Curtea de apel constanţA

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii DJS CONSTANTA şi INS, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prev.de art.304¹ Cod pr.civilă şi următoarea motivaţie în esenţă:

• 
  sentinţa atacată nu aminteşte în nici un fel despre motivele care au determinat instanţa să respingă apărările recurentelor, ceea ce „în baza prevederilor art.261 al.1 pct.5 Cod pr.civilă, coroborate cu prevederile art.304 pct.5 Cod pr.civilă, atrage nulitatea absolută a hotărârii şi casarea acesteia”, solicitând ca instanţa de recurs să procedeze la reaprecierea expertizei efectuate în cauză, constatând că această probă este neconcludentă;
  
• 
  lipsit de relevanţă este şi faptul că, instanţa de fond a reţinut că „pentru activitatea desfăşurată în condiţii vătămătoare pentru sănătate reclamanţii au dreptul de a beneficia de un spor salarial”, aceasta deoarece: 1) reclamanţii nu au parcurs procedura prevăzută de Legea nr.31/1991 privind stabilirea duratei timpului de muncă sub 8 ore /zi pentru salariaţii care lucrează în condiţii vătămătoare, procedură diferită de cea impusă de art.16 din OG nr.6/2007 şi 2) începând cu data de 01.04.2009 (aşa după cum rezultă din extrasele cărţilor de muncă ale reclamanţilor) aceştia nu mai beneficiază de sporul pentru condiţii vătămătoare;
  
• 
  acţiunea formulată de reclamanţi implică şi un aspect de prematuritate, deoarece în conformitate cu dis.art.19 şi art.21 din HG nr.250/1992, coroborate cu disp.art.2 şi art.3 al.1 din Legea nr.31/1991, durata efectivă a concediului suplimentar de odihnă, trebuia să fie aprobată de INS, după stabilirea categoriilor de personal, al activităţilor şi locurilor de muncă pentru care se acordă concediul suplimentar de odihnă şi după stabilirea de către inspectoratele teritoriale de muncă a existenţei condiţiilor vătămătoare la locurile de muncă în cadrul DJS CONSTANŢA, pe baza determinărilor din care să rezulte depăşirea limitelor prevăzute de normele naţionale de protecţie a muncii, reclamanţii neobţinând decât buletinul de determinare prin expertizarea locurilor de muncă nr.48/30.09.2008 întocmit de un medic primar de medicina muncii.
  

Solicită admiterea recursurilor, cu cheltuieli de judecată.

Examinând actele şi lucrările dosarului, prin prisma criticilor aduse hotărârii recurate, văzând şi dispoziţiile art.312 Cod pr.civilă, Curtea apreciază în sensul respingerii recursurilor, ca nefondate, pentru următoarele considerente, în esenţă:

Probatoriul administrat în cauză face dovada că intimaţii reclamanţi AG, AV, ARM, AG, BDE, BAM, CF, CE, CD, CME, DA, DA, DMD, EAM, EH-H, FE, GCS, GI, ISD, IS, LI, LA, LG, LM, MF, MLA, MM, NM, ND, OM, PE, RS, SI, SI, SE, SG, SR, TO, TN, TN si VC, deţin calitatea de funcţionari publici în cadrul DJS CONSTANŢA, iar în ceea ce-i priveşte pe intimaţii reclamanţi BE, CV, GV, HM, IM, ME si TGE nu mai deţin calitatea de funcţionari publici în cadrul aceleiaşi instituţii, considerent pentru care, Curtea apreciază că, în mod legal şi temeinic instanţa de fond a dispus în sensul respingerii acţiunii promovate, ca nefondată faţă de aceştia, atât timp cât, acordarea unui concediu de odihnă suplimentar este o cerere nefondată.

Prin acţiunea dedusă judecăţii, intimaţii reclamanţi au solicitat a le fi recunoscut dreptul de a beneficia de acordarea unui concediu de odihnă suplimentar, între 3 şi 10 zile, în raport cu prevederile art.18 din HG nr.250/1992, sens în care instanţa de fond s-a şi pronunţat, de altfel.

Cel dintâi motiv de recurs ce conţine aceeaşi motivaţie, pentru ambele recurente, potrivit căruia „sentinţa atacată nu ar cuprinde motivele ce au determinat instanţa să respingă apărările pârâţilor” este nefondat, apreciază Curtea, atât timp cât, în speţă, prin Încheierea de şedinţă motivată din data de 03.02.2009, instanţa de fond a dispus respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a paratului INS, excepţia netimbrării acţiunii si excepţia privind lipsa procedurii prealabile, ca nefondate, reţinând în esenţă că:

• 
  excepţia lipsei calităţii procesuale pasive - în raportul juridic dedus judecăţii pârâta se legitimează procesual pasiv, datorită faptului că este ordonator secundar de credit faţă de recunoaşterea şi acordarea drepturilor băneşti solicitate de reclamanţi, precum şi datorită obligaţiei de a include în bugetele anuale a acestor cheltuieli;
  
• 
  excepţia lipsei procedurii prealabile – procedura obligatorie prev.de art.7 al.1 din Legea nr.554/2004 este impusă numai în acţiunile care au ca obiect anularea actului administrativ, iar în speţă, reclamanţii solicită obligarea pârâtei la acordarea unor drepturi;
  
• 
  excepţia lipsei timbrajului – faţă de dispoziţiile art.15 din Legea nr.146/1997 cu referire la art.117 din Legea nr.188/1999, cererile ce vizează drepturi ce decurg din raporturi de muncă sunt scutite de plata taxei de timbru.
  

Reţine Curtea că, instanţa de fond a răspuns totodată, tuturor apărărilor formulate pe fondul cauzei de către recurente, atunci când în conţinutul hotărârii făcând referire la: „acordarea concediului suplimentar poate fi dispusă doar în condiţiile în care se stabileşte că activitatea prestată se desfăşoară în condiţii grele şi periculoase”, a arătat că: „ expertiza efectuată în cauză a constatat faptul că activitatea desfăşurată de către reclamanţi se desfăşoară în condiţii vătămătoare pentru sănătatea acestora, condiţiile vătămătoare fiind determinate de expunerea în câmp de radiaţii electromagnetice”, şi astfel, toţi sunt îndreptăţiţi să beneficieze de acordarea unui concediu de odihnă suplimentar, între 3-10 zile, în raport cu vechimea în muncă a fiecărui reclamant.

Apreciază Curtea că, aceeaşi concluzie a pronunţării asupra tuturor apărărilor formulate de recurente, rezultă şi din examinarea de către instanţa de fond a poziţiei acestora ce au „recunoscut în mod constant, faptul că această activitate se desfăşoară în condiţii vătămătoare pentru sănătate, fiindu-le acordat şi dreptul de a beneficia de un spor salarial, prin Ordinul nr.525/2006 emis de Secretariatul General al Guvernului, precum şi prin art.16 din OG nr.6/2007, menţinut prin OG nr.9/2008, OUG nr.1/2009 şi OUG nr.31/2009, acte normative ce reglementează salarizarea funcţionarilor publici”.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, referitor la „parcurgerea procedurii prevăzută de Legea nr.31/1991 privind stabilirea duratei timpului de muncă sub 8 ore/zi şi faptul că, în prezent, intimaţii nu mai beneficiază de sporul pentru condiţii vătămătoare”, Curtea apreciază în sensul respingerii ca nefondat a acestuia, întrucât:

Cu adresa nr.756/05.06.2008, intimaţii au solicitat DJS acordarea concediului de odihnă suplimentar pentru lucrul în condiţii vătămătoare, cerere ce a fost respinsă cu adresa nr.757/05.06.2008, iar urmare adresei nr.1513/11.12.2008, formulată de intimaţi, prin care s-a solicitat recurentei DJS CONSTANŢA aprobarea duratei efective a concediului suplimentar, recurenta a solicitat INS a dispune asupra cererii conform dispoziţiilor cuprinse în HG nrt.250/1992, art.18 al.1, cerere ce a rămas fără nici un răspuns.

Reţine Curtea că, faţă de măsurătorile efectuate de Societatea Naţională de Radiocomunicaţii evidenţiate în buletinele de măsurători, inclusiv pentru DJS CONSTANŢA, prin Ordinul nr.523/27.10.2006 emis de Secretariatul General al Guvernului, au fost acordate sporuri în cuantum de 10% din salariul de bază intimaţilor, pentru condiţii vătămătoare.

Prin sus-menţionatul ordin, s-a recunoscut explicit că, toţi funcţionarii publici ce-şi desfăşoară activitatea în incinta şi sediul DJS CONSTANŢA sunt îndreptăţiţi a le fi acordat acest spor, deoarece desfăşoară activitate într-un loc de muncă în care există condiţii vătămătoare.

Ulterior, reţine Curtea că, recurentul INS emite Ordinul nr.214/21.04.2009 prin care statuează că: „Având în vedere politica restrângerii cheltuielilor bugetare şi a fondurilor insuficiente alocate INS prin Legea bugetului de stat pe anul 2009” , dispune „Art.1 – Începând cu data de 01.04.2009 încetează plata sporului pentru condiţii vătămătoare de 10% acordat funcţionarilor publici… din cadrul direcţiilor teritoriale de statistică subordonate”.

În raport de succesiunea faptică a sus-menţionatelor acte emise de recurentele DJS CONSTANŢA şi INS , Curtea reţine că, Ordinul nr.214/21.04.2009 de încetare a aplicării sporului stipulat prin Ordinul 523/27.10.2006, reprezintă o analiză a „politicii restrângerii cheltuielilor bugetare şi a fondurilor insuficiente alocate INS prin Legea bugetului de stat pe anul 2009” şi nicidecum constatarea că s-ar fi schimbat ceva din condiţiile de muncă ale intimaţilor.

Astfel cum rezultă din adresa nr.681537/06.05.2009 eliberată de Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Dobrogea, Curtea reţine că, DIRECŢIA JUDEŢEANĂ DE STATISTICĂ CONSTANŢA deţine „şi în prezent, la etajul III al clădirii administrative situată în Municipiul Constanţa, o staţie de radio pe unde scurte, tip Kenwood TS 450S, putere 100W, instalată în această locaţie din anul 1972”, împrejurare de fapt ce conduce la concluzia că, condiţiile de muncă ale intimaţilor nu s-au schimbat.

În referire la cel de-al treilea motiv de recurs privind prematuritatea cererii, Curtea apreciază că şi acesta este nefondat, urmând a fi respins, atât timp cât, la dosarul cauzei se află Buletinele de determinare prin expertizare a locurilor de muncă, întocmite de ASPJ Constanţa şi supervizate de către medicul de Medicina Muncii şi de către reprezentantul ITM Constanţa, nr.47/28.09.2007, nr.48/30.09.2008 (filele 143-144 dos.fond), precum şi Buletinul de măsurători al câmpului radioelectric nr.302/8203/27.05.2009 întocmit de Societatea Naţională de Radiocomunicaţii, iar prin:

- Art.4 din HG nr.1136 se prevede că:

„b) valori limita de expunere – sunt limitele de expunere la câmpuri electromagnetice care se bazează direct pe efectele cunoscute asupra sănătăţii şi pe consideraţii biologice; respectarea acestor limite asigură protecţia lucrătorilor expuşi la câmpuri electromagnetice împotriva oricărui efect nociv cunoscut asupra sănătăţii;

c) valori de declanşare a acţiunii – nivelul parametrilor direct măsurabili, exprimaţi în termeni de intensitate a câmpului electric €, de intensitate a câmpului magnetic (H), de inducţie magnetică (B) şi de densitate a puterii (S), începând de la care trebuie să fie luate una sau mai multe măsuri prevăzute în prezenta hotărâre, respectarea valorilor de declanşare a acţiunii asigură respectarea valorilor limită de expunere relevante”, iar în:

- Art.14 din HG nr.1136/2006 se prevede că:

„Riscurile generate de expunerea la câmpuri electromagnetice trebuie să fie eliminate sau reduse la minimum, ţinându-se seama de progresul tehnic şi de existenţa măsurilor de control al riscului la sursă”, pentru ca, în textele următoare să se stipuleze:

- Art.15: „Reducerea riscurilor rezultate din expunerea la câmpuri electromagnetice se bazează pe principiile generale de prevenire prevăzute de Legea nr.319/2006”, şi

- Art.16: „Pe baza evaluării riscurilor, efectuată în conformitate cu art.7-13, atunci când sunt depăşite valorile de declanşare a acţiunii prevăzute la art.5, angajatorul trebuie să stabilească şi să pună în aplicare un program de măsuri tehnice şi/sau organizatorice care urmăresc ca expunerea să nu depăşească valorile limită de expunere, ţinându-se seama, în special, de următoarele elemente:

f) limitarea duratei şi a intensităţii expunerii”.

Totodată, Curtea reţine că, legiuitorul a stipulat în conţinutul art.18 din HG nr.1136/2006, că: „(1) În nici o situaţie lucrătorii nu trebuie să fie expuşi la valori ale câmpului electromagnetic care depăşesc valorile limită de expunere”, iar în

al.(1) „În afara concediului de odihnă”, al art.1 se stipulează că:, „salariaţii din administraţia publică, din regiile autonome cu specific deosebit şi din unităţile bugetare, care prestează munci grele, periculoase sau vătămătoare, ori lucrează în locuri de muncă în care există astfel de condiţii, stabilite potrivit Legii nr.31/1991, au dreptul în fiecare an calendaristic la un concediu de odihnă suplimentar, cu o durată cuprinsă între 3-10 zile lucrătoare”.

Reţine instanţa că, dispoziţiile legale sus-citate se coroborează pe deplin cu concluziile expertizei tehnice judiciare efectuate în cauză (filele 190-195 dos.fond) şi ale suplimentului acesteia (filele 229-231 dos.fond), şi care constată faptul că, activitatea prestată de intimaţii reclamanţi se desfăşoară în condiţii vătămătoare pentru sănătatea acestora, condiţiile vătămătoare fiind determinate de expunerea în câmp de radiaţii electromagnetice.

Drept urmare, Curtea apreciază că, în cauză sunt aplicabile disp.art.18 al.1 din HG nr.250/1992 privind concediul de odihnă şi alte concedii ale salariaţilor din administraţia publică, potrivit cărora: „În afara concediului de odihnă, prevăzut la art.1, salariaţii din administraţia publică, din regiile autonome cu specific deosebit şi din unităţile bugetare, care prestează munci grele, periculoase, sau vătămătoare, ori lucrează la locuri de muncă în care există astfel de condiţii, stabilite potrivit Legii nr.31/1991, au dreptul în fiecare an calendaristic la un concediul de odihnă suplimentar, cu o durată cuprinsă între 3-10 zile lucrătoare”.

În atare situaţie, având în vedere că, buletinele de determinare pentru expertizarea locurilor de muncă atestă împrejurarea că, intimaţii prestează o activitate vătămătoare, cu condiţii deosebite la locul de muncă, Curtea reţine că, în speţă, este îndeplinită condiţia cerută de art.3 al.1 din Legea nr.31/1991, şi astfel, susţinerea intimaţilor referitoare la faptul că sunt funcţionari publici supuşi Legii nr.188/1999 republicată, având drepturi şi obligaţii cuprinse în această lege, sunt fondate, deoarece, potrivit art.35 „(1) Funcţionarii publici au dreptul, în condiţiile legii, la concediu de odihnă, la concedii medicale şi la alte concedii”.

Pentru toate considerentele sus-expuse, cum nu sunt motive pentru reformarea hotărârii recurate, văzând şi dispoziţiile art.312 Cod pr.civilă, Curtea respinge recursurile, ca nefondate.

PREŞEDINTE

Secţia comercială, maritimă şi fluvială

şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal

GEORGIANA PULBERE