Curtea de apel constanţA

2. Achiziţie publică. Revizuire contract prestaţie, în sensul completării cu o clauză privind modificarea valorii contractului

Art.2, al.2 lit.”r”, art.8, art.18 – Legea nr.554/2004
Decizia civilă nr. 713/CA/20.10.2010

Dosar nr. 12711/118/2009
Prin cererea formulată la data de 30.09.2009 şi înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa - Secţia comercială sub nr.12711/118/2009, reclamanta SC S.T. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Constanţa prin Primar revizuirea judiciară a art.8 din contractul de prestaţii nr.74659/2001 în sensul de a se adăuga un nou alineat cu următorul conţinut „valoarea contractului va fi modificată şi ori de câte ori se modifică salariul minim pe economie şi obligaţiile fiscale ale angajatorului faţă de bugetul de stat”.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în momentul adjudecării s-a avut în vedere caietul de sarcini prezentat în documentaţia de licitaţie. Printre elementele de cost avute în vedere a fost salariul minim pe economie, care era la acel moment de 151,69 lei.

În condiţiile în care de la data încheierii contractului şi până în prezent condiţiile economice s-au modificat substanţial, executarea contractului a devenit extrem de anevoioasă pentru societate, astfel că se impune ca şi contractul să fie adaptat noilor schimbări economice.

Deşi nu există dispoziţii legale în materia revizuirii contractelor bazată pe teoria impreviziunii, legiuitorul a avut în vedere şi aceste neajunsuri de legi, motiv pentru care în noul cod civil şi-a găsit reglementarea în art.1271.

Secţia comercială a Tribunalului Constanţa a constatat natura cauzei ca fiind de contencios administrativ, dosarul fiind reînregistrat sub nr.12711/118/2009.

Reclamanta a făcut precizări la acţiune arătând că temeiul juridic al cererii îl reprezintă art.8 şi 18 alin.4 din Legea nr.554/2004 şi OUG nr.34/2006.

Instanţa a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii acţiunii, iar prin sentinţa civilă nr.601/13.05.2010 Tribunalul Constanţa a respins acţiunea reclamantei şi a obligat reclamanta către pârât la plata sumei de 595 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii acţiunii, tribunalul a constatat că, faţă de disp. art.18 alin.4 lit.d din Legea nr.554/2004, acţiunea este inadmisibilă, întrucât interesul public nu cere suplinirea consimţământului pârâtului, modificarea unilaterală putând fi făcută numai pentru motive excepţionale care pot fi considerate ca fiind orice modificări intervenite în legătură cu interesul naţional sau local şi care fac ca serviciul public să nu mai poată satisface corespunzător acest interes.

Prin urmare, caracterul excepţional nu trebuie raportat la previzibilităţile unui eveniment, ci la efectele pe care acesta le produce asupra interesului general. În speţă, faptul că salariul minim pe economie a avut o creştere de la data încheierii contractului, respectiv anul 2001, fapt ce a determinat executarea mai anevoioasă din partea reclamantei, nu produce efecte asupra interesului general.

S-a mai reţinut că interesul public este reglementat de art.2 lit.r din Legea nr.554/2004 ca fiind interesul care vizează ordinea de drept şi democraţia constituţională, garantarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, satisfacerea normelor comunitare, realizarea competenţei publice. Ori, motivele invocate de reclamanţi pentru suplinirea consimţământului pârâtului nu produce efecte şi nu este cerut de interesul public, ci de interesul privat al reclamantei.

Pentru aceste considerente, instanţa a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins acţiunea ca inadmisibilă.

Împotriva sentinţei menţionate a declarat recurs reclamanta SC S.T. SRL, în temeiul art.304¹ Cod procedură civilă, criticând soluţia instanţei de fond ca fiind nelegală şi netemeinică.

A susţinut recurenta că, în speţă, se aplică în mod perfect teoria îmbrăţişată şi de doctrina comercială română a impreviziunii, ce determină necesitatea unor clauze de tip hardship şi de indexare, şi care a fost transpusă reglementativ şi în noul cod civil, ce urmează a intra în vigoare.

S-a arătat că este vorba de necesitatea corelării valorii unui contract cu alte valori, supuse unor variaţii inerente şi previzibile ca apariţie, şi nu ca amploare certă, astfel încât să fie menţinută, pe tot parcursul îndelungat al executării contractului, o valoare reală a obligaţiilor contractuale şi asigurat astfel un echilibru cât mai bun, mai echitabil între părţile contractante.

În situaţia dată, echilibrul dintre părţi este serios afectat de creşterea, de-a lungul timpului, de mai mult de trei ori a salariului minim pe economie, element de structură a tarifului, astfel cum a fost stabilit contractual, fapt ce determină o creştere de cost şi o diminuare corespunzătoare a profitului. În acest fel, executarea obligaţiilor asumate prin contract devine deosebit de împovărătoare, de aici născându-se dreptul societăţii recurente de a obţine o restabilire a acestui echilibru, dacă nu prin negociere directă cu contractantul, atunci pe cale judiciară.

Instanţa de fond, printr-o interpretare particulară a normei de drept, leagă posibilitatea antamării demersului judiciar în baza art.554/2004 cu scop de revizuire contractuală prin suplinirea consimţământului pârâtului ce o refuză în mod expres, de interesul public într-o asemenea revizuire.

În acest fel, se conferă prevederilor art.18 alin.4 lit.d o adevărată valoare unilaterală, potrivit căreia, practic, se poate obţine revizuirea contractuală doar dacă aceasta este solicitată de către entitatea ce are în grijă interesul public şi anume autoritatea contractantă, în cazul contractelor administrative încheiate în urma unei proceduri de achiziţie publică.

Ori, o asemenea interpretare a unei norme conţinute de legea contenciosului administrativ, născută din grija legiuitorului de a proteja cetăţenii faţă de încălcări ale drepturilor lor de către instituţiile publice, este evident greşită.

Prin lege, interesul public este definit ca interesul care vizează ordinea de drept şi democraţia constituţională, garantarea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenţei autorităţilor publice.

O altă definiţie doctrinară arată că interesul public este acel interes care implică garantarea şi respectarea de către instituţiile şi autorităţile publice a drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor, recunoscute de Constituţie, legislaţia internă şi tratatele internaţionale la care România este parte, precum şi îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, cu respectarea principiilor eficienţei, eficacităţii şi economicităţii cheltuirii resurselor.

Prin urmare, nu se poate considera că interesul public exclude interesele legitime ale cetăţenilor (iar extrapolarea la interesul unei entităţi de tipul societăţii comerciale cu răspundere limitată se poate face lesne).

Pârâtul, prin organele sale, are, printre altele, atribuţia de a asigura protecţia şi refacerea mediului, întreţinerea, conservarea şi punerea în valoare a spaţiilor verzi (art.36 din Legea nr.215/2001). Tot el a luat hotărârea, în anul 2001, de a externaliza activitatea corespunzătoare acestei atribuţii, prin contractarea serviciilor de întreţinere a spaţiilor verzi cu o societate de drept privat, urmare a unei licitaţii organizate potrivit legislaţiei din acea vreme.

Procedând astfel, activitatea ce vizează, până la urmă, un interes public (chiar dacă de natură locală), şi-anume întreţinerea spaţiilor verzi din oraş, a fost transferată adjudecatarului licitaţiei şi semnatarului contractului de prestări servicii, în speţă societatea recurentă, îndrituită şi obligată în acelaşi timp de a desfăşura operaţiunile specifice întreţinerii spaţiilor verzi şi de plantare a materialului dendrologic în fiecare sezon în folosul tuturor cetăţenilor Constanţei, în baza unui preţ, câtă vreme autoritatea publică locală a renunţat a efectua, prin mijloace proprii o asemenea activitate impusă de lege.

Recurenta, co-contractant al municipalităţii în acest contract, şi prestatoare a serviciilor sus-descrise, nu poate fi privită în mod disociat de interesul public.

Câtă vreme faptele sunt certe - compunerea tarifului pe baza salariului minim pe economie, creşterea acestuia în decursul ultimilor nouă ani cu peste 300%, pierderea unei părţi importante din profitul previzionat la începutul relaţiei contractuale, datorită majorării considerabile a costurilor îndeosebi datorită salariului minim (peste 90% din personal fiind încadraţi cu acest salariu) - respingerea acţiunii pe motiv de inadmisibilitate echivalează cu denegarea de dreptate, astfel cum glăsuieşte art.3 din Cod Civil.

