la circumscripţia sanitară din Mehadia. Abia după anul 1938 se organizează la Iablaniţa o circumscripţie sanitară cu dispensar şi medic permanent, felcer şi moaşă. Nu este lipsit de interes să arătăm că decenii întregi oficiantul-sanitar Zaharia Rostescu-Troian i-a îngrijit pe bolnavii din Glob cu multă atenţie şi dragoste. Nu a refuzat pe nimeni niciodată când a fost chemat, fie ziuă, fie noapte, vara sau iarna. Astăzi locuitorii satului beneficiază de îngrijirile medicale ale medicului de familie de la Dispensarul medical Iablaniţa. În ultimii 6 ani, localitate Globu Craiovei este administrată de către primarul Victor Terteleacă, ajutat de către viceprimarul Velţănescu Gheorghe şi cei 11 consilieri: Bălan Iosif – Globu Craiovei; Bojinescu Rostescu Ion – Globu Craiovei; Ing. Brata Nicolae – Petnic; Puşchiţă Vasile – Petnic; Bidiviu Buzangia Gheorghe – Petnic; Hânda Ion – Petnic; Căprioru Nicolae – Petnic; Haţegan Ion – Iablaniţa; Ionescu Petru – Iablaniţa; Peţan Traian – Iablaniţa. Atribuţiile de stare civilă şi secretariat sunt îndeplinite de către doamna jurist Rabotă Maria, fiica satului Iablaniţa. Ridicarea nivelului material, cultural şi edilitar al localităţii noastre este unul dintre obiectivele care frământă cetăţenii şi administraţia locală, sprijinită de organele judeţene şi centrale. De preocuparea manifestată pe plan local, de acţiunile întreprinse, de ecoul acestora în conştiinţa comunităţii şi de rezultatele obţinute depind fondurile repartizate, precum şi ajutorul tehnic de specialitate acordat. Intrarea României în Uniunea Europeană obligă factorii de răspundere de la toate nivelurile să analizeze cu atenţie situaţia existentă, să identifice noi resurse şi modalităţi de valorificare, prefigurând astfel gradul de dezvoltare pe care trebuie să-l atingă satul românesc. Ospitalitatea românilor şi frumuseţile peisajului nostru sunt cunoscute şi apreciate de străinii care ne-au vizitat ţara şi care – fapt îmbucurător – simt tot mai puternic imboldul de a-şi repeta vizitele. Pentru a spori, însă, atracţia faţă de vizitatori se impune să se facă mai mult pe linia înfiltrării civilizaţiei orăşeneşti la sate, aceasta contribuind la ridicarea nivelurilor de confort şi civilizaţie ale populaţiei rurale şi, nu în ultimul rând, la privirea ţării noastre cu alţi ochi de către partenerii europeni. Se poate afirma cu deplin temei că această necesitate a fost înţeleasă de către Primăria şi Consiliul local Iablaniţa. Despre realizările obţinute în comună s-a vorbit mult şi elogios atât în presă, cât şi cu prilejul unor evenimente care au avut loc. Succesele repurtate se leagă strâns de numele primarului Victor Terteleacă, al viceprimarului Gheorghe Velţănescu, al secretarei Maria Rabotă şi al celorlalţi angajaţi ai primăriei, cât şi de numele consilierilor locali, activi şi devotaţi oamenilor şi aspiraţiilor acestora. Redăm câteva din realizările obţinute în satul Globu Craiovei, precum şi unele proiecte de viitor:
Dar problema şcolii trebuie văzută în perspectivă: de-a lungul timpului au fost destule schimbări de structură şi reţea şcolară, ceea ce ne îndreptăţeşte să sperăm că într-o perioadă previzibilă Globu Craiovei va avea din nou şcoală de 8 ani, aşa cum merită. Această afirmaţie are în vedere atât numărul mare, chiar impresionant, de intelectuali ce s-au ridicat din satul nostru, cât şi adevărul potrivit căruia „vigoarea vine de la sat”. Din cele ce preced se poate deduce că administraţia comunei a procedat bine reabilitând clădirea, împiedicând în acest fel degradarea ei;
Un proiect în execuţie care părea un vis este amenajarea unui parc cu alei pietonale, arbuşti ornamentali, bănci, coşuri de gunoi şi spaţii de joacă pentru copii. Desigur că aceste lucrări vor da o nouă înfăţişare satului;
Dintre proiectele în evaluare ce stau în atenţia Primăriei şi a Consiliului local se pot enumera: canalizarea menajeră şi staţia de epurare, refacerea trotuarelor şi extinderea spaţiilor verzi din faţa locuinţelor, precum şi modernizarea drumurilor agricole care vor permite circulaţia celor 40 de tractoare existente în sat. Rezultatele înregistrate până acum ne dau convingerea că şi proiectele în evaluare vor fi realizate, fapt ce va plasa comuna Iablaniţa şi implicit Globul în rândul localităţilor fruntaşe din judeţul nostru. Supunând unei analize obiective activitatea desfăşurată şi realizările ce s-au obţinut, se desprinde concluzia că „Omul sfinţeşte locul”. Aceste cuvinte se potrivesc atât Consiliului local Iablaniţa, cât şi primarului Victor Terteleacă, inspiratorii şi promotorii saltului pe care comuna l-a făcut pe drumul unei vieţi civilizate, mai bune şi mai demne. Capitolul IV Economia satului
Deşi moşia sau teritoriul satului Globu Craiovei se suprapune culmilor muntoase Belcovăţ şi Vârul Înalt şi în cea mai mare parte dealurilor, a favorizat dezvoltarea şi diversificarea activităţii umane, ca urmare a unei vegetaţii formate din fâneţe, păşuni şi păduri cu poieni. Din cauză că terenurile de luncă se întind pe suprafeţe foarte restrânse (atât cât să le acoperi cu căputul, cum zic globenii), locuitorii acestui sat au fost nevoiţi să-şi extindă culturile cerealiere şi a plantelor de nutreţ pe platourile dealurilor, în detrimentul pădurilor şi fâneţelor. Faptul că la întemeierea sa, satul Glob era înconjurat de păduri, care au fost treptat defrişate, este dovedit de toponimia silvestră ce apare în denumirea locurilor înconjurătoare – Dealul Branivii (loc de apărare, cu păduri în care este interzisă tăierea), Croul cu Aluni sau Curmătura (tăietură, defrişare). Modul de utilizare şi proprietate a pământului a cunoscut şi în satul Globu Craiovei toate etapele istorice: cea prefeudală cu tipul proprietăţii comunitare, ca pe vremea dacilor, cu repartizarea anuală a terenurilor arabile pe familii, de către cneazul satului. Casa, intravilanul, au devenit proprietate personală, în timp ce pădurea, fâneţele şi apele erau proprietatea întregii obşti. În perioada stăpânirii statului feudal maghiar obştea satului cu pământurile sale ajunge în proprietatea unor nobili din familiile Ostrovy, Szegedi, Simon, Wukmir şi Sebestyen. De acum locuitorii, din oameni liberi au ajuns iobagi, trebuind să lucreze pe moşia devenită nobiliară şi pe deasupra să plătească „porţia” (impozitul), termen păstrat până în zilele noastre. După ce turcii şi-au întins stăpânirea începând cu anul 1658 şi în sudul Banatului, deci şi în Craina, din care face parte şi Globul, sultanul a stabilit că tot pământul cucerit îi aparţine. El nu-i mai recunoaşte pe nobili ca proprietari ai pământului. Mulţi dintre ei erau refugiaţi în Ardealul neocupat de turci, cei rămaşi s-au contopit treptat în masa ţărănească. Pentru că în Evul Mediu civilizaţia era bazată pe agricultură şi întreaga societate depindea de mediul rural, populaţia băştinaşă a fost lăsată să-şi muncească în continuare ogoarele avute, dar au plătit numeroase dări noilor stăpânitori. Fiind angrenat în mai multe războaie în Europa şi cu unele popoare în Asia, sultanul, dorind să-şi atragă populaţia bănăţeană de partea sa, în anul 1690 dă un decret de lege, o „iradea” prin care recunoaşte proprietatea deplină a ţăranilor asupra pământului