Cristos, binele, adevărul spre o teologie mai aproape de real

DE CE ISUS NU NE-A LĂSAT NIMIC SCRIS

Iată o nelămurire fundamentală pentru orice creştin. Oare de ce Isus nu ne-a lăsat nimic scris, după modelul Vechiului Testament, pe care Învăţătorul îl ştia pe dinafară? Există indicii evidente că Isus ştia să scrie şi să citească. De ce atunci nu a urmat modelul cultural al societăţii din care făcea parte, lăsând posterităţii pagini scrise? De ce i-a lăsat pe apostoli şi pe urmaşii lor să se certe în atâtea chestiuni religioase, când putea să le lămurească de la început în câteva rânduri?

Vom corela această nelămurire cu următoarea interogaţie: oare cum se face că, în sânul poporului român, credinţa creştină s-a păstrat în pofida faptului că – timp de sute de ani (!) – Biblia a fost scrisă şi citită în limba slavonă, total neînţeleasă de aproape nimeni? Răspuns probabil: credinţa românului simplu a fost mai puternică decât ignoranţa în care a fost el ţinut timp de sute de ani. Practic, „Cartea sfântă” nu reprezenta mai mult decât un simbol pentru el, precum semnul crucii, iar credinţa în Divinitate a surclasat faptul că aproape nimeni nu înţelegea scrierea din Biblie... (Se cuvine lăudată aici râvna preoţilor, care tălmăceau pildele biblice în limba plebei.)

Unind acum cele două semne de întrebare, devine clar că Scriptura nu este atât de importantă pe cât vor să ne convingă mulţi învăţători ai celor sfinte. Tomul este doar un suport de memorie pentru ceea ce contează cu adevărat: adevărata înţelepciune. În lipsa acesteia, rămâne doar o arhivă istorică şi legendară. O vorbă chibzuită spune: „Litera ucide, spiritul dă viaţă”.

De acest lucru era foarte conştient Isus atunci când nu a vrut să lase nimic scris. Ştia că mesajul Său depăşea posibilitatea lexiconului de a-l exprima corect, fiind pândit de numeroase capcane de distorsionare a sensului dorit de El. Avea exemplul Vechiului Testament, care, deşi era studiat asiduu de rabini şi erudiţi, tot nu era înţeles – textul deja murise spiritual. Chiar El, Isus, a lămurit în câteva ocazii sensul cuvintelor alambicate din Torah. Ştia deci că aşa urma să se întâmple, negreşit, şi cu scrierile Sale.

Fiecare om are propriul său nivel spiritual şi de înţelegere. În discuţii private, ce spui unuia nu îi spui şi altuia, ba chiar poţi să le spui lucruri opuse, de la caz la caz. De aceea, este principial imposibil să creezi un text despre calea spirituală care să se potrivească precum o mânuşă nevoii oricărui cititor. Mai mult, cuvintele au mari limite de comunicare, mai ales în domeniul abstract al spiritualităţii pure.

De aceea, Isus a preferat să lase un mesaj direct, prin trăirea şi exemplul personal, mai greu de erodat sau de interpretat greşit pe termen lung. Le-a dat învăţături orale ucenicilor, iar apoi l-a inspirat pe fiecare să-şi găsească singur calea sa spirituală.

«Mai sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus, care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că nici chiar în lumea aceasta n-ar fi putut încăpea cărţile care s-ar fi scris.» (Ioan 21:25)

În concluzie, părerea lui Isus despre Scripturi, în general, a fost destul de proastă. El nu a vrut să ne lase o formă scrisă despre Adevărul spiritual „definitiv”. Ar fi putut crea un text foarte profund, dar, ca orice text, ar fi fost o parţială înşelătorie. Este nevoie mereu de o împrospătare a mesajului divin, prin mesageri aleşi, care să vorbească pe înţelesul contemporanilor despre asemenea chestiuni subtile, dificil de abordat, bazate pe experienţe personale iluminatorii. Nu trebuie să fetişizăm o carte, oricât de bine ar fi fost ea scrisă într-un moment istoric. După o mie, două mii, trei mii de ani, cuvintele devin desuete, iar metaforele necesită decodificare. Gândirea colectivă evoluează permanent şi mesajul spiritual trebuie şi el adaptat prezentului. Există o infinitate de forme de exprimare. Să nu ne limităm nostalgici la formele trecutului!

 

A DOUA VENIRE A LUI ISUS

- Va reveni Isus pe Pământ?

- Dar de ce vrei să revină El în carne şi oase?