Mai mult, o asemenea soluţie produce o încălcare evidentă a dreptului de acces la justiţie (garantat prin art.21 din Constituţie) întrucât îngrădeşte, prin interpretarea greşită a legii, posibilitatea societăţii de a exercita acest drept.

Întreţinerea spaţiilor verzi din municipiu este realizată actualmente de două societăţi: recurenta şi SC Pomacost SRL. În cazul rezilierii celor două contracte din iniţiativa prestatorilor, în primul rând municipalitatea se va putea îndrepta împotriva acestora cu cereri de dezdăunare, iar în al doilea rând va trebui organizată o nouă licitaţie pentru atribuirea contractelor către noi prestatori, cu cheltuiala şi întârzierile de rigoare, care contracte vor conţine tarife construite în acelaşi mod, adică pornind de la salariul minim pe economie actual.

Întrucât părţile, la compunerea textului contractual, au prevăzut creşterea tarifului doar pe bază de inflaţie, neluând în seamă posibila creştere a salariului minim, apare ca legală prin echitate, corectă şi logică modificarea contractului prin luarea în considerare şi a acestui element de influenţă valorică.

Câtă vreme co-contractantul, pârât în speţă, manifestă o opoziţie nejustificată, aproape de abuz, privitor la o asemenea modificare, consideră recurenta că are dreptul procesual, în baza drepturilor subiective, materiale, de a solicita instanţei de judecată, pe baza materialului probator, să pronunţe modificarea contractuală dorită.

În drept, au fost invocate disp. art.299, 304¹, 312 al.3 Cod procedură civilă, art.970 alin.2, Legea nr. 554/2004, OG nr. 34/2006.

Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.

Astfel, reclamanta a solicitat instanţei de judecată revizuirea contractului de prestaţie nr.74659/2001 încheiat între părţi în sensul completării acestuia cu o clauză privind modificarea valorii contractului corespunzător modificării salariului minim pe economie şi a obligaţiilor fiscale ale angajatorului faţă de bugetul de stat.

În mod corect instanţa a analizat cererea în raport de legislaţia în vigoare la momentul la care a fost sesizată, iar nu de dispoziţiile invocate de recurentă, ce nu se află încă în vigoare şi care nu pot determina o altă soluţie decât cea pronunţată.

Ori, dispoziţiile art.18 alin.4 lit.d din Legea nr.554/2004 limitează posibilitatea instanţei de a interveni în contractul administrativ prin suplinirea consimţământului uneia dintre părţi doar la situaţia în care o astfel de imixtiune este impusă de interesul public.

Astfel cum însăşi recurenta a sesizat, interesul legitim public este interesul care vizează ordinea de drept şi democraţia constituţională, garantarea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenţei autorităţii publice, definiţie dată de art.2 alin.1 lit.r din Legea nr.554/2004.

În mod evident, interesul invocat de recurenta reclamantă nu se încadrează în această definiţie atâta timp cât o aliniere a valorii contractului în raport de salariul minim pe economie, precum şi în funcţie de obligaţiile fiscale ale angajatorului faţă de bugetul de stat ţine exclusiv de interesul privat al societăţii reclamante, neavând nicio legătură cu interesul public.

Chiar dacă serviciul prestat de recurentă se referă la întreţinerea spaţiilor verzi din Municipiul Constanţa, iar o reziliere a contractului ar putea produce eventuale prejudicii pentru ambele părţi, o atare împrejurare nu este de natură să justifice intervenţia instanţei în voinţa părţilor. Totodată, nu s-ar putea reţine o conduită abuzivă din partea autorităţii publice locale, astfel cum susţine recurenta, în condiţiile în care contractul de prestări servicii stabileşte o valoare actualizată în raport de rata inflaţiei, iar o astfel de modalitate de determinare a preţului a fost agreată de părţi în situaţia în care acestea cunoşteau că, în lipsa unui termen, contractul urma să se desfăşoare pe o perioadă îndelungată de timp.

Curtea consideră că, pentru exercitarea unei acţiuni de tipul celei formulate de reclamantă, dispoziţiile speciale şi derogatorii ale art.18 alin.4 lit.d din Legea nr.554/2004 impun ca şi condiţie esenţială aceea a interesului public, iar faptul că reclamanta nu a justificat un astfel de interes face ca acţiunii să îi lipsească unul din elementele esenţiale, de natură să paralizeze însuşi exerciţiul dreptului.

Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurentă sunt nefondate, urmează a respinge recursul ca atare în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă.