Data ședinței: 2006-10-02 Titlul ședinței


Domnul Doru Ioan Tărăcilă



Yüklə 176,74 Kb.
səhifə2/3
tarix07.01.2018
ölçüsü176,74 Kb.
#37279
1   2   3

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulţumesc, domnule senator.

Invit la tribună pe reprezentantul Grupului parlamentar al Alianţei Dreptate şi Adevăr PNL-PD, domnul senator Viorel Arion.

Aveţi cuvântul.



Domnul Adrian Păunescu:

Se potriveşte foarte bine, domnule preşedinte de şedinţă, să vorbesc după domnul lider al Grupului parlamentar PNL-PD, care a acuzat pe preşedintele Băsescu de gesturi anormale pentru că, de fapt, şi eu vroiam să-l întreb ceva pe dl. Haşotti: ţine de anormalitate sau de normalitate să faci tu, ca preşedinte, altă majoritate şi să faci alt Guvern decât cel care ieşise în alegeri?

Nu, nu a fost aşa?

(Din sală): Da.



Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulţumesc, domnule senator. Invit la tribună pe reprezentantul Grupului parlamentar al PRM, domnul senator Corneliu Vadim Tudor.

Aveţi cuvântul, domnule preşedinte.

Domnul Angel Tîlvăr:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

În intervalul 25-30 septembrie 2006, comunitatea judeţului Vrancea a fost martora unor evenimente de o gravitate extremă, fără precedent într-o perioadă lungă de timp.

După ce, în ultimele două luni, reprezentanţii puterii au blocat prin construcţia unui eşafodaj politic şi pseudo-juridic întreaga activitate a Consiliului judeţean, consilierii judeţeni ai formaţiunilor care formează puterea au decis, cu de la sine putere, în cadrul unei pseudo-şedinţe extraordinare, convocată şi desfăşurată fără respectarea nici unei norme legale, înlăturarea din funcţie a preşedintelui PSD a Consiliului judeţean Vrancea şi alegerea altui consilier, reprezentant al PNL, în această funcţie.

Ştiţi foarte bine condiţiile în care poate fi suspendat un preşedinte de consiliu şi ştiţi, ca oameni cu experienţă politică, cum poate fi convocată o şedinţă de consiliu judeţean.

Dânşii s-au prefăcut că nu ştiu. Că nu argumentele firave şi patetice, expuse în mod public de către aceştia, au stat la baza acestui demers, ci realizarea unor obiective restrânse de grup, devenise mai mult decât evident cu o săptămână înainte, când, desfăşurarea unei întruniri similare cu acelaşi obiectiv eşuase din cauza neprezentării reprezentanţilor conservatori. Motivul lipsei acestora era legat de neobţinerea postului de subprefect al judeţului Vrancea, funcţie publică care poate fi ocupată numai prin concurs şi care nu poate face obiectul unor târguieli ca la tarabă, aşa cum s-a procedat în Vrancea.

De fapt, sub pretextul luptei împotriva preşedintelui Marian Oprişan, acuzat de toate relele din lume, atacul era direcţionat la adresa PSD care, în judeţul Vrancea, este bine reprezentat şi care, prin mijloace democratice, este puţin probabil să-şi piardă rolul dominant în viaţa politică şi administrativă a judeţului, dar dorind să domine viaţa politică, altfel decât prim omologare electorală, politicienii din Alianţă au crezut că presiunile şi circul permanent pot să aibă alţi autori decât propriile lor persoane, iar lipsa de performanţă poate fi imputată adversarilor politici. Şi totul impus prin forţă fie ea declarativă, fie manifestată fără echivoc.

Astfel, pseudo-şedinţa extraordinară, din data de 27 septembrie, în care aceşti grup de cetăţeni, consilieri judeţeni, membri ai Alianţei, ai Partidului Conservator şi Partidului Noua Generaţie au decis, la o şuetă la Ateneul popular, înlăturarea preşedintelui Consiliului judeţean din funcţie, a fost urmată de un adevărat desant la sediul acestei instituţii, condus de pseudo-preşedintele proaspăt ales al Consiliului judeţean Vrancea, liberalul Eduard Lambrino, iar grupul condus de acesta şi de preşedintele PNL Vrancea, format din aproximativ 30 de persoane, a pătruns în forţă în sediul Consiliului judeţean şi din dorinţa de a ocupa biroul preşedintelui acestei instituţii au bruscat mai mulţi poliţişti comunitari şi un funcţionar public.

În faţa acestei încălcări fără precedent a democraţiei, mai multe sute de aleşi locali ai Partidului Social Democrat din judeţul Vrancea, primari, viceprimari, consilieri locali şi judeţeni au venit în zilele de 28 şi 29 septembrie la sediul Consiliului judeţean, pentru a protesta împotriva modului în care reprezentanţii Alianţei portocalii şi sateliţii acesteia, călcând în picioare voinţa electoratului şi norme fundamentale ale statului de drept, au decis înlăturarea preşedintelui Consiliului judeţean.

Cu această ocazie, 71 de primari şi viceprimari au semnat un memoriu adresat preşedintelui, primului-ministru, ministrului administraţiei şi internelor, dar şi Congresului autorităţilor locale şi regionale, Asociaţiei regiunilor europene de la Strasbourg, preşedintelui Comisiei Europene, iar în memoriu primarii şi viceprimarii semnatari şi-au exprimat dezaprobarea faţă de puciul organizat de consilierii puterii, manevraţi din umbră de politicieni preocupaţi doar de interese înguste de partid.

Semnatarii acestui memoriu apreciază că, citez, „Este inacceptabil ca într-un stat, care se doreşte democratic şi care vrea să se alinieze valorilor structurilor europene în care urmează să se integreze, să aibă loc asemenea acte primitive şi încălcări grosolane ale legii.

Maniera în care s-au întrunit şi au luat decizii la aşa-zisa şedinţă extraordinară demonstrează cât se poate de clar că cei 22 de consilieri judeţeni au schimbat prin forţă şi şantaj rezultatul alegerilor locale din 2004, au aruncat la coş voinţa cetăţenilor judeţului, exprimată prin vot democratic”.

Nu cred că este cineva în această sală care să nu fie de acord cu acest lucru, care ţine şi de democraţie, dar şi de minimă decenţă politică.

Cei 71 de primari şi viceprimari, semnatari, au precizat că, citez „Nu numai consilierii judeţeni, ci şi primarii semnatari ai acestui memoriu au fost supuşi presiunilor de către reprezentanţii Alianţei D.A., dar nu au cedat pentru că am înţeles să respectăm cetăţenii comunităţilor pe care le conducem şi le reprezentăm. Dacă acţiunile

ilegale înfăptuite de cei 22 consilieri judeţeni nu vor fi stopate şi vor fi tolerate, oricare dintre noi, primarii, poate deveni victima unor manevre care nu sunt nici morale, nici legale”.

Vreau să spun că acest lucru poate fi valabil la nivelul întregii ţări.

Autorii memoriului au adresat primului-ministru o solicitare căreia mă raliez în totalitate, şi anume aceea de a face toate demersurile necesare pentru ca hotărârile luate abuziv de cei 22 de consilieri judeţeni, într-o şedinţă ilegală, să nu producă efecte juridice, întrucât, astfel, se poate crea un precedent extrem de periculos.

Trebuie precizat că, în cazul în care prefectul judeţului Vrancea, obligat de lege să dea dovadă de imparţialitate şi obiectivitate, ar fi dat sau a dat aviz de legalitate hotărârilor adoptate în mod ilegal de către cei 22 de consilieri, Organizaţia PSD Vrancea va apela la toate formele de protest permise de lege, inclusiv organizarea unor mitinguri de protest.

Din fericire, un prim pas pentru instaurarea legii şi intrarea în normalitate a vieţii cetăţenilor a avut loc vineri, 29 septembrie, când Tribunalul Vrancea a dat câştig de cauză organizaţiei PSD Vrancea şi a obligat Consiliul Judeţean să se întrunească în şedinţă, pentru a lua act de încetarea, încă din luna iulie, a mandatelor a şase consilieri judeţeni racolaţi de PNL şi PD.

În încheiere, vreau să vă spun că am credinţa că cetăţenii judeţului vor sancţiona în mod drastic dispreţul absolut faţă de lege, manifestat de către reprezentanţii Alianţei, iar acest lucru este motivat de faptul că nici un vrâncean, şi îmi place să cred, că nici un om decent, corect şi responsabil nu se poate regăsi în modul de acţiune al acestui grup de gherilă politică care a ridicat mita, şantajul şi forţa la rangul de principii fundamentale de acţiune politică.

Vă mulţumesc. (aplauze)

Domnul Adrian Păunescu:

Şi, atunci de ce nu începeţi numărătoarea de-acolo?