pe care-l folosiseră dintotdeauna. Imperiul Habsburgic, după ocuparea Banatului în anul 1718, a anulat decretul-lege dat de turci şi a stabilit că tot pământul este proprietatea împăratului şi a impus familiilor impozite mari şi numeroase îndatoriri, între care „robota” sau lucrul pentru imperiu, era cea mai grea. Fiecare familie trebuia să lucreze 12 zile cu braţele şi 3 cu boii sau caii. La aceasta se mai adăuga prestaţia în folosul bisericii, şcolii, primăriei, la întreţinerea drumurilor, la construcţia fântânilor, 8 zile cu braţele şi 4 cu animalele. După elaborarea Constituţiei din 1850, robota se limitează doar la lucrul pentru imperiu.188 Preoţii, învăţătorii, funcţionarii şi familiile celor angrenaţi în activităţile militare erau scutiţi de robotă. Capul fiecărei familii răspundea în faţa conducerii companiei pentru îndeplinirea obligaţiilor faţă de stat, altfel era pedepsit în faţa comunităţii locale. Sistemul acesta de proprietate a fost menţinut timp îndelungat, rămânând în vigoare mulţi ani şi după 1773, când satele din Almăj şi Craina au fost militarizate. Pământul ţăranului devenit ostaş-grănicer era considerat „feudă militară”, cu dreptul ca acesta să-l deţină, să-l folosească dar să nu-l înstrăineze şi familia să nu-l împartă.189 Din necesităţi militare, sarcinile impuse locuitorilor s-au înmulţit şi majorat. Pentru o bună cunoaştere a situaţiei din Graniţă, Curta din Viena a efectuat mai multe conscripţii (recensământuri), atât ale populaţiei, cât şi ale animalelor. În cursul anului 1780 au început lucrările pentru măsurarea pământului sau „întâiul mapierung”.190 Odată terminate măsurătorile în anul 1807, s-a întocmit Cartea Funciară sau Funduară, cum ziceau cei bătrâni, întocmindu-se în acelaşi timp şi Harta funciară a fiecărui sat; din anul 1855 familiile au primit câte o copie după actul oficial, care cuprindea numărul de casă, descrierea imobilului, vecinătăţile, locul unde era situat, ramura de cultură şi întinderea. Observăm cu câtă minuţiozitate lucrau autorităţile militare pentru a cunoaşte în amănunt totul despre fiecare familie grănicerească: componenţa acestora, starea gospodăriilor şi dotarea lor, terenurile pe categorii. La conscripţia militară din anii 1771 şi 1772, localitatea Globu Craiovei avea 67 de case şi 67 de familii de români, 1 colonist, 1 preot, 1293 de pogoane şi 1200 stânjeni de teren arabil, 781 de pogoane şi 400 de stânjeni de terenuri în luncă, 82 de pogoane şi 800 de stânjeni de păşuni, 68 de pogoane şi 1200 de stânjeni de terenuri comunale şi 406 pogoane şi 400 de stânjeni de pădure.191 În ce priveşte suprafaţa totală a pământului la care a avut dreptul un comunion, a fost stabilită la 24 de jugăre cadastrale, din care 18 jugăre era teren de arătură şi 6 jugăre loc necultivabil, din acestea 1-2 jugăre erau păduri-zăbrane din care oamenii îşi făceau „frunzare”. Având în vedere că mare parte din pământul arabil primit este cu un grad de fertilitate foarte scăzut, se poate aprecia că majorităţii familiilor li s-a atribuit o întindere insuficientă pentru a-şi putea asigura cantitatea de cereale necesare existenţei. Acest lucru a afectat în special familiile numeroase şi cele care aveau mai mulţi feciori. Ca pământ arabil au figurat în Cartea Funciară terenuri aflate pe dealuri, ca de pildă pe: Vârful Branivii, părţi din Cioaca, Curmătura, Coasta Belicâne, deşi ele au un sol slab productiv şi recoltele obţinute erau foarte mici, ceea ce i-a determinat pe oameni să nu le mai ia în cultură şi să le folosească ca fâneţe. Yüklə 1,33 Mb. Dostları ilə paylaş:
|
orma P+E (parter + 1 etaj).