- Ca să instaureze Împărăţia lui Dumnezeu!

- Şi crezi că o persoană, un singur om poate crea o împărăţie? Ar fi repede anihilat, ucis!

- Îl vom sprijini cu toţii!

- Care „toţi”?

- Noi, credincioşii! Ne vom pune scut înaintea Lui!

- Şi nu vrei să Îl ajuţi decât dacă îţi apare în faţă, altfel nu?

- Sigur că vreau, dar de unde să ştiu cum?

- El a lăsat un mesaj acum 2000 de ani, ca să ştii cum!

- Încerc să fiu mai bun, dar vreau să particip la un eveniment spiritual măreţ.

- Viaţa ta nu e un eveniment suficient de important?

- Vreau să acţionez spre binele mai multora, al tuturora. Văzându-L în carne şi oase, mi-ar fi mult mai uşor!

- Deci vrei ca Isus să revină în trup ca să îţi fie ţie mai uşor!...

- Viaţa e grea, ispitele sunt mari, avem nevoie de Lumină, ca să nu ne rătăcim!

- Ei bine, atunci află că Isus a revenit deja printre oameni!

- Cum, unde?

- Te-ar deranja dacă ar fi o femeie?

- Cum, Isus e femeie?!? Nu mă aşteptam...

- Eşti dezamăgit? Te aşteptai să fie un bărbos?

- Mda... Unde se află?

- În mai multe locuri din lume.

- Sunt şi mai dezorientat. Cum să fie un om în mai multe locuri?!

- Simplu. Isus nu s-a întors ca individ fizic, ci ca spirit – cum spui tu, ca „Duh Sfânt”. El inspiră mii de bărbaţi şi femei să-I ducă mesajul de pace şi iubire în lume.

- Cum îşi dau ei seama că au fost aleşi: le apare un înger, sunt duşi într-un OZN?

- Îşi dau seama când inima lor se umple de compasiune pentru semeni, gândurile lor capătă sfinţenie, devin mai sensibili şi Îl înţeleg mult mai bine pe omul Isus când trăia printre păcătoşi.

- Deci aleşii sunt creştini!

- Nu neapărat. Nu contează religia formală. Primind darul Iubirii cristice, cuvintele, faptele, simţămintele lor sunt în comuniune cu Divinitatea. Dacă folosesc învăţămintele religiei locale, o fac doar ca să fie înţeleşi şi acceptaţi de credincioşii obişnuiţi. Sau ar putea să critice erorile religiei... Pentru Isus şi aleşii Săi nu contează religia, ci Iubirea. „Adevărurile” religioase dezbină oamenii, însă Iubirea e aceeaşi pretutindeni...

- Dar Duhul Sfânt nu este Isus!

- Ai uitat că Duhul Sfânt, Isus şi Dumnezeu sunt „Sfânta Treime”, nedespărţită?!

- Poate că nu am înţeles niciodată cine sau ce este Duhul Sfânt...

- „Duhul Sfânt” sunt duhurile sfinte, adică spiritele superioare aflate în slujba lui Isus şi a lui Dumnezeu. Voinţa lui Isus este unită cu cea a Divinităţii, iar dorinţa sfintelor spirite este să împlinească perfect ordinele primite de la marele Isus. Aşa se explică Sfânta Treime.

- Deci, de fapt, Isus nu s-a întors, ci doar şi-a trimis mesagerii...

- Isus nu a plecat niciodată dintre oameni. Însă El se sprijină dintotdeauna pe oştirea de spirite veghetoare, lucrătoare şi luptătoare, ca să inspire gânduri de bine oamenilor devotaţi Divinităţii, în orice religie s-ar fi născut ei.

- Mozaicii l-au răstignit, musulmanii îl consideră doar un profet, budiştii şi alţii nici nu-l cunosc. De ce i-ar băga Isus în seamă pe aceşti necredincioşi?

- Fiecare religie are vini nerecunoscute, chiar şi creştinismul. Dar Iubirea divină cuprinde întreaga Omenire şi Planetă, nimeni nu este lăsat de izbelişte. Toţi trebuie ajutaţi, la nivelul lor de înţelegere.

Lasă la o parte teoriile spirituale şi aplică ce este mai important: Iubirea generoasă, universală, inspirată divin! Începe cu tine: iubeşte-te, ca fiinţă spirituală ce eşti şi frate mai mic al lui Isus! Când vei reuşi asta, toate întrebările tale îşi vor găsi răspuns instantaneu.
28 martie 2012