(Din sală): O să discutăm…

Domnul Claudiu Tănăsescu :

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică aş putea-o intitula „Furtul Aeroportului Băneasa”.

Pe ultima sută de metri, înainte de integrarea României în Uniunea Europeană, ministrul transporturilor, construcţiilor şi turismului, Radu Berceanu reintroduce centralizarea şi desfiinţează concurenţa în domeniul aeroportuar forţând înfiinţarea unei companii mamut prin comasarea Companiei Naţionale Aeroportul Internaţional Henry Coandă cu Societatea Naţională a Aeroportului Internaţional Bucureşti Băneasa - Aurel Vlaicu.

Fuziunea prin comasare dintre cele două aeroporturi este motivată, printre altele, în nota de fundamentare a proiectului de Hotărâre de Guvern, iniţiat în acest sens de o eventuală impunere a unor restricţii de trafic care vor deveni obligatorii pentru Aeroportul Băneasa din considerente de protecţie a mediului, dată fiind apropierea acestuia de zonele de locuinţe ale Municipiului Bucureşti.

Cunoaşte domnul ministru la ce apropiere de zonele de locuinţe funcţionează o serie de mari aeroporturi din Europa şi din lume, fără ca locuitorii acestor zone să se gândească măcar că ar putea crea impunerea unor restricţii de trafic?

Se cunoaşte că în zona de protecţie a aeroporturilor nu se poate ridica nici un fel de construcţie fără avizul Autorităţii Aeronautice Civile Române.

Ştie oare domnul ministru că în avizele emise de această instituţie pentru construirea unor locuinţe în apropierea Aeroportului Băneasa se specifică faptul că Autoritatea Aeronautică Civilă Română şi Aeroportul Băneasa nu sunt răspunzătoare pentru disconfortul creat de traficul aeroportuar?

Oare aceasta nu însemna că proprietarii acestor locuinţe au acceptat de bună voie disconfortul sonic produs de traficul de pe Aeroportul Băneasa?

În aceste condiţii, despre ce restricţii de trafic poate fi vorba?

Cine are dreptul să pretindă aşa ceva?

Domnul ministru Radu Berceanu a declarat că cele două aeroporturi sunt destinate unor tipuri diferite de aeronave.

Cine şi pe ce criterii a stabilit această diferenţiere?

Căror tipuri de aeronave se intenţionează să fie destinat Aeroportul Băneasa în urma acestei diferenţieri arbitrare?

Oare domnul ministru, care este inginer de aviaţie, nu ştie faptul că pista de decolare-aterizare a Aeroportului Băneasa care are o lungime de 3.200 m, fiind una dintre cele mai lungi din ţară poate deservi orice aeronavă folosită de companiile aeriene care operează teritoriul României? Este drept, cu excepţia avionului Airbus A-380 pe care nici Aeroportul Henry Coandă nu îl poate deservi.

În aceeaşi notă de fundamentare a proiectului de Hotărâre de Guvern privind fuziunea celor două aeroporturi se precizează faptul că o mare parte din mijloacele fixe dezafectate, deci, vechi, de pe Aeroportul Henry Coandă s-ar utiliza imediat pe Aeroportul Băneasa care este astfel categorisit, din start, ca aeroport de categorie inferioară, fără a se ţine cont de faptul că acesta are un program de dezvoltare a infrastructurii aeroportuare aprobat prin Hotărârea de Guvern nr.329/2002.

De ce Aeroportul Băneasa nu va avea dreptul să se modernizeze cu mijloace fixe noi şi moderne?

Mai este oare cazul să ne întrebăm ce se ascunde în spatele acestei fuziuni, când totul este „cusut cu aţă albă”?

Este clar că se intenţionează strangularea până la dispariţie a traficului pe Aeroportul Băneasa pentru ca acesta să fie închis, apoi, pe considerente de rentabilitate, să se poată pune mâna pe cele 183 ha de teren şi toate în zona cea mai râvnită din Bucureşti.

Dar cum rămâne cu istoria, cu tradiţia? Distrugem tot?

Domnul ministru are antecedente în acest sens dovedind că istoria şi tradiţiile nu valorează nimic pentru dânsul.

Aşa cum şi-a dat acordul pentru distrugerea vestigiilor istorice de la Roşia Montana, tot aşa vrea să distrugă o pagină în istoria aviaţiei româneşti, cel mai vechi aeroport din ţară care a împlinit la 1 august 2006, venerabila vârstă de 96 ani.

Cerem să se investigheze, dacă din punct de vedere economic este justificată această fuziune şi, mai ales, modul în care aceasta se doreşte a fi înfăptuită.

Ministrul transporturilor, Radu Berceanu, a elaborat Proiectul unificării Aeroportului Băneasa şi Henry Coandă. Există temeri că este agreat falimentul primului, un aeroport mic, dar valorând 1 miliard euro.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte! (Aplauze)



Domnul Gheorghe David:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi, declaraţia mea se referă la Declaraţia de la Bologna, o componentă a integrării noastre europene.

Oricât de performant ar fi creierul uman, şi mă gândesc când spun acest lucru la indivizii superdotaţi prin însăşi limitele sale fireşti, el nu poate stoca şi prelucra decât o cantitate limitată de informaţii, fie ele şi dintr-un câmp al explorării extrem de limitat.

De pildă, în cunoaşterea structurii atomului, pentru a-l putea cât de cât controla pe ucenicul vrăjitor, s-a văzut nevoit să creeze tehnologia prelucrării şi transmiterii informaţiei prin cea mai cunoscută odraslă a sa: calculatorul.

Cu ajutorul lui, pe lângă faptul că a izbutit să condenseze întregi biblioteci pe numai câteva CD-uri, cu ajutorul programelor elaborate poate acum să le prelucreze în scopul pe care şi le-a propus cu o viteză greu de imaginat până în urmă cu câţiva ani.

Datorită posibilităţilor deschise unui număr cât mai mare de indivizi la binefacerile cunoaşterii şi implicit, a numărului celor implicaţi în actul creativităţii, o altă consecinţă este aceea a transformării creativităţii într-un act cotidian a cărui selectare valorică este apanajul competiţiei instituţionalizate.

Valorificarea eficientă a acestui potenţial creator a impus înfiinţarea în ţările lider ale dezvoltării economice şi sociale a unor puternice centre de cercetare şi producţie ştiinţifică în care să-şi poate exercita capacitatea de inovare, în egală măsură, nu doar cetăţenii nativi ai acestora, ci şi un număr din ce în ce mai mare de indivizi din ţările ale căror potenţial economic nu le permite să investească sumele uriaşe pretinse de activităţile performante de cercetare şi producţie ştiinţifică.

Alocarea a 4 – 6% din produsul intern brut, ba chiar mai mult, cum este, de pildă, în Japonia, în China, în acest scop, nu face decât să sublinieze importanţa acordată inventicii, ca factor crucial al dezvoltării. Ba, mai mult, marile companii şi concerne şi-au dezvoltat propriile centre de cercetare, cărora nu se sfiesc să le aloce 10 până la 12% din profit.

Potrivit unui recent studiu al Institutului German pentru Cercetare Ştiinţifică, compartimentele de cercetare ale unor companii au format Centrul Global de Cercetare la München. Numai Germania, care, după Statele Unite, se situează pe locul al doilea, în ceea ce priveşte producţia de patente, şi-a asigurat prezenţa în laboratoarele şi centrele de cercetare a circa 20.000 de cercetători străini.

Evident că, aceste centre multinaţionale ale comunităţii ştiinţifice, pentru a-şi putea impune pe piaţă formidabilul lor potenţial, au nevoie de oameni, care să poată comunica între ei, nu neapărat printr-o limbă comună, cât, mai ales, prin pregătire de specialitate, realizată pe bază de programe elaborate în comun. De exemplu, absolventului de agronomie din Timişoara – ca să mă refer doar la instituţia de învăţământ superior la care profesez - să-i fie recunoscută diploma şi cunoştinţele acumulate în perioada studenţiei, atât cele teoretice, cât şi cele practice. Este una din cerinţele consfinţite prin capitolele 17 – „Ştiinţa şi cercetarea” – şi 18 – „Educaţie, formare profesională şi tineret” -, negociate în conformitate cu acquis-ul comunitar.

În sinteză, scopul urmărit este atât îmbunătăţirea şi creşterea competitivităţii industriei europene şi îmbunătăţirea calităţii vieţii, cât şi acela de a deveni un suport stabil, care să contribuie la dezvoltarea şi promovarea altor politici comunitare.

Am considerat că este util să ilustrez prin câteva date concrete preocupările factorilor de decizie politică, economică şi socială, existente în spaţiul Uniunii Europene, privind locul pe care trebuie să-l ocupe învăţământul şi cercetarea ştiinţifică în susţinerea dezvoltării sale în deceniile care urmează, cu precizarea că debutul lor s-a produs odată cu înfiinţarea Pieţei Comune, în urmă cu 49 de ani.

Conştienţi de complexitatea fenomenului şi de importanţa colosală a creativităţii în susţinerea materializării programelor stabilite, în anul 1999, la Bologna, Italia, 29 de miniştri ai educaţiei au semnat „Declaraţia de la Bologna”, care vizează procesul educaţional în ansamblul său. Ea a fost urmată de două conferinţe desfăşurate la Praga şi Berlin, care au confirmat caracterul coerent şi de lungă durată al procesului de la Bologna.

Principalele ţinte avute în vedere de ţara noastră, semnatară a declaraţiei, sunt: integrarea treptată a universităţilor în spaţiul european al învăţământului superior, bazat pe un cadru comun de referinţă; mobilitate; recunoaşterea calificărilor; acces pe piaţa muncii; creşterea competitivităţii acestuia; armonizarea arhitecturii sale cu privire la ciclurile învăţământului, respectiv, licenţiat, master şi doctorat; compatibilizarea calificărilor universitare, prin dezvoltarea unui cadru comun de referinţă şi, mai ales, prin generalizarea creditelor transferabile în organizarea programelor de studii, care să conducă la îmbunătăţirea recunoaşterii studiilor, la facilitarea mobilităţii studenţilor şi la creşterea oportunităţilor de angajare pe piaţa muncii; creşterea calităţii; compatibilizarea standardelor de calitate şi a activităţilor agenţiilor naţionale de evaluare a calităţii universitare.

Doamnelor şi domnilor,

În realitatea atât de complexă în care ne este dat să trăim viaţa activă, este de-a dreptul riscant să faci predicţii asupra modului cum vor evolua anumite fenomene macroeconomice şi macrosociale.

Înclin să cred că explozia informaţională începută în a doua parte a secolului trecut nu şi-a epuizat nici pe departe resursele. Practic, este absurd ca cineva să creadă: „Gata, domnilor, opriţi cunoaşterea, fiindcă am ajuns la limita deplinelor împliniri materiale şi sufleteşti”.

Ceea ce pot spune cu certitudine este că, pentru a izbuti, esenţială este adaptarea, iar pentru a reuşi acest lucru, este nevoie de învăţătură continuă sau, altfel spus, de educaţie permanentă. Principalul scop al documentului bolognez a fost cel al configurării unui învăţământ european de toate gradele ale cărui diplome să fie recunoscute în întreg spaţiul comunitar. Ca să nu mai vorbim de calitatea acestuia.

Pentru o mai bună înţelegere, nu este lipsit de interes să amintesc că unul dintre principiile fundamentale pe care s-a clădit Uniunea Europeană, înscris în Tratatul de la Roma, semnat în 1957, a fost şi cel al liberei circulaţii a individului pe întreg teritoriul comunitar. Această calitate a consfinţit şi o deplină egalitate a şanselor. Din acest motiv, a fost necesară şi introducerea unui sistem curricular unic, inclusiv la nivel universitar, tocmai pentru ca o diplomă eliberată într-o ţară să aibă aceeaşi valoare în oricare altă ţară europeană.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Onoraţi colegi,

Voi prezenta ceva mai mult decât o declaraţie politică. Voi prezenta un avertisment, un semnal de alarmă pentru ceea ce se întâmplă la ora actuală de câteva luni în ţară. Sunt veritabile acte de poliţie politică, aşa cum cred că nu au fost nici pe timpul ocupaţiei bolşevice a României.

Acum câteva minute am dat prin fax, la Palatul Cotroceni, domnului general de armată Sergiu Medar următoarea adresă, pe care o semnez ca vicepreşedinte al Senatului.

"Stimate domnule general,

Vă supun atenţiei un material pe care l-am primit astăzi pe o filieră verificată în timp. Aş vrea să ştiu şi eu de ce se ocupă domnul Traian Băsescu cu astfel de acte de poliţie politică împotriva preşedintelui unui partid parlamentar de opoziţie, dar şi împotriva altor lideri ai opoziţiei?

Oare chiar nu-l mai poate opri nimeni de la aceste jocuri politice foarte periculoase pentru democraţie şi interesul naţional?"

Cu stimă, doctor domnul Corneliu Vadim Tudor, vicepreşedinte al Senatului României, preşedintele PRM.

Iată materialul pe care l-am primit.

Mircea Dinescu afirma recent într-un grup de apropiaţi că s-a împăcat cu preşedintele Traian Băsescu cu care are în prezent relaţii foarte bune. Şi-a permis să-l roage pe Traian Băsescu să-i rezolve mai multe probleme personale şi acesta a fost receptiv. A amintit şi de cazul prietenului lor comun Ştefan Rădulescu, atacat de publicaţiile Tricolorul şi România Mare.

Preşedintele Traian Băsescu l-a asigurat pe Mircea Dinescu că nimeni nu se va atinge de Rădulescu atâta timp cât va fi el preşedintele ţării.

Aşa că se adeveresc afirmaţiile lui Ştefan Rădulescu din care rezultă că-l are la mână pe Traian Băsescu căruia i-a dat mită 1 milion de dolari pentru derularea afacerilor cu piese de schimb pentru autobuzele de tip MAN, în timp ce acesta a fost primar general al capitalei.

Din ordinul ministrului justiţiei, Monica Macovei, în cele 7 dosare penale ce-l privesc pe Ştefan Rădulescu, aflate la Parchetul general nu s-a mai lucrat de mai bine de 7 luni de zile. Reamintim că Ştefan Rădulescu l-a mituit şi pe Mircea Dinescu cu suma de peste 500.000 de euro, cu o limuzină BMW X3 ultimul tip, valorând un miliard de lei, cu un microbuz, cu 3 tiruri de mobilă transportate la conacul său din comuna Cetate şi aşa mai departe.

Procurorul Sorin Stănescu din cadrul Parchetului general, fost ministru al tineretului şi sportului în guvernarea CDR, bun prieten cu Mircea Dinescu, a contactat două persoane cercetate împreună cu procurorul Constantin Gherţa, pentru fapte intentate de procurorul DNA, Constantin Balcan, şi le-a cerut să-l acuze pe procurorul Gherţa dacă vor să scape cu faţa curată.

Şi aici fac o paranteză. Facem o incizie adâncă în structurile de tip mafiot ale justiţiei din România. Marţi, 26 septembrie 2006, Ştefan Rădulescu s-a întâlnit cu un ziarist de la România Liberă pe care l-a mituit pentru a publica articole denigratoare la adresa procurorului Constantin Gherţa şi pentru a susţine acţiunile abuzive şi ilegale ale procurorului Constantin Balcan de la DNA.

Întâlnirea dintre Rădulescu şi ziarist a avut loc pe strada Compozitorilor, cartierul Drumul Taberei, şi poate fi confirmată de mai multe persoane. La două zile după această întâlnire, la data de 28 septembrie 2006, a apărut în România Liberă un articol care confirmă afirmaţiile noastre.

Cercetările efectuate de Consiliul Superior al Magistraturii au scos la iveală faptul că procurorul Constantin Balcan îl favorizează pe infractorul Ştefan Rădulescu şi îi cercetează abuziv pe procurorul Constantin Gherţa şi pe cei ce au înaintat plângeri penale împotriva lui Rădulescu.

Revenind la numitul Mircea Dinescu, mai precizăm că acesta şi Traian Băsescu au pus la cale un plan de discreditare şi compromitere a preşedintelui Corneliu Vadim Tudor şi a PRM.

Despre acest plan de acţiune a vorbit, recent, Mircea Dinescu faţă de câţiva prieteni cu care a chefuit la conacul său din localitatea Cetate, judeţul Dolj.

Totodată, Traian Băsescu a dat ordin câtorva dintre uneltele sale de la CNSAS să scoată la iveală sau să fabrice dosare pentru doi dintre fruntaşii PSD care şi-au exprimat dezacordul faţă de nominalizările pentru şefia SRI şi SIE şi ne referim la senatorul Sorin Oprescu şi la deputatul Miron Mitrea.

Asemenea practici sinistre confirmă încă o dată apucăturile de dictator african ale lui Traian Băsescu. Vă mulţumesc pentru atenţie.



Domnul Adrian Păunescu:

Vă mulţumesc.



Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulţumesc, domnule senator.

Aţi făcut câteva propuneri extrem de interesante pentru viitor.

Invit la tribună pe domnul senator Adrian Păunescu, din partea Grupului parlamentar PSD.

Aveţi cuvântul, domnule senator.


Yüklə 176,74 Kb.

Dostları ilə paylaş:
1   2   3




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin